Semiologia imaginatiei, atentiei, vointei

PSIHIATRIE

SEMIOLOGIA IMAGINATIEI

Notiunea psihologica despre imaginatie se refera la procesul de creare a unor imagini despre lume si viata pe baza combinarii analitico-sintetice a perceptiilor si reprezentarilor si a caror constructie logica sau paralogica se verifica in experienta.

Imaginatia are un rol important in creatie. Imaginatia este clasificata in 2 mari prototipuri:

Imaginatia reproductiva care este acel tip de imaginatie care are rol in principal in recunoasterea unei persoane sau in intelegerea unor mecanisme de functionare;

Imaginatia creatoare care permite realizarea operelor de arta, aparitia inventiilor, etc.

Imaginatia este un process observabil la copii inca de la 2-3 ani. Odata cu dezvoltarea gandirii (perioada scolara) imaginatia ajunge sa fie subordonata gandirii. In adolescenta se observa frecvent o exacerbare a imaginatiei care prin preponderenta ei da "aripi" tinerilor permitandu-le sa se lanseze in diverse productii artistice, literare, etc iesite din tiparele predecesorilor.

Intre tulburarile imaginatiei cel mai frecvent se descriu din punct de vedere semiologic, fenomenele de limitare sau de scadere a imaginatiei care poate ajunge pana la anulare in unele boli care reduce energetismul emotional. Astfel imaginatia devine sumbra in melancolii, expansiva in tulburarile maniacale si poate chiar lipsi in unele cazuri de oligofrenie, encefalodistrofii sau in demente.

Exaltarea patologica a imaginatiei este ilustrata de starile usoare de betie alcoolica sau intoxicatii cu substante halucinogene si este ilustrata in mod definitoriu de minciuna si fabulatie. Minciuna, conform definitiei data de Blank, reprezinta modificarea intentionata a adevarului.

Tipuri de minciuni:

• minciuna conventionala - utilizata pentru patrarea unui secret, situatii de politete sau eticheta;
• minciuna utilitara - serveste drept scop propriu fiind folosita in simulari;
• minciuna patologica a fost descrisa de Dupre in 1995 si a fost denumita mitomanie. Plasarea neadevarului este facuta de bolnavii mintal care prin acest subterfugiu isi exprima propria suferinta. Dupre a desris 3 tipuri de mitomanie:

mitomania vanitoasa

mitomania maligna

mitomania perversa

Mitomanul vanitos este de regula un laudaros care doreste sa epateze anturajul prin intamplarile extraordinare pe care le-a trait si al caror erou a fost. Este de forma benigna, de regula inofensiva care subliniaza anumite calitati pe care bolnavul pretinde ca le are. Se intalneste la psihopati, la persoanele immature si la persoanele isterice.

Mitomania maligna urmareste uneori cu satisfactie sadica crearea unor situatii dezavantajoase pentru cei care se afla in competitie cu bolnavul. In aceasta categorie sunt incluse calomnia, denunturile false si se intalnesc la toxicomani si la delicventi.

Fabulatia imaginativa este denumita in clinica pseudologia fantastica. Apare ca apanaj al personalitatii dizarmonice sau delirante care in prezenta unei memorii integer dezvolta de o maniera intentionala sau nu anumite trairi imaginare.

SEMIOLOGIA ATENTIEI

Notiunea psihologica de atentie se refera la procesul de orientare si concentrare a activitatii psihice asupra unor obiecte sau fenomene care prin semnificatia lor biologica sau sociala necesita o cat mai clara reflectare si selectare constienta. Atentia se mai numeste prosexie.

Atentia realizeaza o stransa corelatie cu afectivitatea, ideatia si actiunea. Ea apare ca rezultat al interactiunii mecanismelor reflectorii de diferentiere innascuta si conditionata a excitatiilor.

Se pot descrie 3 mari tipuri de atentie:

1. atentie spontana este atentia involuntara si de fapt este un simplu reflex de orientare, raspunde acelor intrebari simple: cine, ce, ce se intampla?
2. atentie sustinuta este atentia voluntara. Aceasta este reflex conditionata in scopul unei cat mai fine si complete analize a mediului, trebuintelor si motivelor activitatii. Atentia voluntara poate fi mentinuta si intarita cu ajutorul sublinierilor verbale ale celui cu care se discuta sau pe baza dorintei proprii de a actiona intr-o anumita directie.
3. atentia post-voluntara apare ca o consecinta a transformarii unei atentii voluntare in atentie involuntara in baza unui antremament in acest sens. Atentia post-voluntara adduce cu sine automatizarea unor stereotipuri motorii necesare profesiei.

Tulburarile atentiei vizeaza concentarea, acuitatea.

1. abolirea atentiei (aprosexia) consta in imposibilitatea de a se concentra intr-o anumita directie si de a fixa un anumit obiect sau actiune chiar si pentru un timp foarte scurt. Se intalneste frecvent in demente, oligofrenii sau in confuzia mintala. In unele cazuri de astenie psihica se poate instala un deficit de concentrare asociat cu o mare fatigabilitate ajungandu-se pana la aprosexie.
2. hiperprosexia reprezinta exacerbarea atentiei. Este foarte des intalnita in psihiatrie, majoritatea bolnavilor psihici demonstrand o atentie exagerata. Uneori aceasta atentie exagerata este urmata de distractibilitate, remarcandu-se chiar si o oscilatie intre hiper si hipoprosexie. De regula hiperprosexia se intalneste in nevroze.
3. hipoprosexia este sinonima cu scaderea atentiei si instalarea unei oboseli precoce, a lipsei de concentare si vivacitate. Hipoprosexia se intalneste in unele stari de surmenaj, astenie, tulburari afective. In cazurile de melancolie datorita fixarii pacientului asupra durerii morale se produce o stramtorare a campului atentiei. In manie asistam la o dispersie a atentiei prin exces de mobilitate, bolnavul se fixeaza succesiv asupra mai multor elemente dar pentru o durata foarte scurta.
4. inertia (perseverarea) - apartine cadrului simptomatic al psihozei epileptice concomitent cu vascozitatea si perseverenta ideatorie. Ea reprezinta persistenta dincolo de necesar intr-o tema data si exprima o tulburare a mobilitatii atentiei.

Tulburarile atentiei pot fi considerate in acelasi timp calitative si cantitative.

SEMIOLOGIA VOINTEI

Vointa reprezinta capacitatea de comutare reflectorie a gandirii in actiune in vederea realizarii anumitor trebuinte sau scopuri differentiate, reflex conditionat prin discernamant critic.

Vointa este procesul psihic de dirijare a activitatii in vederea obtinerii unui scop propus.

Manifestarile activitatii sunt impartite in 3 categorii:

1. manifestari involuntare - nu au un plan construit organizat si se desfasoara fara participarea active a vointei. Ex: ticurile
2. manifestari voluntare - sunt "dirijate" tot timpul, ele se afla permanent sub controlul vointei.
3. manifestari post-voluntare - care sunt acele acte automatizate in urma exersarii indelungate. Ex: scrisul, mersul.

Cele mai importante tulburari ale vointei:

1. hiperbulia - reprezinta exagerarea activitatii si a vointei; din cauza tendintei de a realize cat mai rapid ceea ce doresc, bolnavii se implica in actiuni consecutive pe fiecare dintre ele abandonand-o pentru o alta (devin polipragmatici). In cazurile grave se ajunge la starea de agitatie psihomotorie.
2. hipobulia - reprezinta diminuarea activitatii si a vointei ceea ce face ca bolnavul sa execute cu multa incetineala orice activitate fie ea spontana sau solicitata. Hipobulia se intalneste in depresie, epilepsies au in unele cazuri de astenie psihica.
3. abulia - reprezinta lipsa spontaneitatii si a initiativei in actiuni, ceea ce face ca bolnavulsa devina incapabil in a se dirija pe sine. Abulia se intalneste in oligofrenia severa, in schizofrenie si demente.
4. catatonia - cuprinde un grup de tulburari psihomotorii ce pot evolua sub doua forme:
1. forma inhibata stuporoasa din care fac parte urmatoarele tulburari:

amimia - reprezinta lipsa mobilitatii si a expresivitatii fetei care poate ramane inexpresiva timp foarte indelungat.

flexibilitatea ceroasa (catalepsia) - reprezinta capacitatea de a pastra o perioada indelungata o atitudine impusa oricat de incomoda ar parea.

negativismul - reprezinta refuzul patologic de a raspunde la orice solicitare.

mutismul - reprezinta refuzul de a vorbi sau de a raspunde la intrebari

2. forma agitata din care fac parte:

paramimia - reprezinta grimase neadecvate ale fetei.

manierismul - reprezinta pedanteria excesiva in executarea unor simple gesturi de politete..

stereotipii de miscare sau de limbaj - reprezinta repetarea unor anumite gesturi, cuvinte, expresii.

ecomimia sau ecolalia, ecopraxia - reprezinta imitarea mimicii sau ale gesturilor interlocutorului.

automatismul de comanda - bolnavul executa fara nici o opozitie orice ordin indiferent de absurdul lui.

actele impulsive - activitati psihomotorii imperative care apar si dispar brusc, imprevizibil si nu pot fi oprite in desfasurarea lor. Ex: cleptomania.

La copii se mai intalnesc unele tulburari de vointa: incapatanare, refuzul de a efectua

actiune. Clastomania reprezinta placerea de a distruge jucarii de regula in prezenta adultilor.