Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » tehnologie » criminalistica
Principalele droguri intalnite in traficul ilicit

Principalele droguri intalnite in traficul ilicit




PRINCIPALELE DROGURI INTALNITE IN TRAFICUL ILICIT


STUPEFIANTELE NATURALE, SEMISINTETICE  SI SINTETICE


Stupefiantele – Narcotics, Drugs – sunt substante ori produse naturale, sintetice sau semisintetice care, consumate in exces si in afara prescriptiilor medicale, conduc treptat si iremediabil la dependenta individului fata de ele.

Asa cum am vazut, din punct de vedere farmacologic, acestea sunt incluse in grupa substantelor psihotrope si sunt supuse controlului international prin Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961.

Trebuie precizat faptul ca atunci cand vorbim de stupefiante ne referim la sensul sau juridic. Privit din aceasta perspectiva, un stupefiant este considerat drog numai in masura in care potentele sale in materie de abuz si toxicomanie – depenedenta – sunt elevate, termenul ca atare fiind utilizat atat in legislatia nationala, cat si in cea internationala[1]





OPIUL SI DERIVATII SAI


Facand parte din categoria asa-ziselor substante euforice sau utopiacee, opiul se obtine din exudatul laptos al capsulelor de seminte de mac necoapte al plantei “Papaver somniferum[2]. De fapt, potrivit definitiei date


de Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961[3], termenul “opiu” desemneaza latexul secretat de macul opiaceu.

Papaver somniferum este o planta anuala ce creste intre 0,65 – 1,30 m si produce flori albe, roz, violete sau purpurii, cu patru petale. Numai planta care produce flori albe contine alcaloizi stupefianti. Capsula macului de opiu are forma aproape sferica, usor ovala de sus in jos, de marimea unei nuci, putand fi usor recunoscuta dupa coroana dintata de dimensiune redusa aflata in partea superioara.

Aceasta specie de mac se cultiva aproape oriunde, mai ales pentru semintele sale oleaginoase, foarte apreciate in arta culinara. In unele tari asiatice, pentru aspectul sau deosebit de placut si delicat in perioada de inflorire, papaver somniferum este cultivat si ca planta ornamentala.

Mai multe state din lume autorizeaza cultura macului opiaceu pentru extragerea opiului in scopuri medicale si stiintifice. Aceasta productie licita se face sub supravegherea Organului International de Control al Stupefiantelor. Sapte din aceste state sunt autorizate, prin Protocolul din 1953, sa exporte opiu: India, Iran, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, Turcia si – la data respectiva – fosta U.R.S.S. La ora actuala, se pare ca India a ramas singura tara care mai exporta practic opiu.

In afara tarilor unde macul opiaceu este cultivat licit, exista tari unde cultivarea sa este facuta de traficanti si este destinata productiei de opium, morfina sau heroina.

O mare parte a opiului produs in lume provine din “Triunghiul de Aur”, o mare regiune din Asia de Sud-Est, care inglobeaza parti din teritoriile tarilor Myanmar (Birmania), Thailanda si Laos.

Un alt punct central al traficului de opiu si heroina este “Cornul de Aur”, ce se intinde pe o parte din teritoriile Pakistanului, Iranului si Afganistanului. “Cornul de Aur” a produs materia prima utilizata pentru heroina, fiind totodata, cea mai ieftina si cu efectele, in general, cele mai puternice.

Macul opiaceu este de asemenea cultivat ilicit in multe alte tari, mai ales in Guatemala, India, Mexic, Polonia, C.S.I. si, mai recent, in Liban.

In tara noastra, zonele de cultivare favorabile sunt Campia Moldovei, Campia Timisului, Podisul Transilvaniei s.a.

Ciclul anual al culturii de mac opiaceu incepe la sfarsitul verii. Cultivatorul insamanteaza semintele de mac la suprafata campului proaspat plivit. Trei luni mai tarziu, planta ajunge la maturitate si se prezinta sub forma unei tije verzui, purtatoare a unei flori de culoare stralucitoare. Petalele cad putin cate putin pe sol, dand la iveala o capsula sub forma si marimea unui ac mic. Capsula contine un latex care este recuperat practicand pe suprafata sa mai multe incizii paralele. Dupa ce se scurge prin incizii si se solidifica la suprafata capsulei, latexul ia o tenta bruna-neagra.

Acesta este opiul brut pe care cultivatorul il recupereaza cu ajutorul unui razuitor tocit.

Dincolo de materiile minerale si apa, opiul contine diversi alcaloizi clasati in trei categorii:

alcaloizi cu structura chimica inrudita cu cea a morfinei:

morfina (10%)

codeina (1-3%)

tebaina (0,2%)

alcaloizi cu structura chimica inrudita cu cea a papaverinei (0,5-1%)

alcaloizi cu structura chimica inrudita cu cea a noscapinei (3-8%).

Opiul se poate ingera ca atare sau sub forma de decoct, iar opiul preparat se fumeaza, de obicei, cu ajutorul unor pipe. Opiomanul confectioneaza o bobita mica de opiu pe care o expune (pentru a o inmuia) unei flacari si apoi o pune in cosul unei pipe speciale.

In continuare consumatorul aduce pipa deasupra flacarii si aspira profund fumul care se degaja. Reziduul combustic numit “DROSS” este conservat de fumator pentru a fi utilizat din nou.

Opiul poate fi intalnit si sub alte forme cum ar fi: opiul preparat, opiul medicinal si drossul.

OPIUL PREPARAT se obtine prin fierberea si fermentarea opiului brut, prezentandu-se fie sub forma de placi, fie sub forma de batoane sau bucati, cu o lungime maxima de 0,20 m.

OPIUL MEDICINAL – concentrat – preparat pentru a putea fi utilizat in scopuri terapeutice este, uneori, amestecat cu alte substante care compun preparatele farmaceutice. El se prezinta sub forma de granule, fie sub forma de pudra de culoare alb-galbuie, fiind solubil in apa si alcool.

DROSSUL – drojdia – de opiu se obtine prin fierberea in apa a opiului brut si filtrarea opiului calcinat.


MORFINA


Numit “morfina”, in onoarea lui Morfen, zeul somnului, acest drog este un alcaloid specific opiului. Principal alcaloid al opiului, morfina a fost izolata pentru prima oara la inceputul secolului XIX. Analgezic si calmant foarte puternic, morfina a fost utilizata ca drog foarte rapid. Folosirea ei a inceput la sfarsitul anului 1850, pentru a deveni foarte la moda in a doua jumatate a secolului XIX.

La ora actuala, morfina face obiectul unei productii licite si a uneia ilicite. Folosirea ei terapeutica este inca de actualitate, alaturi de cea a analgezicelor de sinteza ce au fost descoperite in timpul ultimelor decenii, mai puternice si mai eficace. Ca drog, folosirea sa este acum foarte limitata.

Morfina se obtine atat din opiul brut, cat si din capsulele uscate si partea superioara a tijei plantei, cunoscute si sub denumirea de “paie de mac”. Ea este utilizata frecvent in medicina, pentru calmarea durerilor post-operatorii, a celor pricinuite de arsuri sau fracturi dar, mai ales, in fazele ultime ale bolilor incurabile. De altfel, pentru efectele sale, timp de mai bine de 100 de ani, morfina a fost considerata drept cel mai eficace analgezic cunoscut de omenire. Ea a fost prima dintre “drogurile albe” obtinute pe cale chimica, fiind izolata de farmacistul german Friedrich Serturner in anul 1805, care i-a dat si numele.

Morfina poate fi fabricata licit si utilizata sub control medical. Ea poate fi deturnata pe piete ilicite si face obiectul unei folosiri in afara controlului medical. In fine, morfina poate fi produsa si utilizata in scopuri total ilicite.

In cadrul licit, morfina poate fi conditionata in ambalaje originale (comprimate, supozitoare, fiole). Pe pietele clandestine, morfina este vanduta mai ales in pachete, ca si heroina.

Morfina (clorhidrat, baza, sulfat) este o pulbere alba, bej sau maron, conditionata sub forma de comprimate, de solutie (in fiole injectabile) sau supozitoare.


CODEINA

Codeina este – ca si morfina – un alcaloid izolat din opiu, care are o actiune analgezica mai redusa decat morfina si nu duce la toxicomanie, decat in cazuri exceptionale, si anume numai in cazul consumarii unor cantitati mari in perioade lungi de timp. Extrasa din morfina, sub forma de metilmorfina, prin procedee chimice, codeina se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba sau de cristale incolore, comprimate ori fiole injectabile. Fiind calmant al tusei si al durerilor de stomac este cel mai popular drog si, datorita faptului ca intra in componenta numeroaselor produse farmaceutice, este cel mai usor de procurat.


HEROINA


Diacetil morfina (Diamorfina) este supranumita “heroina” din cauza efectelor sale “energice”, clorhidratul de diacetilmorfina fiind un produs de semi-sinteza.

Introdusa in medicina in 1898, heroina s-a facut cunoscuta pentru prima data ca un analgezic puternic si un remediu foarte bun contra tusei si necazurilor respiratorii ale astmaticilor si tuberculosilor.

Heroina este, fara indoiala, cel mai puternic alcaloid al opiului. De regula ea se obtine prin sinteza din morfina, dar nu sunt excluse posibilitatile ca aceasta sa fie obtinuta si direct din capsulele de papaver somniferum. Ea se prezinta sub forma unor pulberi extrem de fine, cristaline, de culoare alba, fiind o substanta puternic toxicogena, cu actiune directa asupra SNC. Din acest considerent, heroina nu se mai produce licit in nici o tara din lume. Cu toate acestea, ea domina piata ilicita a drogurilor, laboratoare clandestine fiind semnalate in Asia de Sud-Est (“Triunghiul de Aur”), in Europa Occidentala (indeosebi in Franta si Italia) si Mexic.

Pe piata ilicita se cunosc patru sortimente de heroina, diferite prin gradul de purificare si denumite Heroina nr. 1, nr. 2, nr. 3 si nr. 4. Datorita concentratiei reduse in substanta activa, Heroina nr. 1 si nr. 2 nu sunt cautate nici de toxicomani, nici de traficanti. Drogul cel mai raspandit este Heroina nr. 3 cu o puritate de pana la 60%, supraumita de traficanti si “Brown Sugar”, “Hong Kong Rocks” sau “Vogelfutter”.



Cu o concentratie mai ridicata de diacetilmorfina (60 – 95%), Heroina nr. 4 se prezinta sub forma de pudra mai mult sau mai putin fina, ca atare sau in amestec cu alte substante, de culoare alba, bej sau bruna.

Heroina degaja un miros specific, intepator, care poate fi asemanator, uneori, cu cel al opiului. Are gust mai mult sau mai putin amar.


ANHIDRIDA ACETICA


Anhidrida acetica, folosita in industria colorantilor, a acetatului de celuloza, in fabricarea medicamentelor este un produs indispensabil fabricarii diferitelor tipuri de heroina.

Studiile recent efectuate dovedesc ca, datorita puritatii inalte a heroinei ajunse pe piata ilicita a drogurilor, o persoana devine toxicomana daca fumeaza doar 3 – 5 tigarete – cu adaos de heroina – zilnic, in decurs de numai trei zile. Neindoios, la acest trist record, o contributie insemnata o are calitatea anhidridei acetice folosite, care are un aspect aproape insignifiant pentru necunoscatori, de lichid incolor, cu un miros intepator, asemanator otetului.


HIDROMORFONUL


Cunoscut si sub denumirea de DILAUDIN, este un inlocuitor al morfinei care, desi are efecte analgezice mai putin durabile decat morfina, este de 2 – 8 ori mai activ decat aceasta. Din acest motiv, acest stupefiant semisintetic – intalnit sub forma de comprimate ori solutii injectabile – este un puternic toxicomanogen.


OXICODONUL SAU PERCORANUL


Se aseamana cu codeina, dar este mai activ si mai puternic toxicomanogen. Se intalneste sub forma de comprimate care se dizolva in apa. Reziduurile sunt retinute prin filtrare, dupa care substanta activa este injectata. Oxicodonul poate fi administrat si pe cale orala, caz in care, de regula, este amestecat si cu alte analgezice.


ETORFINUL (Aetorphinum)


Este unul din multiplii compusi descoperiti datorita manipularii moleculelor de morfina, efectele acestuia fiind mult mai puternice decat ale morfinei. Derivat din acesta, clorhidratul de etorfina este mai putin activ, ocazional el fiind folosit de veterinari pentru imobilizarea animalelor.


STUPEFIANTELE SINTETICE


Stupefinatele sintetice sunt produse tipice de laborator, provenind, in principal, din cercetarea produsilor cu proprietati analgezice asemanatoare cu cele ale morfinei.

Denumite morfine de sinteza sau morfonominetice, aceste stupefiante sintetice au o aparitie mai mult sau mai putin sporadica in traficul de droguri. Desi nu prezinta periculozitatea opiului si a derivatilor sai, aceste produse sunt analgezice, fiind clasate drept stupefiante. Ele se prezinta sub forma de pulberi, comprimate, siropuri si fiole injectabile si, de regula, sunt sustrase ilicit din circuitul licit. Intre acestea, cele mai cunoscute sunt metadona si petidina, precum si propoxyfena si pentazocina, ultimele avand insa efecte slabe.

METADONA


Methadonum sau Sintalgon, desi difera din punct de vedere chimic de morfina si heroina, produce efecte identice cu ale acestora. Aceasta este utilizata curent in tratarea heroinomanilor, in cursul curei de dezintoxicare. Acest lucru se explica prin faptul ca dependenta cauzata de metadona este incrucisata cu cea data de heroina. Altfel spus, fata de heroina, metadona este un drog de substitutie care evita simptomele sevrajului. Cand este administrata pe cale orala, efectele sunt mult mai durabile decat cele produse de heroina, putand ajunge pana la 24 de ore.


PETIDINA


Meperidina, Demerol sau Mialgin, figureaza printre drogurile folosite cel mai mult ca analgezice, pentru calmarea durerilor puternice. Ea se asemana cu morfina, prin efectele sale analgezice, desi este diferita de aceasta din punct de vedere al structurii chimice. Administrata oral sau prin injectii, petidina este totusi rareori cauza principala a toxicomaniei.


PROPOXYFENA


Vandut sub numele comercial de Darvon si Dalene este mai putin eficace ca analgezic si, in consecinta, mai putin toxicomanogen, acesta fiind motivul includerii sale in randul stupefiantelor sintetice cu efecte slabe.


PENTAZOCINA


Desi este un analgezic puternic, face parte din aceeasi categorie ca si propoxyfena, fiind un produs cu efect redus din punct de vedere toxicomanogen.

Este vandut sub diverse nume comerciale ca: Fortral, Pentalgin si Talwin.


PRODUSII EXTRASI DIN CANNABIS


Cannabisul este denumirea generica pentru produsele vegetale obtinute din canepa de cultura, cunoscuta din antichitate. Originara din Asia Centrala, cultivarea canepii s-a extins in timp si spatiu, timp de mai multe milenii, datorita cuceririlor si miscarilor migratoare, raspandindu-se in toate zonele tropicale sau temperate.

Planta Cannabis Sativa L., numita popular “canepa indiana” creste -anual – in majoritatea zonelor cu clima calda sau temperata. Are o inaltime ce variaza intre 1 – 3 m, cu frunze lungi, inguste si dantelate, dispuse in evantai. Frunzele sunt stralucitoare si lipicioase, acoperite in partea superioara cu mici perisori. Atat frunzele cat si varfurile florifere contin cantitati variabile de tetrahidrocannabinol, un puternic compus psihoactiv. Specific pentru aceasta planta este faptul ca partile ce contin produsul mai sus amintit pot fi despartite de restul plantei, aceasta continuandu-si cresterea si dezvoltarea. Chiar si tija centrala si ramurile principale ce contin o cantitate mai mica de substanta psihoactiva sunt intalnite in traficul ilicit.

In timp ce cultivarea in scopuri industriale este in general bine controlata, culturile ilicite, al caror scop nu il constituie obtinerea de fibre, raman mult mai dificil de supravegheat, deoarece canepa este o planta robusta, ce prolifereaza in terenuri diverse, atingand uneori un nivel deosebit de dezvoltare. Canepa poseda o exceptionala capacitate de adapatare, insotita de variatii in aspectul general al plantei, de modificari ale compozitiei chimice a acesteia si, prin urmare, a activitatii farmacologice si a efectului halucinogen. Este vorba asadar de o planta mutanta.

Originalitatea canepii consta in prezenta cannabinoizilor, dintre care cei mai importanti sunt:

Delta 9 – tetrahidrocannabinolul (sau Delta 9 THC)

Cannabidiolul (CBD)

In functie de proportia dintre acesti doi principali cannabinoizi, se pot distinge trei tipuri de Cannabis:

Tip “Drog” – cu un important continut de Delta 9 THC (peste 1%) si absenta cannabidiolului. Este cel mai intalnit in Mexic, Adriatica Ecuatoriala, Pakistan si produce multa rasina.

Tip “Intermediar” – cu un continut puternic de Delta 9 THC (intre 0,5 – 1%) si prezenta cannabidiolului.

Tip “Fibra” – cu un continut puternic de Delta 9 THC (intre 0,1 – 0,5%) s continut ridicat de cannabidiol. Se cultiva in scopuri industriale in zonele cu climat temperat (Franta, fosta U.R.S.S.).

Dintre produsii obtinuti din Cannabis amintim:

a). Iarba de Cannabis: este vorba de inflorescentele si uneori frunzele recoltate, uscate si tocate, deseori cu seminte. Iarba de cannabis are aspectul tutunului sau ceaiului. Continutul in Delta 9 THC al ierbii de cannabis variaza in functie de provenienta (intre 1 si 4% la iarba de provenienta africana si pana la 8% pentru “Gold”-ul columbian. Iarba de cannabis se fumeaza fie ca atare (“trabuc”), fie amestecata cu tutun (“amestec”) sub forma de tigarete, in pipe sau “shilom”. Poate fi utilizata si ca decoct, fiind bauta fie ca atare, fie ca amestec cu alcool, insa acest procedeu este mai putin raspandit si se utilizeaza mai ales in India si Antile.

b). Rasina de cannabis (denumita curent “hasis”): este vorba de rasina secretata de planta, colectata prin razuirea sau strivirea cannabisului. Aceasta rasina este apoi prelucrata prin adaugare de diverse substante liante (ulei, ceara, etc), comprimata sub forma de paini (turte) ce emana un miros caracteristic si a caror culoare variaza in functie de provenienta si liantii folositi:

Kaki-verzui pentru Maroc, cu un continut in Delta 9 THC cuprins intre 8 si 12%;

maro-pamantie, rosiatica pentru Liban, cu un continut in Delta 9 THC intre 12 si 18%;

neagra pentru Pakistan, Afghanistan sau Nepal, cu un continut in Delta 9 THC cuprins intre 25 si 28%.

Rasina se fumeaza si ea in amestec cu tutun, sub forma de “joint” (tigara) sau ca atare, in pipe mici, special destinate acestui scop.

Prin ingerarea cannabisului, asa cum ar fi cazul in care acesta este baut, efectul este mai mic decat in cazul in care aceeasi cantitate ar fi fumata, deoarece cota de principiu activ ce trece in sange este de 4 – 6 ori mai mica.

c). Uleiul de cannabis (sau esenta de cannabis): concentratia in Delta 9 THC a acestui preparat poate merge pana la 70%. Uleiul de cannabis este obtinut prin distilarea la reflux a cannabisului tocat. Uleiul de cannabis se prezinta sub forma unei substante vascoase de culoare neagra, foarte densa, cu nuante verzui. Acest produs nu este solubil in apa. Uleiul este in general fumat, dupa ce a fost dispus pe o tigara in care s-au practicat gauri cu un ac si care a fost reinvelita intr-o alta foaie de hartie, pentru a asigura etansarea si “tirajul”. Uleiul poate fi si ingerat.



Trebuie amintit faptul ca numele dat cannabisului difera de la o regiune la alta. Astfel, daca in Orientul Mijlociu cuvantul “hasis” desemneaza frunzele s rezina plantei, in Africa de Nord, rezina si varfurile sunt cunoscute sub numele de “Kif” si “Takrouri”. In centrul si sudul Africii, frunzele si varfurile cannabisului sunt denumite “Dagga”.

La fel, in Asia, numele plantei si forma sub care se prezinta poarta denumiri diferite, respectiv “Ganja”, “Chaos” sau “Bhang”. Ganja, de culoare verde inchis sau brun-verzuie, cu un miros agreabil si gust caracteristic, desemneaza frunzele tinere si varfurile florifere ale plantei femela, ca si rezina lor, rulate sau presate intr-o masa lipicioasa, careia i se da apoi forma unei turte sau painisoare rotunde.

Chaos – Chira sau Shit – este rezina extrasa din varfurile plantei femela, din care ulterior se obtine o pudra de culoare gri-alba, in final preparandu-se painisoare ori foi subtiri, aproape transparente. Rezina obtinuta din Chaos poate fi si conservata, in blocuri de culoare brun inchis.

In sfarsit, Bhang-ul desemneaza frunzele cele mai batrane si mai coapte ale cannabisului. Bhang-ul se consuma fie prin fumare, fie fiert in apa, sau prin adaugarea unei cantitati de unt, sub forma de sirop.

Raspandit pe tot globul si consumat de milioane de oameni, cannabisul este drogul cel mai popular si constituie baza, substratul celorlalte traficuri ilicite.



1.2.3. COCAINA SI ALTI PRODUSI PE BAZA DE COCA


Majoritatea produselor obtinute din arborele de coca – frunzele de coca, pasta de coca, cocaina baza si crackul – sunt stimulenti puternici ai SNC si toxicomanogeni de temut. Arborele de coca este cultivat in regiunile muntoase din America de Sud, in Columbia, Bolivia, Peru, Ecuador si Brazilia. Avand o inaltime de aproximativ 1,50 m, arborele de coca (Erytroxylon coca) are frunze netede, ovale, grupate cate 7 pe fiecare tija.

a). Frunzele de coca: sunt utilizate ca stimulent usor ce suprima senzatiile de foame si oboseala. Astfel, ele permit consumatorilor andini sa munceasca perioade lungi in agricultura si in mine. Frunzele se mesteca, practica respectiva fiind foarte raspandita in aceasta regiune a lumii, de mii de ani. Frunzele de coca contin circa 0,5 – 1% cocaina. Cocaina este principalul alcaloid al frunzelor de coca si poate fi extras printr-un proces chimic.

b). Pasta de coca: este un produs intermediar al transformarii frunzelor de coca in cocaina. In prima faza, frunzele sunt pulverizate si inmuiate in var sau alte substante alcaline, carora li se adauga kerosen, benzina ori alti derivati ai petrolului. Se omogenizeaza solutia organica, se filtreaza, dupa care se adauga acid sulfuric, se amesteca din nou pana kerosenul se evapora. Se obtine astfel cocaina – baza, sub forma de precipitat, adaugand carbonat de sodiu sau amoniac in solutie. Dupa ce precipitatul a fost spalat cu kerosen si racit, se formeaza cristale de cocaina bruta sau pasta de coca.

Daca procentul de cocaina din frunze este relativ mic (0,5 – 1%), pasta are un continut de cocaina care poate merge pana la 90%, dar cel mai adesea este de 40 – 50%.

Pasta de coca este consumata frecvent in colectivitatile din America de Sud, sub numele de Basuco, Susuko, pasta de cocaina sau pasta.

c). Cocaina este principalul alcaloid al frunzelor de coca, fiind extrasa din aceasta printr-un procedeu chimic. Cocaina se prezinta sub forma de pudra cristalinam alba, asemanatoare zapezii, fapt pentru care este denumita in argou “zapada”. In trafic, cocaina este combinata deseori cu o pudra alba, inerta, cum ar fi acidul boric sau bicarbonatul de sodiu. Sub forma pulverulenta poate fi prizata, iar sub forma de solutie poate fi injectata intravenos.

In afara de puternica dependenta psihica, consumul cronic de cocaina antreneaza aparitia unei hiperstimulari, a unor dereglari digestive, greturi, pierderea apetitului, a greutatii si, uneori, convulsii si psihoze paranoice. Prizele repetate pe cale nazala pot antrena distrugerea mucoaselor si perforarea septului nazal.

Printre cocainomani, absorbtia cocainei pe cale intravenoasa s-a raspandit in ultimii ani. Aceasta declanseaza extrem de rapid efectele drogului (in 15 – 20 secunde de la absorbtie). Starea care rezulta este, in special, euforica. Ea provoaca, de asemenea, psihoze si halucinatii paranoice. Aceste efecte apar mai rapid atunci cand cocaina este absorbita pe cale intravenoasa, decat atunci cand este absorbita prin prize nazale repetate. In ultimul timp se semnaleaza absorbtia cocainei pe cale intravenoasa concomitent cu un alt drog. Un astfel de amestec de heroina si cocaina care mareste efectul euforic este numit “speedball”.

d). Cocaina baza. Pentru producerea cocainei baza, cocaina vanduta pe strada, in general sub forma de clorhidrat, este tratata cu o baza; se obtine acidul clorhidric si cocaina baza. Aceasta este dizolvata intr-un solvent cum ar fi eterul, dupa care cocaina pudra se cristalizeaza. Cristalele obtinute sunt apoi zdrobite si plasate intr-o pipa speciala din sticla. Cocaina baza fumata are efecte mai rapide si provoaca o euforie mai mare decat cocaina obtinuta.

e). Crackul se obtine din clorhidratul de cocaina cu ajutorul amoniacului sau al bicarbonatului de sodiu; amestecul se incalzeste. Produsul acestei operatii este o cocaina baza care se prezinta sub forma de cristale de marimea unor pietricele mici. Crackul nu este cocaina pura, deoarece in cursul  obtinerii sale bicarbonatul de sodiu diminueaza puritatea clorhidratului de cocaina pentru ca ramane in amestec cu aceasta. Acest drog se numeste “crack” datorita faptului ca reziduul de bicarbonat de sodiu produce adeseori un zgomot ca si cum ar crapa ceva, atunci cand substanta este fumata.

Pretul sau relativ scazut, declansarea rapida a efectelor si puterea activa mare fac din crack un drog mai toxicomanogen si mai susceptibil de a da nastere abuzului, decat orice alta substanta extrasa din coca.


1.2.4. AMFETAMINELE SI STIMULENTELE INRUDITE


Fenilalchilaminele, denumite impropriu amfetamine, au fost sintetizate in Germania inca de la inceputul secolului. La inceput ele au fost fabricate in scopuri medicale, dar foarte curand s-a constatat ca ele au efecte puternice asupra psihicului si duc la dependenta. Clasificate ca stupefiante, amfetaminele se prezinta sub forma de comprimate, pulberi sau lichide, de provenienta licita sau ilicita. Pot fi absorbite pe cale orala, caz in care efectele sunt mai profunde decat in cazul injectarii intravenoase, caz in care consumul in abuz antreneaza reactii psihotice si halucinatii paranoice.

Principalii reprezentanti din grupa amfetaminelor sunt: amfetamina, metilamfetamina, dimetoxiamfetamina (D.M.A.), metilendioxiamfetamina (M.D.A.), 3 – metoxi – 4.5, metilendioxiamfetamina



(M.M.D.A.) si metilendioximetilamfetamina (M.D.M.A.). Puritatea acestor stupefiante traficate este de 90 – 99%, la nivelul consumatorului ajungand droguri cu puritate ce nu depaseste 40%, fiind diluate fie cu hidrati de carbon – glucoza, lactoza, manitol – fie cu alte substante – sulfat de magneziu, efedrina, cofeina, procaina, s.a.

Efectele halucinogene puternice se datoreaza derivatilor de la nucleul benzenic al amfetaminei, foarte asemanatori mescalinei. Produsele amfetaminice fabricate licit si vandute sub forma de comprimate, capsule, siropuri si elixire contin drogul sub forma diferitelor saruri.

O serie de astfel de produse farmaceutice inrudite cu amfetamina, deturnate din circuitul legal, pot aparea pe piata ilicita a drogurilor: fenmetrazina, dendimetrazina si pemolina.

Tot in traficul ilicit este intalnit clorhidratul de metamfetamina, de regula sub forma de pudra sau pasta. El poate avea diferite culori – alb, violet, brun – in raport cu impuritatile pe care le contine. Pudra de sulfat de amfetamina poate avea atat culoarea alba, la fel ca cea fabricata licit, cat si roz, galbena sau bruna.


1.2.5. DROGURILE HALUCINOGENE


Halucinogenele sunt droguri care actioneaza asupra sistemului nervos central, producand modificari ale dispozitiei si perceptiei, care merg de la iluzii senzoriale pana la halucinatii. Pot, de asemenea, sa declanseze reactii psihotice, cum ar fi pierderea contactului real, halucinatii sau chiar schizofrenie.

a). L.S.D. (dietilamida acidului dextro-lisergic) este un drog semisintetic, avand proprietati halucinogene psihedelice.

LS.D. este una din substantele halucinogene foarte active cunoscuta pana in prezent. Aceasta se prezinta, in mod obisnuit, sub forma unui lichid incolor, inodor si insipid; poate aparea si ca o pudra alba, casanta, sub forma de mici pilule sau mici comprimate, albe ori colorate, a caror forma variaza, sau sub forma de capsule.

Drogul poate fi de asemenea conservat pe bucati de hartie de sugativa, ca si pe timbrele postale si fluturasii adezivi.



Efectele L.S.D.-ului si a altor halucinogene conduc la cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor, tremuratul mainilor, raceala si umezirea palmelor si, uneori, frisoane si greturi.

b). Psilocybina si ciupercile Psilocybe.

Psilocybina este principiul activ continut de ciupercile psilocybe. Se prezinta sub forma unei pudre cristaline albe. Este halucinogenul care reactioneaza cel mai rapid, efectele sale facandu-se simtite la aproximativ 15 minute de la absorbtie, iar dupa 90 minute apar efectele cele mai intense. Durata acestora este de 5 – 6 ore.

c). Mescalina, un derivat al feniletilaminei, este principalul alcaloid din cactusul Peytol (pana la 30% din totalul alcaloidic din Peytol reprezinta mescalina, concentratia mescalinei variaza intre 0,5 s 1%).

Mescalina este o substanta halucinogena tipica. Mai putin puternica decat L.S.D., ea se consuma pe cale orala, se fumeaza sau este injectata pe cale intravenoasa. Nu a fost semnalat pragul tolerantei sau farmacodependentei pentru cei ce o consuma.

d). MDA (Metilenodioxyamfetamina) este un drog sintetic si semisintetic in acelasi timp. El poate fi toxic, dar si mortal. Nu a fost semnalat pragul tolerantei si nici al dependentei la cei care consuma MDA.

e). DMT (Dimetriltriptamina) fabricata in mod obisnuit prin sinteza se gaseste in semintele anumitor plante din America de Sud si Antile. Ea se prezinta uneori sub forma unei pudre cristaline sau in solutie si poate fi amestecata cu tutun sau patrunjel. Efectele DMT sunt analoage celor ale L.S.D., dar sunt mai slabe si cu o durata redusa.

f). Fenciclidina (P.C.P.) este un stimulent al sistemului nervos central cu proprietati anestezice, analgezice si halucinogene.

Atunci cand este pura, P.C.P. se prezinta sub forma unei pulberi albe. Poate exista si sub forma lichida, comprimate sau capsule.

Efectele P.C.P. sunt diverse, ca si formele sub care se prezinta. Prizata in cantitati mici, poate da subiectilor care o consuma un sentiment de detasare si de instrainare, in ceea ce priveste cadrul in care traiesc, stare de mahmureala, dificultati de vorbire si o lipsa de coordonare, insotite de un sentiment de putere si vulnerablitate in acelasi timp.


1.2.6. BARBITURICELE SI ALTE SEDATIVE HIPNOTICE


Barbituricele sunt o categorie de droguri derivate din acidul barbituric, produs sintetic obtinut prin condensarea ureei si a acidului malonic. Ele sunt utilizate in scopuri terapeutice ca sedative, hipnotice si anticonvulsive.

In general, derivatii barbiturici se intalnesc sub forma de comprimate si capsule, existand si situatii cand sunt comercializate sub alte forme farmaceutice: pudre sterile, solutii injectabile si elixire.

Barbituricele provoaca o diminuare considerabila a activitatii nervoase si musculare. Profund toxicomanogene, consumul frecvent al acestora duce cu usurinta la toleranta si dependenta. Studiile efectuate au concluzionat ca sindromul de sevraj indus de barbiturice provoaca mai rapid moartea decat cel indus de alte stupefiante.

Metaqualona si Mecloqualona pot fi procurate prin deturnarea din circuitul legal ori prin fabricarea in laboratoare clandestine. Metaqualona a fost introdusa in circuitul produselor farmaceutice in 1965, ca somnifer, netoxicomanogen si nebarbituric. La randul ei, Mecloqualona a fost obtinuta prin sinteza in anul 1960, acest hipnotic putand fi procurat legal in unele tari europene.

Cu tot regresul inregistrat in ultimii ani, comertul ilicit cu barbiturice continua sa fie o sursa importanta de venituri pentru traficanti. Metaqualona fabricata clandestin este comercializata sub forma de pudra bruna, gri sau neagra, culoarea depinzand de impuritatile pe care le contine. Alteori, Metaqualona si Mecloqualona pure – si clorhidratii acestora – pot fi intalnite si sub forma de capsule si comprimate. Totodata, metaqualona este folosita ca agent de diluare – cupare – a heroine.


1.2.7. DROGURI ASEMANATOARE AFLATE SUB CONTROL (DESIGNER DRUGS)


Prin “Designer Drugs” se inteleg acele substante – droguri semisintetice sau asemanatoare celor supuse controlului international, fabricate in laboratoare clandestine – “transformate” printr-o usoara modificare a structurii chimice a substantelor aflate deja sub control. Este vorba de meperidina, fentanyl si amfetamine.

De obicei, substantele “Designer Drugs” sunt mai active decat substantele de origine, puternic toxicomanogene si, deseori, contaminate. Statisticile organelor si organizatiilor internationale scot in evidenta ca o varietate a acestui tip de droguri produce patru categorii de efecte. Asadar, in timp ce prima categorie distruge celulele creierului, iar a doua induce simptomele bolii Parkinson, celelalte doua categorii conduc la paralizie, respectiv la moartea consumatorului.

Din produsele incluse in clasa “Designer Drugs”, amintim:

produse inrudite cu fentanylul, opiaceu de sinteza cu actiune rapida si efecte intense, care se utilizeaza in scopuri terapeutice, ca anestezic sau analgezic;

heroina sintetica;

produse analoage, inrudite cu amfetamina si care cunosc o mare raspandire pe continentul american si in Europa.

Din anul 1988, la recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Comisia de Stupefiante de pe langa Consiliul Economic si Social al O.N.U. a introdus drogurile de tip “Designer Drugs” sub control international.


1.2.8. SOLVENTII ORGANICI SI INHALANTI


Solventii organici si inhalanti sunt compusi chimici puternic volatili, care actioneaza ca depresive ale sistemului nervos central. Cei mai des intalniti solventi organici sunt: diluantii pentru vopsele, decapantii pentru coloranti, adezivii, benzina, kerosenul si alti produsi petrolieri, benzina pentru brichete si lichidele folosite la curatarea petelor, alti aerosoli, diversi alcooli si acetati, inclusiv toluenul, acetona, tetraclorura de carbon, cloroformul, eterul etilic si benzenul.

Considerate de unii specialisti ca fiind principalele cai spere consumul drogurilor veritabile ori de substituire, aceste substante pot avea, dupa caz, efecte stimulente, inhibante, pierderea cunostintei ori deces – prin stop cardiac – la doze mai mari. Desi nu sunt pusi sub control, solventii organici si inhalanti trebuie avuti in vedere, cu atat mai mult cu cat acestia sunt utilizati frecvent, concomitent cu ingerarea de tranchilizante, somnifere s. a., ducand la multiplicarea riscurilor.


1.2.9. TRANCHILIZANTELE MINORE


“Tranchilizantele minore” constituie un grup de substante depresive, aparute in practica medicala incepand din anul 1950. Ele sunt utilizate pentru efectul lor calmant si actiunea anxiolitica eficace, contrar tranchilizantelor majore, care sunt agenti antipsihotici.

Dintre tranchilizatele minore amintim: diazepamul, meprobanatul, clordiazepoxid, clorhidratul de hidroxizin. Pe lamga utilizarea lor terapeutica, tranchilizatele minore sunt folosite si pentru combatarea sevrajului. In doze mari, ele antreneaza reducerea functiilor respiratorii, putand genera pierderea cunostintei, coma sau moartea. In doze excesive timp indelungat pot conduce la dependenta. De asemenea, intre tranchilizantele minore si celelalte substante depresive al sistemului nervos central exista o toleranta si o dependenta incrucisata.

Pe piata ilicita a drogurilor, tranchilizantele minore se intalnesc si sub forma unor amestecuri: clordiazepoxid – amitriptilina, clordiazepoxid – bromura de clidinium.




[1] Ele figureaza pe o lista ori sunt inscrise in tabele.


[2] Macul de opiu – papaver somniferum – este stupefiant prin el insusi.

[3] Modificata prin Protocolul din 1972, semnat la Geneva la 25.03.1972.





Politica de confidentialitate







.com Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 Proiect didactic Clasa: a-IX-a, Luarea deciziilor
 PROIECT DIDACTIC 3-5 ani dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale - „Cine face, ce face”
 PROIECT MOTOR ASINCRON - Determinarea parametrilor schemei echivalente si a caracteristicilor de functionare in regim stabilizat de la gol la sarcina
 TEMA DE PROIECTARE - arbore de masina rotativa

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Relatiile diplomatice dintre Romania si Austro- Ungaria din a doua jumatate a secolului al XIX-lea
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta - cercetare si analiza financiara asupra deseurilor de ambalaje la sc.ambalaje sa
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Atestat la informatica cu tema “gestionarea unui magazin de confectii”
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM

Relatii interdisciplinare in domeniul expertizei medico-legale psihiatrice
CRIMINALITATEA FINANCIARA
Potential delicvential si posibilitati de investigare
Expertiza fotografiei de portret
Scrisul ca obiect de cercetare criminalistica - continutul notiunii de scris in criminalistica
Ridicarea, conservarea, refacerea si reconstituirea ctelor deteriorate sau distruse
Intrebuintarea fortelor politiei de frontiera in situatii de criza
Notiunea si obiectul victimologiei





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu