Aspecte fundamentale privind securitatea energetica nationala in conditiile integrarii si globalizarii europene

ASPECTE FUNDAMENTALE PRIVIND SECURITATEA ENERGETICA NATIONALA IN CONDITIILE INTEGRARII SI GLOBALIZARII EUROPENE

1 Securitatea energetica din perspectiva politicii energetice europene

Discutiile asupra noului sistem european de reglementare a securitatii pietei energiei electrice, concretizat in recenta Directiva 2005/89/EC privind masurile de asigurare a securitatii alimentarii cu energie electrica si investitiilor in infrastructura, au fost puternic marcate de invatamintele extrase din analizarea colapsurilor sistemelor energiei electrice din diferite tari.

Recomandarea fundamentala din Raportul UE asupra colapsului alimentarii cu energie electrica, din anul 2003, este ca toate (tarile participante la interconexiune sa adopte modelul de TSO). ISO opereaza si, de regula, detine in proprietate reteaua de transport si facilitarilor de conducere prin dispecer ale sistemului national al energiei electrice, ca parte a infrastructurii pietei angro a energiei electrice. Modelul de organizare a activitatii de transport poate se previna incompatibilitatile generatoare de insecuritate pentru retea, dace TSO au imputernicirea reala de a controla in mod transparent si nediscriminatoriu circulatia de puteri in retea, atat fata de participant la piata, cat si fata de operatorii invecinati. Aceasta include estimarea capacitatii de transport, redispecerizarea producerii de energic electrica sau activarea capacitatilor de rezerva, iar, ca masura extrema, aplicarea planurilor de aparare.

TSO se ghideaza dupa standardul rezervei de capacitate a retelei intr-o mare varietate de conditii, dar in conditii asa-numitei 'n - 1'. Conform acesteia, reteaua trebuie sa aiba o capacitate adecvata la orice indisponibilitate a unui element important.

Lipsa de corelare intre producere si consum, intre tarife si procedurile de avi-zare, la scara fie generala, fie regionala, poate de asemenea, crea riscuri majore de insecuritate. In urmatorii ani, un mare numar de centrale electrice vor fi inchise. Este de asteptat ca majoritatea noilor capacitati sa reprezinte o producere dispersata, fie resurse regenerabile, fie unitati de cogenerare. Realocarea semnificativa a producatorilor poate sa creasca riscurile privind siguranta alimentarii cu energie elcctrica, daca investitiile TSO, in intregime reglementate, nu sunt sprijinite. Piata de energie electrica, cu adevarat functionala si integrata, are nevoie de investitii considerabile in infrastructura de transport. Retelele electrice de transport trebuie sa poata prelua consumuri suplimentare fara ca activitatile si cetatenii sa fie afectati de frecvente intreruperi in alimenlarea cu energie sau de colapsuri de sistem.

La dezbaterea proiectului de Directiva 2005/89/EC, definirea corecta a capacitatii de transfer a energiei si modelarea adecvata a retelei electrice au fost considerate de o importanta vitala pentru dezvoltarea si functionarea sigura a infra­structurii, ca si transparenta procedurilor de calcul si de alocare a capa­citati de transfer.

■ Indicatorii privind capacitatea retelei reglementari in prezent:

a)     Capacitatea Totala de Transfer (Total Transfer Capacity/Capability - TTC) cele la puterea maxima, care poate fi transferata intre puncte sau zone ale sistemului electroenergetic cu respectarea standardelor de siguranta in functionare aplicabile, punctual sau zonal, in ipoteza ca starea retelei, structurile de productie si consumul sunt cunoscute perfect dinainte.

b)    Capacitatea Neta de Transfer (Net Transfer Capacity/Capability - NTC) puterea maxima care poate fi transferata, cu respectarea standardelor de siguranta in functionare aplicabile si tinand seama de incertitudinile privind conditiile viitoare in retea.

c)     Capacitatea Deja Alocata (Already Allocated Capacity/Capability - AAC) - totalitalea drepturilor de transport deja alocate, indiferent daca acestea reprezinta capacitati sau programe de schimb, in functie de metoda de alocare.

■ Capacitatea de rezerva a retelei ca standard de securitate este capaci­tatea de transfer disponibila (Available Transfer Capacity/Capability- ATC) intr-un anumit loc. In sens general, ATC cxprima cresterea maxima a circulatiei de putere (MVA) ca urmare a activitatii comerciale, fata de o stare de functionare data, fara periclitarea sigurantei functionarii ansamblului sistemului energiei electrice:

ATC = TTC - ETC - TRM - CBM.

unde ETC este angajamentul de transport (transfer) existent (Existing Transmission Commitments), TRM- rezerva de siguranta a transportului (Transmission Reliability Margin), CBM - rezerva aditionala de siguranta (Capacity Benefit Margin). ATC este standardul de securitate - cheie pentru infrastructura pietei energiei electrice, iar tranzactiile in piata trebuie verificate in raport cu acest standard. Directiva EC nr. 1228/2003 obliga TSO sa publice estimarile cu o zi/saptamana/luna inainte, privind capacitatile disponibile de transfer si sa aloce aceste capacitati dupa proceduri deschise, transparente si nediscriminatorii.

■ Capacitatea de transfer de tipul "punct- la - punct' nu este un stan­dard de securirate adecvat intr-un mediu de piata. ATC de tipul "punct-la-punct' (nod-la-nod, regiune-la-regiune, tara-la-tara), raportat la circulatia puterii in retea, este conform responsabil de supraestimarea capacitati disponibile de transport care a generat colapsurile. Acest standard nu exprima credibilitate cerintelor de securitate, deoarece:

a) capacitatea de transfer este, de regula, determinate de constrangerile termice ale echipamentului;

b) circulatiile de putere in elementele retelei, ca urmare a tranzactiilor simultane cu energie, se estimeaza eronat, fie pe baza modelelor de calcul "in curent continuu', fie conventional, pe baza 'drumului de con­tract';

c) in aceasta interpretare, alocarea capacitati disponibile intre participantii la piata este discutabila.

Este cunoscut faptul ca, in general, limitele maxime de incarcare a retelei de transport (grid loadability) sunt impuse de criteriile de stabilitate. Fac desigur exceptie unele situatii particulare ca, de pilda, capacitatea liniilor electrice scurte sau capacitate de transformare gresit dimensionate, in care incarcarea retelei este restrictionata de incalzirea excesiva a unor elemente de retea.

Transferarii de putere de la o zona de generare la una de consum, sau intre zone de generare, sau intre zone de export si de import, sunt cazuri ideale intr-o retea complexa. Limitele de siguranta stabilite pentru circulatia totala de puteri in coridoarele majore, sau in sectiunile critice ale retelei, sunt, de asemenea, mai mult sau mai putin conventionale. Pe de alta parte, alocarea ATC de tipul "punct-la-punct' la clientii reelei poate sa conduca la discriminare sau poate sa nu fie inteleasa de catre clienti, fapt ce submineaza eficienta pietei. Astfel: in S.U.A., fiecare participant la piata poate folosi site-ul OASIS pentru rezervarea ATC. In situatii de congestii, ISO (omologii TSO) pot, fie sa diminueze tranzactiile de transport, fie sa redispecerizeze generatoarele pe baza criteriului costurilor minime. Dar un partici­pant la piata nu are calificarea necesara sa determine ATC pentru toate caile posibile ale energiei si nici sa valorifice avantajele circulatiilor de putere de sens contrar fapt ce conduce inerent la diminuari suplimentare in volumul tranzactiilor.

Conform mecanismului UCTE de licitatii coordonate, ATC transfrontaliera se aloca de catre TSO implicate pe baza unor licitatii simultane. Se are in vedere numai evitarea congestiilor tehnice pe baza criteriului minimizarii sumei preturilor de tranzactie, ponderate cu diferentele la cantitati.

Standardul propus de capacitatea de transfer de tip punctual, de la utilizator la retea. Capacitatea disponibila de transfer de tip nodal sau punctual (driving-point transfer capac.ty, DP-ATQ este consistenta cu modelul (nodal) de piata a energiei electrice si cu tehnicile pentru estimarea sigurantei in functionare a sistemului energiei electrice (SEE).

DP-ATC reprezinta o putere de transfer maxima de la utilizatorul retelei la nodul de retea (user-to-point transfer), care nu pune in pericol (in primul rand) stabilitatea SEE si nici securitatea echipamentului (cerintele termice se verifica complementar). DP-ATC exprima limita de incarcare a retelei, in fiecare nod important, considerand avarii neplanificate credibile de linii si generatoare, numite contingente. Limita de incarcare a retelei, determinata ca limita de stabilitate, poate fi direct stabilita in spatiul nodurilor retelei in particular, in nodurile de racord ale generatoarelor, marilor consumatori si liniilor de interconexiune. DP-ATC este univoca in fiecare nod al retelei daca se folosesc tehnicile curente de estimare a regimurilor critic stabile. Cercetarile lui Paul Dimo, bine cunoscute specialistilor in domeniu din intreaga lume au demonstrat ca nu numai starile critice ale sistemului pot fi 'vizualizate' dintr-un nod, dar si zonele vulnerabile ale sistemului impreuna cu efectul principalelor masuri de remediere.

Aceste tehnici se bazeaza pe indici sau determina explicit  'distante in putere', adica cresteri maxime ale injectiilor nodale de putere (MW, MVAr sau MVA) de la o situatie existenta pana la atingerea limitei critice de stabilitate.

De notat faptul ca, masurile de crestere a capacitatii de transfer a retelei electrice de transport nu se limiteaza la constructia de noi linii, care este intr-adevar cea mai robusta solutie, dar si cea mai costisitoare. In practica, se aplica o multitudine de alte solutii de intarire a sistemului, care includ compensarea de tip serie sau sunt automatizari de sistem si scheme speciale de protectie.

Spre deosebire de capacitatea de transfer ,.punct-la-punct', DP-ATC poate fi transparent si echitabil alocata pe tranzactii de transport, definite, de asemenea, nodal, cum s-a aratat mai sus. DP-ATC mai este consistenta cu standardele, indicatorii de Habilitate (durata de intrerupere, frecventa de intrerupere), care se defineste la punctele de racord a retelei cu utilizatorii acesteia.

DP-ATC este usor de inteles de catre clientul de transport, care acorda legitim TSO dreptul de control si intreaga responsabilitate asupra circulatiilor de putere in elementele retelei. Valorile limita, sub aspectul incalzirii, ale circulatiilor de putere in elementele retelei nu sunt relevante pentru tranzactiile de transport. TSO verifica acest tip de restrictii (derivate) cu procedurile interne, dar transparente, de tipul factorilor de distribute a injectiilor nodale de putere sau sensibilitatii curentilor in elementele retelei fata de schimbarile injectiilor de puteri.

■ Metoda ISSM pentru determinarea incarcarii admisiile in noduri a sistemului energiei electrice. Pentru aflarea transferului de putere admisibil in nodul de retea considerat, injectia de putere se modifica in trepte, ca urmare a unor scenarii de modificare a sarcinii, numite generic "perturbatii', la utilizatorul de retea racordat la nod, si se fac scenarii posibile de preluare a modificarii de putere in alte noduri, precum si de eventuale contingente de ordinul n - 1 sau n Deconectarile de linii si transformatoare pot fi, de asemenea, simulate ca perturbatii de putere in nodurile terminate. Cazurile cele mai grave pot fi selectate automat pe baza unui criteriu specific.

Traiectoriile starilor succesive ale SEE determinate de modificarea sarcinii in nod, se raporteaza la un parametru un timp fictiv. Notand variabilele de stare (vectorul tensiunilor in noduri) cu x(t), si perturbatiile (variatii de putere activa/reactiva si de excitatie la generatoare) prin vectorul spars n(t), ecuatiile bilanturilor nodale de puteri pot fi scrise in forma condensate astfel:

X(x(t),n(t))

2 Strategia energetica a Romaniei pentru perioada 2007 - 2020

Obiectivul general al strategiei sectorului energetic il constituie satisfacerea necesarului de energie atat in prezent, cat si pe termen mediu si lung, la un pret cat mai scazut, adecvat unei economii moderne de piata si unui standard de viata civilizat, in conditii de calitate, siguranta in alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Obiectivele strategice sunt urmatoarele :

Siguranta energetica

cresterea sigurantei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice si limitarea dependentei de resursele energetice de import;

diversificarea surselor de import a resurselor energetice si a rutelor de transport a acestora;

cresterea nivelului de adecvanta a re elelor nationale de transport a energiei electrice, gazelor naturale si petrol;

protectia infrastructurii critice;

Dezvoltare durabila

cresterea eficientei energetice;

promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile;

promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale cu cogenerare, inclusiv in instalatii de cogenerare de inalta eficienta;

sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare a rezultatelor cercetarilor aplicabile;

reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator.

Competitivitate

dezvoltarea pietelor concurentiale de energie electrica, gaze naturale, certificate verzi,

certificate de emisii a gazelor cu efect de sera si servicii energetice;

liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si nediscriminatoriu al participantilor la piata la retelele de transport, distributie si interconexiunile internationale,

continuarea procesului de restructurare si privatizare in sectoarele energiei electrice;

continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, in vederea cresterii profitabilitatii si accesului pe piata de capital.

Intr-o economie din ce in ce mai globalizata, strategia energetica a unei tari se realizeaza in contextul evolutiilor si schimbarilor care au loc pe plan mondial.

Cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decat in 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot sustine un nivel actual de consum doar pana in anul 2040, iar cele de gaze naturale pana in anul 2070, in timp ce rezervele mondiale de huila asigura o perioada de peste 200 de ani chiar la o crestere a nivelului de exploatare. Previziunile indica o crestere economica, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.

Din punct de vedere al structurii consumului de energie primara la nivel mondial, evolutia si prognoza de referinta realizata de Agentia Internationala pentru Energie (IEA) evidentiaza pentru urmatoarea decada o crestere mai rapida a ponderii surselor regenerabile, dar si a gazelor naturale .

Potentialul energetic al surselor regenerabile de energie din Romania este prezentat in tabelul 2.

Tabel 2. Potentialul national al surselor regenerabile

Potrivit ultimelor evaluari (2007), potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al Romaniei este de 36.000 GWh/an din care, raportat la situatia actuala a preturilor din piata de energie se pot valorifica, in conditii de eficienta economica, circa 30.000 GWh/an (potential economic amenajabil).

La finele anului 2006 puterea instalata in centrale hidraulice era de 6.346 MW, energia de proiect pentru anul hidrologic mediu fiind evaluata la 17.340 GWh/an.

Astfel, gradul de valorificare al potentialului tehnic amenajabil este in prezent de 48%, iar al potentialului economic amenajabil este de 57,8%.

Unul dintre elementele prioritare a strategiei energetice il constituie imbunatatirea eficientei energetice.

Cresterea eficientei energetice are o contributie majora la realizarea sigurantei alimentarii, dezvoltarii durabile si competitivitatii, la economisirea resurselor energetice primare si la reducerea emisiilor gazelor cu efect de sera.

Indicatorul sintetic reprezentativ privind eficienta de utilizare a energiei la nivel national este intensitatea energetica, respectiv consumul de energie pentru a produce o unitate de Produs Intern Brut.

Ajustarea structurala a economiei, dar si cresterea eficientei de utilizare a resurselor, au determinat o reducere a intensitatii energiei primare de la 0,605 tep/1000Euro2005 in anul 2000, la 0,492 tep/1000Euro2005 in anul 2005, calculul fiind facut la cursul de schimb. Valoarea acestui indicator ramane totusi de peste doua ori mai mare decat media UE (figura 14).

Figura 14 Intensitatea energiei primare

CS - curs de schimb

PPC - paritatea puterii de cumparare

Intensitatea energiei electrice a avut de asemenea o evolutie favorabila scazand cu 10 % in perioada 2000 -2005. Valoarea inregistrata in 2005 (0,491 kWh/Euro2005) este de aproape 2 ori mai mare decat media UE. (fig.15).

Figura 15 Intensitatea energiei electrice

In acelasi timp trebuie mentionat ca, o comparatie cu tarile dezvoltate (in principal cu tarile UE) este mai favorabila, daca se calculeaza intensitatea energiei, utilizand PPC - ul.

Scenariul de referinta pentru prognoza evolutiei cererii de energie in perioada 2007-2020 are in vedere prognoza evolutiei principalilor indicatori macroeconomici in perioada 2007-2020, elaborata de Comisia Nationala de Prognoza.

In perioada 2007-2020 se estimeaza urmatoarele valori pentru indicatorii de dezvoltare (Tabel 3):

Tabel 3 Indicatori de dezvoltare macroeconomica

In aceste conditii se estimeaza necesarul de energie electrica pentru perioada 2007-2020 precum si modul de asigurare prin utilizarea fiecarei surse primare de energie (Tabel 4).

S-au utilizat urmatoarele ipoteze:

Piata de energie electrica din Romania este integrata in piata sud-est europeana si in piata central europeana, schimburile transfrontaliere fiind limitate doar de capacitatile de interconexiune;

Consumul national de energie electrica va creste relativ constant cu circa 3 % pe an in toata perioada analizata;

Exportul de energie electrica va creste substantial dupa anul 2015 prin intrarea in functiune a unitatilor nucleare nr.3 si nr.4 de la CNE Cernavoda si retehnologizarea unor unitati termo;

Se va incuraja utilizarea surselor regenerabile, cu atingerea tintei de 33 % din consumul intern brut de energie electrica al anului 2010 realizat din aceste surse;

Se va incuraja utilizarea combustibililor solizi prin tehnologii curate;

Se va limita ponderea productiei de energie electrica prin utilizarea combustibililor lichizi si gazosi. Acesti combustibili se vor utiliza cu precadere in unitati de cogenerare, necesare asigurarii cu energie termica a populatiei;

Ca urmare a programelor de utilizare eficienta a resurselor energetice si energiei, precum si a restructurarii sectoriale, rata anuala a cresterii consumului de energie primara va fi jumatate din cea a cresterii economice, rezultand o decuplare semnificativa a celor doi indicatori.

Dupa anul 2012, exportul de energie electrica va depasi productia realizata prin utilizarea combustibililor lichizi si gazosi proveniti din import. Balanta energetica a tarii va deveni astfel excedentara pentru prima data in istorie.

In anul 2010 se va indeplini tinta nationala stabilita privind utilizarea surselor regenerabile de energie in productia de energie electrica. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua sa creasca si dupa anul 2010, astfel incat productia de energie electrica din aceste surse in anul 2015 sa reprezinte 35 % din consumul brut de energie, iar in anul 2020 sa reprezinte 38 %.

Realizarea productiei estimate de energie electrica in centralele termoelectrice este conditionata de:

dezvoltarea exploatarilor miniere de huila, lignit si uraniu;

asigurararea unor cantitati suplimentare de huila din import cu incadrarea in Planul National de Alocare a emisiilor de gaze cu efect de sera;

- asigurarea necesarului de import de uraniu conform dezvoltarii programului de energetica nucleara;

Evaluarea cererii de energie termica este corelata cu estimarile privind restructurarea economiei, ridicarea nivelului de trai, cu ritmuri anuale de crestere cu circa 1% mai reduse decat ale evolutiei cererii de energie electrica precum si a scaderii consumului de energie termica in mediul rezidential datorita realizarii masurilor de crestere a eficientei energetice. Totalul cererii de energie termica in sistem centralizat de distributie a caldurii se estimeaza pentru anul 2010 la circa 3 mil. tep.

In conformitate cu studiile realizate sub coordonarea MEF, este necesar sa fie retehnologizate in perioada 2008 - 2010 centrale hidro cu o putere instalata de aproximativ 1135 MW , sunt posibil de retehnologizat, in perioada 2010 - 2020, centrale hidro cu o putere instalata de aproximativ 2417 MW, la care se adauga proiecte noi in centrale hidro stabilite pentru perioada 2008 -2020, cu o putere instalata de 759 MW, si proiecte posibil de realizat in aceeasi perioada, cu o putere instalata de 895 MW. La aceste proiecte hidro se adauga inca doua proiecte, care vor fi realizate in aceasta perioada, si anume CHEAP Tarnita, cu putere instalata de 1000 MW si AHE pe Tisa, de 30 MW.

In ceea ce priveste grupurile termoelectrice, sunt prognozate a se realiza in perioada 2008 - 2020 grupuri cu o putere instalata de circa 3000 MW si vor fi casate, in aceeasi perioada grupuri cu o putere instalata de circa 2900 MW.

In domeniul nuclear, urmeaza a se realiza inca doua unitati nucleare, Unitatile 3 si 4 Cernavoda, cu o putere instalata de 706 MW fiecare.

Tabel 4 Necesarul de energie electrica pentru perioada 2007-2020

3 Eficientizare si competitivitate energetica prin liberalizarea pietelor de energie electrica

Tendinta clara pe plan european, exprimata si prin reglementari, cum ar fi directivele pentru electricitate si gaze naturale, elibereaza fortele pietei, proces care obliga la o regandire a organizarii sectorului energetic. Vechea paradigma a consu-matorului lipsit de alternative de alegere a devenit neconformat cu tendintele generale ale societatii si este nesustenabila din punct de vedere politic in economiile de piata. La aceste tendinte s-a adaugat cresterea fara precedent a comertului international cu produse si servicii energetice, combinata cu ridicarea sau - cel putin - limitarea barierelor comerciale

Avantajele liberalizarii pietelor energetice pot fi discutate din perspectiva avantajelor macroeconomice si din cea a distributiei veniturilor. Din punct de vedere macroeconomic, avantajele liberalizarii se refera la:

a) o utilizare superioara a activelor fixe, ceea ce duce la decizii economice corecte din punct de vedere eco­nomic, mai ales pe termen scurt;

b) un consum mai redus de resurse. Din punctul de vedere al distributiei veniturilor, elementul fundamental care apare este acceptarea faptului ca distributia avantajelor pietei liberalizate trebuie sa se faca intre con­sumatori si industrie. Deci, consumatorul de energie este intr-o pozitie centrala si indreptatit sa beneficieze de reducerea preturilor si de cresterea calitative a serviciilor.

Prin eliberarea fortelor pietei apare astfel o combinatie de avantaje:

o folosire mult mai buna a resurselor in cadrul intregului lant de transfor-mari: producere, transport, distributie;

o pretuire mai corecta a energiei reflectand echilibrul cerere-oferta, costurile internalizate si disponibilitatea resurselor naturale;

mai mare competitivitate a industriilor consumatoare de energie datorita la reducerii preturilor finale si redistributia veniturilor;

crearea unei industrii energetice receptive la semnalele economice ceea ce genereaza un sector mai flexibil in folosirea instrumentelor fiscale ei a internalizarii costurilor de mediu.

Principalele trasaturi ale pietelor liberalizate de energie se refera la:

a)  Posibilitatea consumatorului de alegere a furnizorului;

b)  Aceesul celei de a treia parti (Third Party Acces-TPA);

c) Introducerea tarifelor pentru serviciile de transport si distribute;

d) Reglementarea monopolurilor natiionale si redefinirea rolului guvernelor,

e) Separarea pe verticala a activitatilor;

f) Existenta unui operator de sistem independent (ISO);

g) Existenta burselor de energie.

a) Posibilitatea consumatorului de a-si alege furnizorul este cea mai importanta trasatura a pietei liberalizate. Ea este insotita de o serie de schimbari fundamentale si se face in mod gradat, dar poate ajunge se fie aplicata si consumatorilor mici, inclusiv a celor casnici. Se considera ca desi este insotita de modificari structurale ale arhitecturii pietei, cu implicatii majore investitionale si de siguranta a sistemului, avantajele mai ales cele legate de reduceri de preturi sunt atat de importante, incat liberalizarea merita sa fie facuta. Experienta europeana nu a aratat pana in prezent (2007) reduceri semnificative de preturi, motiv pentru care intregul proces de liberalizare si marii actori ce au tendinte de concentrare oligopolistica este supus unei analize aprofundate a Comisiei Europene. In afara tendintei de con­centrare, alte motive ale acestei situati se gasesc in cresterea pe pietele internationale ale preturilor combustibililor si a maririi fiscalitati asupra profiturilor marilor companii.

b)     Accesul celei de a treia parti (TPA) reprezinta dreplul fumizorilor de a avea acces nediscriminatoriu la retelele considerate monopoluri naturale si utilizate ca un carauș comun (common carrier) Avand drepturi egale, depinde doar de capacitatea fiecarui furnizor sa se organizeze in asa fel incat sa devina mai eficient decat concurentul sau.

c)     Introducerea tarifelor pentru serviciile de transport si distributie. Accesul egal la serviciile unei retele comune este necesar, dar nu si suficient pentru obtinerea unei concurente reale si corecte. Pentru ca o asemenea companie "de retea' sa poata servi pe baze egale si corecte, trebuie sa i se permita o recuperare corecta a costurilor sale, inclusiv a celor legate de investitii. Un sistem adecvat de tarife a serviciilor este considerat a fi solutia corecta.

d)     Reglementarea monopolurilor naturale si redefinirea rolului guverne-lor. Intr-o piata liberalizata, rolul guvernului se reduce, in principal, la reglemen­tarea monopolurilor naturale, adica la stabilirea unor reguli de acces, la supravegherea tarifelor de servicii, la mentinerea unor standarde ale sigurantei in func­tionare reglementarea fiind facuta transparent si nediscriminatoriu. Reglementatorul stabileste regulile de functionare a pietelor de energie si impreuna cu alte institutii si organizati, inclusiv societatea civila realizeaza o monitorizare de la distanta' a pietei si intervine atunci cand este nevoie pentru aducerea ei in limitele regulilor deja stabilite.

e)     Separarea pe verticala a activitatilor. Separarea diverselor afaceri este esentiala pentru a permite concurenta in sferele unde aceasta poate interveni direct: producerea si furnizarea. De asemenea, reglementarea se poate concentra asupra zonelor de monopol natural asa cum s-a discutat mai sus.

f)      Existenta unui operator de sistem independent (ISO) recunoaste faptul ca, desi din punct de vedere comercial, industriile de retea pot fi separate pe acti­vitati, din punct de vedere fizic, mai ales in cazul energiei electrice unde nu exista posibilitatea de stocare, sistemul trebuie sa functioneze unitar in timp real. Pentru aceasta, siguranta sistemului, securitatea alimentarii si calitatea serviciului trebuie mentinute de un "centru de control al traficului', care prin definitie nu trebuie sa aiba nici un interes care sa favorizeze oricare din actorii pietei.

g)     Existenta burselor de energie. Aparitia burselor de energie este o con-secinta logica a dezvoltarii pietelor liberalizate, dar ele reprezinta o ultima treapta. In procesul de transformare se regasesc o multime de alte instrumente: contracte bilaterale, piata spot, pools, piata de servicii de sistem, derivative etc. Aceste ins-trumente pot fi ulilizate intr-o piata en-gros cu diferite grade de dezvoltare, atat local, cat si regional

Efectele liberalizarii pietelor de energie se fac simple in toate verigile lanturilor energetice, deoarce cea mai semnificativa si mai profunda consecinta o repre­zinta cresterea eficientei economice per global. Lucrurile sunt evidente in zonele de competitie deschisa: producere si furnizare, dar prin presiunea concurentei din afara monopolurilor naturale asupra acestora din urma, genereaza stimulentele necesare pentru o crestere a performantelor retelelor. In plus, prin masuri de relaxare a regle-mentarii, cum ar fi, de exemplu, limitarea veniturilor (revenue cap) in locul contro-lului ratei de revenire (rate of return), reglementatorul poate promova la companiile de retea un comportament mai eficient economic si astfel, acestea se si poata retine un profit mai ridicat. Astfel, prin admiterea unei curbe descrescatoare a veni­turilor, reglementatorul forteaza compania de retea sa-si micsoreze costurile pentru a-si mentine sau creste nivelul profitului.

Eficienta economica nu poate insa sa nu tina seama de alte elemente, dintre care siguranta in functionare si calitatea serviciilor sunt cele mai importante. De aceea, reglementatorul trebuie inevitabil sa tina seama de necesarul de noi investitii, ca si de o mai buna utilizare a capacitati existente si de necesitatea de stimulare a eficientei energetice la beneficiarii serviciilor de retea.

Insa cel mai important efect trebuie sa-l simpta consumatorul, iar magnitudinea acestui efect depinde de dinamica preturilor energiei. Se stie ca, in general, liberalizarea pietelor energetice ar trebui sa introduca presiuni sensibile asupra preturilor, iar semnalul preturilor este cel mai puternic element in dezvoltarea masuri lor de eficienta energetica. Un pret mai mic pentru un anumit tip de purtator energetic, de exemplu, energia electrica face ca structura consumului sa se modifice, iar consumul acelui purtator sa creasca.

Chiar daca aceasta tendinta este clara in tarile dezvoltate, in cele in tranzitie, lucrarile trebuie nuantate. Datorita existentei multor subventii directe si indirecte, prin liberalizarea pietei si inlaturarea sau, cel putin, reducerea subventiilor, preturile au o tendinta de crestere, ceea ce ajuta la dezvoltarea masurilor de eficientizare energetica la consumator. Pe de alta parte, imensul necesar de investitii in sectorul energetic si cerinta de servicii de calitate sunt tot atatia factori care preseaza asupra pretului.

De asemenea, un alt element trebuie luat in considerare si anume acela ca pentru o buna parte din consumatorii din aceste tari, valoarea facturii energetice este impovaratoare. Cea mai directa si mai avantajoasa masura pentru toate partile impli­cate pentru usurarea acestei poveri este, evident, eficienta energetica.

In situatia consumatorilor industriali, o solutie alternativa o reprezinta produ-cerea descentralizata de energie, care promoveaza proiecte cum ar fi cele de coge-nerare mica sau a celor cu surse regenerabile, in situatia in care acestea sunt promo-vate prin diverse mecanisme de reglementare ("certificate verzi', preturi impuse), adica practic prin modelarea pietei. Aceasta modelare a pietei urmareste sa cuantifice elemente legate de siguranta in alimentare si de protectia mediului, elemente ce nu se reflecta intr-o competitie bazata exclusiv pe costuri investitionale si operationale. Nu este mai putin adevarat ca exagerand astfel de interventi si scheme de suport, piata poate fi distorsionata.

In sfarsit, intr-o piata liberalizata care contine instrumente adecvate de luare in considerare a efectelor colaterale, problema impactului asupra mediului capata noi valente. Prin aplicarea unor asemenea instrumente (taxe specifice pe consum energetic sau/si pe emisii, instrumente flexibile ca cele aferente Protocolului de la Kyoto), se pot gasi destule stimulente pentru eficientizare economica si energetica.

Politicile de eficienta energetica sunt definite, in principal, drept politicile si instrumentele guvernamentale folosite pentru imbunatatirea eficientei energetice pe tot lantul transformarilor energetice. Aceste politici sunt inevitabil legate de alte seturi de politici cum ar fi cele sociale, economice (in special, cele de stabilitate macroeconomica si de crestere a competitivitatii pe piata internationala) si de protectie a mediului.

Noul context are influente directe asupra provocarilor pe care le ridica si asupra instrumentelor pe care politicile de eficienta energetica le pot folosi. Cele mai importante provocari la care trebuie sa raspunda politicile energetice intr-un mediu competitional sunt: tendinta de reducere a preturilor, insotita de cresterea consumului energetic, stimulentele reduse la nivelul industriei energetice de a realiza masuri de eficienta energetica si necesitatea de a proiecta mecanisme care sa functioneze in noul context in care semnalele economice devin mult mai puternice. In acelasi timp, politicile de eficienta energetica trebuie sa-si adapteze instrumentele si sa tina seama, in mod special, de:

interventie mai redusa a statului si o mai mare sprijinire a initiativei private;

folosire adecvata a fortelor pietei, captarea avantajelor pe care il poate avea extinderea schimburilor internationale cu produse si servicii energetice, ceea ce poate "globaliza' si pietele de eficienta energetica.

O schimbare fundamentala apare si in domeniul obiectivelor politicilor ener­getice in noul context. Nu se poate nega ca nu exista o arie de conflict intre libe-ralizarea pietelor si protectia mediului, deoarece tendinta de consum superior duce la un nivel mai ridicat de poluare. Asa incat introducerea explicita a componentei de media este nu numai dorita, dar si absolut necesara. De altfel, asa cum ec arata si in lucrarea , in noile conditii nu se mai urmareste reducerea pur si simplu a consumului energetic, ci doar reducerea consumului de energie neregenerabila prin instrumente adecvate pietei. Un alt concept inovator il reprezinta cel al sistemelor de management al mediului, care pune accent nu numai pe reducerea poluarii in sine, dar si pe obtinerea asa numitelor "green profits', direct legate de o utilizare mai eficienta a energiei. Aici mai trebuie adaugat ca in ultimii ani a crescut peste tot in lume, si indeosebi in Europa, ingrijorarea legata de securitatea energetica. In aceste conditii, economia de energie, respectiv reducerea consumului prin masuri de efici­enta energetica, a devenit o prioritate de politica energetica.

La nivel macroeconomic, imbunatatirea eficientei energetice nu reuseste sa reduce in general consumul in valoare absolute, ci consumul fata de o valoare de referinta bazata pe un scenariu fara masuri de crestere a eficientei. Cu alte cuvinte, pe termen scurt cererea nu scade atat de repede incat sa limiteze aria de interes si posibilitatile actorilor pe piata. Pe termen lung, cererea este mai redusa decat in absenta masurilor de eficienta energetica, dar in acelasi timp, in acest fel, se previn situatii de criza (din punctul de vedere al securitatii energetice si al mediului), care ar avea un efect negativ si asupra actorilor implicati in producerea si furnizarea energiei. De aceea, s-a dovedit relativ usoara crearea unui climat de cooperare intre autoritatile guvernamentale care promoveaza eficienta energetica, producatorii si furnizorii de energie si consumatori.

In aceste conditii, nu exista contradictii intre instrumentele de informare, stan-dardele de eficienta energetica minima si etichetarea, pe de o parte, si procesul de liberalizare al pietei energetice, pe de alta parte. Instrumentele si programele din aceste categorii fie nu sunt afectate de liberalizarea pietei, fie chiar beneficiaza de aportul diferitilor actori interesati sa isi construiasca o imagine pozitiva pe piata. Se prezinta in continuare care sunt interventiile posibile atunci cand se vorbeste de masuri si programe cu eventuale implicatii financiare asupra actorilor picetei de energie.

4 Problematica tehnologica si operationala a standardizarii internationale in

managementul energiei (ISO/PC-242)

Standardele internationale sunt un puternic instrument pentru diseminarea noilor tehnologii si a bunelor practici, pentru dezvoltarea pietelor globale, pentru sprijinirea armonizarii politicilor guvernamentale in ceea ce priveste eficienta energetica si utilizarea de resurse regenerabile la nivel mondial.

In conformitate cu raportul World Energy Outlook 2006, prezentat de Agentia Internationala de Energie, care se bazeaza pe tendintele si pe prioritatile economiilor in curs de dezvoltare, cererea globala de energie in urmatorii 25 de ani ar trebui sa creasca cu mai mult de 50 %, iar ponderea energiei pe baza de combustibili fosili ar trebui sa reprezinte inca 80 % din totalul de energie produsa. Este clar ca aceasta tendinta nu poate fi compatibila cu tendinta de epuizare si cu nivelul de distributie inegal al rezervelor mondiale de combustibil fosil, precum si cu nevoia imperioasa de a reduce poluarea cauzata de emisiile de gaze cu efect de sera.

Cea mai buna solutie pe termen mediu pentru cresterea eficientei utilizarii energiei ar fi dezvoltarea surselor de energie alternative si regenerabile. Insa cresterea eficientei energetice presupune implicarea activa a utilizatorilor de energie si a factorilor de decizie, de la guverne la consumatori, de la industrie la transport si constructii, de la proiectarea de produse si echipamente pana la proiectarea de retele si infrastructuri. Actiunile necesare implica existenta unui cumul de reglementari, tehnologii, subventii economice, precum si promovarea bunelor practici.

Desi au fost elaborate multe strategii si programe nationale pe aceasta tema, numai de curand au aparut colaborari si angajamente regionale si internationale. Cea mai spectaculoasa orientare in aceasta directie a fost luata la Summitul G8, care a avut loc la Gleneagles, in 2005. Sefii de state care au participat au adoptat o rezolutie colectiva solemna pentru "a promova inovarea, eficienta si conservarea energei, a imbunatati politicile, reglementarile si cadrul financiar si a accelera utilizarea tehnologiilor curate, in special a acelora cu emisii poluante scazute".

Este evident ca, in acest context, standardele internationale trebuie sa isi aduca contributia. Acestea se adreseaza multora din organismele constituite pentru a defini, implementa si monitoriza macro si micropoliticile din acest domeniu, cum ar fi: armonizarea terminologiei si a definitiilor, prevederea metricii si a metodelor de incercare pentru evaluare, monitorizarea si comunicarea consumului de energie, modelarea si compararea sistemelor de energie, caracterizarea materialelor si produselor, ca si a proceselor de productie, din punct de vedere al optimizarii utilizarii energiei.

Standardele internationale pot disemina tehnologiile inovative, in special pentru cele aferente surselor de energie alternativa si regenerabila. Aceste tehnologii vor contribui la reducerea timpului de introducere pe piata, la crearea unor piete mondiale care sa asigure dimensiunea critica pentru asigurarea succesului economic, ca si la realizarea de instrumente de decizie obiective pentru acordarea subventiilor publice si reglementari in vederea incurajarii unei utilizarii largi si judicioase.

Urmand exemplele de succes ale seriei ISO 9000 pentru managementul calitatii si ale seriei ISO 14000 pentru managementul mediului, ISO a creat Comitetul ISO/PC 242, Managementul energiei, al carui prim scop va fi elaborarea unui standard care sa contina termenii si definitiile relevante pentru furnizarea cerintelor unui sistem de management, impreuna cu liniile directoare pentru utilizarea si implementarea acestuia. Standardul va avea la baza imbunatatirea continua si abordarea PDCA (Plan-Do-Check-Act) utilizate in standardele internationale ISO 9001 si ISO 14001. Viitorul standard va prezenta urmatoarele beneficii:

va furniza organizatiilor si companiilor (producatoare de utilitati, comert, constructii, transport, private sau publice) un cadru de larga recunoastere internationala pentru integrarea eficientei energiei in practicile lor de management;

ofera organizatiilor cu operatiuni in mai multe tari un singur standard armonizat pentru implementarea in intrega organizatie;

furnizeaza o metodologie logica si consistenta pentru identificarea si implementarea imbunatatirilor care pot contribui la o crestere continua a eficientei;

va asista companiile la o utilizare mai buna a energiei existente si la reducerea costurilor energetice;

va oferi companiilor un ghid pentru benchmarking, masurari, indicatori, documentare, pentru impactul asupra reducerilor emisiilor de gaze cu efect de sera;

va crea transparenta si va facilita comunicarea pe probleme de management al energiei, va promova cele mai bune practici din domeniu;

va facilita evaluarea si prioritizarea implementarii noilor tehnologii de eficientizare a energiei;

va furniza un cadru care va incuraja utilizarea lanturilor de furnizare care promoveaza eficienta energiei pe intreg lantul de furnizare;

va facilita utilizarea unui management al energiei ca o componenta a proiectelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera;

Noul standard pentru managementul energiei este doar una dintre componentele ambitiosului plan de actiune al ISO pentru eficienta energiei si utilizarea surselor regenerabile de energie. Inca patru domenii prioritare au fost selectate ca baza a contributiei viitoare a standardelor internationale in aceasta directie:[8]

armonizarea terminologiei si a metodelor de calcul pentru eficienta energiei, pentru consumul si economia de energie, precum si pentru masurarile energiei furnizate de diferite surse primare de energie;

productia durabila de biocombustibili solizi si lichizi, biomasa si biogaz;

reproiectarea si modernizarea vechilor instalatii energetice din constructiile civile si industriale;

dezvoltarea si optimizarea activitatii de standardizare a eficientei energetice din domeniul constructiilor.

In procesul de elaborare a standardelor, ISO colaboreaza strans cu autoritatile publice si cu organizatii internationale, precum: Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), IEA, Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (UNIDO), pentru a asigura un larg consens viitoarelor standarde. Prin aceasta politica, standardele internationale adauga valoare:

reducerii incertitudinii pentru toti jucatorii economici, aceasta creand un climat favorabil unui parteneriat public-privat pentru accelerarea prospectarii si dezvoltarii unor produse mai eficiente energetic, surselor regenerabile de energie;

sprijinirii comertului international de produse si servicii in domeniul energiei si dezvoltarea de noi piete;

efortului de a imbunatati semnificativ intelegerea si increderea consumatorului/utilizatorului, influentand pozitiv alegerea si comportamentul acestuia.

O importanta deosebita prezinta parteneriatul intre ISO si IEA, care consta in cooperarea pentru dezvoltarea portofoliului de standarde internationale in domeniul energiei. Un prim pas al acestei cooperari a fost analiza portofoliului existent si completarea cu noi proiecte pentru eficienta energiei si energie regenerabila, eliminarea omisiunilor identificate prin cooperarea cu Comisia Electrotehnica Internationala (IEC), partenerul cel mai competent pentru problemele de electrotehnologii si electronica.[9] ISO si IEA vor colabora pentru facilitarea dialogului cu cei care elaboreaza politici si dezvoltatorii de standarde pentru selectarea si prioritizarea domeniilor care trebuie acoperite de standarde internationale.

In conformitate cu noua politica energetica a Uniunii Europene din 2007, energia este un element esential al dezvoltarii la nivelul Uniunii. In aceeasi masura, ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbarilor climatice, al cresterii dependentei de importul de resurse energetice, precum si al tendintei de crestere a pretului energiei. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la instabilitatea pietelor internationale de energie si la tendinta de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrans de detinatori. Prin realizarea unei piete interne de energie, Uniunea Europeana urmareste stabilirea unor preturi corecte si competitive, stimuleaza economisirea de energie si atragerea de investitii in sectorul energetic.

Pentru Romania este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung[10]: cresterea securitatii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice; cresterea competitivitatii in domeniul energiei, reducerea impactului asupra mediului si integrarea in piata regionala de energie.

Tinta avuta in vedere de Romania este ca, la nivelul anului 2030, ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%.

Exemple:

Un bun exemplu pentru rolul standardelor internationale publicate de ISO este performanta energetica in constructii. Constructiile utilizeaza cantitati mari de energie si genereaza cantitati imense de CO₂. Exista mai multe solutii de economisire a energiei in acest sector. De exemplu, cu ajutorul standardului international ISO 13790, se poate calcula performanta energetica in constructii. Proprietatile termice ale diferitelor componente din constructii, precum si ale materialelor utilizate, calculate pe baza unor standarde complementare, constituie expresia performantei in documente comerciale si in reglemetari din toata lumea. Multe dintre aceste standarde au fost adoptate ca standarde europene, dar si nationale, in tari precum China si Japonia.

Un alt exemplu important sunt aplicatiile in domeniul aparaturii electrocasnice, precum refrigeratoare, masini de spalat, aparate de aer conditionat. Aceste produse sunt surse majore de consum electric. Utilizarea etichetelor energetice, ca urmare a elaborarii unor standarde specifice, a condus la descurajarea vanzarii de produse mai putin eficiente energetic. De cand Uniunea Europeana a introdus etichetarea energetica, eficienta energetica a acestor aparate s-a imbunatatit cu aproximativ 40%, intr-o perioada de numai 5 ani, ceea ce inseamna cu 46 Mt anual mai putine de emisii de CO₂, si costuri energetice mai mici cu 11 miliarde de euro.

Standardizarea va continua sa joace un rol cheie, existand multe locuri in acest domeniu, unde este nevoie de proceduri si metode noi, sau imbunatatirea celor existente[11], pentru testarea performantei energetice.

CONCLUZII

In ultima vreme s-a discutat foarte mult in mass media referitor la preturi, tarife si privatizarile din sectorul energetic. Trebuie subliniat insa ca pentru a comenta si a intelege subtilitatile functionarii pietei de energie electrica in asamblul ei sunt necesare cunostiinte solide si cel mai adesea sprijinul firmelor de consultanta. De asemanea, este important de mentionat ca intreaga comunitate energetica din Romania trebuie sa reconsidere strategia sectorului energetic, evaluarea politicilor tarifare actuale si implementarea unora noi, adecvate contextului energetic intern si extern.

In ceea ce priveste oportunitatile create de experienta acumulata pana in prezent, se considera fezabilitatea extinderea si impartasirea acesteia in regiune, vocatia regionala putand aduce un plus de dinamism in tranzactionarea energiei electrice in zona.

Este evident faptul ca implementarea noilor mecanisme comerciale este o activitate de echipe, in care eforturile tuturor celor implicasi in sectorul energiei electrice, trebuie sa continue a se conjuga, armoniza, intensifica si sustine reciproc. In acest mod avem convingerea ferma ca este posibila crearea unei piete a energiei electrice bazata pe oportunitate, echidistanta, corectitudine si absenta discriminarii.

Este rational ca pentru piata angro a energiei electrice regulile operationale ale infrastructurii, regulile de piata, preturile si tarifele sa fie toate exprimate in termeni nodali, cadrul de reglementare natural al sistemului energiei electrice.

Piata concurentiala este cel mai performant instrument de management al energiei. Pentru o tara ca Romania, pietele nationale de energie electrica nu poate fi privite fara dimensiunea lor regionala, respectiv europeana. In cosecinta, structura ti continutul pietelor de energie se vor modifica fundamental.

Fiecare participant la piata de echilibrare trebuie sa-ti asume responsabilitati financiare fata de operatorul de transport si sistem pentru toate dezechilibrele fizice care apar intre productia programata si cea realizata, intre schimburile programate si cele realizate.

Responsabilitatea echilibrarii se asuma prin intermediul partilor responsabile cu echilibrarea, infiintate de catre operatorul de transport si sistem la solicitarea titularilor de licenta.

Operatorul de transport si sistem din Romania promoveaza licitatii explicite ca o solutie curenta si participa la perioada experimentala a proiectului de organizare a licitatiilor explicite coordonate. Atat CN Transelectrica SA si SC OPCOM SA propun de asemenea cuplarea pietelor, ca o implementare initiala intr-o sub-regiune si extinderea ulterioara la o dimensiune regionala.

Succesul unei bune functionari a pietei spot din Romania va fi cel mai bun argument in competitia cu celelalte tari/organizatii care doresc sa fie parte centrala a viitoarei piete regionale spot. In acest stadiu OPCOM este in fruntea acestui proces, si trebuie sa utilizeze acest moment pentru consolidarea (intarirea) pozitiei.

Concurența de succes poate fi atinsa numai intr-un mediu potrivit de afaceri, care include aranjamente instituționale avantajoase (companii private, institutii de reglementare cu reguli transparente, numar mare de cumparatori si vanzatori) si legale (legi anti-monopol, legi de liberalizare a comertului, etc).

Strategia energetica a Romaniei este conforma directiilor politice stabilite la nivelul Uniunii Europene si contribuie la atingerea tintelor stabilite de Comisia Europeana pentru ansamblul statelor comunitare.

Strategia energetica asigura mentinerea preturilor la energie la un nivel rezonabil, corelat cu suportabilitatea consumatorilor din Romania prin utilizarea rationala a surselor primare de energie nationale si prin asigurarea functionalitatii pietelor de energie. Protectia sociala a salariatiilor din sectorul energiei este de asemenea considerata.

Liberalizarea pietelor de energie reprezinta instrumente pentru atingerea unor obiective generale: cresterea competivitatii industriale prin scaderea pretului energiei, reducerea impactului asupra mediului, valorificarea superioara a resurselor si cresterea securitatii energetice.

Promovarea eficientei energetice necesita interventii guvernamentale care afecteaza piata de energie. Important este ca aceste interventii sa fie transparente si nediscriminatorii fata de acelasi tip de actori. In acest fel, se creaza un cadru echidistant in care promovarea de tehnologii si masuri de eficienta energetica devin instrument integrate firesc in functionarea pietei de energie.

BIBLIOGRAFIE:

Cheremisinoff, N.P., Bendavid-Val, A. Green Profits Butterworth-Heinimann, 2001.

Constantinescu, Jean, Musatescu, Virgil: O provocare pentru Romania - Sustenabilitatea preturilor si sustenabilitatea furnizorilor in conditiile pietei competitive a energiei. Revista energetica, septembrie, 2006.

Constantinescu, J., Practical Assesement of the Power Sistem Stability Margins. Revue Romaine des Sciences Techniques, Vol. 39, No. 2.

Constantinescu ,J., Determination of the real nil transfer capacities and capacity reserves.CIGRE Paper C2-305,Paris 2006.

Hunter, A., Fanney, International standards for renewable energy sources, World Energy Congress, Rome, 12 nov. 2007.

Leca, A., s.a. - Principii de management energetic. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1997.

Leca, A., V. Musatescu, Managementul Energiei, Bucuresti, Editura A.G.I.R., 2008

Musatescu, V. Reforma Sectorului Energiei electrice in economiile Energente-Provocari. In EMERG, vol. 1, Editura: AGIR, Bucuresti 2005.

Musatescu,V. Politici investitionale in sectorul energetic. Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003.

Nitu, V., s.a. - Energetica generala si conversia energiei. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1980.

Paul Wade, International standards to develop and promote energy efficiency and renewable energy sources, World Energy Congress, Rome, 12 nov. 2007.

Piebalgs,A.Energy commissione,A Common Energy Policy for Europe EU,Energy Policy and Law Conference,Brusseles 9 March 2006.

Renzo Tani, Electrical energy efficiency, renewable energies and the role of the IEC, World Energy Congress, Rome, 12 nov. 2007.

Colectia revistei Cogeneration & On -Site Power Production.

Cigre TF 38.02-12, Criteria and Countermeasures for Voltage Collapse. 199

Commission of the European Communities-Communication from the Commision-Action Plan for Energi Efficiency. Realising the Potential , -Brusseles, 19.10.2006. COM (2006), 545 final.

Electricity Directive 2003/53/EC. European Commission.

European Community of the Energy Community Treadey. Commission of the European Communities 16 september 2005.

Energy Charter secretariat.Impacts of Market liberalization on energy Efficiency Policies and Programmes.Bruxelles,2002.

Foaia de parcurs in domeniul energetic din Romania. Guvernul Romaniei, Ministerul Economiei si Comertului, iulie 2003.

Green Paper. An European Stretegy, Brussels,8.3.2006 Com(2006)105 final.

Regulation on cros-border trade in electricity. 1228/2003 EEC, European Commission

Strategia nationala pentru dezvoltare durabila a Romaniei - Orizonturi 2013-2020-2030, Proiect (septembrie 2008), versiunea VI, rev. 2.

Ordinul ANRE 42/2006, web-site ANRE: www.anre.ro

Lege nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a energiei electrice.

www.cez.ro//tx/Lege_nr._13 _din_9ianuarie_2007_actualizata_.

Ordinul ANRE 31/2006, web-site ANRE: www.anre.ro

https://cpisc.ro/files/energii_curate/dilema_mediu.

www.anre@.ro

www.transenergo.ro//consideratii%20Privind%20Sistemul%20%Energetic%20 National

Ordinul ANRE 17/2006, web-site ANRE: www.anre.ro

https://ec.europa.eu/energy/electricity/package_2007/index_en.htm.

https://www.google.ro/search?hl=ro&q=strategia+energiei+2007-2020&meta=&aq=f&oq=

Ordinul ANRE 22/2006, web-site ANRE: www.anre.ro

https://www.cnr-cme.ro/foren2008/CD_ROM_1/s2_ro/S2-9-ro.pdf

https://ec.europa.eu/energy/strategies/2008/2008_11_ser2_en.htm

Reglementari privind utilizarea energiei.

Legea 199/2000 privind eficienta energetica.