Diagnosticarea sistemului de franare folosind standul cu rulouri

Diagnosticarea sistemului de franare folosind standul cu rulouri

O parte din incecarile sistemelor automobilului se efectueaza pe drum in condiții reale de rulare avand in vedere determinarea decelerației maxime, masurarea spațiului minime de franare și calcularea decelerației medii pe parcursul efectuarii probei.

Cu toate ca aceasta metoda prezinta avantajul solicitarii sistemului de franare in condiții reale de drum, are și dezavantajul ca in anumite perioade probele nu pot fi efectuate din cauza conditiilor atmosferice, ploaie, ninsoare, polei, vant puternic. Pentru efectuarea probei pe drum este necesara deplasarea automobilului din stația de intreținere pe porțiuni de drum adecvate efectuari probelor, aceste porțiuni fiind situate de regula in afara localitaților, și aici proba fiind influențata de starea drumului, viteza și direcția vantului.

In prezent probele de diagnosticare se efectueaza cu ajutorul standurilor specializate. Acestea pot fi standuri de forța sau inerțiale. O clasifcare a standurilor de forța poate fi facuta din punct de vedere al vitezei simulate, acestea fiind standuri de mica viteza (5 - 10 km/h), standuri de viteza medie ( 10 - 20 km/h) și standuri de mare viteza la care viteza simulata atinge valori de 120km/h. La aceste standuri antrenarea roților se face cu ajutorul unor rulouri puse in mișcare de motoare electrice.

Spre deosebire de standurle de forța, antrenarea roților la standurile inerțiale se face tot cu ajutorul unor rulouri puse in mișcare de mase inerțiale (volanți). Dimensiunile de gabarit fiind mai reduse, pericolul de accident este mai redus și tot odata prețul este mai accesibil.

Primul tip de stand, permițand o diagnosticare pe elemente a sistemului de franare este mai folosit in stațiile de intreținere. O schema a standului este prezentata in figura 4.4.

Fig 4.4. Schema constructiva a standului cu rulouri pentru diagnosticarea sistemului

de franare: electromotor;2-cuplaj;3-lagarele carcasei;4-reductor;5-parghie;6-reazem;7-marci tensometrice;8-lagarele rulourilor;9-rulouri;10-rola autoblocare;

Fig. 4.5.Dinamica roții la franarea cu rulouri

Prezentarea modului de lucru:

Pentru a se evita apariția erorilor in rezultatele obținute, inaintea efectuarii probelor propriu-zise se efectueaza o serie de operațiuni pregatitoare:

se veifica ca anvelopele sa nu fie murdare sau ude și se verifica adancimea profilului;

se verifica presiunea din pneuri;

se verifica și se regleaza cursa libera a pedalei de frana;

se verifica și daca este nevoie se regleaza cursa libera a dispozitivului de comanda al franei de staționare;

se verifica etanșeitatea sistemului de franare, iar daca se observa defecțiuni se recurge la inlaturarea acestora;

se aduce automobilul cu puntea din fața pe standul cu role, cu axa sa longitudinala incadrata cat mai simetric cu putința fața de cele doua module ale standului si perpendiculara pe axele rulourilor;

se aduce schimbatorul de viteze in punctul mort;

se monteaza senzorul pedometrului pe pedala de frana;

se pun in mișcare rulourile standului și se apasa de citeva ori pedala de frana pentru a se verifica stabilitatea automobilului pe stand și pentru a se incalzi franele puțin. Daca pe timpul acestor manevre automobilul aluneca lateral fara a putea fi stabilzat cu ajutorul volanului inseamna ca acesta are sistemul de direcție dereglat. Daca se constata acest lucru se recurge la corectarea erorilor sistemului de direcție și abia apoi se continua proba.

Pe acest tip de stand se poate efectua diagnosticarea sistemului de franare in modul semiautomat și modul automat. Operarea in modulul automat prezinta dezavantajul ca datele obținute nu pot fi memorate și tiparite. In continuare va fi prezentata testarea in regim semiautomat:

se șterge din memoria microprocesorului datele inregistrate la testarea anterioara;

se monteaza pedometrul pe pedala de frana sau pe talpa pantofului celui care se afla la comenzile automobilului;

cu automobilul asezat pe stand se pun in mișcare rulourile;

lampile laterale de pe panoul de afișaj se aprind intermitent, in aceasta etapa, standul inregistreaza rezistențele la rulare libera a roților datorate frecarilor din lagarele roților;

in momentul in care lampile raman aprinse continuu, se incepe apasarea progresiva a pedalei de frana, daca pe perioada acestui proces de franare intre roți apare un dezechilibru mai mare de 20% lampa roșie de pe panou se va aprinde dupa cum urmeaza: pentru un dezechilibu cuprins intre 20% - 30% se aprinde intermitent, iar pentru un dezechilibru care depașește valoarea de 30% se va aprinde continuu;

se poate efectua si determinarea neuniformitaților forțelor de franare datorate deformarii suprafețelor de frecare;

se determina și gretatea repartizata punții fața;

se memoreaza valorile masuratorilor efectuate pana acum dupa care se trece la verificarea franelor la puntea spate;

pentru verifcarea la puntea spate se procedeaza in mod similar;

Diagnosticarea repartitorului limitator al fortei de franare la puntea spate:

Se procedeaza la efectuarea a doua seturi de verificari: o determinare cu autoturismul descacat, avand doar șoferul la volan, iar a doua compresand suspensia punții spate cu un dispozitiv special sau cu incarcarea cu persoane și greutați in porbagaj. Se va urmari creșterea forței de franare in raport cu sageata suspensiei și se vor compara rezultatele cu valorile indicate de constructor.

Dupa terminarea operațiunlor de diagnosticare, rezultatele obținute vor fi tiparite pe o fișa de diagnosticare reprezentata in figura 4.6.

Fișa de diagnosticare cuprinde trei domenii:

identificarea stației service și a automobilului testat;

valorile masurate ale automobilului diagnosticat;

valorile limita prevazute de reuglamente pentru unii dintre parametrii respectivi, precum și greutatea masurata a automobilului și eficacitatea globala a franei de serviciu și a celei de staționare.

In prezent, in țara noastra normativele in vigoare prevad limite numai pentru valorile obținute la atingerea forței maxime de franare. Valoarea admisa la acționarea franei de serviciu este de 20%, indiferent de puntea la care se face determinarea. Pentru frana de staționare, limta maxima de dezechilibru la acționarea franei de serviciu este de 30%, indiferent de tipul automobilului și de puntea la care se face determinarea. Eficacitatea franei de serviciu trebuie sa fie de minim 50%, iar pentru frana de staționare de cel puțin 20%. In cazul in carea aceasta din urma este acționata manual, cu o parghie cu clichet, blocarea roților trebuie sa se produca dupa parcurgerea a 6 - 7 dinți.

Pentru forța de apasare pe pedala se prevede o valoare maxima de 500N, valoare ce se ia in calcul la sistemele de franare fara servomecanism.

Fig. 4.6. Fișa de diagnoza a sistemului de franare. [4]