Lucrare de licenta moda - design vestimentar - "lia"

UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTE

DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ARTE DECORATIVE SI DESIGN

SPECIALIZAREA: MODA - DESIGN VESTIMENTAR

LUCRARE DE LICENTA

"LIA"

1.MOODBOARD

"Voi Ielelor
Maiastrelor
dusmane oamenilor
stapanele vintului
doamnele pamantului
ce prin vazduh zburati
pe iarba lunecati
si pe valuri calcati
va duceti in locuri departate
in balta, trestie, pustietate
unde popa nu toaca
unde fata nu joaca.
Va duceti in gura vintului
sa va loviti de toarta pamantului'

2. CONCEPT COLECTIE

Pornind de la mitul ielelor si trecand prin filtru traditia populara romaneasca a luat nastere un personaj feminin modern menit sa atraga priviri, sa seduca fara a fi vulgara, sa imbine gratia si armonia cu puterea.

Urmarind jocul de contraste gol-plin, fluid-rigid , croiala in linii simple, simetrice (pornind de la tiparele de baza) totul pe un fond alb imaculat , colectia "LIA" descopera frumusetea in simplitate si are in centrul atentiei feminitatea, de la "nimfa a vazduhului" la un amestec senzual de putere, forta si seductie.

Paleta cromatica este redusa la o singura culoare, si anume alb, tocmai pentru a evidentia jocul de contraste, jocul de umbre si lumini, dar nu este aleasa intamplator. Albul este culoarea specifica Ielelor , conform mitologiei romanesti, si culoarea de baza a iilor si camesilor traditionale romanesti, puncte esentiale in conceperea colectiei "LIA".

Titlul colectiei, prenumele Lia, prenume romanesc dar nu foarte uzual, este ales pentru a impersona personajul central, personaj mitic, magic transpus in zilele noastre, devenind astfel femeia moderna descrisa mai sus.

Conceptul poate fi dezvoltat ulterior intr-o colectie pret-a-porter.

3. DOCUMENTARE

Iele - Intre mit si realitate

Fapturi feminine supranaturale, ielele, sunt prezente in diferite forme in mitologia romaneasca. De ele se leaga numeroase superstitii si nu se poate spune cu exactitate daca sunt zane bune sau rele, deoarece povestea lor difera de la un loc la altul.
In basmele populare regasim ielele ca pe niste fapturi tinere cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, fecioare zanatice care danseaza goale sau invesmantate in valuri diafane. Unde incing ele hora, in urma lor pamantul ramane ars si neroditor, iar in unele locuri se spune ca daca animalele vor muri daca vor paste acolo. Fiice ale Lunii, ielele ies la dans in special in puterea noptii, in paduri, poieni sau pe maluri de rau si incing hore nebune, vesele, pe care niciun om nu ar trebui sa le vada. 

Copacul in jurul caruia danseaza este considerat de multi cercetatori , in sensul hermetic al mitologiei folclorice " Axis mundi". Hora ielelor are o semnificatie centripeta, nu numai de rotire in sens inchis, dar de constrangere a lumii la o miscare perpetua, o impiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o miscare centrifuga (existenta in tendinta fizica a oricarei rotiri naturale), adica de a se dizolva in nefiinta. ( Victor Kernbach ," Universul mitic al romanilor).

Etimologia numelui " iele ", este controversata si ipotetica. Lazar Saineanu considera ca numele vine de la cuvantul cuman yel care inseamna vant. B.P. Hasdeu crede ca este in legatura cu sanscritul Vel , a se misca, sau vela , moarte napraznica, maladie. Alti folcloristi cred ca pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronuntat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit " Stapanele vantului ".

De fapt superstitia considera cuvantul Iele demonic, deci nu trebuie sub nici o forma rostit ci inlocuit cu nume sau epitete magulitoare, care sa le faca binevoitoare, cum ar fi: Zanioare, Sfinte de noapte, Soimane, Dansele, Mandre, Iezme, Fecioare, Rusalii, Miluite, Maiestre, Albe, Imparatesele vazduhului, Cele Nepomenite. B.P.Hasdeu in "Chestionarele sale", arata ca Ielele sunt adesea nominalizate: Rudeana, Ruja, Trandafira, Cosanzeana, Lemnica, Ana, Pascuta, Ogrisceana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Liodiana, Magdalina, Tiranda, Simioana, Rosia, Todosia, Lacargia, Sandalina, Ruxandra, din nou stapana lor ar fi Irodia, Irodiasa sau Doamna.

Fiind dar zane rele, invocarea lor dupa nume nu se poate face decat in cadrul practicilor vrajitoresti si fiecare vrajitoare stie doar 9 nume de Iele. Cel mai frecvent folosite in descantece sunt Margalina, Savatina, Rujalina pe care Vasile Lovinescu le identifica cu tripla Hecate.

Dimitrie Cantemir le numea Frumoasele si spunea despre ele ca sunt 'nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii frumosi'. Seducatoare si voluptuoase, ielele sunt imaginate cel mai adesea ca niste tinere cu parul despletit, purtand vesminte vaporoase, deseori transparente, care fie plutesc prin aer, fie calatoresc in trasuri de foc.
Mai sunt numite vantoase sau sanziene, dar definitiile lor variaza de la o zona la alta. In Oltenia, de exemplu, se spune despre ele ca sunt fiicele lui Alexandru Macedon, care au baut apa vie. In alte zone sunt considerate fiice ale Cosanzenei, zeita Lunii, care despartita de fratele ei Soare, alaturi de care traia o iubire incestuoasa, si blestemata sa nu se mai intalneasca vreodata cu el, le-a zamislit pentru a desparti tinerii indragostiti de pe Pamant (se spune despre iele ca seduc in special tinerii frumosi si ii despart de iubitele lor).

Fie ca sunt considerate suflete de femei vrajite, fete frumoase blestemate a se transforma in cotoroante oribile sau invers, batrane ce primesc infatisarea de fecioare seducatoare sau pagane fiinte erotice ale aerului, ielele sunt intotdeauna personaje fascinante, a caror poveste va fi transmisa de la generatie la generatie.

Despre iele nu vorbesc doar oamenii din popor, care ar putea fi banuiti ca sunt prea superstitiosi, ci si mai multi invatati.
Dimitrie Cantemir a scris despre ele in "Descriptio Moldaviae", S. Marian le-a pomenit in cartea 'Inmormantarea la romani'  (1892), iar T. Pamfile in 'Dusmanii si prietenii omului' (1915). A. Gorovei le enumera ca facand parte dintre cele 22 de fapturi demonice din "Descantecele romanilor" (1931), iar M. Ionita relateaza in 'Cartea Valvelor' (1982) mai multe intamplari stranii, in special unele de la Baia de Arama (Oltenia).

Portul popular - IIA

Inainte de a deveni toate metaforele scrise, nescrise, spuse si nespuse - ia este doar o bucata de panza alba. Transformarea ei de la carpa la 'wow' presupune planificare, rabdare, bun-gust si bun-simt, experienta si foarte multa munca. Un ochi va fi mereu atent la detaliu iar altul va vedea ansamblul. Caci pentru asta este facuta ia - sa impresioneze si de aproape dar si de departe!

CE ESTE IA?
Ia este doar una dintre diferitele tipuri de camasi traditionale care s-au purtat pe la noi.
Specialistii o numesc 'camasa de tip dacic' sau 'de tip carpatic' pentru a o localiza in timp si spatiu. Caci este straveche si este a noastra. Altii o numesc 'camasa incretita la gat' sau 'camasa cu altita' tocmai pentru a sublinia faptul ca ia are o croiala si o compozitie diferita de toate celelalte camasi.

CUM SE GANDESTE O IE?
Ia a fost ca un fel de uniforma, dar 'uniform' este ultimul lucru care-ti vine in minte cand te gandesti la ii: vei realiza ca nu erau 2 ii compuse la fel si purtate la fel.
Pentru ca ia nu a fost productie de serie.
Folosind, la baza, aceeasi croiala si aceleasi reguli de compozitie, fiecare femeie a stiut sa isi adapteze costumul incat sa fie unic si sa o avantajeze pe ea. Jongland cu proportia modelelor, densitatea raurilor, culorile folosite, femeile isi controlau aparitia, isi reglau silueta, prin adevarate iluzii optice. Iar talia subtire era pusa si mai bine in evidenta de ia ampla si bogata.
Ia este capodopera 'design-ului' romanesc, la care au contribuit mii de ochi, de maini, de creiere, vreme de mii de ani; iar rezultatul, ireprosabil si inegalabil: pierderi = zero; valoare si mesaj = infinit.
Ia a fost compusa pentru a putea fi si descompusa, in ideea de a putea inlocui partile care se uzau mai repede; la nevoie, camasa primea un 'refresh'. Totul a fost gandit si optimizat pentru ca sa nu se risipeasca nici material, nici timp, nici efort.

CUM SE CROIESTE O IE?
Fara foarfeca ! Si fara tipar ! Pentru ca panza se sfasie, se rupe 'pe fir' - asa s-a facut din totdeauna, asa se face si acum si asa am facut si eu. Bucatile de panza nu rezulta perfect-perfect egale, dar trebuie ajustate apoi, prin tivul cu gaurele ce se face pe margini, astfel incat cel putin manecile sa poata primi modelul in mod echilibrat, simetric.
Costumul, in mare, arata ca un fel de rochie, compusa din bucati:
Trunchiul - adica pieptul si spatele, 'stan' putea sa primeasca si 'clini' in cazul in care ia se dorea mai larga. La stan se atasau manecile, in laterale, iar jos, ca o fusta, 'poalele'. Poalele se faceau dintr-o panza cu tesatura mai putin fina decat cea pentru camasa pentru ca erau acoperite, in mare parte, de catrinte sau fote si doar marginea de jos primea o bordura decorativa. Nu intotdeauna poalele s-au cusut de stan iar atunci ia se facea mai lunga la spate, ca sa nu se ridice si sa iasa de sub brau cand femeia s-ar fi aplecat.
Initial, in compunerea manecii, altita era o bucata separata, fiind si mai ingusta si investita cu multa munca si migala in cusatura. Femeile isi doreau ca altita sa imbrace umarul frumos, conturat - dar aveau nevoie ca maneca sa fie mai larga, mai lejera. Astfel a aparut 'incretul' - o banda cu rol practic, ca un fel de elastic - pentru a increti partea de sus a manecii si a o aduce la aceeasi latime cu altita. Pentru incret se foloseste alta tehnica de cusut (linii paralele, orizontale pe fata si verticale pe spate) iar motivele si cromatica incretului sunt ceva aparte - astfel incat incretul joaca un rol si in compozitie.
Dovada ca incretul este important este ca, desi la un moment dat femeile au renuntat la a mai coase altita separat, mai ingusta, au pastrat incretul doar ca banda de culoare, fara rol functional. Totusi, in anumite zone, in perioada interbelica, incretul a disparut cu totul.
'Pavele' sunt niste patratele de panza care fac legatura intre stan si maneca, pentru a asigura libertate de miscare. Prezenta gaurelelor si a 'cheitelor' cu care se cos piesele intre ele, asigura circulatia aerului, evitand supra-incalzirea.
Veti intelege mai bine croiala daca veti vedea valuri de panza veche, tesuta in casa, care, desi foarte lungi, au cam aceeasi latime, cca 50 cm. Toate partile componente ale iei se incadrau si erau conditionate de aceasta dimensiune.

CUM SE COASE O IE?
Altita:
in general, altita este compusa din randuri suprapuse, cu motive repetate, asezate pe borduri orizontale. Randul de sus, 'umarul', se cosea usor distantat fata de restul. In studii mai vechi, facute imediat dupa 1850, inca se mai trecea numele de 'umar' separat de 'altita'; in timp el a fost contopit cu totul si s-a uitat. Bordurile laterale care marginesc altita continua mai sus de umar, pana la partea de sus, cea care se increteste impreuna cu stanul. Altita nu se 'inchidea', trebuia sa ramana deschisa spre in sus. O altita se punea pe casa sau la streasina cand murea cineva din casa, pentru ca sufletul dezvelit de trup sa isi gaseasca adapost si sa priveasca de acolo, inainte de a pleca si mai sus, cum cei dragi vin sa isi ia ramas bun.
Dupa obicei, motivele folosite pe altita erau specifice locului si nu se regaseau in alte parti ale iei. O femeie putea 'lua' cu ea motivele din altita, daca se marita in alt sat, dar in acest caz, motivele erau redenumite dupa satul de provenienta.
Incretul:
Romancele au cusut incretul in nuante de ocru, galben, dar si alb (Mehedinti). Hutanii din Bucovina au preluat si ei incretul odata cu costumul dar pentru a se diferentia - l-au facut rosu. Iar Rutenii au ales, tot pentru diferentiere, sa-l faca verde sau albastru. Pe banda incretului s-au folosit motive specifice, feminine, legate de fertilitate: in special spirale, romburi si variatiuni de romburi, taiate si intersectate. Fiind considerat cusatura tehnica, nu broderie, incretul a fost exclus din plansele anumitor studii si asta a contribuit si la disparitia lui in realitate.
Raurii:
de pe maneci au rol estetic, creaza iluzii optice. In Vrancea, femeile au ajuns la un efect special, cosand raurile drepte dar rasuncind manecile. Aceasta 'moda' s-a raspandit si prin zonele invecinate, ajungand pana in Muscel.
in Moldova s-au purtat in special raurii costisati / chezuri / piezuri - adica oblici. In sud, s-au purtat raurii in siruri verticale; fie multe si fine, ca in Ramnic, fie rauri coplesitori, compusi din motive mari si late, cu nume specifice, pentru Muscel 'codri', 'serpeasca', etc. In Oltenia dar si in Basarabia, s-au purtat si raurii 'infurcati' ca niste ramuri (furci) care pleaca dintr-un ax de simetrie numit 'cosoi'. In Gorj apare tipul de rauri numiti 'sabiate'; cosoiul dispare si fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se intalnesc pe centrul manecii, in unghi.
O moda pentru iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, facea ca toata maneca sa fie acoperita de broderie fina, numita 'tabla'. Tot atunci iile din sud s-au imbogatit cu fluturi (paiete) si fir (metalic). In Bucovina s-au folosit margele - in special pentru a imbogati incretul si bordurile orizontale ale altitei.
Raurii de pe piept, mult mai bogati la iile de vara si normal, in sudul tarii. In nord, fiind mai rece, femeile purtau bundita (cojoc fara maneci) care acoperea ia pe piept si spate. Se vedeau doar manecile. Nu avea rost sa incarci o ie pe care urma s-o ascunzi sub bundita.
Bibiluri, cheite si alte cusaturi:
Mai exista cusaturi decorative pentru poale, pentru guler, pentru gura camasii, daca este deschisa in fata si pentru marginea de jos manecilor. Si mai exista un tip de cusaturi, 'cheite' - folosite pentru a uni bucatile de panza intre ele: pentru a coase maneca pe interior, pentru a coase fata de spate. Numele folosit pentru aceste cusaturi este 'BIBILURI' si spune totul. Asta nu inseamna ca incarci ia excesiv. Cheitele, bibilurile, se fac adesea cu ata neagra sau colorata. Si femeile au stiut ele foarte bine sa pastreze o compozitie echilibrata, un raport placut ochiului intre fondul alb al iei si cusatura.

CUM SE POARTA O IE?
O ie se alege sa fie lejera, sa fie stransa in talie si sa ofere volum partii de sus a corpului, umerilor si pieptului. Obisnuite sa purtam tricouri, ne poate speria la inceput faptul ca ia e mai larga si mai lunga. Obisnuite cu pantaloni cu talie joasa, am uitat sa ne mai punem in evidenta talia. Strangeti ia cu un brau sau o centura lata, va veti obisnui repede cu noua senzatie, manecile largi va vor conduce spre gesturi mai elegante, spre o atitudine diferita. Ia metamorfozeaza, dar orice romanca stie sa o poarte; avem asta in sange.
Felul in care purtam ia in oras, combinand-o cu alte piese vestimentare - nu are cum sa dauneze traditiei in nici un fel. Nu e ca si cum am altera costumul.
Interventiile aduse modelelor; incarcarea lor excesiva pentru a straluci in lumina reflectoarelor, combinatii cromatice nereusite, asta dauneaza iei, o incarca, o sufoca.
Pe de alta parte, producatorii de ii sunt presati de clienti sa scada costurile iar asta ii impinge spre simplificarea modelelor, eliminarea unor campuri decorative, folosirea motivelor la alta scara, supradimensionate, pentru a avea spor la cusut - si iarasi, toate acestea dauneaza iei, o saracesc, ii fura personalitatea si puterea.

S-au lucrat ii pe comanda si in trecut; dar atunci toate femeile stiau sa coasa, sa brodeze, sa croseteze, stiau ce efort presupune o ie. Stiau sa aleaga si sa aprecieze un lucru de valoare si stiau cat trebuie sa plateasca pentru munca alteia. Si gandeau dincolo de ceea ce aveau de imbracat ele maine. Iile se lasa mostenire; iilor le creste valoarea in timp.

4. STORYBOARD

CUVINTE CHEIE :

transparente contrast gol-plin

nimfa

seducator fantezie

traditional

contrast fluid-rigid

TEMA DE CULOARE

Albul este culoarea perfectiunii pentru ca exista in orice nuanta si reprezinta o stare de echilibru perfect. Lumina alba este Lumina Divina si asta deoarece albul poate semnifica un nou inceput si o constiinta proaspata. Alb inseamna unicitate, adevar, complementaritate, inseamna prospetime, simplitate si inocenta.
Albul are un potential nelimitat, reprezinta intregul si adevarul si frumusetea fara cusur. Este sinonim cu prospetimea, curatenia, simplitatea si virginitatea. Albul este pace, dragostea pentru adevar, bucurie, fericire si intelepciune.
Din punct de vedere fiziologic si psihologic ,albul are urmatoarele efecte :
-Concura catre claritatea gandirii
-Incurajeaza depasirea piedicilor si obstacolelor.
-Inspira purificarea gandurilor sau faptelor.
-Sugereaza reimprospatarea actiunilor sau a telurilor

MATERIALE SI TEHNICI

Materialele folosite predominant in colectia "LIA" sunt pielea ecologica , matasea naturala si tesaturi tip matase.Prin acest mixaj colectia puncteaza latura romantica, cat si cea puternica a ceea ce reprezinta femeia zilelor noastre.  Piesele sunt lucrate atat prin tehnici moderne cum ar fi laser cut dar si manual prin aplicarea bucatilor de piele pe voal.

Laser cut

Tehnlogia de taiere cu laser functioneaza asemenea unei imprimante cu jet de cerneala, jetul de cerneala fiind inlocuit cu fascicole de lumina trimise pe material. Fascicolele sunt amplificate de o lentila cu ajutorul careia devin suficient de puternice pentru a decupa orice forma dorita. Precizia este una computerizata iar muchia lasata este perfecta (poate diferi de la material la material in functie de caracteristicile acestuia). Tehnologia laser ofera cele mai rapide metode de debitare, gravare si fotogravare de pe piata, pentru o gama larga de materiale, ofera produse competitive si de extrema calitate, si cu un grad de detaliere incomparabil cu al celor realizate prin tehnicile traditionale.

Astfel au fost prelucrate in AutoCad motivele traditionale romanesti si au fost transpuse pe material (pielea ecologica) cu ajutorul tehnicii de taiere cu laser, obtinand astfel o inovatie in domeniul modei.

Motive traditionale

1.prelucrare AutoCad vesta

2. prelucrare fusta 3. prelucrare motiv coloana pentru

diverse piese

4. prelucrare coloana pantalon

5.prelucrare rochie spate 6.prelucrare rochie fata

7. laser cut rochie 8. laser cut fusta

Tehnici manuale

Bucati de piele ecologica taiate cu laser au fost aplicate manual pe voalul transparent. Transferul s-a facut cu ajutorul unui termocolant cu adeziv pe ambele fete care se foloseste la aplicatiile textile - vilesofix . Aplicatiile se lipesc definitiv prin termo-lipire (cu fierul de calcat).

5. SCHITE DE IDEE

6. INSPIRATIE

Irina Schrotter

7. ETAPE DE LUCRU