Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » didactica » copii
Cum il invatam pe copil sa puna intrebari

Cum il invatam pe copil sa puna intrebari



CUM IL INVATAM PE COPIL SA PUNA INTREBARI

Capacitati pre-necesare

Copilul ar trebui sa solicite (ceara) un numar mare de obiecte si actiuni. Unii oameni prefera sa astepte pana cand copilul este de asemenea capabil sa eticheteze (pipaie) adjective si prepozitii, si tot la fel prefera sa astepte pana cand copilul foloseste propozitiile ca sa solicite (ceara). Altii au avut succes cu folosirea metodelor de predare implicate in invatarea copilului de a pune intrebari (solicitari pentru informatii) pentru a-l invata pe copil prepozitiile si adjectivele deoarece, facand acest lucru, s-ar putea ca motivatia copilului (OS-ul) sa creasca pentru folosirea adejctivelor si a prepozitiilor intr-o maniera functionabila. Probabil ca cel mai important este sa stabiliti abilitatea copilului de a diferentia imprejurarile in care intrebarile (cereri de informatii) sunt potrivite si sa folositi apoi succesiunea de predare a capacitatilor la care raspunde cel mai bine fiecare copil. Daca s-a hotarat ca copilul sa fie invatat sa puna intrebari si incep sa apara greseli de discriminare, incercati sa-l invatati pe copil sa diferentieze contextul relevant. Daca nu aveti succes, renuntati la a-l invata pe copil sa intrebe (cereri pentru informatii), in timp ce sunt invatate alte capacitati.



De ce pun oameni intrebari?

Functia primara a intrebarilor este de a obtine informatia dorita. Desigur, ca adulti, ne-am deprins ca este politicos si intaritor fata de prietenii nostrii sa punem anumite intrebari (adica „Ce mai faci?”, „Cum a fost vacanta ta?”). Daca suntem interesati si ne bucuram (suntem consolidati de catre) de interactiunile cu persoana cu care vorbim sau de subiectul discutiei, intrebarile servesc la mentinerea sau continuarea conversatiei.

Cand copii care se dezvolta normal invata pentru prima data sa puna intrebari, „Che?” este de obicei prima intrebare folosita. Una din explicatiile acestui comportament este aceea ca copilul solicita informatii. Copilul vrea sa invete si este interesat de mediul inconjurator. Daca se intampla asa, atunci in termeni comportamentali inseamna ca cuvintele au devenit consolidatoare pentru copil. Alta explicatie comportamentala ar putea fi aceea ca persoana in prezenta careia copilul spune „Che?” a devenit o consolidare consolidata si ca copilul solicita („cere”) atentia persoanei. Aceeasta se intampla dupa o istorie lunga cand copilul a invatat ca acea persoana este asociata cu consolidarea si ca consolidarea apare ori de cate ori copilul spune „Che?” in prezenta persoanei.

Solicita deja copilul/ studentul meu informatii?

Retineti ca atunci cand stabiliti consolidarea de mentinere pentru orice comportament dat trebuie sa ne uitam la ceea ce ii place copilului respectiv. S-ar putea sa para ca copii „solicita informatii” daca arata spre sau ating un obiect/ imagine fara sa se uite la adultul care este prezent. Acest comportament a mai fost consolidat (mentinut) de adultul prezent prin pronuntarea numelui articolului atins.

De exemplu, un copil a fost consolidat mult prin litere si numere si el le arata frecvent. De cate ori copilul arata, adultul spunea numele literei sau numarului. Copilul putea identifica in mod receptiv (atingere/ obtinere/ indicare) literele si numerele atunci cand era intrebat, dar nu vorbea. Singura modalitate prin care el solicita obiectele era sa-i traga pe parintii lui spre obiectul dorit sau spre locatia tipica a activitatii pe care o dorea. Mai degraba decat „solicitarea de informatii”, parintii divenisera jucaria „V-Tech” perfecta a copilului!
(Una din jucariile lui „stimulente”). In timp ce aceasta servea la asocierea parintilor cu consolidarea, care reprezinta un scop dorit prin el insusi, noi nu dorim sa facem acest lucru si sa excludem faptul ca copilul sa nu invete cum sa ceara anumite obiecte sau actiuni folosind alte forme de comunicare.

Pentru acest copil particular, am avut succes in a-l invata cateva capacitati cu comportamentele pe care el le manifesta (atingere) deja si folosindu-i dorinta (OS-ul) de a auzi pe cineva pronuntand litere si numere. Intai, am inceput activitatea in felul in care fusese invatat copilul (copilul arata/ adultul spune). Apoi am inceput sa asteptam cateva secunde pana cand copilul se intorcea si se uita la adult inainte de a spune numele cifrei. In curand copilul stabilea contactul vizual in timp ce arata. Apoi, am scris numerele pe cartonase si l-am invatat pe copil sa ne inmaneze numarul pe care dorea sa il spunem noi (Sistem de Comunicare prin intermediul schimbului de imagini = PECS).

L-am invatat pe copil capacitatea/ priceperea de a da cuiva o imagine cu ceea ce doreste el pentru a obtine ceea ce vrea (consolidare). Mai apoi, atunci cand nu era neaparat angajat in activitate, copilul ii dadea imaginea parintelui. Cand facea acest lucru, parintele scotea literele/ numerele si se juca cu copilul, folosindu-le. Capacitatea era mult mai functionala deoarece copilul putea solicita un anumit joc sau activitate folosind iamginea in timp ce inainte el era capabil doar sa ceara un anumit comportament din partea parintilor daca literele sau cifrele erau prezente. De asemenea, copilul a generalizat aceasta deprindere (PECS-ul) pentru a solicita alte jucarii, mancaruri sau activitati pe care le dorea. Am folosit de asemenea valoarea consolidatoare a literelor asociate cu cuburi, puzzle-uri si cantece pentru a asocia aceste activitati cu consolidarea (creeaza noi consolidari conditionate).

De asemenea, este important sa recunoastem ca, chiar daca un copil pronunta cuvinte care seamana cu intrebari, trebuie sa stabilim care este consolidarea de mentinere, inainte de a putea sa stabilim daca copilul solicita informatii sau cere un anumit obiect sau activitate. De exemplu, un copil care foloseste mult ecoul ar putea intreba „Vrei sa te uiti la televizor?” chiar daca lui nu-i pasa prea mult daca TU vrei sau nu! Functia acestei intrebari este de a comunica, „Eu vreau sa ma uit la televizor”. Este usor sa vedeti cum s-ar putea intampla lucrul acesta. „Istoria invataturii” in acest caz ar putea fi aceea ca, de fiecare data cand copilul vrea (are o OS) sa se uite la televizor, el o taraste pe mama lui pana la aparat si ii aseaza mana ei pe buton. Chiar inainte de a da drumul la televizor, ea il intreaba pe copil „Vrei sa te uiti la televizor?”. Copilul imita (tip ecou) „Vrei sa te uiti la televizor?” si televizorul este deschis. Comportamentul de a spune „Vrei sa te uiti la televizor?” a fost consolidat de multe ori. Problema este ca copilul foloseste „forma” incorecta pentru functie! In schimb, parintele a fost invatat sa imboldeasca cu „Eu vreau sa ma uit”. Copilul completa „la televizor” si apoi televizorul era deschis. Copilul nu imita inca cuvintele izolate sub „contro instructional” sau pe o baza consecventa dar, el completa de obicei cuvinte din cantecele lui preferate astfel incat noi am stiut ca acesta ar fi o metoda mult mai roditoare de a obtine „comportamentul” de a spune „televizor” astfel incat sa-l putem consolida. In acest caz, nu am dorit sa-l imboldim pe copil sa spuna „Veau sa ma uit la televizor” pana cand nu l-am invatat sa foloseasca cuvinte izolate pentru o varietate de functii din cauza istoriei lui puternice de tip ecou. In cele din urma l-am imboldit sa foloseasca multe propozitii diferite (adica „Vreau sa ma uit la TV”, „Deschide televizorul”, „Hai sa ne uitam la televizor”, etc.) pentru a obtine deschiderea televizorului dar numai dupa ce el a fopst capabil sa eticheteze un numar mare de articole ca raspuns la „Ce este asta?” si facea acest lucru intr-un mod atat de spontan pentru a ne castiga atentia. Folosirea propozitiei „Vreau sa ma uit la televizor” a devenit atunci importanta deoarece ascultatorul nu putea intotdeauna sa hotarasca daca copilul spunea cuvintele pentru ca dorea intr-adevar sa se uite la TV, sau pentru ca el eticheta televizorul doar ca sa ne castige atentia.

Alti copii pun intrebari care nu servesc scopului de a capata informatii. De exemplu, ei ar putea intreba „Unde-i mingea mea?” cand mingea se afla chiar in fata lor. Acest lucru se intampla pentru ca copilul a fost consolidat pentru pronuntarea cuvintelor care seamana cu intrebarile prin articolul dorit, chiar si atunci cand el este vizibil/ la vedere. Sau, s-ar putea ca copilul sa fi fost invatat sa puna intrebari prin intermediul activitatilor imitative care nu includeau consolidarea potrivita (obtinerea informatiei pe care nu o stii).

De exemplu, poate ca copilul a fost consolidat cand a spus „Cine este acolo?” atunci cand se uita intr-un album cu pozele membrilor familiei. Daca copilul poate sa eticheteze (pipaie) persoanele din album, el nu are nevoie de informatia pe care o obtine daca foloseste „Cine e acolo?”. Ori de cate ori apare acest tip de istorie a invatarii, cel mai bine este sa imbolditi folosirea cuvintelor corecte in context si apoi sa consolidati, oferind multe oportunitati de a exersa si de a estompa in acelasi timp imboldurile, de a preda imprejurarile potrivite astfel incat copilul sa fie capabil sa discrimineze intre cele doua. De exemplu, pentru copilul de mai sus, cineva ar putea imboldi (de tip ecou si prin punerea degetului copilului pe poza) „Uite, aici e tata!”, „Uite-o pe bunica!”, etc. si estompeaza imboldurile. In acelasi timp, invatati-l sa puna intrebarile „Cine” in situatia in care el are nevoie de informatie, asa cum este descris mai jos.

Cum il invat pe copil sa puna intrebarile in situatiile potrivite?

Intai aveti in vedere „informatia” care ar consolida o anumita forma de raspuns.

  1. „Poate” obtine informatia despre abilitatea unui obiect sau persoana de a se angaja intr-o anumita activitate. De obicei raspunsul este „da” sau „nu”.

Exemplu:

„Poate magarul sa zboare?”.

  1. „Eu pot/ Eu am voie” obtine permisiunea de a se angaja intr-o activitate dorita sau de a obtine obiectul dorit. (In timp ce este „incorect din punct de vedere gramatical” sa folositi „pot” in aceasta situatie, el este atat de mult folosit in societatea noastra pentru acesta functie incat este considerat potrivit atata timp cat familia foloseste de obicei forma intrebarii in aceasta situatie).

Exemplu:

„Pot sa ies afara?”

„Am voie sa iau o prajitura?”

  1. „Te superi”, „Te-ai supara”, „Vrei sa”, „Poti sa” obtine informatii despre abilitatea sau probabilitatea ca o alta persoana sa se angajeze intr-o anumita activitate (combinate cu „tu” daca vorbiti cu persoana care doriti sa se angajeze in activitate, „el”, „ea” daca persoana este prezenta dar nu ii vorbiti si numele persoanei daca ea nu este prezenta). Exemplu:

„Ma va lua bunica?”

„Vrei sa ma ajuti la puzzle?”

„Poti sa-mi dai ghetele?”

„Te superi daca te rog sa iei gunoiul?”

„Va merge tata la munca astazi?”

„Ma va lua Domnisoara Smith cu ea in parc?”

  1. „Ce/ Ce este aia?” obtine informatii despre eticheta (pipairea) unui obiect.

Exemplu:

„Ce este in geanta?”

„Ce este aia?” (aratand spre un obiect/ imagine necunoscut(a))

  1. „Ce fel?” obtine informatii specifice unui atribut al unui obiect sau indica ca este necesara mai multa „specificitate”.

Exemplu:



I: „Am un caine nou?”

S: „Ce fel?”

I: „Un Boxer.”

„Ce fel de chipuri vrei?”

  1. „Cine?” obtine informatii despre eticheta (pipairea) unei persoane.

Exemplu:

„Cine-i acela?” (un copil nou in clasa)

„Cine mi-a luat camionul?”

Mama: „Astazi vine cineva in vizita!”

S: „Cine?”

  1. „Unde?” obtine informatii in ceea ce priveste locatia unui obiect, persoana sau activitate.

Exemplu:

„Unde-i mama?” (mama nu este prezenta)

„Unde sunt pantofii mei?” (pantofii nu sunt prezenti)

„Unde te duci?”

  1. „Cand?” obtine informatii in ceea ce priveste masurarea timpului.

Exemplu:

„Cand pot sa iau pranzul?”

„Cand pleci in vacanta?”

„Cand ne putem intalni?”

  1. „De ce?” obtine informatii despre motivul pentru care se intampla ceva sau s-a intamplat.

Exemplu:

„De ce porti o punga pe cap?”

„De ce m-ai lovit?”

„De ce vorbeste el atat de tare?”

  1. „Care anume?” obtine clarificarea despre 2 sau mai multe articole.

Exemplu:

Tata: „Poti sa-mi dai o prajitura?” (3 prezente)

S: „Care anume?”

  1. „Cum?” obtine informatii despre o metoda sau proces de a completa ceva.

Exemplu:

„Cum deschizi asta?”

„Cum functioneaza asta?”

  1. „Iti/ Ii/ Ai?” – combinate cu pronume sau nume proprii pentru a obtine informatii despre preferinte, activitati comune sau evenimente trecute.

Exemplu:

„Ti-ai luat biscuiti?”

„Iti place puzzle-ul?”

„Ii plac bunicii casetele lui Thomas?”

Pasul urmator este de a stabili cum putem face primirea informatiei valoroasa (consolidanta) pentru copil. Acesta este un element important al procesului de invatare deoarece, in timp ce il putem invata pe copil sa „intrebe” intrebari, daca copilul nu este consolidat de informatia primita, nu este prea probabil ca el sa se angajeze in acest comportament in mod spontan! Cu alte cuvinte, il putem invata sa intrebe, dar trebuie de asemenea sa-l invatam „sa-i pese” de obtinerea informatiei. Acest lucru poate fi indeplinit prin asocierea primirii informatiei cu o consolidare stabilita. O data ce primirea informatiei are o istorie lunga sau asociata cu consolidarea, probabilitatea intrebari viitoare sa fie puse este sprorita. Autorul preda de obicei numai „cuvinte interogative” la inceput pentru a fi sigur ca ele sunt invatate drept „cuvinte importante” (stimul discriminativ) pentru un raspuns specific sau un anumit tip de informatie. Apoi, pot fi predate intrebari multiple care contin fiecare forma specifica de intrebare. Urmatoarele reprezinta exemple de metode de predare:

Ce?

(Cartile „Thomas” sunt puternic consolidante pentru copil si nu sunt la vedere)

I: „Am ceva pentru tine! Spune ‚Ce?’”

S: „Ce?”

I: „O noua carte Thomas!”

Nota: Copilul trebuie sa fi fost deja invatat sa raspunda prin imitare indiferent ce urmeaza dupa „spune” intr-o instructiune. Daca copilul intampina greutati in a diferentia cerinta raspunsului „ecou” fata de raspunsul propriu la intrebare, de obicei ajuta daca ii punem sa imite intai alte cuvinte pentru „a construi impulsul” si apoi cuvantul interogativ.

Exemplu:

I: „Spune ‚casa’!”

S: „Casa.”

I: „Spune ‚copil’!”

S: „Copil”

I: „Spune ‚ce’!”

S: „Ce.”

Articolul consolidat este asezat intr-o geanta opaca.

I: (arata spre geanta) „Spune ‚Ce este asta?’!”

S: „Ce este asta?”

I: „Este titirezul tau! Haide sa ne jucam!”

Copilul se intinde spre geanta cu fermoarul inchis care contine o consolidare.

I: „Spune ‚Ce este in geanta?’!”

S: „Ce este in geanta?”

I: „O caseta video noua la care sa ne uitam! Haide!”

O data ce intrebarea a fost suficient asociata cu consolidarea, invatati-l pe copli sa ceara informatii referitoare la etichete (pipairi) pe care el nu o stie.

I: (uitandu-se la o carte cu Animale Marine care cuprinde ulte pipairi pe care copilul le-a achizitionat anterior dar si unele pe care nu le-a invatat inca).

I: „Ce este asta?”

S: „Balena”

I: (arata spre alte animale pe care copilul le stie dar nu intreaba „Ce este asta?” pentru a estompa imboldul interogativ pentru etichetari (pipairi))


S: „Rechin Octopus”

I: (arata spre un articol necunoscut si imboldeste imediat) Spume „Ce este asta?”

S: „Ce este asta?”

I: „este un leu de mare” (In functie de fiecare copil, consolidarea pentru angajarea in acest comportament (adica punerea/ adresarea intrebarii) ar putea fi primirea informatiei (daca ii plac animalele marine) sau poate fi asociata cu consolidarea sociala cum ar fi „Uau! Ai invatat o gramada de animale marine!”)

Lauda sociala a devenit o consolidare conditionata sau poate fi asociata cu o scadere a cererilor (doar cititi si bucurati-va impreuna de restul cartii), sau cu o alta consolidare (cum ar fi obtinerea unui leu de mare de jucarie) care i se da dupa ce el intreaba daca ii place sa se joace cu creaturi marine.

Cine?

Venirea planificata a unui numar de persoane care au fost asociate cu consolidarea.

I: „Este cineva la usa. Spune, ‚cine’!”

S: „Cine”

I: (deschide usa) „Este bunica!” (repeta cu alte persoane „favorite”)

Persoane diferite se ascund pe rand sub o patura/ cearsaf, fara ca copilul sa le vada.

I: „Uite! Este cineva sub patura! Spune ‚cine’!”

S: „Cine?”

I: (Spune numele persoanei in timp ce aceasta „sare” deodata de sub patura).

I: „cineva iubeste sa-ti dea pupici. Spune ‚cine?’”

S: „Cine?”

I: „Eu” (striga copilul cu pupici)

Aranjeaza ca oameni consolidati sa dea telefon.

I: „Te cauta cineva la telefon! Spune ‚Cine este?’”

S: „Cine este?”

I: „Este tati. Tati vrea sa vorbeasca cu tine!”

Uitandu-se prin albumul foto.

I: „Cine-i aceea?”

S: „Mamica”

I: (Continua sa arate poze apoi arata pe cineva pe care copilul nu-l cunoaste)

I: „Spune ‚cine-i acela?’”

S: „Cine-i acela?”

I: „Bill.” (ofera de asemenea o consolidare sociala sau tangibila pentru ca a intrebat)

Unde?

Woody este o consolidare puternica.

I: „Stiu unde este Woody! Spune ‚Unde?’”

S: „Unde?”

I: „El este sub canapea!” (il ajuta pe copil sa-l localizeze daca este necesar)

O data ce „Ce” este stapanit, combinati cu „Unde”.

I: „Am ceva pentru tine!”

S: „Ce este?”

I: „O minge noua! Spune „Unde ‚este?’”

S: „Unde este?”

I: „Este in geanta asta!”

S: (scoate afara mingea)

O data ce copilul solicita „Unde” in imprejurari imaginare in mod potrivit, ca raspuns la anumite SD-uri, invatati-l sa solicite „Unde” combinat cu eticheta obiectului pentru a cere articole care lipsesc.

Jucandu-se cu mingea – instrucorul ascunde mingea in diferite locatii de jur imprejurul camerei.

I: (ii atrage atentia asupra cosului gol in care este de obicei tinuta mingea) Spune „Unde este mingea?”

S: „Unde este mingea?”

I: „Este sub cutie.”

Ii da cereale fara lingura.

I: „Spune ‚Unde-i lingura mea?’”

S: „Unde-i lingura mea?”

I: „Este in sertar. Hai sa o luam.”

Copilul ar trebui sa solicite in mod consecvent articolele lipsa. Aveti grija sa continuati consolidarea solicitarii pentru articol (adica „Am nevoie de o lingura”) in mod intermitent. S-ar putea sa fie necesar da asemenea sa ascundeti o consolidare primara cu lingura pentru a compensa consolidarea intarziata de a obtine lingura.

De ce?

Instructorul si copilul lucreaza la o activitate care nu este preferata.

I: „Trebuie sa ne oprim din lucru acum. Spune ‚De ce?’”

S: „De ce?”

I: „Pentru ca mergem in parc!” (o activitate pe care prefera mult)

Copilul se uita la o caseta video „mai putin preferata”. Instructorul intra si o opreste.

I: „Spune ‚De ce ai inchis caseta video?’”

S: „De ce ai inchis caseta video?”

I: „Ca sa ne putem uita la caseta asta noua cu sora!” (o caseta „mai preferata”)

Instrucorul poarta un nas de clovn la sedinta.

I: „Spune ‚De ce porti nasul acela?’”

S: „De ce porti nasul acela?”

I: „Pentru ca azi o sa ne jucam de-a circul!” (una din activitatile preferate ale copilului).

Care/ Care anume?

I: „Una dintre aceste bomboane este pentru tine. Spune ‚Care anume?’”

S: „Care anume?”

I: „Bomboana portocalie” (culoarea preferata a copilului)

I: (intinde mainile, cu pumnii stransi) „Am o bucata de bomboana in mana! Spune ‚In care?’”

S: „In care?”



I: „In asta!” (deschide pumnul si ii da copilului bomboana)

(Il poate invata pe copil sa solicite in mod specific „In care mana?”)

I: (doua cutii prezente – in una se afla Woody) „Woody este intr-o cutie. Spune ‚In care cutie?’”

S: „In care cutie?”

I: „In cutia stralucitoare.”

O data ce copilul foloseste forma interogativa in mod consecvent, invatati-l sa solicite informatii pentru a clarifica o cerere.

I: (Doua baloane prezente) „Inmaneaza-mi un balon. Spune ‚Care anume?’”

S: „Care anume?”

I: „Acela lung.”

S: (Ii da instrucorului balonul si instructorul il umfla si se joaca cu copilul).

Cand copilul stapaneste intrebarea „Care?” si „Unde?”, combinati-le cu „Care anume?

I: „Am ceva pentru tine!”

S: „Ce?”

I: „O minge!”

S: „Unde este?”

I: „In geanta” (doua genti prezente) „Spune ‚In care anume?’”

S: „In care anume?”

I: „In geanta mare!”

Al cui/ A cui?

I: „Am bomboana cuiva. Spune ‚A cui?’”

S: „A cui?”

I: „Este a ta!” (ii da bomboana)

I: (intinde bomboana in fata copilului) „Spune ‚A cui este bomboana?’”

S: „A cui este bomboana?”

I: „Este a ta!”

O data ce copilul intreaba in mod regulat „A cui?” fara nici un imbold, amestecati procese in care bomboana apartine altcuiva in mod intermitent.

(bomboana este asezata in fata copilului)

S: „A cui este bomboana?”

I: „Este a mamei.” (Mama ia bomboana)

Cand?

S: „Pot sa iau o prajitura?”

I: „Nu chiar acum. Spune ‚Cand?’”

S: „Cand?”

I: „De indata ce ne spalam pe maini!”

Aveti grija ca „timpul de asteptare” initial sa fie foarte scurt!

I: „Mergem in parc! Spune ‚Cand’!”

S: „Cand?”

I: „De indata ce terminam cartea!”

Dupa ce sunt stapanite intrebarile „Unde?”, amestecati „Cand?”.

I: „Azi mergem intr-un loc special!”

S: „Unde mergem?”

I: „La zoo! Spune ‚Cand mergem la zoo?’”

S: „Cand mergem la zoo?” (locul preferat al copilului)

I: „Chiar dupa pranz!” (Faceti asta in timp ce luati pranzul, nu dupa micul-dejun!)

Cum?

I: (are o jucarie noua care este greu de pornit) „Stiu cum sa pornesc jucaria asta. Spune ‚Cum?’!”

S: „Cum?”

I: „Uite asa!” (o porneste dar ascunde „secretul” fata de copil astfel incat sa poata obtine cateva procese!)

Dupa ce nu mai este nevoie de nici un imbold, doar imbolditi-l pe copil sa spuna „Cum ii dai drumul?” si demonstrati.

I: (Are un container cu o inchizatoare noua si o consolidare inauntru. Ii da containerul copilului.) Spune „Cum il deschizi?”

S: „Cum il deschizi?”

I: „Trebuie sa o invarti in felul acesta.” (deschide si ii da copilului consolidarea.)

Pot

Copilului ii place sa se uite cum instructorul face lucruri caraghioase si ofera in mod repetat „comentarii contingente” fara nici un imbold.

I: „Hai sa jucam un joc! Poti sa faci asa?” (face ceva caraghios pentru ca copilul sa imite)

S: „Da, pot!” (imita)

I: „Asta-i caraghios! Acum este rand tau.”

S: „Poti sa faci asa?” (manifesta un comportament caraghios ca instructorul sa imite)

I: „Da, pot!” (Sau „Nu, nu pot!” daca este potrivit!)

Vrei

I: „Putem merge afara daca vrea toata lumea. Spune ‚Vrei sa mergi afara?’!” (il directioneaza pe copil sa-l intrebe pe un alt copil dintr-un grup de trei)

S: „Vrei sa mergi afara?” (continua cu alt copil, sperand ca toti vor spune da!)

I: „Poti sa te juci cu mingea daca gasesti pe cineva care sa se joace cu tine. Spune ‚Vrei sa te joci cu mingea?’!” (directionandu-l pe copil sa abordeze o alta persoana)

S: „Vrei sa te joci cu mingea?” (continua pana gaseste pe cineva care spune da!)

Acestea reprezinta numai exemple de multe activitati care pot fi folosite pentru a-l invata pe copil sa puna intrebari. Lucrurile importante de retinut sunt:

  1. informatia nu trebuie sa fie cunoscuta/ stiuta.
  2. informatia trebuie sa fie „valoroasa” pentru copil.







Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Jocuri de cooperare
CRESTEREA Sl DEZVOLTAREA COPILULUI
Ce este dizabilitatea?
Carte de colorat
ALIMENTATIA SCOLARULUI 6(7) – 13 ANI
Jocuri dinamice
SUGARUL INTRE 4-8 LUNI
INGRIJIREA SI SUPRAVEGHEREA NOU-NASCUTULUI


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu