Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » pescuit
Pescuitul la Stiuca

Pescuitul la Stiuca



Pescuitul la Stiuca

Stiuca (Exos lucius)

In aceste randuri va vom oferi sfaturi care sa va ajute in momentele in care pescuiti cumatra stiuca. Speram ca aceste insemnari sa va ajute sa prindeti cat mai multa stiuca si totodata sa invatati sa o respectati si sa o intelegeti.Asigurati-va ca aveti echipamentul corespunzator, atat pentru a evita sa va raniti cat si pentru a evita chinuirea pestelui. Cei mai multi pescari apeleaza la minciog si aparat special pentru extragerea acului/jigului/linguritei in momentul in care aleg stiuca. 

Insa nu trebuie sa uitam ca si o saltea de primire poate fi indicata. Multi vor spune ca este exagerat, insa de ce ar trebui sa nu aiba si stiuca parte de acelasi tratament ca si crapul? De fapt, orice peste mai mare si cu un potential ridicat de ranire ar trebui sa se bucure de o primire confortabila pe saltea.
Nu uitati sa folositi struna otelita si un fir preferabil mai gros. Pentru cei care se afla la inceput de drum in pescuitul stiucii, struna este un element de aproximativ 20 de centimetri, montat intre fir si ac/ancora, folosit pentru a nu scapa cumatra vulpe in momentul in care aceasta musca. Avand dintii foarte ascutiti firul poate fi retezat cu usurinta. Exista cazuri in care , chiar si cu struna de 20 de cm tot a reusit sa reteze firul. In privinta grosimii acestuia, tot ce trebuie sa stiti este ca indicat ar fi sa folositi un fir mai gros pentru a preveni ruperile din timpul inteparii sau din timpul drill-ului. O stiuca care ramane cu ancora,struna si fir atasate dupa o rupere are sanse mici de supravietuire, din cauza faptului ca ii va fi foarte greu sa se hraneasca la parametri normali.

Fiti pe faza si nu ezitati!

In momentul in care folositi momeala vie (in special pestisori) aveti grija sa aranjati corespunzator acele sau ancorele, pentru a evita inteparile superficiale sau pe cele adanci (momentul in care stiuca inghite foarte mult pestele si acul se infige in zone inaccesibile).
Nu ezitati! In momentul in care stiuca a atacat si simtit ca momeala a ajuns in gura acesteia (de obicei cand simtit rezistenta), intepati. Cele mai multe ratari se intampla in momentul in care pescarul ezista sau asteapta un al doilea atac. S-ar putea sa nu mai existe. Daca folositi pestisor viu si pescuiti la pluta lucrurile se schimba (in mod surpinzator pescuitul stiucii la pluta este foarte popular si nu la fel de solicitant din punct de vedere fizic). Ce se schimba? Felul in care ataca stiuca in primul rand. Pestele fiind in carlig, cu capetele ancorei fie deasupra, fie dedesupt, fie spre coada, are o miscare mult mai lenta ceea ce favorizeaza atacul de dedesupt si din spate. Asadar, s-ar putea sa stiuca sa nu apuce din prima zona in care avem pozitionata ancora, motiv pentru care trebuie sa ii mai acordam cateva secunde pentru un al doilea atac, in care va inghiti mult mai bine momeala.
Tineti firul intins! Stiuca nu este ca alti pesti. Un moment de neatentie si o bucla pe fir ne pot lasa fara captura. Tineti firul tensionat si asteptati-va chiar la sarituri ale acesteia din apa. Pentru a evita o lupta cu sarituri tineti varful unditei cat mai aproape de apa.

Cuvantul de ordine : Atentie!

Pescuitul stiucii poate fi si riscant. Multi dintre pescari au vazut si au simtit pe proprie piele cat de dureros poate fi pescuitul acesteia. Majoritatea am auzit povesti cu degete perforate si chiar retezate de dintii ascutiti ai stiucii. Pentru a evita neplacerile trebuie sa avem cu noi minimul necesar pentru situatii de prim ajutor: plasture, dezinfectant, foarfeca si apa curata. Ganditi-va ca nu numai stiuca va poate cauza neplaceri: chiar si echipamentul din dotare va poate face sa dati o fuga pana la spital. Manevrati ace ascutite, posibil ruginite, intr-un mediu foarte expus bateriilor si microbilor. Cele mai multe probleme apar de obicei in momentul in care scoateti acul. Majoritatea pescarilor pe care i-am vazut, recurg la modalitati foarte brutale in scoaterea acestuia, modalitati care duc, de cele mai multe ori, la trantirea stiucii de pamant. Ideal ar fi sa avem cleste special si sa nu tinem stiuca foarte departe de sol. Perfect ar fi ca aceasta sa aiba, asa cum aminteam in prima parte a articolului, o suprafata cat mai lina pe care sa 'cada'. SIGURANTA INAINTE DE TOATE!

O alta problema care apare este la pescuitul din barca. Daca este dificil sa manevram o stiuca pe uscat, imaginati-va cat de greu este in barca. Nu uitati plasa acasa. Va va fi practic imposibil sa o scoateti fara minciog. Indicat ar fi ca stiuca sa fie cat mai obosita in momentul in care ajunge in barca.
Si un ultim sfat. Daca vedeti pe cineva ca pescuieste inadecvat (raneste stiuca sau braconeaza) luati atitudine: incercati sa il convingeti, sa-l educati, sa-i aratati ca exista si alte modalitati. Cu toate acestea pastrati-va calmul. Nu apelati la vilenta fizica sau verbala. Raportati incidentul organelor abilitate. Este necesar sa intelegem ca trebuie sa respectam pestele si ca pescuitul trebuie sa fie o relaxare si totodata o intrecere sportiva.


TIPS&TRICKS la stiuca
Cateva ponturi pentru a pescui stiuca mai bine

1. Stiuca este unul dintre cei mai lacomi rapitori existenti. De cele mai multe ori se arunca in vanarea unor pesti de aproape aceeasi dimensiune cu ea, motiv pentru care poate sa si moara (au fost intalnite stiuci cu jumatate din peste inghitit si digerat si jumatate afara, fapt care probabil i-a cauzat moartea prin sufocare). Asadar, tineti cont ca dimensiunea momelii folosite poate sa aduca de la marlite pana la stiuci gigant.

2. Pe langa pestisori stiucile mananca si broaste, alte stiuci mai mici (stiuca este un peste canibal)  si chiar boboci de rata. In momentul in care nu dispuneti de carasei sau obleti, puteti incerca si cu marlite mai mici, insa cu sanse mai mici de reusita.

3. Stiuca poate fi intalnita in toate tipurile de apa dulce: de la lacuri mici cu apa calduta, pana la baraje adanci cu apa rece. Insa ele prefera o apa limpede si calda, preferabil cu temperaturi de peste 15 grade Celsius.  In momentul in care dati dupa stiuca alegeti cele mai lipezi zone ale apei si preferabil cat mai expuse soarelui.

4. In momentul in care aveti o stiuca in urmarirea pestisorului sau a rotativei nu micsorati viteza de recuperare. Este preferabil sa o mentineti constanta, poate chiar sa mariti cu un tempo ritmul, in caz contrar s-ar putea ca stiuca sa nu mai fie interesata sau sa avem o intepatura superficiala.

5. In ape tulburi este indicata folosirea rotativei sau a unei lingurite cu pale cat mai mari. Aceasta va produce vibratii care pot sa atraga stiuca de la o distanta foarte mare. Incepeti sa recuperati imediat cum simtiti ca aceasta atinge fundul apei si smuciti usor varful unditei la recuperare.

6. Desi nu este demonstrat stiintific, culorile care au dat cele mai mari rezultate in prinderea stiucii sunt alb si rosu (preferabil combinatie intre cele doua culori).

7. In momentul in care folositi pestisor viu ca momeala aveti grija cum infigeti ancora sau acul. Evitati sa atingeti coloana pestelui. Daca reusiti sa nu provocati leziuni coloanei pestele a trai mai mult si sansele dumneavoastra sa prindeti stiuca cresc.

8. In momentul in care folositi pestisor viu ca momeala este posibil sa il injectati cu uleiuri de peste sau cu cerneala (nu am incercat niciodata) pentru a anticipa muscatura (uleiul iese la suprafata).

9. In momentul in care folositi pestisor viu ca momeala, desi poate parea un pic barbar, taiati usor pestisorul incat sa sangereze usor. Este cel mai bun atractant pentru stiuca.

10. Nu va sfiiti sa folositi o struna cat mai lunga. Stiuca poate avea si atacuri ciudate care sa sectioneze o struna de 20 de centimetri. Pentru mai multa siguranta apelati la o struna cat mai lunga.

Rapitor prin excelenta, are un rol important in viata apelor, impiedicand o supra-populare care ar duce la degenerare si contribuind la selectia naturala. Stiuca nu consuma icrele altor pesti pe cand multi pesti'inofensivi'distrug cantitati mari de icre, ducand la o pierdere mult mai mare decat face stiuca intr-o viata intreaga.
Stiuca se reproduce la varsta de trei ani (masculii) si patru ani (femelele) avand o greutate de 0,5-1 kg, pe care toti pescarii sportivi trebuie sa le puna in libertate.
Stiucile mari se tin la adanc, spre fund, in gropi adanci, printre obstacole inecate, la panda, niciodata departe de un adapost ferit. Daca am reusit sa prindem locatarul, locul va fi ocupat in scurt timp de altul. Stiuca mijlocie se tine prin vegetatie , catre maluri unde gaseste adapost prin cotloane pe sub radacini sau intre crengile copacilor cazuti.
In general in locuri cu adancimi de 1,5-2 m cu vegetatie, sunt foarte favorabile.
Perioada boistei o face'plimbareata', intrand in locuri putin adanci, este perioada cand trebuie lasate in pace. Vara o gasim ascunsa in vegetatie in locuri cu putin curent, cu apa limpede. La Dunare o gasim la marginea curentului, dupa un obstacol (radacini de salcie, buturugi, pomi cazuti in apa, palcuri de ierburi, picior de pod), dar si pe canalele ce au legatura cu fluviul. Toamna evita locurile cu vegetatie cazuta in putrefactie care desoxigeneaza apa, se trage printre trestii si mai la adanc. Iarna este pe fund in locuri adanci si linistite unde apa este mai putin rece.
Stiuca ataca de la mica distanta, vederea avand un rol deosebit. Nu se aventureaza in urmarirea prazii ci asteapta ca aceasta sa treaca prin apropiere. De aceea pescarul trebuie sa incerce de mai multe ori in acelasi loc. Daca apa s-a tulburat atunci rolul decisiv il are linia laterala care sesizeaza orice vibratie. Totusi daca apa devine prea tulbure si vizibilitatea scade sub ½ m trebuie schimbat locul. Prezenta stiucii va fi vesnic conditionata de prezenta plevustii.

Stiuca … la momeli injectate

Tehnica:

Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau „lure fishing” – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii, sportul cu artificiale intra si el intr-o faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta n-are peste!”, cand de fapt trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!

In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting”-ul, adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).

Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie. In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).

De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits” (pesti morti „uleiati” -in traducere motamo) si ce rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii… este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele ce urmeaza.

Expertul:

Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci, numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firma-monstru sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.

Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund, lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic mirositoare, cu arome de… peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un secret ca rata capturilor sale s-a imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.

Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).

In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost… covarsitor.

Experimentul:

Iata deci cum s-a desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.

La prima iesire pe apa „limpede precum ginul”, Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca… Aceasta in timp ce partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli ne-injectate, necapturand nici macar un singur peste.Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea. Asadar peste o saptamana s-a aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele doua in bransa a 5-6kg bucata, si a unui pui de stiuca (jack-pike), toate la momeli injectate. Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix”.

Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile sale injectate.

Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale, rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor -pesti prinsi specific doar la momeli injectate-, restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci (artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.

Concluzia:

Concluzia finala este ca, intr-o apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului s-a dovedit a domina si coordona comportamentul stiucii vis-avis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de eficacitatea metodei…

Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante, injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).

Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l-ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita „wobbled baits”). Eu… autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui Dave.

Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de pescuit la „bucata” sau „peste mort” cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!

Pescuitul traditional la stiuca

Pescuitul traditional la stiuca

Nu sunt multi cei care se bucura de sosirea anotimpului rece, asa ca, daca il vedeti pe unul radiind de bucurie, cu siguranta, e pescar, „iarna = pescuit x stiuca' fiind ecuatia de capatai. Sport extrem, daca ne gandim ca ne vom lua de piept cu vitregul anotimp si cu stiucile private de abundenta de hrana din vara trecuta. Si, ca un impatimit al pescuitului ce sunt, zilele reci si umede imi dau fiori la gandul ca voi avea captura mult visata.

Pregatirile pentru pescuitul traditional la stiuca nu implica dotari extraordinare, dar avand in vedere anotimpul, necesita o pregatire corecta a accesoriilor. Iata cateva dintre caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca echipamentul si momeala folosite la o asemenea partida de pescuit.

cutia pentru pestisori

O lanseta care s-ar preta la pescuitul traditional de stiuca, cu momeala vie, trebuie sa aiba lungimea cuprinsa intre 3 si 3,6 metri, o actiune de varf (clasa A), puterea intre 30 si 80 g, sa fie confectionata din carbon modulat si sa fie dotata cu inele SIC cu doua picioruse sau inele bucsa.Cammulte conditii, dar n-am terminat. Urmeaza mulineta care va fi una de marime medie, cu un tambur de 30 - 40, bine echilibrat, frana frontala, micrometrica, sistem instant antirevers si galet cu rulment pentru facilitatea „curgerii' fara frecare a firului inghetat. Uitati de monofilamente. In aceasta perioada vom utiliza pentru linie fire teflonate care au o mai mare rezistenta la frecare sau rupere, sau impletite, care, datorita rezistentei superioare, va vor permite utilizarea unora cu diametre mici, facilitandu-va lansarile.

Classic Pike TrioET Metal Boxer

Pentru forfac vom folosi struna de otel sau monofilamentul „Mono Pike'. Struna de otel este rezistenta la taiere si frecare, dar este destul de rigida, drept pentru care pestisorul momeala nu va inota tocmai natural. Sa nu uitam ca trebuie sa alegem culoarea strunei dupa mediul in care pescuim: verde in apa cu multa vegetatie sau neagra in ape adanci. „Mono Pike' va va scuti de aceste griji, e invizibil in apa, maleabil si are o rezistenta deosebita la taiere.

Sufix Pike Mono

Despre plute vom vorbi putin. Trebuie sa indeplineasca doar doua conditii: sa aiba o portanta mare (15 - 25 g) si sa fie vopsita in culori care sa o faca vizibila.

Monturile sunt multiple, dar eu ma voi opri la doua dintre ele. In primul caz se monteaza pe linia principala un blocaj din ata, o pluta culisanta si un plumb culisant de 15 g. La capatul acesteea se monteaza un vartej cu care se cupleaza agrafa cu vartej a strunei cu ancora, adancimea de pescuit reglandu-se cu ajutorul blocajului din ata. Este indicata folosirea plutei culisante pentru ca astfel avem posibilitatea de a cauta stiuca la diferite adancimi, fara a inlocui montura.

In al doilea caz, montura, de asemenea culisanta, ii va oferi pestisorului momeala o mai mare libertate de miscare. Pe linia principala se monteaza blocajul din ata si pluta culisanta, urmate de un blocaj T, incadrat intre doua blocaje „full stop'. Dupa montarea acestora, exista doua posibilitai de a continua. Prima optiune ar fi montarea unei agrafe cu vartej de care sa se cupleze un plumb para cu vartej, in cea de a doua varianta se continua cu un plumb culisant, la capatul liniei montandu-se o agrafa cu vartej de care se va cupla struna cu ancora. In cea de a doua varianta se monteaza o struna, sau monofilament, cu ancora pe T-ul culisant, avand astfel doi pestisori momeala care se vor roti in jurul firului principal la adancimi diferite. Sa nu uitam de pestisorul „victima'. Vom introduce ancora pe sub aripa dorsala avand grija sa nu-i perforam vezica inotatoare.


1. Pescuitul cu peste viu

1.a. Pescuitul la pluta cu plumbul situat deasupra carligului. Acesta montura o folosim in ape curgatoare, pe canale, la Dunare cand vrem sa exploram anumite zone unde stim ca pe fund sunt agatatori. Pestisorul are libertate mare de miscare, montura putind fi condusa in curent in locurile cele mai ascunse. Aceiasi montura o folosim iarna la copca. Inteparea se face la scufundarea plutei, nu atunci cand o plimba la suprafata.

1.b. Pescuitul la pluta cu carligul situat deasupra plumbului, o folosim in ape statatoare sau cu curent slab. Pluta voluminoasa are rol numai de semnalizare . Putem folosi cateva plute mici legate in serie ca sa nu pierdem timpul cu reglare adancimii, lucru care sperie pestii prin desele aruncari.
In ambele cazuri folosim struna metalica sau din kevlar.

1.c. Pescuitul pe fund cu plumb greu, este folosit in spatii deschise unde avem adancimi mai mari de 2 m, in gropi, sau cand vrem sa aruncam la distanta. Flotorul va mentine pestisorul deasupra fundului nelasind pestisorul sa se ascunda in ierburile sau pietrele de pe fund.
Noutatea este mica bucata de cauciuc de 5 per 5 mm, care se infige in varful carligului fixandu-l bine. Pestisorul nu mai poate sa scape din carlig.

La montura cu doua carlige in serie, al doilea carlig este cu ochet, si fixat pe fir cu sarma de cupru de 0,5 mm . Este folosit pentru pestisori robusti mai mari de 15 cm. Carligele sunt nr. 1/0, 2/0, Introduceti o bucatica de cauciuc pe fiecare carlig pentru fixare.

La montajul cu ancora firul este tras pe sub pielea pestelui impreuna cu tija ancorei, si doar unul din brate intra in pestisor.

1.d. La pescuitul cu plumb greu pe Dunare folosim montajul cu margica si agrafa intre doua alice. Struna din kevlar are un flotor rosu langa paleta carligului. Plumbul este plat intre 60-120 g.


2. Pescuitul cu naluci

2.a. Pescuitul cu linguri.

Pescuitul stiucii cu linguri oscilante ofera pescarului sportiv satisfactia suprema in apele noastre, nu numai datorita taliei pestelui (poate ajunge la 20 kg, 1,5 m) ci spectaculozitatii atacului si a luptei. Acelora dintre noi carora le place un pescuit dinamic cu adevarat sportiv vom cauta stiuca la linguri oscilante sau rotative in ciuda agatarilor frecvente soldate cu pierderea lor. Se pescuieste fie la 'adresa' cautand stiuca in locurile considerate sigure, fie cautand sistematic. Acolo unde vegetatia ne permite acoperim suprafata cu lansari in evantai, incepand din apropierea malului. Cercetarea apei se face si in lungime si in adancime. Ramanerea indelungata intr-un loc poate da roade foarte bune mai ales cand dam de o groapa adanca, sau intr-o apa nu prea larga, fara curent, cu maluri pline de vegetatie inecata, intre care circula stiucile 'de iarba' mai nomade. Oricum s-ar pescui, sa nu se uite aruncarile in lungul malurilor; de cele mai multe ori stiuca va ataca din aceste locuri.
Pescuitul cel mai rodnic este intre foile de nufar si foltoanele de stuf, intre spatii mici de apa libera sub care stiuca sta la panda. Este un pescuit fin de precizie, cerand indemanare, spirit de observatie, dar plin de satisfactii si rasplatit pe masura pentru cel ce se incumeta fata de cei care bat o apa deschisa.
Echipamentul de care avem nevoie va cuprinde o varga lunga de 2.20-2.80 m, rigida sau elastica in functie de preferinte. Varga rigida inteapa ferm si sigur mai ales la mare distanta, stiuca avand falci puternice si maxilare osoase. Stiuca trebuie strunita acolo unde locurile sunt pline de vegetatie, cu obstacole unde va cauta scapare. Cei ce aleg o varga elastica considera ca placerea de a obosi pestele este mai mare mai ales cand avem exemplare mari. Indiferent de tip, lanseta trebuie sa se echilibreze cu mulineta. Este indicat sa avem o mulineta cu tambur mare care sa asigure suficient fir de 0,25-0,35 mm, sa aiba recuperare rapida, asigurand un bun control asupra lingurei. Lingura se prinde cu ajutorul unui forfac din kevlar sau otel si al agrafei cu vartej.
Lingura oscilanta este naluca numarul unu, datorita rezultatelor obtinute de generatii de pescari dar nu o regula. Sunt indicate lingurile mai grele din tabla de 1,2-1,5 mm, modele mai lungi de 10-12 cm, de peste 20 g. Lingurile de 10 g, avand 5-7 cm, cu curburi mai nervoase, recuperate la adancime, prin gropanele de pe fund pot oferi surprize mari.
La o adancime mica de pana la 2 m, oscilantele usoare recuperate incet, jucate din varful vergii (zvacniri usoare) sau schimband viteza de recuperare si directia spre stanga sau dreapta, produc un efect de pestisor cu probleme de sanatate. Marea varietate a lor : cele 'felie de pepene', cele cu forma de 'para' si cele lenese 'frunza de salcie', cele curbate in S, cele inelate (omida). Sfatul meu este sa luati linguri care se potrivesc cu situatia din teren si nu pe cele mai fanteziste si mai colorate.
Astfel in ape adanci de 6-8 m, vom lua o lingura grea de 20-25 g, recuperand-o in dinti de fierastrau, cu opriri si smuciri usoare de pe fund. La asemenea adancimi se folosesc linguri argintii, sau de culoarea otelului, cele albe deoarece acolo in adanc lumina este mai slaba, apa mai tulbure iar accentul se pune pe vibratii. In ape de 1-3 m, lingurile vor fi usoare de 10-15 g, in combinatie argintiu-cupru sau argintiu-alama, in combinatii de culori rosu-negru (alb), cu atat mai usoare cu cat vegetatia este mai inalta, pentru a le putea recupera deasupra acesteia. Si nu uitati: argintiu sau alb peste zi, auriu si oranj in amurg, importanta petei de culoare, a punctului de contrast de pe corp, a existentei ochiului rosu.



2.b Linguritele rotative lestate pe ax sunt folosite in lacuri, pe canale acolo unde adancimea este mai mare de 2 m. La adancimi mici le folosim pe cele

nelestate, conducandu-le deasupra bradisului in imediata apropiere a suprafetei apei. Important este sa simtim ca lucreaza paleta. Nu recuperati rapid in speranta ca cu cat se roteste mai tare, cu atat este mai atragatoare. E o gresala. Recuperati-le incet, cu mici zvacniri din varf, fara sa va opriti din mulinat.

Cu cat apa este mai rece cu atat viteza de recuperare scade. Alegeti-le pe cele cu paleta putin alungita, cu solzi batuti tinand seama de indicatiile de mai sus.


3. Pescuitul cu vobler

Voblerul se apropie mai mult de realitate, prin aspect si coloristica dar mai ales prin miscare. In locurile cu vegetatie la suprafata acolo unde lingura se agata des voblerul se strecoara mai usor. Ele se impart in voblere de suprafata, de adancime mica-medie si cele ce plonjeaza in adancuri, au fiecare particularitati proprii.
Voblerele de suprafata fac parte astazi din trusa oricarui pescar. Avand bereta mare sau taietura frontala concava ele se mentin pe apa ori imediat sub apa. Plutirea lor urmata de scufundare in momentul recuperarii si apoi de revenirea lor la suprafata in momentul opririi recuperarii le fac sa se strecoare usor printre ierburi si nuferi, in culoarele de stuf sau de-alungul perdelelor de stuf de langa maluri.
Voblerele de adancime mica-medie intra sub apa in momentul recuperarii; viteza de recuperare determina o scufundare mai rapida sau mai lenta. In functie si de inslinarea barbetei scufundarea este mai rapida sau mai lenta. Tehnica recuperarii consta in zvacniri usoare urmate de recuperari de cativa metrii cand mai incet cand mai repede. Oprile lungesc parcursul voblerului in apa, il fac mai atragator iar in momentul cand eliberat fiind de tractiune incepe se se ridice unduind la suprafata atunci stiuca va ataca fiind sigura de captura.
Voblerele de adancime sunt special construite sa evolueze in functie de adancimea dorita de pescar. Le gasim in diferite variante cu sau fara bile, vopsite in culori metalice si avand barbete cu unghi variabil.
O gama extrem de variata de momeli -popper, spinnerbait, flying lure- au aparut de dincolo de ocean si care pentru cei mai indrasneti dintre noi au dat satisfactii.

4. Pescuitul cu twister

Twisterul pentru stiuca sunt mai mari decat pentru salau avand 7-14 cm iar montajul prevede o agrafa cu vartej de care se leaga doua ancore cu fir de otel sau kevlar ca in figura. Pescuitul la twister a fost tratat la SALAU.

Agatarea stiucii mari (4-5 kg in sus) difera de agatarea unei stiuci mijlocii de 2 kg. Cea mare da la inceput impresia ca se lasa dusa fara nici o impotrivire pana la un moment cand schimba directia si o ia incotro vrea. Din acel moment incepe lupta , care va cuprinde franarea acestor deplasari si recuperari ale fiecarui metru castigat. O stiuca mijlocie trage de la inceput, se arunca in dreapta si la stanga, se scufunda, se repede la suprafata si sare din apa facand cate o 'lumanare' pe coada incercand sa scuipe carligul; in acel moment coborati varful vergii in apa si intinde-ti firul imediat ce s-a scufundat. Nu uitati niciodata sa reglati frana mulinetei inainte de prima aruncare, altfel …. Mentine-ti constant firul intins si aveti grija sa nu-l introduca dupa opercule unde daca struna de otel este scurta inevitabilul se va produce. Atentie: cand o aduceti la mal sau langa barca; acum este momentul cel mai delicat cand cu un ultim efort va incerca sa smuceasca proptindu-se in mal sau in barca. Folositi minciogul si obositi-o bine sa stea cu burta in sus . In caz ca doriti sa o scoate-ti cu mana, tineti-o cu capul afara din apa cateva clipe sa ia 2-3 guri de aer si scoate-ti-o de opercule.
Un pescuit special este cu musca artificiala, cu strimere. Este un pescuit aparte pe care il vom trata in urma scrisorilor pe care le vom primi.
Stiuca la copca se prinde cu dendineta la un fir de 0,25 mm. Atentie la ghiata care poate taia firul. Nu insist cu pescuitul stiucii la 'popic', cu baboi.

STIUCA - OSCILANTA SAU VOBLER
 
Polemica dintre pescarii care prefera in pescuitul stiucii oscilanta si cei care nu vor sa auda decat de vobler este veche si va continua atata timp cat vor mai fi stiuci prin apele noastre. Ca de obicei, adevarul este pe undeva la mijloc,fanatismul in pescuitul cu naluci neavand nimic in comun cu intelegerea modului in care stiucile se arunca sinucigase in ancorele noastre, ori ignora cu desavarsire lingura sau voblerul.  

Pescuit la lingura.

Agresivitatea fata de virtuala prada - caracteristica generala a pestilor rapitori - este si in cazul stiucii, o masura a intensitatii cu care aceasta, la un moment dat, se hraneste si este dependenta de existenta unui optim de mediu specific. Disponibilitatea stiucii de a ataca, poate fi influentata de modul in care nalucile apar ca stimuli eficienti pentru organele senzoriale ale pestelui. Linia laterala, auzul si vazul sunt principalele atu-uri ale stiucii (pe langa camuflaj, imobilitate perfecta si dinti neiertatori), atu-uri ce pot trece in mana lansetistului ,daca acesta stie cum sa le obtina. Finalitatea comportamentului agresiv consta in declansarea atacului, abia dupa ce stiuca a reperat existenta prazii si a localizat-o, concomitent cu  evaluarea pericolelor ce pot surveni in timpul parasirii adapostului.
Tipul nalucilor, forma, culoarea, modul de evolutie (ostentativ sau discret), adancimea, viteza cu care sunt recuperate si felul in care sunt “jucate” aceste naluci, trebuie corelate cu factorii de mediu (transparenta si nivelul apei, prezenta sau absenta vegetatiei, tipul de prada preponderent, existenta curentului, temperatura, lumina, ora din zi etc), dar si cu factori antropici (circulatia ambarcatiunilor cu motor si pescuit intensiv).
Evident ca zonele de apa explorate trebuie sa fie cele care au posibilitatea cea mai mare de a adaposti pestii cautati. Efectul de margine , element major in comportamentul multor pesti, localizeaza de obicei stiuca la limita de demarcatie a doua structuri diferite (bradis-apa libera, marginea stufului, praguri abrupte). Stransa dependenta a stiucii de aceste structuri obliga pescarul sa-si poarte nalucile tocmai prin astfel de locuri, chiar si cu riscul unor sacrificii inerente… dictate de desele agatari. Experiente de laborator cu stiuci aflate in captivitate, in acvarii spatioase, au demonstrat ca exista un ciclu foarte bine conturat, hranire - repaus. Odata capturata prada, stiuca se retrage in adapost sa o digere, timpul variind in functie de cantitatea de hrana ingerata ( 3 - 5 ore ). Observatiile unor lansetisti cu experienta indelungata in pescuitul stiucii, tind sa confirme faptul ca majoritatea populatiei de stiuci dintr-o zona , are un grafic comun de hranire in functie de ora, temperatura etc. Spre exemplu, fenomen comun in Delta, stiucile dintr-un anumit ghiol , incetand hranirea la amiaza, fac inutil pescuitul cu naluci pentru cateva ore bune. Pescuind pe canalele adiacente acelui ghiol, de multe ori veti constata ca stiucile de aici inca se lasa atrase de naluci, fiind exclusa posibilitatea ca toate stiucile din ghiol sa fi migrat in canalele limitrofe. Lingura este poate naluca cea mai folosita - la noi si aiurea - in pescuitul stiucii, detasandu-se prin evolutia ostentativa, vibratiile puternice, cat si prin reflexele luminoase (pulsatorii) pe care le emite, caracteristici ce o fac sa fie reperata de la mare distanta. O lingura buna oscileaza in jurul axei, in ambele sensuri, fara a se roti continuu, Este eficienta in ape cu vizibilitate mai redusa, unde se face remarcata de catre stiuca tocmai datorita caracteristicilor enumerate mai sus. Sunt 5 elemente care trebuie avute in vedere atunci cand este aleasa lingura : greutate, culoare, dimensiune, forma si profil.

 O problema de greutate.
Este o alegere ce tine de adancimea la care pescarul isi propune sa poarte lingura. In cazul in care stiuca vaneaza in profunzimea apelor (sfarsit de toamna, dupa ce a cazut bradisul sau primavara, timpuriu) este folosita o lingura grea care sa poata evolua constant la 3-4 m adancime. Dezavantajele lingurilor grele sunt diminuarea atractivitatii evolutiei si faptul ca lucreaza, practic, numai la viteze mari ale recuperarii. Lingurile medii ca greutate sunt cele mai eficiente, deoarece isi pastreaza o evolutie atractiva si in acelasi timp ii permit pescarului sa exploreze straturile profunde ale apei, fara a recurge la  o recuperare exagerat de rapida sau la opriri prea lungi din recuperare (cum este cazul lingurilor foarte usoare). Lingurile ultra-usoare se preteaza bine la evolutii in straturi le superficiale, de langa mal si mai ales la “rasul’ vegetatiei, acolo unde bradisul inca nu a atins suprafata (aceste locuri fiind de cele mai multe ori extrem de   productive).

Hai la joc
Ca o regula generala, jocul nalucii va fi discontinuu, cu opriri si accelerari (nu foarte accentuate), uneori jucand lingura pentru cateva secunde din varful lansetei (mentinand firul intins). Viteza de recuperare este un alt element important, in general fiind corelat cu gradul  de activitate (agresivitate) al stiucii : 1. Cand stiuca este foarte activa, hranindu-se intens, o recuperare mai rapida va determina atacul, intr-un mod brutal, resimtit ca atare in lanseta  (doua trei socuri consecutive), iar intepatura trebuie sa vina ca un raspuns imediat si ferm. 2. Recuperarile lente sunt o alternativa in cazul in care stiuca este mai putin activa (in conexie cu factorii de mediu) sau activitatea de hranire este stanjenita datorita diferitelor activitati umane. Apatia sau  suspiciunea stiucii pot fi puse in cumpana printr-o lentoare a jocului nalucii care aproape se va tara pe fundul apei. Muscatura va fi deosebit de discreta, semanand mai mult cu o agatare. Intepatura ferma va fi singura in masura sa dezvaluie adevaratul motiv al tensionarii firului (peste - scoica - bradis - craca…? Folositi linguri cu amplitudine mica de oscilatie pentru recuperari rapide si linguri cu amplitudine mare a oscilatiei, in cazul recuperarilor lente.

Culoare, inima de stiuca.
Cea mai eficienta culoare la  un moment dat, este dependenta de transparenta apei, cantitea si tipul de lumina (rasarit, amiaza, apus, cer noros) si prada caracteristica zonei respective.

·         Argintiu (nichel)  : soare la amiaza, cer noros, apa tulbure.

·         Argintiu (argint)   : aceleasi conditii de iluminare dar ape mai transparente.

·          Auriu (alama)       : soare la rasarit si apus, ape tulburi.

·         Auriu  (cupru)        :  aceleasi conditii de iluminare dar ape mai limpezi.

·         Galben-Rosu         : soare la amiaza, ape tulburi.

·         Sidef-Rosu-Verde-Albastru : cantitate de lumina mare si transparenta suficienta a apei.

Gradul de reflexie pe care il are lingura trebuie corelat cu lumina existenta (linguri stralucitoare, in conditii de lumina scazuta - linguri mate, in conditii de lumina crescuta), transparenta apei (apa tulure, linguri lucioase - apa transparenta, linguri mate) si de profunzimea unde evolueaza (adanc, linguri lucioase - suprafata, linguri mate). Lingurile care au solzi gravati sau cele care au partial sau total suprafata convexa in “lovitura de ciocan” vor difuza lumina, reflexiile vor fi mai putin concentrate, aspectul vizual fiind foarte natural. Deasemenea, stiut fiind faptul ca in profunzimea apelor, singurele raze de lumina care patrund sunt cele din partea albastra a spectrului, orice alta culoare folosita  - in afara de albastru - va fi greu de reperat de catre rapitor. La toate aceste elemente de culoare-reflexie se adauga existenta stimulului ochi (punct negru sau rosu pe fond alb sau auriu, plasat in partea anterioara  a lingurii) si plasticul de culoare rosie, aplicat pe ochet sau varnisul de aceeasi culoare, direct pe tija ancorei (stimul coada).
Acest patern al culorilor a fost stabilit conform experientei directe dar si teoretic, avand in vedere caracteristicile spectrale ale luminii solare la diferite ore  ( apus-rasarit = portiunea rosie a spectrului ; amiaza = spectru complet ; cer noros = portiunea albastra a spectrului). Culoarea si transparenta apei pot modifica reflexul luminos dat de lingura, alegerea nalucii trebuind sa tina cont de modul in  care apare aceasta in apa si nu in… trusa.

Marimea conteaza
Practic, suprafata lingurii - in functie si de forma acesteia - va influenta gradul in care stimulii vizuali si vibratori, vor fi receptati de stiuca. O lingura mai mare va fi mai “zgomotoasa” in timpul actiunii si va reflecta o cantitate mai mare de lumina. In al doilea rand, dimensiunea lingurii este  o relatie directa cu alegerea prazii de catre rapitor, conform legii de conservare a energiei care guverneaza lumea vie (stiuca va prefera prazi a caror dimensiune este cat mai aproape de capacitatea sa de a captura si de a ingurgita, ceea ce ii va permite timpi mai lungi de digestie - repaus  intre hraniri). Evident, tinand cont de raportul dimensional pradator-prada, lingura mare inseamna (teoretic) stiuca mare. Practic insa, lucrurile nu stau tocmai asa, lingurile mijlocii dovedindu-se mai eficiente decat deja demodatele… “polonice”.

Pescuit de forma
Un element constructiv, ce tine mai mult de aspectul natural al nalucii si de speciile de pesti care intra in meniul uzual al stiucilor dintr-o apa sau alta , este forma sau silueta. Aceasta (ovala, piscot, lacrima, fusiforma), aditionata profilului (concav, dublu-concav, concav-convex sau curbura plana), este raspunzatoare de tipul de actiune al fiecarei linguri, imprimandu-i un caracter ondulatoriu (lingura se intoarce de pe o parte pe alta), oscilant (lingura “bate” apa asemenea unui vobler) sau ondulatoriu-rotativ (lingura alterneaza rotirile cu intoarcerile de pe o parte pe alta). Actiunea ondulatorie, cat si cea ondulatorie-rotativa, au un grad de ostentativitate mai mare decat o actiune oscilanta, fiecare tip de actiune pretandu-se conditiilor descrise anterior, in care intensitatea cu care naluca isi face simtita prezenta, trebuie sa fie direct proportionala cu gradul de agresivitate al rapitorului.
Cea mai comuna greseala pe care o fac lansetistii incepatori atunci cand flosesc linguri, este tendinta de a recupera prea rapid si liniar, din dorinta de a simti naluca lucrand (vibratia si tensiunea din fir). Fiecare tip de lingura are o evolutie optima la o anumita viteza de recuperare . Aceasta viteza se stabileste prin incercari repetate la adancimi ce permit vizualizarea nalucii de catre pescarul care va reusi astfel sa cunoasca detaliile prin care poate exploata la maxim calitatile lingurii respective.
In general, recuperarile mai lente si jocul lingurii, lasand-o sa “cada”, pentru a reancepe apoi recuperarea, urmata de cateva ridicari din varful lansetei, maresc atractivitatea evolutiei si determina stiuca sa atace. In cazul in care stiuca urmareste lingura pana in apropierea barcii, fara sa atace, incercati sa jucati naluca langa barca pe un traseu ce descrie forma cifrei 8. De cele mai multe ori stiuca se va lasa pacalita de acest siretlic. Deasemenea, daca zariti stiuca venind in urma nalucii, nu va pierdeti firea si nu accelerati recuperarea, ci opriti cateva secunde mulinarea, pentru a-i da timp nalucii sa se scufunde lent, stiuca luand lingura din cadere. Folosirea strunei metalice sau din kevlar este necesara pentru a nu da sansa dintilor taiosi sa ciupeasca firul, in cazul in care lingura a fost inghitita prea adang. Strunele prea rigide vor altera evolutia lingurilor, iar cele metalice de culoare argintie vor fi prea vizibile si vor starni susceptibilitatea stiucii. Deasemenea, existenta unei agrafe cu vartej va elimina rasucirea firului si aparitia nedoritei “peruci”.

 PESCUIT LA VOBLER.

Inainte de a incepe discutia despre voblere destinate pescuitului stiucii, va propun sa luam in considerare doua ipostaze figurative. In prima, avand la indemana un nasture de care este legata o sfoara, testati reflexele de atac ale unei pisici. Aruncati nasturele in apropierea pisicii, pastrand celalalt capat al sforii in mana si urmariti reactiile : pisica sesizeaza zgomotul facut de nasture si il localizeaza, privind spre sursa sonora. O usoara tractiune din sfoara va misca nasturele iar pisica va capata postura de atac, asteptand incordata. Alte cateva miscari sacadate ale nasturelui vor determina saltul pisicii care… va captura “prada”. A doua ipostaza va introduce in atmosfera unui spectacol specific teatrului de marionete. Copiii din sala urmaresc cele doua marionete - sa zicem, un caine si o pisica - aflate in plin conflict. Cainele alearga pisica in hohotele de ras ale micilor spectatori, iar o privire curioasa in culisele scenei va va divulga papusarii ce manuie firele, dand viata alcatuirilor - altfel inerte - din lemn. Munca artistilor papusari este rasplatita de reactiile copiilor din sala , care demonstreaza ca acestia fac abstractie de sfori si cred cu adevarat in spontaneitatea personajelor de pe scena. Revenind acum la stiucile noastre, sa incercam in cateva cuvinte sa descriem diferenta dintre linguri si voblere. Privind o lingura veti constata ca - fara miscare - aceasta este o bucata de metal si atat, neexistand nici o asemanare intre vietuitoarele acvatice si aceasta. Ce face insa stiuca (si nu numai) sa saliveze pofticios la vederea bucatilor de metal imposibil de digerat ? Evoluand in apa, lingura devine o NALUCA in adevaratul sens al cuvantului, o suma de stimuli difuzi, mai mult intuitivi. Lingura reprezinta pentru stiuca miscarea prazii dar nu si prada in sine. Comparand pescuitul stiucii la lingura cu exemplul pisicii care captureaza nasturele tras de o sfoara, vom constata similitudini certe. Nasturele este un obiect neutru, indiferent pentru pisica, dar devine interesant pentru aceasta atunci cand incepe sa se miste, acelasi lucru fiind valabil si in realtia lingura - stiuca.

Voblerul este - trebuie sa recunoastem - mult mai spectaculos in infatisare. Forma, desenul, culorile si aspectul sau in general sunt naturale, imitand foarte reusit un peste. Si fara a fi recuperat prin apa, un vobler este replica unui peste-prada. Daca ii adugam acestuia si miscarea, asemanarea cu un peste adevarat este si mai evidenta. Asa cum marionetele din al doilea exemplu prind viata manuite, prin tesatura de sfori, de catre papusari, asa si voblerul devine o vietate acvatica, un pestisor ranit sau bolnav, care innoata stangaci si este numai bun de insfacat de stiuca lenesa care nu are chef sa dea doua ture de stadion pentru o amarata de gustare. Daca un papusar lipsit  de har nu este in stare decat sa transforme marioneta intr-o silueta umana dezmembrata de miscari grotesti, asa si un pescar stangaci nu va reusi decat sa plimbe prin apa o bucata de lemn sau plastic, care nu va avea nici o tangenta cu stiuca mult visata si nici cu pescuitul cu naluci in general. Fiecare vobler de calitate este gandit si construit  pentru un tip de pescuit anume, deci adaptarea tehnicilor de pescuit pe care pescarul le abordeaza odata cu alegerea unui vobler este absolut necesara, pentru a fi siguri ca voblerul respectiv va evolua la parametrii pe care constructorul I-a avut in vedere. In mare, datorita flotabilitatii specifice, suprafetei si inclinarii barbetei, voblerul va evolua la o anumita adancime care trebuie stiuta de pescar. De exemplu, folosind un vobler flotabil, dar care plonjeaza abrupt in timpul recuperarii, atunci cand stiuca vaneaza langa mal (apa putin adanca si invadata de vegetatie), misiunea pescarului va fi dificila, daca nu imposibila. Desele agatari, ca sa nu vorbim de pierderea voblerului, nu vor avea darul de a da sansa capturarii unei stiuci in aceste conditii, in schimb un vobler flotabil, de suprafata , cu plonjare progresiva, va fi singurul in stare sa scoata o stiuca din astfel de ape. Dar acelasi vobler, folosit intr-o zona in care stiuca asteapta prada, retrasa la 2-3 m adancime, va fi la fel de inutil ca un pantof tras prin apa ! Odata depasite aceste principii elementare (voblerul potrivit la apa potrivita), se poate trece si la detalii ceva mai sofisticate, cum ar fi balansul voblerului si viteza de recuperare. Voblerele de calitate evolueaza executand doua tipuri de balans : primul, reprezinta o oscilatie in jurul unei axe imaginare verticale, situata intre centrul de greutate (mijloc) si coada (oscilatia cap-coada); al doilea tip reprezinta un balans cu amplitudine mica in jurul axei longitudinale, balans ce permite voblerului sa-si “arate” laturile. Combinate, aceste doua tipuri de balans dau aspectul natural al evolutiei unui vobler, care va imita in general, innotul haotic al unui peste ranit, bolnav sau panicat, prada usoara pentru orice rapitor. Anumite tipuri de voblere sunt concepute sa evolueze cu diferite amplitudini de vibratie, in functie de conditiile de mediu (transparenta apei, adancime si lumina) dar si in functie de gradul de apetenta-agresivitate al stiucii. Ca si in cazul lingurilor, o amplitudine mai mare a vibratiilor va face ca voblerul sa fie reperat de catre rapitor chiar in conditii vitrege (apa tulbure, adancime mare - deci vizibiltate redusa). Voblere cu o “bataie” mai marunta sunt preferabile in ape limpezi sau in cazul in care stiuca este mai putin inclinata spre aventuri pescaresti, in aceste cazuri discretia si naturaletea fiind cele mai importante atu-uri ale nalucii.

In functie de forma (raportul lungime/inaltime/sectiune) voblerele sunt clasificate in trei clase distincte : 1. Minnow (fusiform) - silueta aducand cu cea unui oblete sau rosioare. 2. Crank-bait (sferic) - voblere cu aspect compact, avand partea anterioara aproape rotunda, semanand cu un pui de somn. 3. Flat (aplatizate lateral) - acelasi profil ca la tipul anterior dar fara a mai avea laturile bombate, semanand cu un caras, platica etc. Forma isi va dovedi eficienta numai prin incercari la fata locului, unde unde se poate constata probabil ca un gracil minnow Rapala este ignorat de stiuci, in timp ce un Bomber A, umflat si foarte agresiv in evolutie (plus zgomotul bilelor interioare) va avea, la sfarsitul zilei de pescuit,  ceva zgarieturi de dinti de stiuca. Defapt aceasta este poate cea mai importanta regula in pescuitul stiucii : acoperiti o suprafata cat mai mare de apa, explorati toate straturile apei, folositi o gama variata de naluci si diverse tipuri de recuperare… este singura cale de a afla unde, cum si cand musca cel mai bine cumatra. Atentie : numai in acea zi !
Criteriul cel mai important de clasificare a voblerelor este insa gradul de flotabilitate, cu alte cuvinte densitatea specifica a materialului din care este confectionat corpul acestora. In functie de modelul constructiv, maniera de recuperare va tine cont de modul in care voblerul reactioneaza la alternanta recuperare-stopare si de viteza la care acesta are cea mai eficienta actiune.

Voblere flotabile (floating) : sunt modelele cele mai versatile. Faptul ca, odata incetata recuperarea, voblerul incepe sa se ridice, balansand spre suprafata, le confera o actiune complexa si foarte atractiva. Viteza cu care voblerul se ridica la suprafata este si ea o caracteristica a fiecarui model in parte si este dependenta de gradul de flotabilitate. In functie de marimea si inclinarea barbetei (unghiul pe care aceasta il face cu corpul voblerului), aceste naluci se vor scufunda mai mult sau mai putin in timpul recuperarii, pretandu-se pentru anumite conditii (adancime, prezenta sau absenta vegetatiei etc), alegerea unui plonjor rapid sau a unuia lent-scufundator trebuind sa fie un gest motivat si nu unul aleatoriu. Voblerele flotabile se potrivesc foarte bine unei maniere de recuperare alternante, cu stopari scurte ce vor permite voblerului sa se ridice sovaind spre suprafata. Ritmul lent de recuperare va fi punctat cu accelerari dublate de ridicari ale varfului lansetei, urmate de stopari, dupa care va fi reluata recuperarea tinand varful lansetei cat mai aproape de apa. Sunt naluci extrem de manevrabile, mai ales in ape invadate de vegetatie, cu o transparenta ce permite vizualizarea voblerului (caz in care sunt utili ochelarii polarizati), vobler ce va sari peste ostacole prin simpla stopare la timp a recuperarii.

Voblere cu flotabilitate neutra (suspending) : aparute relativ recent pe piata, aceste voblere au capacitatea ca, odata scufundate la o anumita adancime (concomitent cu stoparea recuperarii) sa ramana suspendate la acea adancime, timp in care pescarul poate juca naluca practic pe loc, prin miscari din varful vergii. Micsorand viteza de recuperare si ridicand varga, va fi posibila revenirea voblerului spre straturile superficiale ale apei. Sunt naluci excelente atunci cand rapitorul vaneaza intre ape, caz in care pescarul trebuie sa mentina voblerul in masa apei, relativ la acelasi nivel pe tot parcursul recuperarii. Jocul nalucii este dat de o maniera de mulinare discontinua, cu dese opriri si recuperari , variind viteza de evolutie, pastrand (cu ajutorul jocului din varful vergii) un traseu in zig-zag.

Voblere scufundatoare (sinking) : sunt realizate in asa fel incat au densitatea mai mare decat a apei, scufundandu-se chiar si daca nu sunt recuperate. Concepute sa evolueze in straturile mai profunde ale apei, au si  cea mai mare incidenta la agatare, caci acolo aproape de albie pandesc si cele mai multe pericole pentru… trusa pescarului. Cand insa stiuca asteapta prada la adanc, nu vad alta solutie, deci… recuperare lenta, cu scurte opriri  urmate de usoare ridicari din varful vergii, pentru a-I imprima nalucii o evolutie in zig-zag. Daca aveti posibilitatea, armati voblerul cu ancore anti-bradis, ceea ce va reduce riscul agatarilor.



Indiferent de tipul voblerului folosit, pescarul trebuie sa dea dovada de imaginatie si indemanare atunci cand se straduieste sa-I imprime voblerului o evolutie cat mai eficienta. In primul rand, el trebuie sa intuiasca miscarea voblerului din ceea ce simte in lanseta atunci cand il recupereaza si sa fie in contact permanent  cu naluca, atat fizic cat mai ales mental. Acest lucru este posibil prin concentrare  si prin experienta. In al doilea rand, trebuie sa stie ca pozitia lansetei fata de apa schimba considerabil evolutia voblerului, iar jocul acestei naluci rezida atat din recuperare (ritm si alternanta) cat si din ceea ce se intampla cu lanseta in timpul recuperarii respective. Orice adaugati firului (agrafa, vartej, struna) va insemna o greutate suplimentara ce va altera echilibrul voblerului si deci evolutia acestuia. Prindeti naluca de fir si in cazul in care folositi un vobler de mici dimensiuni ce risca sa fie inghitit adanc de catre stiuca, apelati la strune usoare (monofilament  0.40, multifilament sau kevlar). Dupa o lupta prelungita cu un peste mare ce va supune la eforturi considerabile ochetii voblerului (vobler-ancore si vobler-fir) este posibil ca evolutia nalucii sa fie afectata negativ, prin faptul ca aceasta va avea tendinta la recuperare sa vina in deriva spre stanga sau spre dreapta, evoluand pe o parte. Nu aruncati voblerul in coltul cu amintiri al trusei ci - cu ajutorul unui patent - indoiti usor lateral, in sensul opus deviatiei, ochetul de prindere al firului, pana cand deriva nu va mai aparea.

Culorile si desenul pe care le pot avea voblerele sunt extrem de variate si pot crea confuzie atunci cand nu stiti  exact ce patern lucreaza cel mai bine in apa respectiva (exista lacuri unde, spre exemplu, stiuca nu ataca decat voblere cu spate albastru, altele in care flancurile aurii, cu solzi, desemneaza voblerul castigator etc.). In general, culorile si desenele naturale lucreaza bine in ape transparente si la adancimi mai mici, culorile fistichii, desenele… abstracte si contrastul puternic fiind o buna alegere pentru ape cu vizibilitate mai redusa si la adancime mare.

Daca aveti de gand sa schimbati ancorele voblerului, in cazul in care acestea sunt uzate sau unul din brate este rupt, folositi dimensiunea originala si oricum, incercati voblerul intr-un recipient inainte de a-l folosi. Daca este un vobler flotabil, schimbarea facuta nu trebuie sa-I afecteze echilibrul (plutirea cu capul sau coada in jos va afecta dramatic evolutia); daca este un vobler scufundator, el va trebui sa se scufunde (in repaus) in pozitie orizontala. Voblerele articulate au un efect vizual deosebit, etaland o evolutie ostentativa si in multe cazuri… apetisanta pentru rapitor. Nu toate voblerele articulate (2 bucati) sunt eficiente, deaceea va sfatuiesc sa apelati la firme consacrate, cum ar fi Rapala sau Rebel. Voblerele fara barbeta, avand ochetul de prindere pozitinat superior, undeva la baza gatului, sunt excelente in ape adanci si lipsite de vizibilitate, unde (datorita vibratiei puternice) au sanse sa fie reperate de rapitori (incercati Rapala Rat’l’n Trap sau Coton Cordell).

Pescuitul stiucii

Poate ca nu toti dintre dvs. sunteti experti in acest pescuit, de aceea va voi prezenta cateva stiluri si naluci pentru pescuitul stiucii, din experienta mea si mai ales din a altora.

Echipamente

Lanseta: Daca pescuiti din barca nu aveti nevoie de o lanseta mai lunga de 2,10 m, cele mai indicate fiind 1,8 a€“ 2,1 m. La actiunea lansetei parerile sunt impartite, unii vor nuiele altii pari, e vorba de gusturi. Oricum eu m-am luat dupa recomandarile specialistilor americani, am testat mai multe tipuri de actiuni si am ajuns sa folosesc pentru lingura o lanseta de 2m (6'6') de putere 7-18 g (1/4-5/8 oz) moderata, iar la vobler una de 2,1m (7'), aceeasi putere dar mai moale pe varf.

De pe mal puteti folosi si o lanseta de 2,4 m dar pierdeti din sensibilitate.

Mulineta trebuie in primul rand sa se echilibreze foarte bine pe varga, altfel pescuitul va fi prea obsitor pentru a fi placut. O mulineta pe care sa incapa 100 m de 0,25-0,30 este foarte buna. Raportul de recuperare nu trebuie sa fie prea mare, stiuca este un peste mai lenes. Un raport de 1:5 este limita maxima.

Firul pe care il folositi trebuie sa fie in primul rand foarte matasos, de culoare verde deschis sau transparent, nu folositi fire fluo sau culori inchise.

Cel mai important lucru la alegerea grosimii firului este sa stiti cu ce naluci pescuiti si sa alegeti grosimea optima pentru fiecare in parte sau pentru o clasa de naluci (este esential sa stiti care este puterea lansetei si sa incadrati nalucile si firul in acesti parametrii)

Un alt accesoriu important in acest pescuit este struna. Strunele sunt folosite la noi in tara nu numai la pescuitul stiucii, am vazut oameni care folosesc struna si la salau sau pastrav. Chiar daca majoritatea rapitorilor au dinti acestia nu taie pt. ca sunt rotunzi in sectiune, singurul peste de la noi cu dintii taiosi (ca niste lame) este stiuca. Strunele sunt din sarma de otel (sunt prea rigide si reduc mult actiunea nalucilor), din cablu multifilar din otel si acoperite cu plastic (acestea sunt foarte bune, in plus plasticul este colorat si nu luceste), kevsteel (kevlar cu insertie de otel, este excelent, rezista bine la frecari repetate pe dintii stiucilor si este foarte flexibil) sau din kevlar simplu (acesta este cel mai bun pt ca nu influenteaza aproape de loc actiunea nalucilor).

Agrafele recomandate pentru naluci sunt obligatoriu rotunde si nu cu unghiuri, mie cel mai mult imi plac cele 'duolock'.

Cascatorul este un obiect foarte practic, in special pentru incepatorii care nu sunt obisnuiti cu manevrarea unei stiuci.

Pensa sau chiar un patent sunt obligatorii, va asigur ca nu este prea placut sa umblati cu degetele goale prin gura unei stiuci ca sa va recuperati naluca.

Pescuitul stiucii in ape mici, mie mi se pare cel mai spectaculos pescuit si este pescuitul tipic in ghioluri ce nu depasesc 1,5-2m adancime.

Nalucile folosite in acest pescuit sunt cele clasice pentru pescuitul stiucii: oscilante, rotative, voblere, soft plastics (twistere) si spinner bait.

Oscilantele ideale pentru aceste ape sunt cele facute din tabla de 0,4-0,7 mm, cu suprafata mare care se pot 'juca' lent intr-un spatiu restrans fara a se scufunda prea mult. Ceea ce trebuie sa invatati din start este ca o naluca nu se recupereaza aiurea prin apa ci trebuie animata.

Stiuca reactioneaza la miscari lenese urmate de zvacniri iuti si scurte. Insistati mai mult intr-un loc care vi se pare promitator prin ridicari bruste ale ligurii si coborari, atentie, pe coborare firul trebuie sa fie intins ca sa simtiti muscatura si sa puteti reactiona rapid.

Culoarea oscilantelor este o mare dilema, multi recomanda 'alb pe luminozitate redusa si galben pe lumina puternica (soare)' dar asta nu este o regula. Am prins bine la argintata lustruita pe soare puternic atunci cand lacul era plin de obleti (care erau argintii si pe soare si pe umbra). La fel am prins bine pe lacuri cu fund malos la liguri cromate sau inox pt ca sub apa reflectau exact culoarea fundului (asa cum stiti pestii se coloreaza prin mimetism natural in culorile din jurul lor). Cel mai bine este sa observati apa, pestii si mai ales sa incercati si sa va dati seama de ce o culoare a mers atunci si acolo si alta nu.

Eficienta unei linguri poate fi sporita prin adaugarea de semnale optice, astfel lingurile ce au fetele de culori diferite sunt deosebit de atractive (2 culori metalice sau una metalica si una normala; rosie, verde, neagra etc), dungile sau simple pete de culoare pot influenta decizia unei stiuci.

Pe piata autohtona aveti de unde alege oscilante: Dara Killer merg la sigur, fiecare model este verificat (de producator si de noi), BerTi sunt tot mai cautate de pescari etc.

Rotativele sunt naluci excelente pt stiuca, pentru apele mici cele mai bune rotative sunt cele marimile 3-6 fara corp. Animatia este si aici foarte importanta, nu tarati pur si simplu rotativa, lansati, intindeti firul imediat, smuciti usor lanseta pt a pune rotativa in miscare, recuperati 1m a€“ 2m, opriti, lasati rotativa sa cada cativa cm (functie de adancimea apei), iar smuciti usor

In ape reci rotativa prinde uneori mai bine decat oscilantele sau alte naluci, la fel si in ape tulburi, vibratiile emise de rotativa sunt mai puternice iar stiuca o detecteaza mai usor.

Ca modele sigure (va spun care sunt preferatele mele) puteti folosi Mosca Spanto si Longet, Vibrax, Mepps Aglia si Lusox, BerTi Clasic etc.

Voblerele mi se par cele mai bune naluci in apa mica, in ape de 1m, cu bradis, orice alta naluca ia bradis si nu mai lucreaza pe cand un vobler, bine manuit, lucreaza fara piedici, fara graba, fara rateuri. Pentru pescuitul de suprafata se folosesc numai voblere plutitoare cu sau fara barbeta.

Clasa voblerelor este foarte mare si nu o voi putea acoperi intr-un articol asa ca am sa va prezint numai cateva.

Voblere de suprafata cu barbeta, in aceasta categorie se inscriu mai multe modele: Minnow (Salmo Minnow; Rapala Original si Husky Jerk), Shad (Salmo Roach si Perch; Rapala SSR), Pike, imitatia stiucii, un vobler excelent cel mai bun model este cel de la Salmo (au mai incercat si altii sa-l copieze dar rezultatele au fost slabe) si Fat (Salmo Butcher; Rapala Shallow Fat Rap). Esentialul la aceste voblere este sa alegeti din modelele pe care vi le-am prezentat (sau din altele) numai pe cele strict de suprafata (sa nu uitam ca e vorba acum de pescuitul in ape mici).

Animarea voblerelor este foarte importanta, incerc sa va fac un filmulet povestit: lansati (atentie sa controlati lanseul si aveti firul sub control tot timpul) cand voblerul a cazut in apa inchideti pikupul si asteptati, valurile facute de vobler in cadere sunt suficiente pentru a-l misca, o stiuca aflata la panda in apropiere sigur a auzit caderea voblerului in apa si va fi curioasa sa vada ce s-a intamplat, lasa-ti-i timp de reactie. Asteptati cateva secunde (20-30) apoi smuciti usor voblerul si mulinati 5-6 ture de manivela opriti porniti voblerul usor, la cea mai mica viteza cu care lucreaza, ar trebui sa vedeti pe suprafata apei dara lasata de miscarea vobleruluia€¦ dupa 2-3 metri opriti iar si miscati usor voblerul din varful lansetei smuciti usor.

Voblerele fara barbeta, modelele mele preferate sunt Popp-erele (Salmo Pop) si Jerk-urile (Salmo Jack si Fatso). Daca voblerele cu barbeta se misca doar la o simpla tractiune din cauza barbetei aici lucrurile se schimba, totul depinde numai de pescar.

Popper-ele au in fata o cavitate care atunci cand sunt smucite brusc produce un splash (adica un fel de pleosc, o stropitura care atrage atentia rapitorilor aflati in zona), cred ca deja v-ati dat seama cum functioneaza: lansati, asteptati sa se linisteasca apa smuciti puternic dar scurt asteptati smuciti. Aceste voblere au avantajul ca nu se scufunda nici un pic iar in cazul unei ape invadate de bradis il puteti folosi intr-o palma de apa.

Twisterele sunt foarte productive in anumite situatii, merg bine viermii mari si pestisorii de 8-12 cm. Culorile cele mai bune mi s-au parut alb si galben. Pentru ape mici exista niste capete speciale din material plastic cu densitatea un pic mai mare decat cea a apei care au si greutate pentru lanseu si nici nu se scufunda cu viteza mare.

Foarte bune la pescuitul in ape cu bradis este slug-ul, tot din categoria twisterelor (soft plastics). La pescuitul cu twistere animarea este un pic diferita de restul nalucilor, lansati twisterul si intindeti imediat firul, naluca evolueaza foarte bine pe cadere, urmaritit firul cu mare atentie, cand considerati ca s-a scufundat destul ridicati twisterul si trageti-l un metru doi apoi lasati-l iar sa cada

Spinner bait-urile merg excelent pe ape mici, la stiuca eu folosesc palete cam nr 3-4 si un vierme de 8-10 cm (grub) alb sau galben. Paleta tine montura la suprafata si se poate tracta naluca cu viteza redusa fara a se agata in bradis. Au fost situatii in care un spiner bait a salvat ziua de pescuit de 'gherla'.

Exista variante de spiner bait cu 2 palete, eu nu le-am folosit dar am vazut alti pescari prinzand bine cu ele.

Titlu articol:

Stiuca la rotativa

Descriere:

 

Am sa incerc sa prezint o metoda relativ simpla dar eficienta in capturarea stiucii pentru cei care vor sa-si inceapa ucenicia in dinamica si pasionanta tehnica de pescuit la rapitor. Pentru avansati, va fi o aducere aminte si de ce nu, un punct de plecare catre un nou articol.
Lingurile rotative dau rezultate bune primavara chiar si in ape putin limpezi  putand fi folosite atat in rauri cat si pe lacuri sau balti. Rotativele sunt inca printre cele mai folosite naluci in pescuitul stiucii, asta nu inseamna ca dau oricand si oriunde cele mai bune rezultate, dar faptul ca sunt relativ ieftine in comparatie cu celelalte naluci si ca de obicei stiuca se gaseste in zone cu risc maxim de agatare in diferite obstacole, ne determina sa le folosim mai des in comparatie cu celelalte.

Sunt doua metode de a pescui la rotativa:
• prima – acoperind o cat mai mare parte din suprafata apei cu lanseuri ce urmaresc atat locurile in care credem ca sunt stiuci sau cele care ne sugereaza prezenta stiucii;
• a doua – presupune lanseuri numai in locuri unde stim sigur ca stiuca se afla acolo, renuntand astfel la tatonare.

Desi a doua metoda pare mai cu adresa, mai la obiect, se pare ca in anumite perioade si locuri, cautarea sistematica aduce si rezultate concrete. Daca vegetatia si conformatia terenului permit, este de preferat sa acoperim suprafata cu lanseuri in evantai, incepand din apropierea malului(aruncand paralel cu acesta) si pana departe in larg.

In rauri tehnica difera, cautarea stiucii facandu-se in apropierea malurilor incepand paralel si cat mai aproape de acesta, in locurile lipsite de curenti, exceptie facand varsaturile unde stiucile vor ataca pe toata intinderea.


Stiuca nu urmareste naluca decat pe o distanta scurta, atunci cand si-a pregatit bine atacul. De aceea este bine ca pe fiecare directie sa executam doua – trei lanseuri, insistand mai mult in apropierea stufului, nuferilor, plaurilor, copacilor cazuti in apa sau alte structuri care pot servi ca loc de vanatoare sau adapost pentru stiuca.
Rotativele mari nr. 4 – 5 dau rezultate bune mai ales daca vor lucra atunci cand sunt recuperate incet. Rotativele lestate pe ax se pot utiliza la pescuitul in ape curgatoare si pe canale, ceea ce nu inseamna ca nu dau rezultate si in apele statatoare. Lingurile rotative speciale pentru stiuca au paleta putin alungita si sunt lestate cu ajutorul unui plumb ce se ataseaza, daca adancimea o cere, in fata lingurii.
In mod obisnuit recuperarea rotativei se va face tinand varga cu varful oblic in jos pentru a da posibilitatea lingurii sa se mentina la adancime. 
In apele mai putin adanci se va recupera   cu varful vergii sus, cu o viteza care sa evite agatarea rotativei de fund sau de bradis. Vibratiile produse de rotative vor actiona pe o distanta mare trezind interesul stiucilor si trezindu-le agresivitatea.

Pescuind la stiuca este bine sa retinem urmatorul aspect: cu cat naluca lucreaza deplasandu-se mai incet (dar cu paleta invartindu-se), cu atat sunt mai multe sanse ca stiuca sa atace.
Primavara, stiuca va cauta apele mai putin adanci si mai caldute pentru a-si depune icrele. Dupa depunerea acestora va ramane tot in zona cu apa mica si mai calda, in preajma pestisorilor si a pestilor pasnici care vin si ei sa-si depuna icrele la cateva saptamani dupa bataia stiucii. Pe masura ce apa se incalzeste, stiuca se muta in apele mai adanci unde vegetatia care a inceput sa se ridice ii asigura adapost si loc de vanatoare.
 

Daca v-am facut curiosi, eu zic sa-ncepem… prezentarea echipamentului de pescuit la rapitor care se compune din:


- Lanseta. Lanseta incepatorului (si nu numai) in pescuitul cu naluci trebuie sa fie usoara, sa aiba o actiune rapida si o putere medie. Fie ca este compusa din doua sau trei segmente care se mufeaza, fie ca este telescopica, lanseta trebuie sa indeplineasca trei conditii: sensibilitate, rezistenta si greutate cat mai redusa pentru a nu obosi mana pescarului pe timpul a sute de aruncari. Lungimea lansetelor intalnita cel mai frecvent la acest stil de pescuit se situeaza intre 2,10 m – 2,80 m. Actiunea lansetei trebuie sa fie una telebolica, adica de varf, iar puterea sa se situeze intre 4 gr – 20 gr. Aceasta inseamna o lanseta de putere medie care acopera de regula, majoritatea situtiilor pe care le veti intalni si de care e bine sa tineti cont atunci cand va propuneti o asemenea achizitie. Este recomandat sa incepeti cu o lanseta de calitate ce va poate oferi o sensibilitate crescuta in cazul muscaturilor, o mai buna lansare si un control permanent asupra nalucii.

- Mulineta. Nu trebuie exagerat cu alegerea unei mulinete de mari dimensiuni. Una de marime medie poate stoca cu usurinta 100 m de fir de 0,30 mm. Important este ca mulineta sa se echilibreze bine cu lanseta, deoarece pescuitul la rapitor este un pescuit dinamic, permanent cu lanseta in mana si intr-o continua deplasare in cautarea pestelui. Cu rulmenti sau fara rulmenti (pe lagare), mulineta trebuie sa aiba o actiune ferma a pic-up-ului, o frana sensibila si in principal sa functioneze fara zgomote si fara vibratii. La acest stil de pescuit nu avem nevoie de un raport de recuperare de peste 5,5:1 ci un raport in plaja 4,5:1 – 5,2:1. Protejati  mulineta de actiunea nisipului, noroiului sau apei si periodic efectuati intretinerea ei. Acest amanunt  va poate scutii de incidente tehnice neplacute tocmai in timpul pescuitului.

- Firul. Pentru pescuitul cu lanseta si momeli artificiale, grosimile cele mai uzuale se regasesc intre dimensiunile 0,15mm – 0,35mm, importante fiind elasticitatea,  rezistenta la tractiune, la forfecare(nod) si la actiunea razelor UV. Grosimea firului pe care-l punem pe mulineta este in functie de greutatea rotativei pe care o folosim. Pentru cele mici (nr. 0, 1, 2, 3) sunt recomandate fire intre 0,18mm – 0,25mm, iar pentru celelalte mai mari si mai grele sunt utile cele de 0,25mm – 0,30mm care sunt capabile sa asigure o lansare corecta si au rezistenta necesara in lupta cu salaul sau stiuca.
Struna. Daca nu vrem sa ramanem cu buza umflata si sa dam cu lanseta de pamant, la pescuitul celor mai multi dintre rapitori se foloseste struna. La capatul firului, se prinde cu ajutorul unui vartej, un forfac din kevlar sau otel-kevlar.


Naluca. Rotativa (pentru ca despre ea este vorba in acest articol), reprezinta artificiala cea mai cunoscuta si cel mai des utilizata de marea majoritate a pescarilor de rapitor. Se confectioneaza intr-o gama variata de forme, dimensiuni, si culori ale paletei si corpului. O caracteristica de baza ce trebuie urmarita cand cumparati o rotativa este capacitatea acesteia de a lucra si la recuperari lente. O astfel de naluca atunci cand la recuperare paleta se invarteste in jurul axului, in apa, devine o puternica sursa de stimuli  vibratorii, sonori si vizuali, determinand atacul rapitorului. In cazul in care paleta nu lucreaza (nu se invarte), naluca devine inutila si nu va face altceva decat sa sperie pestii. Forma paletelor poate fi rotunda, ovala, sub forma de frunza etc., toate aceste forme fiind in legatura directa cu vibratia pe care o produc prin rotire. De asemenea, culoarea paletei este importanta in functie de cum se prezinta timpul (zi senina sau noroasa), de intensitatea luminoasa din timpul zilei, astfel putem folosi: culoarea argintie – buna de folosit dimineata, pe culoarea predominant albastra a cerului ce se reflecta in apa sau atunci cand vremea este innorata; culoarea aurie – cand lumina este puternica (ziua) sau seara cand cerul devine rosiatic; culoarea aramie sau neagra – este indicata in perioadele cele mai luminoase ale zilei. Pe aceste culori de baza se pot gasi (sau face) diferite desene sau puncte (rosii, albastre, verzi) care vor excita si mai mult agresivitatea rapitorului. Rotativa se prinde de struna prin intermediul unei agrafe cu vartej.
          

Data fiind actiunea acestor naluci, prin evolutia ostentativa, prin maniera relativ simpla de manevrare (liniara pentru inceput), a rezultatelor obtinute in pescuitul majoritatii rapitorilor si a posibilitatii de folosire a acestora in toate anotimpurile, rotativele si-au castigat aprecierea pescarilor de rapitor, fiind totodata punctul de plecare a celor ce aspira la un loc in randul lansetistilor, asa cum li se spune in mod curent pescarilor de rapitor.


Cleanul, care nu este un rapitor suta la suta, amurul alb, rosioara mare, raspund destul de bine la provocarea unei lingurite rotative care le trece fluturand pe sub nas. Eficienta maxima a acestei naluci se dovedeste insa in pescuitul rapitorilor pur-sange:  avat, biban, salau, pastrav, stiuca etc. (chiar si somnul poate fi pacalit de rotativa atunci cand in cautarea unei stiuci, clean, biban sau salau, naluca va evolua in apropierea mustaciosului).


Pescuitul cu rotativa sta la baza formarii deprinderilor care in timp ne vor face capabili sa folosim fara probleme si celelalte artificiale cu care incercam sa pacalim rapitorii: woblere, twistere, shad-uri, cicade etc.

FIR INTINS!

 

 

Imagine articol peste Stiuca

Pescuitul stiucii


Pescuitul stiucii cu peste viu

Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea 'viului' in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).

Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale 'ancorei'. Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.

Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1.      Se tine pestele cu capul spre noi;

2.      Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;

3.      Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;

4.      Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare

Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice.

Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:


Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.


Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.

Retinem ca:

o                                Recuperarea lenta este cheia succesului;



o                                Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:

o                                Paletele lungi convin in ape curgatoare;

o                                Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;

o                                Paletele 'aripi de fluture' sunt excelente in iazuri linistite;

o                                La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau 'Sinclops' Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:

o                                Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii;

o                                Cercetati zonele transversale si aval - transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.

Cutia cu linguri trebuie sa contina:

Pentru apa adinca:

·         rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.

·         rotativa Aglia 'foaie de salcie' Mepps nr. 3 si 4;

·         Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;

·         oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.

Pentru suprafata:

·         rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;

·         Ondex Rublex 5 si 7 g;

·         oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;

·         rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune) 10-30 g;

Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel (kevlar ).

Posturi in iaz: 1 si 2 - pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 - pe linga malul insulitei pe timp rece; 4- stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 -coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7- ponton in toate sezoanele.

RETETE

Stiuca cu hrean

Ingrediente:

·         1 stiuca mare

·         1 morcov

·         1 patrunjel

·         1 ceapa

·         2 bucati de hrean

·         unt cat o nuca

·         200 ml smantana

·         1 lingura de faina

·         sare

·         piper boabe

Mod de preparare:

Pestele curatat se acopera cu un litru de apa in care se pune zarzavatul taiat rondele, ceapa tocata marunt si o bucata de hrean taiat in patru. Se condimenteaza cu sare, piper boabe, se adauga unt si se lasa sa fiarba. Cand pestele este fiert, se scoate din apa. Zeama se lasa sa scada la jumatate, se strecoara, se amesteca cu smantana frecata cu faina si se fierbe.
Se toarna peste peste, iar hreanul ramas se rade si se presara peste sos.

Stiuca umpluta

Ingrediente:

·         1 kg. stiuca

·         o felie piine alba

·         1/2 pahar ulei

·         2 oua

·         patrunjel verde

·         1 morcovi

·         1 ceapa

·         4 cartofi de marime potrivita

·         2 litri apa

Mod de preparare:

Se curata stiuca, se scoate cu atentie pielea, se spala, se freaca usor cu sare si se pune deoparte. Carnea se ia de pe oase, se trece prin masina de tocat impreuna cu miez de piine alba, muiat in lapte si stors. Umplutura se freaca cu ulei, se adauga 2 oua, patrunjel verde tocat marunt, piper si sare. Pielea se stoarce bine, apoi se umple cu umplutura si se da forma de stiuca. Se coase si se pune la fiert in apa putin sarata, impreuna cu zarzavat, cartofi si oasele de peste. Cind pestele este gata, se pune pe platou, se toarna pe deasupra zeama strecurata si se garniseste cu cartofi si morcovi fierti in zeama. Mod de servire Se serveste rece cu lamiie sau calda cu unt proaspat sau cu sos de rosii.

Stiuca umpluta fiarta

Ingrediente:

·         1 stiuca de circa 1 kg

·         miezul de la o felie de paine alba

·         3 cepe

·         3 linguri de ulei

·         3 oua

·         1 morcov

·         1 sfecla

·         2 l apa

·         1 lingurita de patrunjel tocat

·         lamaie

·         sare si piper dupa gust

Mod de preparare:

Se curata stiuca, se spala si se taie capul, se desprinde pielea de pe cap si se trage incet spre coada. Daca mai ramane carne pe pielea trasa, se rade cu dosul cutitului.
Se sareaza pielea si se lasa la o parte
Se desface carnea de pe oasele pestelui si se da prin masina de tocat impreuna cu miezul de franzela muiat in lapte sau in apa si cu ceapa tocata marunt si prajita galben in ulei
Se adauga la tocatura sare, piper, o lingurita de patrunjel tocat si ouale batute spuma
Se amesteca bine si se umple pielea stiucii, nu prea indesat, pentru a nu plesni la fiert
Din tocatura ramasa se fac perisoare mici
In vasul pentru fiert peste, se pun o ceapa intreaga, morcovul si sfecla taiate foarte subtire, precum si oasele de la peste. Peste zarzavat se asaza pestele umplut, capul, perisoarele si se toarna 2 l de apa
Se lasa sa fiarba acoperit la foc mic
Cand este fiert, se scoate pestele umplut, se asaza pe un platou, se taie felii de grosimea unui deget, se aranjeaza capul, astfel incat sa aiba forma pestelui intreg. In jurul lui se pun perisoarele fierte si cateva felii de lamaie.
“Se poate servi si cu sos alb de lamaie, pe frunze de salata’”

Stiuca cu rosii

Ingrediente:

·         750 gr. peste

·         200 gr. bulion de rosii

·         100 gr. ceapa

·         1 lingura unt

·         sare

·         piper

·         zahar

Mod de preparare:

Se curata ceapa si se taie marunt. Apoi se prajeste in unt, se amesteca cu bulion de rosii, se adauga 1/2 pahar de supa (sau apa), sare, piper, 1/2 lingurita zahar si se lasa sa dea in clocot. Dupa aceea, se scoate fileul de peste, se taie, se spala, se sterge cu un servet si se aseaza intr-o cratita. Se toarna deasupra sosul de bulion preparat. Cratita cu peste se acopera cu un capac si se lasa sa fiarba la foc mic, 20-30 minute. Mod de servire Cind se serveste la masa, se pune pestele pe un platou, se toarna peste el sosul de rosii si se presara patrunjel verde tocat marunt.









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




LEWIS READ: Chod Rig - Cenusareasa monturilor
Metode de obtinere a hranei vii - dieta pestilor de acvariu
Clasificarea pestilor cartilaginosi
Pescuitul
Tipuri de noduri
Specii de organisme acvatice utilizate in dieta pestilor de acvariu
Trusa pescarului incepator
Subincrengatura Agnatha


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu