Modificarile codului penal prin legea 278/2006

MODIFICARILE CODULUI PENAL PRIN LEGEA 278/2006

1. Aspecte generale

In perioada ultimilor 16 ani Codul Penal a fost modificat de 23 de ori, ceea ce demonstreaza ca au existat 2-3 modificari in unii ani. Un numar de 8 modificari au fost realizate prin Ordonante de Urgenta a Guvernului, desi nu era justificata "urgenta" si se invoca neconstitutionalitatea acestei proceduri in situatia legilor organice. Codul de procedura penala a fost modificat de 27 de ori, din care de 7 ori prin Ordonante de Urgenta a Guvernului. Legalitatea unor modificari a fost contestata, motivandu-se ca legile organice de genul Codului Penal sau a Codului de procedura penala nu pot fi modificate prin OUG.

Ultimele modificari au fost motivate ca fiind conditii obligatorii pentru aderarea in Uniunea Europeana. Nu s-a avut in vedere consecintele acestor modificari si inexistenta mediului favorabil sau a momentului optim pentru a fi realizate. Multe modificari au stat sub semnul improvizatiei sau a conjuncturii.

Pe langa aspectul de legalitate este important sa se analizeze cel de oportunitate sau chiar eficienta si rezultatele acestor modificari. Numeroase modificari au fost initiate sau realizate din considerente politice, pentru ca fiecare guvernare sa-si marcheze propria viziune cu privire la politica penala. S-a sustinut, ca unul dintre motivele pentru care justitia romana merge atat de prost este instabilitatea legislativa, care face extrem de dificila intelegerea unor legi chiar si pentru un jurist experimentat .

Din aceste motive, in ultima perioada se poate afirma ca exista interferente cu trei Coduri Penale.

Primul, este Codul Penal din anul 1968 cu foarte multe modificari si cu unele necorelari in raport cu prevederile Codului de procedura penala.

Al doilea, il reprezinta Codul Penal votat in anul 2004, pentru care s-a amanat in mod repetat intrarea in vigoare.

Al treilea este Codul Penal aflat in stare de proiect, care se intentioneaza a fi supus aprobarii Parlamentului.

O alta situatie paradoxala o reprezinta faptul ca OUG din anul 2006 prin care s-a amanat cu inca 2 ani intrarea in vigoare a Codului Penal din anul 2004, nu a fost aprobata de Parlament, generandu-se astfel o situatie incerta cu privire la legislatia penala aplicabila in acest moment.

2. Modificari ale Codului penal

a) Stabilirea raspunderii penale a persoanelor juridice.

Principalele modificari ale codului penal din ultima perioada vizeaza stabilirea raspunderii penale a persoanelor juridice.

Aceasta raspundere este aplicabila tuturor persoanelor juridice din domeniul privat pentru infractiunile savarsite in legatura cu obiectul lor de activitate in numele lor sau in interesul lor. Sunt exceptate de la aceasta regula urmatoarele persoane juridice: statul, institutiile publice care nu desfasoara activitati private si autoritatile publice. Stabilirea raspunderii penale pentru persoana juridica nu inseamna ca se exclude raspunderea persoanelor fizice care o constituie (regiile si companiile nu sunt excluse pentru ca ele desfasoara si activitati private). Exist deci deosebire intre notiunea de institutie public si cea de institutie de utilitate public pentru ca utilitatea publica se atribuie uneori chiar prin legea de infiintare. Fundatiile si asociatiile infiintate pe baza OG 26/2006 raspund sub aspect penal pentru ca nu fac parte din entitatile de stat. Ele pot fi nominalizate in unele situatii ca fiind de utilitate publica chiar daca nu desfasoara activitati deosebite sau pentru un mare numar de cetateni (exemplu: Asociatia Veteranilor de Razboi, Asociatia Criminalistilor).

Sanctiunile aplicabile persoanei juridice sunt cele stabilite in mod expres in lege. Persoanele fizice din cadrul celor juridice trebuie sa comita fapta in exercitarea atributiilor lor de serviciu sau in cadrul obiectivului persoanei juridice sau a interesului ei, pentru ca altfel raspund doar pentru propriile fapte. In numele persoanei juridice pot actiona persoane de conducere si reprezentantii lor. Nu are relevanta daca ei sunt numiti prin documente intr-o anumita functie, daca exercita de fapt atributiile respective. Raportul de reprezentare poate fi pe baza unui contract de mandat de management sau de alta natura ori poate fi rezultat in urma delegarii competentei pentru una sau mai multe activitati. Faptele pot fi comise chiar de un tert, daca a beneficiat de o imputernicire in numele persoanei juridice pe baza unui contract de mandat sau de alta natura. Situatia este mai complicata in cazul infractiunilor comise de organele colective de conducere a persoanei juridice. In acest caz trebuie sa se stabileasca ce atributii aveau acestia in mod concret, care era modalitatea de luare a hotararilor, cum s-a decis si in ce masura votul sau abtinerea fiecaruia a determinat anumite consecinte.

Tentativa se sanctioneaza in cazul persoanei juridice cu amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special prevazut de lege pentru infractiunea consumata, redusa la jumatate. Exista deci si in acest caz o deosebire fata de sanctionarea generala a tentativei. Daca sunt comise mai multe fapte in concurs si se aplica mai multe pedepse se va dispune executarea amenzii celei mai mari, la care se poate adauga un spor. Situatia este similara in cazul pedepselor complementare si a masurilor de siguranta. In cazul persoanei juridice nu poate exista recidiva pentru ca se pot aplica numai pedepse cu amenda, iar amenda nu atrage recidiva. Limitele generale ale amenzii sunt de la 100 lei la 50.000 lei.

Pedepsele principale aplicabile persoanei juridice se reduc la amenzi.

b) Modificari cu privire la modificarea regimului  pedepselor privative de libertate

Acest regim se bazeaza pe sistemul progresiv, pe baza caruia condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare in altul, pe baza unui sistem de clasificare prevazut de lege.

Principalele pedepse sunt cele privative de libertate, care se pot executa in unul din urmatoarele regimuri:

- regimul de maxima siguranta;

- regimul inchis;

- regimul deschis;

- regimul semideschis.

Prevederile Codului Penal sunt completate in acest sens de Legea 278/2006 (privind executarea pedepselor ). In unele din aceste variante se ramane in penitenciar numai in timpul noptii. In cel mai sever regim de maxima siguranta se pot gasi si cei ce au fost condamnati pe viata sau la inchisoare mai mare de 15 ani. Pentru acestia se poate stabili ca exceptie regimul inferior ca grad de severitate si anume regimul inchis. Regimul semideschis se aplica de regula celor condamnati cu pedepse intre 1 si 5 ani. Regimul deschis se aplica persoanelor condamnate la cel mult 1 an, acestia putand desfasura munca sau alte activitati in afara penitenciarului, fara a fi supravegheate.

Persoanele condamnate nu pot fi fortate sa munceasca, dar cei care lucreaza beneficiaza de zile in plus calculate dupa anumite criterii, luandu-se acestea in calcul la stabilirea anumitor drepturi cum este eliberarea conditionata inainte de termen. In cod s-a mai introdus interdictia de a mai participa la proceduri de achizitii publice, inchiderea unor puncte de lucru pentru persoanele juridice, suspendarea unor activitati a persoanei juridice si afisarea si difuzarea prin mass media a hotararii de condamnare.

Modificarile Codului Penal au vizat si circumstantele referitoare la individualizarea pedepselor.

Art.72 a fost modificat, fiindu-i schimbat continutul in urma stabilirii raspunderii penale a persoanei juridice. S-a introdus alin. (3), in care au fost stabilite criteriile pentru aplicarea pedepselor de natura penala in cazul persoanelor juridice. In acest caz nu se poate face abstractie de situatia materiala a acesteia.

O alta modificare vizeaza stabilirea conditiilor referitoare la circumstantele agravante, nominalizandu-se in acest sens comiterea infractiunii pe temei de rasa, nationalitate, limba, religie, opinie, apartenenta politica, origine sociala, varsta sau boala etc.

Art.76 a fost modificat prin precizarea conditiilor aplicarii circumstantelor atenuante in situatia prejudiciilor care sunt raportate la noua moneda, pentru ca anterior se facea referire la cuantumul vechi.

Totodata, au fost prevazute modurile de aplicare a circumstantelor atenuante in cazul pedepselor cu amenda pentru persoanele juridice.

Art.78 a fost modificat in sensul precizarii efectelor circumstantelor agravante, care pot fi uneori mai favorabile in cazul aplicarii amenzii.

Art.80 a fost completat cu alin.(4) care se refera la conditiile majorarii pedepselor in cazul circumstantelor agravante aplicabile concomitent pentru concursul de infractiuni si recidiva.

Art.81 a fost completat pentru a se preciza conditiile aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei pentru persoana fizica. Aceasta modificare era necesara in vederea delimitarii de conditiile aplicabile persoanei juridice.

Art.84 a fost modificat in sensul posibilitatii revocarii suspendarii executarii pedepsei in cazul neexecutarii obligatiilor civile pana la expirarea termenului de incercare. Prin actuala modificare se stabileste obligativitatea pentru instanta de a dispune revocarea, intrucat in forma anterioara dispozitia avea caracter facultativ, ramanand la latitudinea instantei.

Art.86¹ a fost modificat in sensul precizarii ca suspendarea pedepsei sub supraveghere este aplicabila doar persoanei fizice nu si celei juridice.

Pe de alta parte a fost abrogat alin.(3) al aceluiasi articol, prin care erau excluse de la beneficiul suspendarii sub supraveghere pedepsele aplicabile pentru infractiunile de vatamare corporala grava, loviri cauzatoare de moarte, viol, tortura si pentru infractiunile intentionate pedepsite de lege cu inchisoare mai mare de 15 ani.

Art.86³ a fost modificat pentru a fi corelat cu OUG nr.92 /2000 privind serviciile de protectie a victimelor si de reintegrare sociala a infractorilor.

Art.86⁴ a fost modificat pentru a se institui revocarea obligatorie a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, in cazul in care condamnatul nu respecta cu rea credinta masurile care i-au fost impuse.

Art.86⁷ a fost abrogat, referindu-se anterior la situatiile in care condamnatul putea sa fie obligat la munca in unitatea la care lucrase anterior sau in alta unitate.

Art.90 - referitor la individualizarea pedepselor, a fost modificat in sensul ca in situatia inlocuirii raspunderii penale fapta constituie infractiune insa instanta, poate aprecia in unele situatii ca nu este oportuna aplicarea unei pedepse fiind suficienta o sanctiune administrativa.

Art.91 - lit."c" a fost modificat in sensul corelarii cuantumului sanctiunilor cu caracter administrativ cu valoarea actuala a leului.

Art 118 - referitor la confiscare a fost modificat in sensul inlocuirii termenului "lucruri" cu termenul "bunuri", care s-a considerat ca este mai adecvat in privinta acestei institutii.

Alta modificare din text se refera la posibilitatea de a fi confiscate bunurile care au legatura cu infractiunea, chiar in situatia in care nu se ajunge la trimiterea in judecata si condamnarea persoanei respective din motive de iresponsabilitate, legitima aparare caz fortuit, minoritate etc.

S-a mai stabilit ca bunurile folosite de infractor la comiterea faptei, dar provenite din furt ori din alte infractiuni se pot restitui persoanelor carora le-au apartinut.

A treia modificare vizeaza continutul expresiei "bunuri" care au fost folosite in orice mod, la savarsirea infractiuni si bunuri care au fost destinate pentru savarsirea infractiuni.

Nu este necesar ca infractiunea sa se fi epuizat, aplicandu-se masura si daca a ramas in faza de tentativa, cu conditia ca in lege sa se prevada sanctiunea tentativei.

S-a mai stabilit ca in situatia faptelor lipsite de pericol social sanctionate doar cu amenda de natura administrativa in baza art.18¹ Cod penal nu se poate confisca bunul sau echivalentul lui valoric.

Au existat contradictii cu privire la confiscarea uneltelor de munca folosite pentru exercitarea unor meserii in cazul in care legea sanctiona fapta sub aspect penal. Astfel, instantele au respins ideea confiscarii tractorului sau a unor utilaje pentru prelucrarea lemnului, a masinii de cusut ori a instrumentelor utilizate pentru anumite meserii. S-a apreciat ca in cazul mijloacelor de transport folosite pentru infractiunile de furt sau talharie se impune confiscarea numai daca exista legatura indisolubila intre insusirea bunurilor si fapta de folosire a mijlocului de transport. S-a considerat ca aceasta exista daca bunurile sustrase sunt de volum si greutate mare ori daca era dificila scoaterea prin alta modalitate dintr-o anumita zona ori transportarea lor.

In acelasi sens s-a apreciat cand autovehiculul a fost utilizat pentru a se ajunge sau a se indeparta mai repede de la locul faptei ori pentru a avea o siguranta mai mare, tinandu-se insa seama si de cantitatea si specificul bunurilor respective.

Pentru infractiunea de sustragere s-a prevazut conditia ca savarsirea faptei sa fi avut vehiculul ca element determinant. Folosirea efectiva a vehiculului la sustragerea unor bunuri nu trebuie limitata numai la executarea nemijlocita a activitatii de sustragere, extinzandu-se si asupra deciziei infractionale, corelata cu luarea acesteia in functie de posibilitatea utilizarii vehiculului. Nu trebuie sa se confunde aceasta operatiune cu aceea de transportare a bunurilor obtinute prin comiterea infractiunii.

Instantele au mai stabilit ca se confisca arma care a servit la infractiunea de braconaj sau de ucidere din culpa, iar daca aceasta nu se gaseste, inculpatul va fi obligat la plata contravalorii ei.

In cazul confectionarii de materiale obscene, instantele au dispus si confiscarea aparaturii utilizate pentru confectionarea sau vizionarea lor.

S-a mai stabilit ca in cazul sustragerii de energie electrica s-a apreciat ca nu pot fi confiscate aparatele la care ea este folosita.

In situatia infractiunilor comise prin presa, s-a stabilit ca nu este permisa confiscarea cand exista disproportie intre gravitatea infractiunii si valoare bunului confiscabil.

Este posibila si confiscarea partiala a bunurilor daca valoarea lor este prea mare in raport cu infractiunea. Ea se va realiza in acest caz prin echivalent banesc.

S-a mai stabilit ca pot fi confiscate bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii infractiunii. Acesta trebuie sa fie supuse unor operatiuni prin care-si pierd identitatea initiala sau intra in componenta unui nou produs. Nu este deci relevanta o modificare de mici proportii sau nesemnificativa. Pentru confiscarea acestora mai este necesar sa fi fost folosite la infractiune si sa apartina faptuitorului.

Se confisca si bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a-l rasplati pe infractor. Este necesar insa ca fapta pentru care s-a dat sa constituie infractiune chiar daca ea ramane in faza tentativei nepedepsite, datorita desistarii faptuitorului ori a aparitiei altor situatii care au impiedicat producerea rezultatului.

Se confisca si bunurile detinute contrar unor dispozitii legale.