Factori de influenta in asigurari

Factori de influenta in asigurari

In cadrul oricarui sistem economic sau social si desigur pe ansamblul oricarei structuri departamentale modul de organizare si conducere este influentat de factori variati, unii generali iar altii specifici.

Managementul sau conducerea in asigurari se poate releva, mai ales, in raport cu specificul, respectiv cu particularitatile activitatii in domeniul asigurarilor.

Aceste particularitati decurg din faptul ca asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila reflecta, in plan teoretic, relatii banesti de repartitie care mijlocesc constituirea fondurilor specifice, la dispozitia societatilor de asigurare, destinate acoperirii unor cheltuieli (pagube) cu caracter aleatoriu. In plan practic, particularitatile deriva din faptul ca asigurarile respective apar ca prestatii de servicii (preluarea riscurilor) in baza contractului de asigurare, in favoarea unor persoane fizice si juridice, care au calitatea de asigurati. Asemenea particularitati privesc: scopul, riscul, ramura, regimul juridic, bazele tehnice, implicatiile factorilor aleatori; natura capitalului, sfera de activitate, concurenta, publicitatea si alti factori.

Scopul asigurarilor impune ca managementul in asigurari sa fie astfel conceput incat sa favorizeze conditiile corespunzatoare pentru: constituirea fondului de asigurare; evaluarea si acordarea operativa a despagubirilor ori a sumelor asigurate cuvenite, ca urmare producerii cazului asigurat; adaptarea operativa a produselor (formelor) de asigurare (facultative si obligatorii) de bunuri, persoane si raspundere civila, la cerintele dinamice ale pietei asigurarilor, pe plan national si international.

Riscurile asigurabile sunt variate si complexe, iar pagubele reflecta caracterul aleatoriu al producerii lor. Managementul in asigurari trebuie deci sa reflecte acest aspect adica daca sa se adapteze in functie de risc. Dar acest fapt impune cerinta luarii in considerare si a altor factori specifici cu care se coreleaza: obiectul asigurarii aflat sub incidenta riscului; ramura de asigurare (bunuri, viata, raspundere civila, persoane etc.); regimul juridic in raport cu care pot fi instituite asigurari prin efectul legii sau asigurari facultative.

Sistemul informational constituie prin calitatea, componentele si procedurile folosite un element esential al managementului societatilor de asigurare. In fond societatile de asigurare, prin oferta de asigurare incearca satisfacerea si chiar dezvoltarea si orientarea cererii. Dar, prin incheierea unor asigurari si prin incasarea primelor de asigurare, societatile de asigurare isi asuma angajamente fata de asigurati pentru preluarea protectiei de risc pentru pagube ce s-ar putea ivi in viitor, deci al caror volum este greu de estimat. Estimarea unor pagube viitoare se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilitatilor. Realizarea unor asemenea calcule impune instituirea si realizarea unui sistem informational corespunzator.

In asigurari, sistemul informational, conceput ca ansamblu de procedee, mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiilor are caracter trivalent complex: statistico-matematic, operativ-curent si financiar-contabil.

Sistemul informational statistico-matematic in asigurari are un rol deosebit in orientarea si managementul activitatii societatilor de asigurare. Prin observatii statistice, in timp, si prin procedee statistico-matematice se realizeaza date privind frecventa si intensitatea riscurilor pe categorii de bunuri;evidenta statistica a daunelor la bunuri asigurate; calcule de sume asigurate in corelatie cu riscurile; calcule de prime de asigurare argumentate pe criterii stiintifice.

Sistemul informational statistic, in asigurari se bazeaza pe investigatii si cercetari intreprinse de fiecare societate de asigurari in parte, pe lucrari cu caracter demografic, recensaminte ale populatiei, bunurilor si averii, pe alte surse.

Sistemul informational operativ se reflecta in managementul societatilor de asigurare prin faptul ca asigura elemente si informatii pentru fundamentarea deciziilor consiliilor de administratie in probleme privind organizarea societatii, dezvoltarea retelei teritoriale, conducerea si realizarea activitatii de asigurare; introducerea unor noi forme (produse) de asigurare;

Sistemul informational financiar-contabil se inscrie pe de o parte, in cadrul general de organizare a activitatii financiar-contabile in societatile comerciale. Pe de alta parte, remarcam elemente specifice cu privire la reflectarea sub aspect financiar-contabil a prestatiilor de asigurare (vanzarea "produselor" sau achizitia de asigurari) si a evaluarii pagubelor din riscuri asigurate. Apoi, stabilirea sumei asigurate cuvenite la asigurarile de persoane, modul de calcul si reflectare a fondurilor si a rezervelor in asigurari, precum si stabilirea profitului in asigurari se inscriu intre particularitatile informationale financiar-contabile cu efecte asupra managementului in asigurari.

Regimul juridic al asigurarilor influenteaza semnificativ managementul in asigurari.

Managementul asigurarilor prin efectul legii este mai putin complex, dar este riguros. Se are in vedere ca asigurarile prin efectul legii au caracter general (sub aspectul categoriei de asigurati, de bunuri, persoane, si pe plan teritorial). O dezvoltare a lor intr-un cadru concurential nu se pune, iar publicitatea nu conduce la extinderea lor, ci doar la informarea necesara. Doua sunt problemele care se pun: prima, se refera la folosirea procedeelor adecvate pentru incasarea primelor datorate de asigurati intr-un termen prevazut de lege; a doua, priveste aplicarea corecta a mecanismului de constatare, evaluare a pagubelor, de stabilire a despagubirilor si de plata care asigurati intr-un termen cat mai scurt.

De altfel, in masura in care incasarea primelor de asigurare, pentru unele asigurari incheiate prin efectul legii are loc prin intermediul organelor teritoriale financiar-fiscale se  impune adaptarea corespunzatoare pe plan managerial. Este deci necesara o permanenta colaborare intre cele doua categorii de organe. In fapt, organele administratiei locale, se preocupa de identificarea si inregistrarea anuala a bunurilor care fac obiectul asigurarii prin efectul legii, iar organele financiare, in baza aplicarii tarifelor de prime de asigurare, calculeaza si incaseaza primele de asigurare. Sumele incasate se vireaza societatii de asigurare imputernicita prin lege pentru a realiza asigurari prin efectul legii.

Managementul asigurarilor facultative impune un alt cadru de manifestare in functie de scopul si conditiile de realizare a asigurarilor. Coordonatele in care se manifesta managementul asigurarilor facultative pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

a) concurenta tot mai intensa intre societatile de asigurari avand aceeasi structura a portofoliului;

b) cerinta si efortul de crestere a gradului de cuprindere in asigurare cat mai aproape de o suta la suta, in vederea dispersarii riscurilor;

c) necesitatea fundamentarii riguroase a primelor de asigurare, tendinta fiind de optimizare, in conditii concurentiale, concomitent cu perfectionarea operatiilor de constatare a pagubelor si de acoperire operativa a lor.

Managementul asigurarilor facultative comporta perspicacitate si valente prospective. Prin urmare conducerea societatilor de asigurare, pentru promovarea asigurarilor facultative, isi va include intre prioritati: informarea asupra evolutiei pietei asigurarilor pe plan intern si international; analiza cadrului si conditiilor de dezvoltare economico-sociala pe plan intern si international, efecte ale dezvoltarii sau ale evolutiei economice in plan global si individual, pe grupe ale populatiei; investigarea interesului in asigurare ale persoanelor fizice si juridice, precum si a potentei financiare de suportare a primelor de asigurare; desfasurarea unor actiuni publicitare intense si ofensive, dar credibile; incadrarea, in structura aparatului de asigurare a unor cadre de specialitate, competente si loiale fata de societate; realizarea activitatii de asigurare, de catre personalul incadrat, in conditii de inalt profesionalism, cu tact si cu respectarea prevederilor legale.

Managementul asigurarilor facultative presupune o marja de relativitate in relatia dintre asigurator si asigurati. Perfectarea contractului de asigurare poate avea loc prin tratarea diferentiata, a unui anumit asigurat, in functie de conditiile particulare pe care acesta le precizeaza in declaratia de asigurare (profesie, natura si valoarea bunurilor, specificitatea unor riscuri etc.). Pe de alta parte, pentru fiecare societate de asigurari in parte, prezinta interes informarea sistematica cu privire la starea si evolutia asiguratilor reali si potentiali reflectate prin indicatori cum sunt: profilul activitatii, situatia economica si financiara, volumul si evolutia bunurilor asigurate si asigurabile, evolutia sinistrelor atitudinii fata de ideea si practica asigurarii etc.

In ceea ce priveste managementul portofoliului asigurarilor de persoane este necesara penetrarea mediului profesional, social si familial in zona de referinta. Un profesionist in asigurari isi va alcatui propria baza de informatii asupra persoanelor din mediul de referinta cu privire la: profesie, loc de munca, venituri si surse, numarul membrilor de familie, starea de sanatate, natura si intensitatea riscurilor sub incidenta carora evolueaza. Se creeaza astfel premisa ca specialistul in asigurari sa fie in acelasi timp consultant si ofertant selectiv de asigurari pentru fiecare persoana sau familie.

Ramura de asigurare impune adaptarea specifica a managementului in cadrul fiecarei societati. Asigurarile de bunuri presupun o organizare specifica in functie de obiectul asigurarii. Motivatia vizeaza mai ales activitatea de constatare, evaluare a pagubelor si stabilire a despagubirilor. Deci, compartimentele Asigurari si Daune sunt, de regula, alcatuite din grupe complexe de specialisti (economisti, ingineri constructori, agronomi, mecanici, veterinari etc.) in functie de felul asigurarilor pe care societatea le realizeaza (asigurarea cladirilor si constructiilor, asigurarea animalelor, asigurarea culturilor agricole, asigurarea autovehiculelor etc.).

Cat priveste managementul asigurarilor de persoane remarcam cerinta organizarii specifice, functie de scop: gestionarea distincta a portofoliului, realizarea unei evidente clare pentru fiecare contract (polita) in parte, in evolutia derularii fiecarei asigurari; cunoasterea in orice moment, pentru fiecare contract de asigurare a sumei asigurate constituite din prime de asigurare, a ratelor scadente si a celor neachitate la primele de asigurare datorate, a solicitarilor de reactivare, sume asigurate reduse, de rascumparare, a situatiei imprumuturilor si desigur a sumelor cuvenite fiecarui asigurat in ipoteza ivirii, producerii riscului asigurat. De altfel, prin lege, societatile de asigurare au obligatia sa organizeze evidenta separata a asigurarilor de viata si sa calculeze rezultatele financiare distinct fata de celelalte asigurari practicate.

Sfera de manifestare a asigurarilor pe plan teritorial, implica elemente specifice, de management Desi exista dificultati de argumentare, asigurarile pot fi structurate in: asigurari interne (nationale) si asigurari externe (internationale). Evident si asigurarile externe au o componenta nationala, numai ca aceasta componenta are caracter bivalent sau chiar polivalent, implicand entitati specifice din domeniul asigurarilor, bancare sau publice, din doua sau mai multe tari.

In cazul asigurarilor interne, organizarea si conducerea activitatii se subordoneaza normelor legale din tara respectiva si se coreleaza cu gradul de autonomie al fiecarei societati de asigurare, cu specificul organizarii administrativ teritoriale a tarii dar si cu potentele si cerintele de ordin economic, financiar si social ale asiguratilor.

In cazul asigurarilor externe, care au ca obiect bunuri si persoane aflate in trafic international, precum si bunuri apartinand statului aflate pe teritoriul altor state, managementul se adapteaza regulilor si normelor cu valente internationale acceptate si acceptabile prin continutul Conditiilor de asigurare. Ne referim la acele norme ce decurg din cooperarea economica internationala, la cele care reglementeaza parcursul unor bunuri in trafic international si regimul bunurilor aflate, din variate cauze, in strainatate. Evident promovarea unor asigurari externe specifice impune coordonarea tehnicilor si metodelor de asigurare pentru a fi acceptate de parteneri chiar daca acestia apartin unor tari diferite.

Cu privire la managementul asigurarilor externe vom mentiona doar cateva aspecte prin care se reliefeaza. Astfel, in ipoteza asigurarilor externe un rol deosebit revine comisariatelor de avarie care presteaza servicii de constatare si evaluare a pagubelor la cerere. In tara noastra un asemenea rol il are agentia CAROM s.a., pentru societati de asigurare straine, in cazul unor daune produse pe teritoriul tarii noastre la bunuri apartinand agentilor economici straini. Pe de alta parte, societatile de asigurare din tara noastra, pe baza unor conventii de mandat, apeleaza la societati de asigurare straine sau agentii de specialitate care isi asuma rolul comisariatelor de avarie.

Promovarea si dezvoltarea asigurarilor externe implica informare sistematica, permanenta, prospectare, documentare, schimb de informatii si de experienta. In acest scop functioneaza, dupa caz, agentii si reprezentante ale societatilor de asigurare si reasigurare in strainatate. Informatiile obtinute cu privire la evolutia si tendintele manifestate pe piata asigurarilor, sunt deosebit de utile societatilor de asigurare si reasigurare pentru luarea unor decizii operative, in legatura cu operatiile de reasigurari active si pasive.