Comertul cu amanuntul

Comertul cu amanuntul

Comertul cu amanuntul ocupa cel mai important loc in structura circulatiei de marfuri, si reprezinta acel stadiu al comertului in care marfurile sunt cumparate de la producator sau de la comercianti cu ridicata, pentru a fi revandute ulterior utilizatorilor finali. Comertul cu amanuntul consta in aprovizionarea cu marfuri, stocarea acestora si apoi desfacerea catre consumatori. Din aceste trei functii importante ale sale cea mai importanta ramane totusi vanzarea. Pentru a se desfasura intr-un mod in care consumatorii finali vor fi deplin satisfacuti de achizitia pe care au realizat-o, comertul cu amanuntul nu trebuie sa se reduca la un simplu proces de vanzare-cumparare ci trebuie sa cuprinda si o serie de servicii oferite cumparatorilor.

Cele doua parti implicate de obicei sunt o persoana juridica, adica vanzatorul, repectiv unitatea comerciala cu amanuntul si o persoana fizica, respectiv consumatorul final. De aici rezulta ca marfurile care sunt desfacute in cadrul comertului cu amanuntul sunt destinate in cea mai mare parte consumului individual, cantitatile cumparate de consumator fiind de dimensiuni mici, uneori egale cu unitatea, fiind cantitatea necesara unei familii sau unui individ. Din acest motiv si comerciantul cu amanuntul cumpara cantitati mai mici decat un comerciant cu ridicata, dar din punct de vedere sortimental trebuie sa aiba o oferta foarte variata pentru a putea satisface un numar mare de clienti cu necesitati diverse. In cadrul comertului cu amanuntul trebuie modificata structura sortimentala a marfurilor si ele trebuie reasezate astfel incat sa fie in conformitate cu cerintele consumatorilor finali. Deoarece marfurile sunt vandute consumatorilor finali, acestea parasesc sfera comertului si intra in sfera consumului. Bineinteles ca toate aceste transferuri se realizeaza prin intermediul banilor, consumatorii platind in diverse forme pentru marfurile achizitionate. Modalitatile de plata utilizate sunt: plata in numerar, cu card bancar sau alte instrumente bancare acceptate. In prezent asistam la o reducere a platii in numerar in favoarea platii cu cardul bancar sau alte instrumente moderne de plata, chiar daca la noi in tara oamenii inca privesc cu neincredere aceste modalitati de plata moderne.

Ritmul de dezvoltare a comertului cu amanuntul s-a accelerat mult in ultimii ani datorita transformarilor continue care se produc in acest domeniu. Aceasta tendinta va influenta in continuu organizarea si conducerea unitatilor comerciale, determinand perfectionarea continua a componentelor sale manageriale. Astfel concurenta de pe piata este tot mai mare si managerii vor trebui sa gasesca noi metode de a-si vinde produsele astfel incat conditiile bazate pe timp si raportul calitate-pret pe care le ofera sa fie cele mai bune.

In cadrul vanzarii marfurilor cu amanuntul sunt incluse urmatoarele acte de vanzare-cumparare:

n     Vanzarea de marfuri alimentare si nealimentare prin reteaua comerciala cu amanuntul;

n     Vanzarea de tiparituri (ziare, reviste) pe baza de abonament;

n     Vanzarea de bunuri apartinand populatiei prin magazinele de consignatie;

n     Vanzarea unor produse specifice aprovizionarii anumitor categorii de mestesugari prin unitati special amenajate sau cu regim special de aprovizionare;

n     Livrari de energie termica, electrica si apa de catre unitatile specializate in distributia unor asemenea produse si servicii;

n     Vanzari ocazionale efectuate catre unele intreprinderi si institutii publice si private.

(Bintintan, P., 2006:47)

1. Forme de vanzare in cadrul comertului cu amanuntul

In cadrul comertului cu amanuntul exista doua forme principale de vanzare:

n     Vanzarea de tip clasic este caracterizata prin faptul ca actul de vanzare-cumparare este intermediat de catre o persoana angajata in cadrul unitatii si in multe cazuri aceeasi persoana face atat transferul marfii, cat si al banilor. Cumparatorul nu are acces direct la marfa, care poate fi expusa in totalitate sau nu, din acest motiv fiind necesara persoana amintita anterior. Exista doua spatii distincte, una pentru vanzator si cealalta pentru cumparator si acestea sunt separate printr-o masa. Datorita timpului mai lung pe care vanzatorul trebuie sa il aloce fiecarui cumparator, se pot forma linii de asteptare care pot ingreuna fluxul de circulatie. In multe cazuri se pot intersecta fluxurile de circulatie din interiorul unitatii, adica aprovizionarea cu marfa, intrarea salariatilor si intrarea clientilor sa se desfasoare pe aceeasi cale de acces, ceea ce poate deranja buna desfasurare a activitatii de comert.

n     Vanzarea prin autoservire inseamna ca dispare acel spatiu care separa marfurile de clienti care era specifica vanzarii de tip clasic, acestia avand acces liber la marfa. Exista angajati pe raioane care au rolul de a servi cu informatii acelor clienti care le solicita. Spatiul dintre raioane trebuie sa fie indejuns de mare astfel incat sa nu fie ingreunata circulatia clientilor. Ambalajele in care sunt vandute produsele trebuie sa corespunda anumitor standarde pentru ca aceste marfuri pot fi atinse de multe persoane, iar informatiile de pe ambalaj trebuie sa fie in conformitate cu legile in vigoare si trebuie sa cuprinda informatii complete pentru a nu induce in eroare consumatorul, care in conditiile acestui tip de vanzare are posibilitatea de a consulta aceste informatii. Echipamentele speciale (carucioare, cosuri) pentru posibilitatea de a transporta produsele alese catre casele de marcat este indispensabila, iar casele de marcat trebuie astfel amplasate incat sa se evite aglomeratia. (Stegerean R., 2006)

2. Functiile comertului cu amanuntul

Functiile pe care le indeplineste comertul cu amanuntul ii atribuie un rol foarte important acestuia in procesul de circulatie a marfurilor. Aceste functii sunt:

n     Cumpararea de marfuri cu scopul de a le revinde in cantitati mai mici este functia cea mai importanta a comertului cu amanuntul. Unitatile care opereaza in sistemul comertului cu amanuntul cumpara marfuri in functie de capacitatile sale finaciare si de stocare, si aceste marfuri sunt puse la dispozitia clientilor in cantitati mici, unitare sau chiar subunitare.

n     O alta functie a comertului cu amanuntul este cea de a avea unitati in toate zonele, localitatile si punctele populate, pentru a acoperi toate punctele de consum, si avand un orar care sa corespunda necesitatii consumatorilor.

n     A treia functie a comertului cu amanuntul este de a asigura un sortiment de marfuri foarte larg si foarte complex, in limita puterii economice a fiecarei unitati, in conditiile in care au nenumarate posibilitati pentru a se aproviziona de la diferiti producatori sau comercianti cu ridicata. (Bintintan P., 2006)

3. Tipologia activitatilor comerciale cu amanuntul

Pe baza varietatii mari a marfurilor care circula in domeniul comertului cu amanuntul si a conditiilor speciale pe care le necesita fiecare categorie, pot fi stabilite mai multe criterii de structurare a comertului cu amanuntul.

Primul criteriu de structurare a comertului cu amanuntul il constituie caracteristicile merceologice, in functie de care se disting trei domenii:

n     Comertul alimentar se realizeaza prin intermediul unitatilor comerciale cu amanuntul care comercializeaza marfuri alimentare. Aceste marfuri sunt cumparate relativ frecvent pe tot parcursul anului. Sunt alterabile, deci necesita anumite conditii speciale pentru pastrarea lor. Pentru a scurta timpul si pentru a facilita procesul de cumparare pentru consumatori, si acestia sa nu fie nevoiti sa se deplaseze in mai multe locuri pentru a-si face cumparaturile obisnuite, au fost create marile magazine unde se comercializeaza un sortiment larg si profund de produse alimentare. In anumite domenii insa sunt necesare magazine specializate, cu un sortiment ingust si profund de produse.

n     Comertul nealimentar, din punct de vedere al dimensiunilor sale este cel mai important sector al comertului cu amanuntul. Exista pe piata o gama extrem de larga de produse nealimentare, cererea pentru acestea este foarte diversificata si marfurile se pot substitui in consum. Domeniile foarte variate in care se manifesta comertul nealimentar au dus la necesitatea de a se dezvolta moduri de aprovizionare si desfacere specifice si la necesitatea de a angaja personal specializat. De asemenea s-a recurs la divizarea pe subramuri a comertului nealimentar. Comercializarea acestor produse se poate realiza prin magazine mari universale, iar in cazul produselor care necesita o prezentare deosebita si anumite conditii speciale de consultanta, in magazine mici, specializate.

n     Alimentatia publica este un sector aparte al comertului cu amanuntul, pentru ca aici se desfasoara atat o activitate de productie, cat si una pur comerciala. Activitatea de productie consta in tranformarea unor materii prime alimentare in preparate culinare. Aceasta activitate poate fi simpla precum prepararea mancarii in gospodarii sau poate fi realizata si prin procese mecanizate asemanator proceselor industriale. Activitatea pur comerciala din cadrul alimentatiei publice consta in revanzarea unor produse alimentare, in aceeasi forma in care au fost cumparate de la comerciantii cu ridicata. Partea de prestari de servicii este poate cea mai importanta in alimentatia publica, prin intermediul acesteia realizandu-se conditiile optime pentru ca totul sa decurga perfect.

Locul in care functioneza unitatile de vanzare cu amanuntul este al doilea criteriu pe baza caruia se structureaza astfel:

n     Comertul urban este preponderent in totalul vanzarilor. Acest fapt se datoreaza densitatii demografice si a gravitatiei comerciale caracteristica marilor orase.

n     Comertul rural este mai dispersat, unitatile comerciale cu amanuntul care se afla aici sunt mai mici decat cele din mediul urban.

In functie de modalitatile de plata utilizate de aceste unitati de comert cu amanuntul putem distinge:

n     Plata cu numerar (cel mai des utilizat);

n     Plata prin virament;

n     Plata pe credit (in rate);

n     Pa baza de abonament.

In functie de tipul retelei prin intermediul careia se realizeaza vanzarea marfurilor pot fi:

n     Comertul stabil poate fi considerat baza comertului cu amanuntul. In cadrul unitatilor care formeaza reteaua se pot asigura conditiile pentru expunerea marfurilor, pentru alegerea lor fara nici o restrictie si de prestarea unor servicii care sa acompanieze vanzarea. Comertul stabil are mai multe forme, dintre care primele doua, vanzarea de tip clasic si cea prin autoservire au fost prezentate anterior, in cadrul subcapitolui Forme de vanzare, iar la acestea se mai adauga vanzarea cu ajutorul automatelor. Vanzarea prin automate utilizeaza tehnologiile comerciale automatizate pentru prezentarea si distributia marfurilor si pentru incasarea sumei care reprezinta valoarea cumparaturii. Sortimentul oferit este relativ strans, dar totusi este foarte avantajos atat pentru comerciant cat si pentru cumparator pentru ca nu depinde de un anumit orar de functionare. Din acest punct de vedere automatele sunt potrivite pentru a fi amplasate in locuri cu trafic intens si non-stop.

n     Comertul mobil poate fi utlizat pentru un comerciant ca activitate de baza sau ca activitate complementara. Asigura aprovizionarea cu un numar mare si divers de produse pentru populatia din zonele izolate, dar permite in acelasi timp si o grupare flexibila a unor unitati foarte mici, de profiluri diferite, alcatuind astfel o oferta foarte diversificata populatiei concentrate intr-o anumita zona, cu ocazia unui anumit eveniment (zone turistice, locatii de targuri, expozitii, etc.).

n     Comertul fara magazine nu este inca foarte dezvoltat, dar totusi se remarca prin tehnologiile pe care le utilizeaza si ritmul de crestere din ultimul timp. Caracteristica cea mai importanta a acestei forme de comert este ca actul de vanzare-cumparare se realizeaza fara a fi nevoie de prezenta cumparatorului intr-un anumit punct de vanzare. Activitatea de comert fara magazine poate fi cea principala a unei intreprinderi sau cea complementara. Atat consumatorii individuali cat si intreprinderile pot achizitiona marfuri prin intermediul acestui tip de comert. In functie de mijloacele prin care intreprinderea il realizeaza, comertul fara magazine poate fi: vanzari la domiciliu, prin corespondenta, teleshopping sau internet.(Bintintan P., 2006)

4. Magazinul

Magazinul este elementul principal in desfacerea marfurilor cu amanuntul, putand functiona independent sau ca parte a unui lant de magazine. Magazinul este locatia bine delimitata, dotata si amenajata pentru a gazdui toate procesele carora le vor fi supuse marfurile: aprovizionarea, organizarea primirii si receptionarea; constituirea si pastrarea stocurilor in vederea evitarii rupturilor de stoc; pregatirea prealabila a marfurilor si in final vanzarea lor.

Pentru ca un magazin sa fie de succes si sa reusesca sa se mentina pe piata mult timp, dar si pentru a se desfasura toate actiunile sale in armonie cu mediul sau extern, trebuie sa indeplineasca multe conditii. Un anumit magazin trebuie sa aiba o imagine proprie care sa o diferentieze de celelate magazinele concurente. Un magazin care este amplasat intr-o locatie buna, atractiva, intr-o zona mult frecventata de persoane care ii pot deveni clienti, va avea sanse sa isi mareasca cifra de afaceri.  Prin asortimentul pe care il ofera un magazin trebuie sa corespunda cererii clientilor, dar in acelasi timp sa ii atraga cu ceva nou, neasteptat. De asemenea pentru a reusi sa castige teren pe o piata deja dominata de alti comercianti, un nou magazin trebuie sa ofere potentialilor clienti ceea ce le ofera si concurentii sai, dar mai mult, pentru a deveni cel preferat de acestia, trebuie sa le ofere ceva in plus, care sa devina avantajul sau competitional. Pentru asigurarea unui grad ridicat de functionalitate este necesara o organizare interioara corespunzatoare a magazinului, acesta trebuind sa se structureze astfel: sala de vanzare, incaperi auxiliare necesare pentru primirea si receptionarea marfurilor, incaperi administrative si cu caracter social si incaperi cu caracter tehnic.

(Bintintan P., 2006)