Coordonatele comertului

Definirea notiunii de comert

O succinta abordare istorica

Functiile comertului

1.1. Definirea notiunii de comert

Unul din cele mai importante domenii ale economiei moderne il constituie comertul, el devenind elementul principal al economiei de piata. Cunoasterea acestui domeniu, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb, conturarea proceselor manageriale specifice ridica probleme deosebit de complexe pentru a caror rezolvare sunt necesare cunostinte si analize stiintifice de amploare, in cadrul carora trebuie apelat atat la vastul instrumentar teoretic, oferit e disciplinele de specialitate, cat si la experienta practica acumulata de-a lungul veacurilor, comertul reprezentand una din cele mai vechi indeletniciri omenesti.

Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica, ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor (locul, timpul, cantitatile, sortimentul si pretul).

In acelasi timp, aceeasi notiune defineste profesiunea unui corp de agenti economici care actioneaza in cadrul pietei, asigurand actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau obiect intre producator si consumator, care, de asemenea, se considera ca reprezinta acte de comert.

1.2. O succinta abordare istorica

Privita in contextul sau istoric, se remarca faptul ca prezenta comertului s-a facut necesara inca din momentul in care oamenii au inceput sa comunice intre ei. Daca la inceput, primii oameni se multumeau cu putine lucruri si se straduiau sa-si produca tot ceea ce le era necesar, pe masura dezvoltarii civilizatiei, nevoile lor au crescut si nu au mai putut fi satisfacute decat prin schimb, creandu-se adevarate curente si cautari reciproce. Aceste curente au cunoscut o dezvoltare continua, ajungand ca in final sa fie solutionate prin comert, produsele excedentare intr-o familie, colectivitate sau regiune avand nevoie de un intreprinzator care sa le caute debusee intr-o alta zona sau colectivitate, unde ele erau deficitare.

Schimburile care se efectuau la inceput direct, adica produs contra produs, constituiau asa-zisul 'troc' Pentru ca acest troc sa se poata efectua, era necesar ca trebuintele sau dorintele celor interesati sa coincida, iar produsele ce urmau a fi schimbate sa fie divizibile, sau sa aiba valoare sensibil egala.

Schimbul a fost mult mai simplu cand s-a trecut la folosirea unei marfi intermediare, numita moneda. Trocul s-a descompus atunci in doua operatiuni: vanzare si cumparare. Din acest moment a inceput adevaratul comert.

Analizand evolutia in timp a schimbului, specialistii in teorie comerciala subliniaza faptul ca se poate vorbi de o adevarata civilizatie comerciala, a carei inceputuri trebuie cautate intr-un trecut de peste 4000 de ani.

Astfel, China, Mesopotamia, Europa de Nord, faceau inca de pe atunci comert la scara internationala. Mai multe popoare mediteraneene: cretanii, fenicienii, etc. au fost de asemenea mari navigatori si negustori. Mai tarziu, grecii si apoi romanii au constituit veritabile imperii comerciale, profitand de imbunatatirea transporturilor terestre si marine, de crearea si perfectionarea continua a sistemelor monetare, de dezvoltarea schimburilor si a economiei artizanale.

A urmat apoi pentru Europa, epoca invaziilor barbare si musulmane, care au stimulat aparitia unei economii 'domeniale', o economie inchisa, in cadrul careia, fiecare senior din Europa feudala producea tot ceea ce era necesar asigurarii unei vieti foarte aspre.

Incepand din secolul al XI-lea se poate vorbi insa de o adevarata 'revolutie comerciala', creandu-se treptat centre puternice de productie si de consum. Astfel, se poate vorbi de existenta a doi poli ai comertului european: zonele mediteraneene si cele de la Marea Nordului, care au creat intre ele o zona comerciala ce cuprindea Anglia, Flandra, Champagne, tarile de pe Rin si Mosella.

Aceasta revolutie comerciala face sa apara si negustorul, care la inceput a fost itinerant, iar apoi s-a stabilizat in diferite orase. Se nasc astfel primele zone de intalnire intre marfurile din Sud si din Nord, care ulterior vor ceda locul iarmaroacelor, balciurilor si marilor targuri europene.

La finele secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea, datorita dezvoltarii mestesugurilor si specializarii agriculturii, care au determinat surplusuri tot mai mari de produse, in cadrul colectivitatilor se separa burghezia comerciala, care, realizand beneficii mai usor decat mestesugarii, poate sa creeze noi asezaminte comerciale.

Secolul al XIII-lea, prin rationalizarea modurilor de viata, adoptarea unui calendar fix, si-a pus amprenta si pe evolutia comertului si in special pe dezvoltarea tehnologiilor comerciale. Au aparut asa-zisele 'practici de comert', adevarate manuale de comert, care enumerau si descriau marfurile, tarifele vamale si itinerariile comerciale, stipulau reguli si principii.

Efecte deosebite asupra activitatii comerciale a avut descoperirea Americii, de care, in sec. al XVI-lea au profitat din plin comerciantii, constituindu-se in intreprinderi foarte puternice, atat din punct de vedere economic, cat si politic.

Tot in secolul al XVI-lea, apar in diverse state europene din zona comerciala masuri protectioniste, concomitent cu crearea organelor de control general al comertului si comisiilor consultative ale comerciantilor, comisii care reprezentau de fapt nasterea viitoarelor camere de comert.

Imbunatatirea mijloacelor de comunicatie, perfectionarea tehnicii de realizare a produselor, aparitia manufacturii si a productiei la scara mare, generalizarea diviziunii muncii, fac sa creasca numarul intreprinzatorilor comerciali si, in acelasi timp, sa apara noi specialisti in probleme comerciale, cum ar fi negustorii si bancherii, care prin investitiile lor au contribuit la nasterea si dezvoltarea a insasi revolutiei industriale.

In aceasta etapa de expansiune a existat si o perioada de franare a dezvoltarii comertului, este vorba de Revolutia franceza din 1789, care prin sistemul corporativ si prin introducerea protectionismului local, cu vamile sale zonale foarte rigide, a cautat sa ia masuri impotriva concurentei, franand puternic schimburile.

De-a lungul intregului secol al XIX-lea, industria progreseaza rapid, cu sustinerea liberalismului in Anglia, Belgia si Tarile de Jos, care toate au contribuit din plin la dezvoltarea comertului. La aceasta s-a adaugat dezvoltarea si perfectionarea continua a cailor de comert si transport, care au favorizat atat productia cat si distributia. Distributia se separa din ce in ce mai mult de productie si ca urmare respectivii comercianti devin simpli intermediari (specializati sau nespecializati) actionand, dupa caz, in functie de interesele industriasilor.

Intr-un asemenea context, in prima parte a secolului XX apare si fenomenul de concentrare a activitatii comerciale, la inceput prin crearea 'cooperativelor de consum', ulterior dezvoltandu-se puternic prin aparitia marilor magazine, a intreprinderilor cu sucursale multiple, a comertului integrat si a altor asemenea forme.

Cele mai importante etape in dezvoltarea comertului sunt urmatoarele:

I. O prima etapa o constituie dezvoltarea comertului in cadrul economie preindustriale

In perioada respectiva, vanzarea produselor nu ridica probleme, deoarece mestesugarii nu produceau decat foarte putine produse, ceea ce facea ca cererea sa nu poata fi saturata, predominand astfel starea de penurie. Comertului ii revenea doar sarcina asigurarii unei proximitati de timp si de loc pentru populatia consumatoare, care cauta respectivele produse.

II. O a doua etapa are in vedere evolutia comertului in cadrul 'economiei de productie'

Realizarea unei productii in serie si in avans se impune a fi vanduta pe o piata greu de saturat si mai ales foarte larga, situata atat in interiorul cat si in exteriorul frontierelor. In aceste conditii, comertul devine indispensabil si drept urmare se dezvolta puternic. Dar atat activitatea cat si influentele sale sunt limitate la zonele de intermediere, produsul este cel luat in calcul, pentru ca el este inca rar, iar consumatorul cauta doar prezenta si calitatea intrinseca a acestuia, nu si alte facilitati sau trasaturi acorporale ale respectivului produs.

III. O a treia etapa, care a inceput in anii '50 si este in plina dezvoltare in actuala perioada, are in vedere evolutia comertului intr-o 'societate de consum'.

In cadrul acestei etape, productia de masa este in apogeul sau, iar societatea se dezvolta pe baza unei economii de piata. In cadrul acestei etape, penuria a cedat locul unei concurente puternice intre producatori si mai ales intre distribuitori, vanzarea devenind foarte anevoioasa si costisitoare. De aici decurge necesitatea unor eforturi continue pentru a pune la punct tehnici care sa permita intreprinzatorilor sa cucereasca piata, folosind metode psihologice, psiho-sociologice, cercetari operationale, etc. Se modifica astfel insasi optica de abordare a pietelor, trecandu-se de la ideea de a vinde ceea ce se fabrica, la conceptia potrivit careia trebuie produs in permanenta ceea ce se va vinde. Intr-o asemenea situatie, comertului ii revin sarcini multiple, adaugand produsului complexe servicii, esalonate pe intregul parcurs al actului de cumparare si utilizare, precum si o serie de conditii ambientale privind realizarea actului de vanzare care devine un fenomen complex, generator de placeri si satisfactii emotionale.

1.3. Functiile comertului

Prin sarcinile asumate si indeosebi prin depasirea statului sau de simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important, atat pentru producator, cat si in raport cu utilizatorii. Intelegerea importantei activitatii desfasurate de catre comert este legata de functiile acestuia si de impactul acestora asupra celor doua categorii de parteneri (producatori si utilizatori).

I. Principala functie a comertului o constituie cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori (in cadrul productiei agricole foarte dispersate) si transferarea acestora in depozite, in vederea pregatirii lor pentru vanzare catre utilizatorii lor finali sau intermediari.

Vanzarea incheie ciclul pe care il parcurg marfurile, si confirma transferul lor din sfera circulatiei in sfera consumatiei, unde, sub forma unor bunuri de intrebuintare sau servicii, vor satisface anumite nevoi de consum.

II. A doua functie a comertului este stocarea marfurilor, care ia forma unei preocupari permanente de a asigura echilibrul dintre oferta si cererea de marfuri in cadrul pietei. Aceasta functie se datoreaza locului de intermediar pe care comertul il ocupa intre productie si consum. Realizarea de catre comert a functiei de stocaj si prin aceasta a echilibrului fata de consum, presupune studierea nevoilor de consum, stabilirea directiilor in care vor evolua respectivele nevoi. De asemenea, se are in vedere fenomenul sezonalitatii productiei si a consumului, care impune comertului sarcina constituirii si pastrarii unor partizii de marfuri.

III. O a treia functie importanta a comertului o constituie fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partizii ce urmeaza a fi puse la dispozitia consumatorilor.

In aceasta situatie se are in vedere o pregatire a marfurilor pentru vanzare, tinandu-se cont de natura produselor si de structura cererii. O serie de marfuri nu pot intra in consumul populatiei decat in urma unor operatiuni prealabile de pregatire.

Realizarea acestei functii impun organizarea in cadrul retelei comerciale a unor operatiuni specifice cum ar fi:

portionarea, dozarea si preambalarea marfurilor;

prelucrarea lor (in cadrul alimentatiei publice o asemenea operatiune constituie activitatea de baza);

sortarea dupa criterii comerciale;

controlul continuu al calitatii si asigurarea unor conditii optime de pastrare pana in momentul desfacerii;

alte activitati ce tin de pregatirea marfurilor pentru vanzare.

IV. O alta functie a comertului consta in transferul marfurilor catre zonele si punctele cele mai indepartate sau izolate, pentru a fi vandute consumatorilor.

Prin aceasta functie, comertul trebuie sa acopere spatiul care separa punctele de productie de punctele de consum. Realizarea functiei respective presupune, pe de o parte, buna cunoastere a pietei pe care actioneaza fiecare intreprinzator comercial, cu conditiile, restrictiile si avantajele sale specifice, iar pe de alta parte, alegerea celor mai apropiati furnizori, a cailor mai scurte si mai directe de transfer si transport al marfurilor.

V. O functie strict specifica comertului o constituie crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare cumparare.

Realizarea activitatii comerciale presupune existenta unei baze tehnico-materiale si a unui personal adecvat, care sa ofere posibilitatea cumparatorului de a alege si a cumpara produsele de care are nevoie. Pentru realizarea acestei functii, comertul trebuie sa dispuna de o retea de unitati (magazine, automate, puncte mobile de vanzare, depozite pentru vanzarea prin corespondenta, etc.) si e un personal specializat care sa asigure derularea procesului comercial.

VI. O alta functie a comertului este cea de cercetare a doleantelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacitatii lor de cumparare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum, precum si a altor asemenea aspecte care stau la baza formarii cererii de marfuri, cat si la cea a fundamentarii politicilor comerciale.

  Realizarea acestei functii presupune existenta unui personal de inalta calificare, capabil sa rezolve problemele confruntarii ofertei cu cererea in carul pietei, atat in profil macroeconomic, cat si microeconomic, la nivelul fiecarui intreprinzator comercial. In acest fel, comertul se implica din ce in ce mai mult in procesul de cercetare.

In raport cu producatorii:

comertul opereaza o regularizare a procesului de fabricatie, permitand o esalonare a productiei pe intregul an, iar prin politica de stocaj si prin sistemul comenzilor in avans, amortizeaza oscilatiile cererii, diminuand efectele scaderilor sau cresterilor bruste asupra procesului de realizare a marfurilor.

comertul permite producatorului sa-si orienteze sau directioneze in orice zona productia sa, folosind reteaua de distributie si sa beneficieze de actiunile publicitare destinate sustinerii si realizarii unei mai bune vanzari a produselor.

In raport cu utilizatorii:

comertul pune la dispozitia lor, acolo unde se gasesc si atunci cand au nevoie, produsele si serviciile legate de acestea, in cantitatea si calitatea solicitata, precum si la pretul dorit.

comertul contribuie la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achizitionarea celor necesare, generate de deplasari costisitoare, produsul fiind pus la dispozitia cumparatorilor in imediata apropiere a locului de consum.

comertul joaca un rol important in asigurarea informarii consumatorilor, controland intregul sistem de comunicatii legat de vanzarea produselor si aprovizionarea cu marfuri a populatiei.

Un alt aspect foarte important se refera la clasificarea comertului din punct de vedere geografic, adica structura comertului.

Potrivit acestui criteriu se distinge urmatoarea structura:

Comertul interior - care are in vedere o activitate in cadrul careia atat cumparatorii cat si vanzatorii implicati in realizarea actelor de vanzare-cumparare se gasesc in interiorul aceleiasi tari.

  Comertul exterior - care presupune o activitate in cadrul careia cumparatorii sau vanzatorii se gasesc intr-o tara straina. In primul caz este vorba de exportatori, iar in al doilea caz se au in vedere importatorii.

Exemplu : comerciantii romani care vand marfuri in S.U.A. apar ca exportatori, in timp ce firmele romanesti care aduc marfuri din S.U.A. reprezinta importatorii nostri de marfuri.

Tranzitul - care surprinde un proces economic in carul caruia marfurile nu fac altceva decat sa traverseze tara. In acest caz, este de remarcat ca aceeasi partida de marfa poate forma obiectul tranzitului pentru mai multe tari.