Cotarea unei societati pe actiuni la Bursa de Valori

Cotarea unei societati pe actiuni la Bursa de Valori

Intr-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fie cotate la bursa.

Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe actiuni sa se introduca in bursa, ci a posibilitatii intrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata primara sa poata fi vandute si cumparate la bursa.

1. Metode de cotare

Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori in doua situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:

- Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;

- Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.

2. Listarea la bursa

Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotare la bursa actiunile si obligatiunile, ci numai aceea care intruneste anumite conditii, cerute de legislatia nationala in materie. Se impune o listare a societatilor ce pot fi admise pentru cotare. Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de consiliul fiecarei burse.

In regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare sunt stipulate conditiile ce trebuie indeplinite de societatile solicitante spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru listare si modalitatea de vanzare a actiunilor si obligatiunilor.

2.1. Conditiile de indeplinit

a) Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste cotarea trebuie sa fie egala sau superioara valorii impuse de lege. Se subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de actiuni, dintr-o clasa deja cotata, nu se mai supun acestor limite.

b) Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice garantie reala sau poprire legala.

c) Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si pierdere pe ultimii cinci ani premergatori cererii pentru cotare.

d) Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de public alcatuit din persoane neasociate cu directorii sau cu actionarii majoritari.

e) Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care sa demonstreze bonitatea societatii) care sa contina informatii despre titlurile pe care le-au emis si cele pe care sunt gata sa le emita. Acesta este folosit ca baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice, indeplinind functia de prospect pentru subscriptia publica.

f) De regula, actiunile dintr-o noua emisie trebuie sa se ofere de catre societatea emitenta cu precadere actionarilor existenti, participanti la capitalul sau social, daca nu s-a hotarat de actionari ca noua emisie sa se faca in alte scopuri specifice (pentru atragerea unui numar mare de actionari in afara celor existenti).

g) Societatea trebuie sa-si informeze actionarii in scopul ocrotirii intereselor acestora. Sunt de remarcat: lansarea, periodic, de anunturi publicitare; publicarea anuala a situatiei conturilor contabile; prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului; intocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul financiar si la investitii, amplasamente, conventii incheiate, diverse reglementari de insemnatate majora; prezentarea de informatii cu privire la schimbarile in structura comitetului director si in general in structura aparatului de conducere de baza; comunicari cu detinatorii de titluri.

Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un membru al bursei ca garant al cererii de cotare, care sa poata furniza toate informatiile cerute de departamentul pentru cotatii al bursei.

2.2. Continutul cererii pentru listare in cazul unei noi emisiuni de titluri financiare

- persoanele participante:

- emitentul;

- persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;

- auditorii si consultantii;

- titlurile noi pentru care se cere cotarea;

- informatii generale despre emitent si capitalul sau; - activitatile emitentului;

- informatii financiare privind emitentul; - managementul societatii solicitante;

- dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;

- informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale societatii, precum:

- obligatiuni de stat,

- titluri de renta,

- bonuri sau obligatiuni de tezaur.

Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu fie lansate simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbura piata cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.