LEGATURA DINTRE TURISM SI MEDIUL INCONJURATOR

LEGATURA DINTRE TURISM SI MEDIUL INCONJURATOR

LINK BETWEEN TOURISM AND THE ENVIRONMENT

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand ,,materia sa prima", obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a turismului, fiind suportul sau cadru, purtatorul resurselor sale. Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, calitatea acestuia putand favoriza sau defavoriza activitatile turistice.[45]

Mediul ambiant este definit ca ,,totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane si care, in stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si munca pentru om si perspectivele dezvoltarii societatii".

Componentele mediului inconjurator se constituie si ca resurse turistice ce favorizeaza desfasurarea turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral, cultural, drumetie, etc. Cu cat aceste resurse sunt mai variate si complexe, si, mai ales nealterate, cu atat interesul lor turistic este mai mare, iar activitatile pe care le genereaza sunt mai valoroase si mai atractive.

Cu totii vrem ca aerul pe care il respiram, apa pe care o bem si hrana pe care o consumam sa fie lipsite de substante chimice. Vrem sa evitam amenintarea si incertitudinea schimbarilor climatice. Un mediu inconjurator curat si sanatos este vital pentru calitatea vietii pe care o dorim atat pentru noi cat si pentru copiii nostri in viitor.

Protejand planeta, se ivesc si provocari, dar si noi ocazii. Printr-o eficienta mai mare si prin folosirea mai rationala a resurselor naturale, putem distruge vechea legatura dintre cresterea economica si degradarea  mediului. Putem fi si prosperi si ecologici. Multi oameni din Europa au devenit constienti de faptul ca trebuie sa actionam pentru a proteja planeta si sa folosim resursele naturale mai prudent si mai eficient. Trebuie sa gasim ocazii pentru inovatii, putand astfel sa imbunatatim economia si mediul inconjurator. Incepem sa devenim mai responsabili pentru propriul nostru comportament si impactul acestuia asupra mediului. Indivizi, familii, companii si asociatii de mediu fac eforturi pentru a recicla gunoiul, pentru a economisi energia, pentru a cumpara produse ecologice si pentru a proteja mediul rural.

Din 1970 Uniunea Europeana a pus in functiune o retea de masuri cu scopul protejarii mediului. Spre exemplu, politica Uniunii Europene a ajutat la imbunatatirea sigura a calitatii aerului si a apei.[108]

In orice caz mai sunt multe de facut. Presiunile asupra mediului sunt in crestere. Ne confruntam cu schimbari climaterice, eroziunea in mediul rural, cresterea cantitatilor de gunoi si chimicale ce intra in componenta hranei, a aerului si a apei. Daca progresul este continuat, trebuie sa luam in seama cum va afecta mediul fiecare decizie pe care o luam in fiecare domeniu: de la transport la energie, de la industrie la agricultura.

Pe scurt, trebuie sa tindem catre o societate in care masinile nu polueaza atmosfera, deseurile pot fi reciclate sau depozitate in conditii adecvate si producerea de energie sa nu conduca la schimbari climaterice. Peisajele si viata salbatica nu ar trebui puse in pericol de progres.

Problemele ce tin de mediul inconjurator si cu care ne confruntam in primul deceniu al mileniului sunt probleme globale. Aceste probleme nu respecta limitele. Degradarea mediului in alte tari va afecta si mediul inconjurator comun si calitatea vietii noastre. Totodata unii ne-ar putea acuza ca folosim mai mult decat ni se cuvine din resursele globale, Uniunea Europeana detine de altfel un rol de conducere in intelegerile internationale importante in protectia mediului. Aceasta nu este o problema numai pentru politicieni si pentru industrie, ci ne priveste pe noi toti.

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nocive se intalnesc mai ales in zonele atractive, situate in spatii populate, sau in imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. Absenta unor reglementari privin comportamentul vizitatorilor, insotite de o monitorizare a zonelor sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea mediului si pun in pericol integritatea si conservarea obiectivelor.[81, p. 470]

Efectele negative ale turismului si asupra mediului:[5]

poluarea-poate fi de mai multe feluri:

fizica, produsa de noxe si deseuri,

sonora, produsa de muzica, autoturisme, pocnitori,

vizuala, produsa de defrisari, zone dezafectate,

arhitecturala, reprezentata de contrastul nou-vechi;

fauna-este amenintata de vanat si pescuit excesiv, poluare;

flora-este amenintata de rupere, incendii, defrisari, parcari, pasunat intensiv;

pesteri-sunt afectate de rupere, taiere, inscriptii, graffiti, foc;

ape-deversari de deseuri, sporturi nautice;

populatia gazda-pot aparea conflicte sociale, infractiuni, aglomerare, stres, deteriorarea traditiilor.

Fig. 2.8 Efectele negative ale turismului si asupra mediului

The negative effects of tourism on the environment

Turismul are si efecte pozitive asupra mediului dar din pacate mult mai putine si de o mai mica intensitate decat cele negative. Pentru a atenua sau chiar stopa degradarea mediului inconjurator trebuiesc gasite unele solutii de intensificare a efectelor pozitive si aplicarea lor cu strictete de catre turisti si populatia gazda.

Intr-o lunga perioada de timp, existenta comunitatilor rurale s-a bazat pe abundenta resurselor naturale. Dar, marile schimbari tehnologice, politice si economice, caracteristice secolului al XX-lea, au dus la profunde transformari in agricultura, care au afectat economia rurala, modul de viata al comunitatilor rurale, raporturile dintre spatiul rural si cel urban. In prezent, era informaticii ameninta iar "soarta" unor comunitati rurale, in favoarea noii economii informationale.

Efectele practicarii turismului rural ar fi trebuit gradate in functie de nivelul de dezvoltare la care a ajuns turismul rural ca "afacere". In acest sens, ar trebui ca in faza de initiere in prestarea unor astfel de servicii, daca se prefigureaza a fi o reusita, sa se poata vorbi de efecte economice - obtinerea unor venituri suplimentare, ocuparea fortei de munca, unele investitii in domeniul infrastructurii, posibile schimbari in stilul de viata al localnicilor prin posibilitatea abandonarii ocupatiilor agricole traditionale in favoarea celor turistice - si mai putin de cele sociale, asupra mediului, legale. Abia dupa ce afacerea agroturistica incepe sa se dezvolte, sa antreneze o parte mai mare din comunitate, sa genereze servicii conexe, pot sa apara si celelalte efecte.

Abordand viitorul unor localitati din perspectiva turistica durabila si adaptandu-se acestui scop se considera ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in forme adecvate). In caz contrar, interesul actual al turistilor pentru satul romanesc, pentru mediul rustic, in general va scadea treptat.

Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate se poate perpetua, chiar si in conditiile civilizatiei contemporane, specificul etnografic si spiritual al unor sate romanesti. Acest deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult cu cat numerosi sateni din unele localitati manifesta vadit interes pentru mentinerea stilului lor traditional de viata, aceste localitati avand sansa sa devina baze turistice permanente, de popularitate internationala, deosebit de rentabile.

Tabel 2.2

Efecte pozitive si negative ale activitatii turistice rurale

Pozitive and negative efects of rural tourist activity

Sursa: Butler, R., Hall M., Jenkis J. - Tourism and recreation in rural areas, John Wiley and Sons, London, 1997

Am putea spune ca turismul durabil este o forma de turism alternativ care insa are la baza urmatoarele principii:

1. Minimizarea impacturilor activitatii turistice asupra mediului natural in vederea obtinerii durabilitatii ecologice contribuind la mentinerea si imbunatatirea starii de conservare prin intoarcerea unei parti a veniturilor la aria protejata. Practicarea formelor de turism care nu afecteaza mediul natural.

2. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra comunitatii locale si a membrilor ei in vederea obtinerii durabilitatii sociale. Dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturba si nu intrerup viata de zi cu zi a populatiei destinatiei turistice. Evitarea aparitiei situatiilor ostile in relatie cu comunitatea locala.

3. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra culturii/traditiilor/ obiceiurilor comunitatilor locale in vederea obtinerii durabilitatii culturale. Dezvoltarea unui turism capabil sa determine mentinerea autenticitatii si individualitatii culturilor locale si care sa evite saturarea acestora cu influente culturale "externe".

4. Maximizarea beneficiilor economice la nivelul localnicilor ca urmare a dezvoltarii turismului in vederea obtinerii durabilitatii economice. Acesta constituie unul dintre cele mai importante principii ale turismului durabil, pus in slujba protectiei si dezvoltarii economice a comunitatilor locale si ariilor protejate.

5. Educatia, pregatirea, informarea tuturor celor implicati in activitatea turistica. Educarea turistului printr-o intelegere si apreciere superioare a impacturilor provocate de acesta in vederea imbunatatirii atitudinii personale in ceea ce priveste mediul si reducerea impacturilor. Include o componenta ecologic educativa pentru vizitatori, localnici, administratia locala, populatia mediului rural, urban etc.

6. Controlul local - principiu de baza in turismul durabil. Comunitatea locala participa si este consultata in tot ceea ce priveste dezvoltarea turistica durabila, constituind un factor de decizie activ. Elementul cheie aici este proprietatea locala asupra elementelor de infrastructura turistica (ex.: structuri de cazare) si nu numai. Comunitatea locala si administratiile locale sunt implicate si detin mai ales controlul financiar.

Agroturismul promoveaza acele activitati care se integreaza organic in viata localitatilor, fara denaturarea functiilor acestora.

In cazul agroturismului, pot fi mentionate cateva principii pentru ca acesta sa fie un turism durabil:

1. Principiul stabilirii limitelor ecologice si a standardelor. Potrivit acestui principiu este necesara promovarea valorilor care incurajeaza consumul standard, consum ce se incadreaza in limitele posibilului ecologic. Acest posibil ecologic, trebuie sa devina etalon pentru toate activitatile turistice.

2. Principiul cresterii economice. Potrivit acestui principiu redistribuirea activitatii economice, realocarea resurselor si satisfacerea nevoilor esentiale ale vietii in turismul rural si in general, trebuie sa se concretizeze in final intr-o crestere economica prezenta si viitoare.

3. Principiul controlului resurselor pentru populatie. Potrivit acestui principiu, existenta la un moment dat al unei populatii intr-un spatiu dat, trebuie corelata cu potentialul productiv al ecosistemelor.

4. Principiul conservarii resurselor de baza. Avand in vedere, ca intr-o localitate turistica (sat), exista direct sau indirect o activitate de exploatare a resurselor, dezvoltarea durabila trebuie sa vizeze protejarea sistemelor naturale care intretin viata: aer, apa, soluri, vietuitoare.

5. Principiul previziunii. Aceasta vizeaza cautarea si descoperirea de noi resurse, precum si a unor noi tehnologii de valorificare a acestora, cu mult timp inaintate de epuizarea resurselor actuale sau a imbatranirii tehnologiilor.

6. Principiul incarcarii eficiente a ecosistemelor. Capacitatea de incarcare a ecosistemelor trebuie sa fie cuprinsa in limite rationale si in acelasi timp, productia si veniturile sa fie constante in timp. Aceasta se determina prin luarea in calcul a unor indicatori ca: numarul mediu de turisti, durata medie a  sejurului, preferinta relativa a turistilor, numarul zile turist, etc., precum si folosirea unei metodologii adecvate de masurare a circulatiei turistice, corelate cu determinarea capacitatii resurselor, prin respectarea cerintelor limite fundamentale (pragul de toleranta, pragul de confort, pragul fizic).

7. Principiul existentei unui rezervor de resurse. Acest principiu se refera la necesitatea unei rate minime de consumare a resurselor nerecuperabile.

Fig.2.9 Principii care transforma agroturismul intr-un turism durabil

Principles that transform rural tourism in a sustainable tourism

8. Principiul minimizarii impactului activitatii agroturistice asupra integritatii ecosistemelor. Acesta vizeaza ca impactele adverse asupra calitatii aerului, apei si altor elemente naturale sa fie minimalizat.

9. Principiul viabilitatii economice. Potrivit acestui principiu politica locala trebuie sa urmareasca bunastarea economica a comunitatii si in acelasi timp sa respecte politicile guvernamentale care stabilesc limitele cresterii economice.

10. Principiul integrarii controlului la nivelul comunitatii rurale. Se refera la controlul exercitat in legatura cu deciziile de dezvoltare, care afecteaza ecosistemele locale si care trebuie sa fie unic pentru toate activitatile desfasurate, pentru a asigura echilibrul intre aceste activitati.