Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice




Acasa » didactica » carti
Fiul mortii de heikki toppila traducere de angela croitoru

Fiul mortii de heikki toppila traducere de angela croitoru




HEIKKI TOPPILA

FIUL MORTII

Traducere de ANGELA CROITORU

La hotarul dintre viata si moarte se vad ratacind multimi de oameni sleiti, pustiiti de boli, tirindu-se asemeni unor inspaimin-tatoare si respingatoare stirvuri. Moartea le-a insemnat cu pecetea ei carcasele puturoase, desi spre pajistile insorite ale vietii nazuieste inca sufletul incarcat de pacate.

Aceasta este calea pe care o strabate si Siiveri, fiul mortii, ucigas si sperjur, un om negricios, slab, pe jumatate orb, care de trei ori a scapat de securea calaului si al carui spate e insemnat de cicatricile usturatoare ale biciului la care a fost de sapte ori osindit. Acolo Siiveri-Fiul-Mortii se invirte in acelasi cerc, intem­nitat in timpul care se reinnoieste mereu, repetindu-si ratacirile vietii, el merge cu pasi gravi de la casa la casa prin satele intune­cate de dincolo de tarmul desteptarii, se invirteste, cu carnea-i stirnita, strabate ca si inainte cararea stralucitoare, deschide o usa familiara, recunoaste chipul stiut al unei fete. Dar privirea fetei e stranie, lui Siiveri i-e frica. Ce sa se fi intimplat oare ? Privirea fetei e intr-adevar foarte ciudata Siiveri arunca o privire piezisa. Vede o vatra imbicsita de funingine, o banca, o etajera, birnele innegrite ale peretilor. Cit e de ciudata aceasta incapere, incaperea aceasta atit de intima odinioara. Iese si o ia de-a lungul cararii ce duce la remiza Tatal fetei il intimpina dojenindu-l.




Hal de barbat, sa lase o fata in starea asta, bombane tatal. Toate astea au imbolnavit-o, si mi-e de-a dreptul teama a ma gindesc ce-o sa se aleaga de capul ei.

Tatal are un aer grav, e suparat, si cind bombane graseiaza putin. Siiveri nu raspunde nimic si-o apuca pe cararea care duce la pasune.

Uita-te la el cum o intinde ca un pierde-vara, desi stie prea bine cum stau lucrurile.

Batrinul continua sa bombane cu aceeasi graseiere. Siiveri isi vede de drumul lui, nici macar nu intoarce capul, desi privirea ba-trinului ii arde ceafa, merge doar cufundat in sine.

Viata lui Siiveri se scurgea cu repeziciune in vremea cinci batea caile pacatului si se lasa purtat de zadarnicul virtej al pla­cerilor.

Si iata ca acum trebuie sa fie biciuit O poveste urita, nici vorba Se gasea la ferma lui Ramala, beat, chefuind cu mai multi„ cind iapa cea neagra aparu in curte, sub fereastra, si bau din mustul care fermenta in cada. Bau lichidul cum ar fi baut apa„ astfel incit, dupa ce se clatina o clipa pe picioare, se prabusi ca lovita de-un glont.

Iapa neagra a crapat, iapa neagra a crapat, strigara copiii, adunati in fata usii.

Oamenii dadura buzna in curte.

S-a curatat repede, zise umil.

Atit i-a fost, zise stapinul casei. Jupuiti-i pielea !

Si intreaga ceata de betivani tabarira si jupuira iapa, care in clipa urmatoare alerga din nou prin curte, desi pielea ii zacea in iarba.

Si iata-l acum pe Siiveri biciuit pentru isprava asta ; nuielele ii gidila familiar pielea cicatrizata. Numai el e pedepsit Pedeapsa aceasta cruda stirneste minia lui Siiveri. Numai lui i-au jucat ren­ghiul asta, sa fie biciuit pentru ca a jupuit un cal Si totusi luasera, parte si altii, de altfel chiar stapinul casei ii indemnase s-o faca, si el insusi pusese mina impreuna cu ceilalti

Foarte rau ca s-a intimplat asa O sa se razbune el, o sa-jupoaie si vacile lui Ramala Ei da, asa va face, va jupui vacile-lui Ramala. Si ce-o sa mai rida atunci, o sa-i invete Siiveri minte Vacile jupuite mugesc inaintea portii lui Ramala, slugile striga, si stapina casei lesina in pragul grajdului Siiveri se prapadeste de ris Dar ce-i asta ? Clipeste din ochi. Va trebui oare sa plinga acuma dupa ce-a ris pe saturate ? Sade pe o banca, la ferma luf Ratyla, mincindu-si merindele din traista, cind stapina casei iese-n prag strigindu-l :

-— Ia vino'ncoa, la grajd !

Si cind se duce, acolo, in Fata grajdului, vede vacile jupuite,, cu carnea tumefiata, siroind de singe.

Doamne sfinte, exclama Siiveri, nu erau vacile lu£ Ramala ?

Siiveri e intins pe banca, legat, si lovituri de nuiele cad cu nemiluita pe spinarea lui. Ele ii gidila cu familiaritate pielea cica­trizata Doar el e pedepsit Si sufera cumplit din cauza asta Doar el e pedepsit Ce sa fie aparitia asta intunecata ? E aceeasi iapa neagra, si Siiveri izbeste in pielea ei cu pumnii pentru a o jupui, izbeste, izbeste mereu, la nesfirsit

Asa se scurge existenta lui Siiveri, retraindu-si mereu trecutul, in felul acesta isi plateste grelele pacate. Si in timp ce zace acolo, in groapa caznelor, maica-sa vine sa-i racoreasca fruntea incinsa.

Trebuie s-o induri si pe asta, ii spune mama, pacatele-ti sint grele.

Da, sint grele, repeta Siiveri.

Abia acum si-a dat seama. Sint grele Acum, ca mama lui a venit sa-l vada, se simte atit de bine. Acum nu mai e decit un baietas care se joaca cu un cal de lemn alb, avind parca ciorapi negri in picioare. Mustele nu-i dau pace, una chiar il si inteapa in genunchi. Siiveri prinde gingania, o chinuieste un pic, apoi ii smulge labele si aripile si in cele din urma o omoara.

-— N-o omori, ii spune mama. E pacat.

Ce-i aia pacat ? intreaba Siiveri.

in timp ce i se explica ce e un pacat, aude undeva o voce tremurata :

Si chiar de-ti sint pacatele rosii ca singele, se vor albi ca zapada

Batrinul Ihanteri talmaceste cuvintul Domnului oamenilor care stau pe iarba, in curte, el le spune ca orice rau se toceste si piere incetul cu incetul, numai binele ramine, negrul devine alb Si Siiveri simte in sinea lui ca odata si odata, la sfirsitul vremurilor, si pacatele lui rosii ca singele se vor albi, demult a simtit lucrul acesta.

Dar, mai de departe, se aude o voce inghetata, cuvintele nein­duplecate ale omului sever care citeste textul legii :

Oricine va avea legaturi cu o ruda legitima sau nelegitima, in linie ascendenta sau descendenta, si daca legatura are loc cu fiica fratelui, sau cu fiica surorii, sau cu urmasii lor, si daca ast­fel are loc un adulter simplu sau dublu intre rude apjopiate, bar­batul va fi tras pe roata, iar femeia adultera vafi arsa pe esafod Daca insa, ca aici, legatura e mai putin grava, un simplu pacat trupesc cu o femeie necasatorita, omul va fi pedepsit cu patruzeci de lovituri de nuiele

Si iata. O osinda singeroasa il asteapta acurn pe Siiveri. Dar e sfatuit sa se impace, si curind iata-l in fata unei porti preabine-cunoscute. Ograda e plina de gunoi, o pisica moarta zace chiar pe scara. Siiveri intra in casa, deschide o usa pe care o stie bine si se trezeste in fata unei fete pe care o stie la fel de bine.

Buna seara.

Siiveri se asaza pe banra fara ca cineva sa-l fi poftit.

Asadar nu prea merge treaba ?

Fara a-i raspunde, fata il priveste straniu, cu ochii injectati. Ea ramine locului, scotocind intr-un cos.

Nu merge treaba ?

Fata il priveste. Are o privire foarte ciudata, care pe Siiveri

il face sa se cutremure. intr-adevar, privirea ei e foarte ciudata.

Din cos se-aude un scincet.

Ce ai acolo, un copil ?

Si iata-l acum inaintea lui Siiveri pe Santeri Kalaoja, noui iubit al fetei.

Va sa zica asta era povestea ? bombane Siiveri, si cei doi se si incaiera acolo in curte.

Omul loveste, Siiveri loveste, in timp ce fata, cu pumnul ridi­cat, striga ceva de neinteles, atitindu-l pe Santeri impotriva Iu» Siiveri.

Siiveri o ia la fuga dinaintea lui Santeri si se afunda intr-c padure intunecoasa, ratacind de-a lungul unor poteci umbroase si intortocheate. Dinapoia arborilor il pindesc omuleti de-o schioapa, care, in vreme ce el se tiraste fara nici o aparare, il inteapa cu arme ascutite, ce-i produc o durere usturatoare. Siiveri-Fiul-Mcrtii cauta scapare in cel mai adinc desis, dar cine-l asteapta acolo ? tocmai Santeri Kalaoja care-l ameninta cu un cutit, scrisnind din dinti, miriind ca o fiara, provocindu-l Se incaiera cu furie, pumnii izbesc cu un zgomot surd carnea, dintii scrisnesc. Se bat scaldati in sudoare, opintindu-se, gifiind. Siiveri ii smulge arma lui Santeri si izbeste cu toata puterea. Se aude un piriit oribil, ceva cedeaza si Siiveri simte ca Santeri isi varsa asupra lui singele, un singe cald, cu miros respingator. Sleit, se prabuseste sub muribund. O greata puternica il cuprinde, in timp ce singele cald curge de-a lungul corpului sau. Nu vede, n-aude si nu mai simte nimic altceva. Singele cald curge fara incetare peste el, inabusindu-l cu miro­sul lui



Si inainte ca lesinul sa-l cuprinda, Siiveri apuca sa strige :

— Luati de pe mine vesmintul razbunarii, luati de pe mine

vesmintul razbunarii !

intr-un tirziu, il desteapta o durere ascutita in spate. Ceata

piticilor se agita, striga si gesticuleaza in jurul unor oameni care

il lovesc.

Vai tie, Siiveri-Fiu-al-Mortii, l-ai ucis pe Santeri Kalaoja ! Ei striga si scrisnesc din dinti, impungindu-l cu armele lor pe

omul care fuge.

Doboriti-l pe ucigas, doboriti-l pe Siiveri-Fiul-Mortii !

Siiveri strabate padurea alergind pe carari intunecoase si in­tortocheate. Oamenii il urmaresc, strigind si injurind, pina cind ii pierd urma. Ramas singur in mijlocul padurii, Siiveri isi da seama ca e scaldat in singe si geme :

Luati de pe mine vesmintul razbunarii !

Si din nou apare mama lui si-i racoreste fruntea infierbintata.

Nu m-atinge, mama, mi-e haina plina de singe.

Da, fiule, e drept sa fie asa, spune mama. Mai trebuie sa rabzi, pacatele-ti sint grele.

Da, sint grele, grele, repeta Siiveri.

A aflat-o pe pielea lui Buna lui mama a venit sa-l vada. Din nou, Siiveri se simte mai bine. Se simte copil, e acasa in patul lui si, linga el, mama ii explica ce inseamna un pacat, un mare pacat.

Ce-i aia pacat ? intreaba Siiveri.

Mai e acolo pe banca si calul de lemn, care intre timp s-a facut negru de tot, si Siiveri ii spala coapsele intunecate, in vreme ce, alaturi de el, mama ii explica ce inseamna un pacat, un mare pacat.

Ce-i aia un pacat ? intreaba Siiveri.

Si i se explica ce e un pacat si ce urmari are un pacat, o pedeapsa aspra, aceasta e urmarea. Legea spune : ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ceea ce altuia faci, tie ti se va face, cine-si ucide aproapele, va fi la rindul lui ucis

Vai tie, Siiveri-Fiu-al-Mortii, l-ai ucis pe Santeri Kalaoja ! Si iarasi parca ar visa. Se afla intr-un loc in care trebuie sa

ucida, pentru ca acesta e ordinul autoritatilor. Ce miros ingrozitor de singe omenesc ! Parca ar fi beat Iata-i acum pe toti O gra­mada de oameni se balacesc intr-o balta de singe, clatinindu-se inmanuncheati. Siiveri se afla in mijlocul celor pe care i-a ucis in razboi. Aceste hoituri nu-l mai inspaiminta, pe acestia nu i-a ucis numai el, si a fost aproape silit s-o faca, se simtea cuprins de-o. ciudata betie a crimei, insingerat din cap pina in picioare, strivea carne omeneasca vie, prefacind-o intr-o informa masa neagra.

Vai tie, omule, ce-ai facut ? aude o voce. Singele fratilor tai striga din pamint

Dar ce ? raspunde Siiveri. Sint paznicul fratilor mei ? Strabate cu pasi inceti acest cimp acoperit de raniti, unde

trunchiuri fara brate si fara picioare il imbrincesc cu cioturile bratelor si cu capetele lor. Siiveri izbucneste in ris la vederea lor. Un batrinel cu parul carunt alearga pe urmele lui, leganindu-se pe cioturile scurte ale picioarelor insingerate, si se agata de mina lui cu dintii. Asta il amuza pe Siiveri, dintii putrezi ai batrinulul trosnesc, izbindu-se de mina lui osoasa. Nu simte nici o durere, caci toate acestea le-a facut impreuna cu ceilalti in virtejul raz­boiului. Asta nu lasa remuscari E intr-adevar nostim batrinelul, cu parul lui carunt stropit de singe cazindu-i pe gitul subtire, si miinile sale mici, fara degete, cauta sa-i apuce mina. Siiveri se prapadeste de ris. Locurile astea nu-l inspaiminta, ba e chiar pla­cut aici.

Dar iata ca e tras in alta parte, un lant parca-l smuceste irt sus. Si din nou se afla in fata casutei bine cunoscute, in jurul careia Siiveri se invirteste ca o catea in calduri. El vede fata din­colo de usa. Sta acolo, scotocind in cos. Siiveri se invirteste in jurul casei ca o catea in calduri. Tatal fetei iese si o ia catre sat, merge pentru o daravera, are o hirtie de o mie in buzunar. Batrinul a depus marturie mincinoasa in povestea cu Santeri Kalaoja. Siiveri scrisneste din dinti urmarindu-l pe batrin, stie ca acesta are o hirtie de o mie in buzunar. De ce l-a aparat batrinul pe Santeri Kalaoja in fata justitiei ? Siiveri se duce in padure si se izbeste cu capul de trunchiul unui copac. De ce l-a aparat batrinul pe Santeri Kalaoja ?

Cu hirtia de o mie in buzunar, batrinul isi vede de drumul lui, in timp ce Siiveri face un ocol prin padure si-i infige cutitul in plamini. Acum are din nou bani, rachiu, si in fata lui o noapte intreaga de desfriu O sala de bal plina de femei si barbati ; de mult i-a devenit familiara aceasta casa inabusitoare, aceasta inca­pere ticsita de perechi invirtindu-se intr-o gramada informa. Siiveri e si el luat de aceasta multime, de aceasta gloata miscatoare, unde se imbulzesc unii in altii. Cineva il tine cu sila in acest ciorchine omenesc, din care tare ar vrea sa iasa, dar nu poate scapa. Brate goale si lungi ca niste serpi se desprind din multime, il cuprind, il atrag in aceasta tarasenie, in care barbati si femei, inghesuiti unii in altii, se duc si vin purtati de-aceeasi miscare. Brate galbene si osoase ii string corpul descarnat, sute de miini negricioase cu unghii ca niste gheare il trag de colo-colo. Injurind, Siiveri se chinuie sa iasa din gloata, dar se gaseste neputincios inaintea unei asemenea multimi. Turma omeneasca da din colt in colt ca un animal inform. Din toate partile, brate si picioare se desprind ca tantaculele lungi ale unei moluste primitive pentru a-i atrage pe noii-veniti in valmaseala lor. Siiveri-Fiul-Mortii e tirit in acelasi virtej. Acum stie unde se afla, de mii de ori s-a mai zbatut in pra­pastia aceasta ; astfel isi plateste vechile pacate.

Dar dansul se iuteste si Siiveri se simte hartuit in aceeasi mis­care. E oprimat, chinuit, in culmea disperarii. Din nou il vede pe batrin mergind de-a lungul drumului inghetat; pantofii proaspat unsi ii aluneca, batrinul se clatina, cade ; e foarte in virsta si putin cam ramolit, i-e rusine ca a cazut, isi indreapta spinarea pentru a-si da o infatisare mai barbateasca si bilbiie cu o voce nehotarita.

Lasa numai sa ajung acasa, ca-mi pun ei cuie la tocuri. Batrinul graseiaza putin si oamenii rid de el.

Da in mintea copiilor mosul, zic ei, i-e rusine ca a cazut. Pantofii-i luneca si nici picioarele nu-l mai tin

Batrinul incuviinteaza si oamenii il iau in ris. Dar Siiveri-Fiul-Mortii stie ca batrinul are o hirtie de o mie in buzunar, el face un ocol prin padure si-i infige cutitul in plamini, apoi o ia la goana, ocolind hambarul si iazul.

indurare, Doamne, indurare, Doamne !

Hirtia de o mie ii arde pieptul si indelungul dezmat nocturn Teincepe. Rachiul tare si arzator clocoteste in el, in timp ce in jur zumzaie viata si dansul obscen al pacatului. Siiveri e tirit in mijlocul acestor fiinte gelatinoase, prins in virtejul dansului ca un peste in apa, in timp ce sini goi, atirninzi, si burti supte ii ating in trecere trupul descarnat. Asta ii da o ciudata voluptate, care pare ca-l vlaguieste, aceasta atingere stirneste o durere cunoscuta carnii sale torturate, brazdate de rani. E dureroasa voluptate a carnii, devenita insensibila de prea multa suferinta, dospita in chi­nuri de iad. Siiveri se desfata, gustind cu zgircenie pina si cea mai mica senzatie de placere, ca avarul care molfaie un cap de scrum­bie putreda. Voluptatea asta il sleieste si-l adoarme.

Siiveri se trezeste cu o senzatie de durere : il bat cu nuiele murate in saramura : pentru ca jupuise calul Doamne, si ce doare ! Si asta, doar pentru ca jupuise calul, dar lasa c-o sa vada ei Totusi, nu-i face placere sa se gindeasca la toate acestea S-a sfirsit cu jupuiala, se bea din nou si, in toiul petrecerii, iapa jupuita apare clatinindu-se in pragul incaperii, balabanindu-si capul de la stinga la dreapta. Copiii urla, betivii racnesc :



Ce cauti aici, mirtoaga ?

Crapa odata, sperietoare, crapa odata !

Ah, fire-ai sa fii

Femeile bocesc si stapina casei a inghetat de groaza.

Dar numai Siiveri e osindit la nu stiu cite lovituri de bici Asta il doare si mai mult decit nuielele sarate dar lasa c-o sa vada ei

Si acum Siiveri, din nou liber, se afla in padure. La adapostul unui tufis, o cada cu must. El mina intr-acolo cele doua vaci, vaca cu talanga si cea cu capul baltat, abia cumparata de la tirg. Hai­deti, umpleti-va burduhanele ! Vacile beau mustul si se prabusesc in iarba. Siiveri le jupoaie pielea si se duce sa astepte la Ramala.

Si cind se lasa seara si vacile se intorc, alaturi de celelalte, se tirasc pe genunchi si cele doua vaci jupuite, scotind mugete sfisie-toare. Privelistea e cumplita. Slugile striga si stapina casei lesina in pragul grajdului. Dar pe Siiveri il tine risul. Iata o razbunare frateasca pentru ei. De ce sa fie numai el condamnat la bici ?

Apoi totul se incetoseaza. Acum se afla undeva, in alta parte. I se arata doua vaci jupuite, cu carnea tumefiata, rotindu-se in cerc, tirindu-si in urma lor pieile singerinde, si o voce furioasa repeta :

Tu ai facut asta ? Tu ai facut asta ? Si din nou totul se incetoseaza.

Se gaseste acum undeva, la o mare adincime, in inima pamin-tului, in mijlocul unei materii grele si viscoase. E greu sa te misti aici, trebuie sa dai din coate si sa te opintesti. Iata din nou casa, ceata de betivani misuna inauntru, o lumina albastra intunecata straluceste prin fereastra. Cineva s-a si dus sa vada despre ce e vorba. Se aud strigate nedeslusite in curte si in tinda. Cineva striga din usa ca iapa neagra care a baut must zace acum moarta in curte.

Las-o acolo, i se raspunde dinauntru.

— Sa mergem totusi s-o jupuim de piele, propune o voce de stapin.

Siiveri se duce in curte si jupoaie o mirtoaga neagra, mare cit un munte urias si puturos, si i se pare ca de o suta de ani se afla acolo jupuind acelasi stirv. Se intuneca si miinile aluneca intre carne si piele. Cineva spune ca mirtoaga e vie. intr-adevar, se misca, iat-o in lumina albastra miscindu-se greoi. Capul jupuit, de-o albeata stralucitoare, are o usoara miscare ciudata : sus, jos, sus, jos Siiveri e inspaimantat, da pe git un pahar, si inca unul. Lumea se invirteste cu el si urechile ii vijiie. Din nou vede ciorchinele de oameni beti forfotind, dansind, imbratisindu-se Undeva stralu­ceste o lumina rosie. Dumnezeule, ce e asta ! ? Oameni cu nasturi care lucesc vin, il duc pe Siiveri in sala spatioasa a tribunalului si judecatorul rosteste o sentinta severa.

Cum, numai eu ? face Siiveri, incercind sa se apere, dar judecatorul il da afara.

in vestibul si in curte o ceata de oameni negri il batjocoresc galagios :

Nu te speria, pacatos batrin Ah, ah, ah !

intr-adevar, si-a primit de-acum pedeapsa Dar astia care rid de el Siiveri se hotaraste sa se razbune Iata cele doua vaci frumoase ale lui Ramala pascind iarba galbena, le da sa bea un must tare. Ele beau cu lacomie, apoi cad pe spate, cu picioarele in sus. Si totul reincepe : jupuirea, apoi scena de la ferma si de la gospodarie.

Cine a facut-o ? Cine-a facut-o ?

Siiveri e la strimtoare. Din nou e biciuit pentru asta. Si mereu la fel, mereu la fel, pina la sfirsitul veacurilor

Omul culege ce-a semanat

Nu-si mai aduce aminte de cit timp zace acolo, dar aude o voce de-aproape :

Omul culege ce-a semanat

Se simte foarte rau, nu poate misca nici miinile, nici picioa­rele, si iata-l pe batrinul care-l dojeneste :

Ai parasit-o pe fata ; tu, un barbat

Batrinul ii apare limpede in lumina albastra intunecata.

Asadar, ai fost biciuit si acum zaci aici ? Asta si meritai. Fata sta alaturi de el si leagana cosul.

Ai un copil acolo ?

Se simte atit de rau in pat, spatele ii arde ca si cum i-ar fi luat foc, nu poate ridica nici bratele, nici picioarele

O lumina rosie straluceste la usa. il vede pe noul ei barbat Santeri Kalaoja Are nasul coroiat si gheare de vultur ; se arunca asupra lui Siiveri, il musca si—1 loveste cu picioarele. Fata sta linga cos si ride. Barbatul e noul iubit al fetei, Santeri Kalaoja.

indurare, Doamne, Doamne Isuse, indurare.

Siiveri se afunda tot mai adinc intr-o prapastie viscoasa si lipicioasa. I-e frica, se simte rau. Mici gnomi roiesc in jurul lui, il musca, il inteapa — un zbirniit de tauni, un urlet suierator, repetat de mii de guri, ii umple urechile :

Vai tie, Siiveri-Fiu-al-Mortii, l-ai ucis pe Santeri Kalaoja. Siiveri se ridica, i-alunga pe pitici, inainteaza tirindu-se prin

materia cleioasa, merge tirindu-se in noroi ca o reptila informa din primele timpuri ale omenirii. in fata lui ceva se misca Siiveri il urmareste cu privirea E batrinul, sfrijit de tot, care inainteaza clatinindu-se. Si lui i-e foarte greu sa mearga. Din cinc in cind cade si biiguie :

Lasati numai s-ajung acasa, ca bat eu cuie la tocuri ! Siiveri se tiraste spre el, il urmareste, celalalt fuge cu gu

strimbata de-un rictus care-i descopera dintii si in cele din urr il doboara. Zac acolo unul peste altul, geniind de durere. il ci prinde o senzatie ciudata. Ce se intimpla ? Ei sint parca o singura faptura vie, cele patru brate si cele patru picioare fac miscari ciudate, iar cutitul e adinc infipt in plamini

Dumnezeu sa se indure de noi.

Siiveri se desteapta din visul sau cumplit. Toate madularele ii ard, simte o apasare, spiritul sau e stapinit de groaza, pacatele pe care le-a savirsit cu buna stiinta ii apasa constiinta ca niste stinci.

Cind va straluci soarele in aceasta intunecime ? striga Siiveri ingrozit. Scoateti de pe mine vesmintul razbunarii, scoateti de pe mine vesmintul razbunarii !

Esti negru si rosu ca singele, rosteste o voce necrutatoare, indelung trebuiesti spalat, indelung trebuiesti purificat prin sufe­rinta



— Spala-ma, spala-ma, Sabaoth, Domn al ostirilor ! Sint ne­gru si rosu ca singele. Spala-ma, spala-ma.

Si din nou Siiveri e tras in jos, smucit ou un lant intr-un fel de materie albastra, din nou vede ceata betivilor Cineva striga :

Iapa neagra a baut must, zace in curte in nesimtire.

in departare straluceste o lumina rosie, dar sub ochii lui staruie imaginea calului mort. Cu totii impreuna il jupoaie Dar nici n-apuca sa-i astearna pielea in iarba, ca animalul se si ridica. Sta-pina casei tipa, tipa si stapanul, in timp ce iapa umbla clatinindu-se prin curte, leganindu-si cu o miscare ritmica, de la dreapta la stinga, capul jupuit si buhait Apoi totul se incetoseaza. Toropit, aproape inconstient, Siiveri aude din nou vocea care-i dezvaluie ca-i vor mai creste peri, peri albi noi-nouti, ca negrul va deveni alb Asta pricepe si Siiveri, de altfel a si presimtit-o demult, ca in cele din urma, in focul suferintelor, crimele se spala.

Ca dintr-un lesin dureros, vinat ca cenusa, Siiveri aude ex­punerea judecatorului. Se infatiseaza tot felul de crime, si vocea omului care citeste legea are un ciudat sunet metalic :

— Oricine va avea legatura cu o ruda legitima sau neligitima, in linie ascendenta sau descendenta, si daca legatura are loc cu fiica fratelui, sau cu fiica surorii, sau cu urmasii lor, si daca astfel are loc un adulter simplu sau dublu intre rude apropiate, barbatul va fi ttras pe roata, iar femeia adultera va fi arsa pe esafod Daca insa, ca aici, legatura e mai putin grava, un simplu pacat trupesc cu o femeie necasatorita, omul va fi pedepsit cu patruzeci de lovituri de nuiele

Aceasta era deci osinda lui Siiveri, a treia osinda, si acum s-a ajuns la cercetarea celei de-a saptea crime. Siiveri se afla in camera de tortura. I se da pucioasa topita ca sa i se sporeasca durerile. I se striveste degetul mare, i se intind membrele. Se aud horcaituri si gifiieli. Calaul stringe surubul si invirte pirghia, in timp ce judecatorul vorbeste prizonierului si da ordine calaului. —■ invirte pirghia, invirte pirghia. Altfel nu scoti nimica de la el. Stringe-i mai virtos bratele si picioarele Marturiseste el pina la urma inca putin O sa spuna totul, pacatosul Oare astia nu simt durerile ? Nu-i posibil Ai facut-o singur ? Cu un cutit Fireste Erai orbit de minie cind ai lovit ? Slabeste un pic, prizonierul marturiseste Cu un cutit Da, da Slabeste un pic catusele, sa inteleg ce spune Din cauza fetei ? Un copil, fetei tale ? Gifiie si horcaie iarasi, nu se intelege ce spune. Da pirghia putin inapoi inca putin Din cauza fetei, zici ? Vor­beste fara inconjur, da-i drumul in numele legii si-al dreptatii, fireste A avut un copil V-ati batut Vorbeste deschis, nu-ti pui pielea in joc pentru asta Santeri Kalaoja a inceput ? Spune pe sleau, nu-ti risti pielea pentru asta O lupta dreapta Ai martori ? Pe tata si pe fiica. E in regula, e in regula

Iata-l pe Siiveri inaintea tribunalului, dar fiica si tatal dau vjna pe el. Cui ce-i pasa de-un detinut, de-un pierde-vara cu siguranta condamnat la pieire ?

Siiveri trage o injuratura inaintea tribunalului si se mai alege si cu o amenda pe deasupra. Dar ce importanta mai poate avea imparatul insa il iarta de pedeapsa cu moartea, si din nou Siiveri e liber Apoi, intre timp, razboiul, vremuri tulburi si, ca divertis­ment, o mica petrecere, unde e mingiiat cu nuiele. Timpul trece, de bine de rau, si vine rindul sa fie cercetata isprava lui cea mare. Judecatorul si pastorul il interogheaza sub juramint :

Siiveri, fiu al Suzanei, tu esti cel ce l-ai ucis pe batrin

Nu ma torturati, striga Siiveri, am ucis, am ucis.

Asa se scurge existenta lui Siiveri, o vesnica repetare a trecu­tului. Batrina striga din poarta fermei lui Ratyla :

Vino-ncoa, la grajd !

Dar ce s-a intimplat ?

Siiveri se duce. Doua vaci jupuite mugesc in ocol.

Cine a facut asta ? Cine a facut asta ?

Batrina e minioasa foc. Siiveri pleaca coplesit de rusine Dumnezeule, indurare ! Iat-o din nou pe fata si pe Santeri Ka-laoja — si iar incaierarea si omorul. Mintea lui Siiveri se cufunda pe de-a-ntregul in ceata. Iad si osinda ! Totul se amesteca intr-un singur virtej. Cind se vor sfirsi toate acestea ? Vesnic acelasi chin si aceeasi rusine, fie-ti mila, Doamne ! Si iata-l acum si pe tatal fetei, cel care a marturisit fals in fata justitiei ; din cauza asta zace acum aici, horcaind, ucis

indura-te, Dumnezeule, Doamne Iisuse, indurare !

Siiveri evadeaza. De data asta izbuteste si el sa fuga. Iad si osinda ! A izbutit si el odata sa fuga. inaintea lui cineva se bala-bane ca o fisie de ceata. E mama, care-l ascunde pe Siiveri in spatele ei. Se simte atit de bine sub ocrotirea maica-si.

Inaintea lor, pe-o frumoasa pajiste, vad plimbindu-se prieteni din anii trecuti ai virstei de aur a tineretii. Si, minune ! Siiveri nu-si crede ochilor, iata iapa neagra venindu-i in intimpinare, cu capul sus, calcind cu un pas sprinten, ca altadata. Dar nu mai e neagra, capul si gitul ii sint albe, si spatele ii este acoperit cu o invelitoare alba.

Ridica invelitoarea, i se spune.

Si cind Siiveri da la o parte patura, vede un par alb ca zapada si fin ca matasea.

A fost facut sa creasca sub patura, i se explica.

Siiveri il netezeste cu mina intr-adevar, parul i-a crescut peste tot, un par alb ca zapada. La picioare, sub genunchi, acolo unde nu fusese jupuita, mai e inca par negru si amestecat, dar in celelalte parti e peste tot alb.

— E Balaia acum — i se spune — negrul s-a facut alb.

Siiveri se bucura de toate astea, ii face placere sa priveasca animalul alb care se zbenguie in fata lui, pe iarba. Beat de fericire, Siiveri ingina :

Zideste-mi, Doamne, un adapost, sa ma ascund de paca­tele mele, zideste-mi o ascunzatoare si imprejmuieste-o cu o ingra­ditura de fier.

Aceste ginduri ii trec prin cap lui Siiveri, in timp ce o lumina ciudata il lumineaza, si se simte fericit

Apoi, mama vine din nou catre el si-l duce spre o lumina stralucitoare. Doi copii frumosi vin din directia luminii, plutind pe-o cale aurita. Cusaturile straielor lor stralucesc ca pietrele pre­tioase, in timp ce copiii se apropie, precipitindu-se catre el, Siiveri recunoaste pe fata unuia trasaturile fetei pe care o iubise, si in fetita care-i danseaza in preajma, pe copilul lor drag

— Iata-i, zice mama, in curind vei fi izbavit de toate.

Da, in curind

Dai' demonul indoielii pune stapinire pe cugetul lui Siiveri. Sa fi venit oare ceasul acela ? Sa se sfirseasca oare tot raul asa curind ? Nu, nu e posibil sa se fi sfirsit, inca nu Si in clipa cind fata si copilul plutesc foarte aproape, Siiveri incearca sa-i atinga. Dar intre ei se afla un zid de netrecut, si fata impreuna cu copilul se face nevazuta ca intr-o ceata. Siiveri nu mai vede si nu mai aude nimic Numai o ciudata dorinta il impinge mereu inainte, ina­inte O disperare fara seaman il mistuie, il mina mereu inainte. Din nou se afla in curtea din dos a fermei lui Ratyla, doua vaci jupuite mugesc in ocol, batrina urla, furioasa foc :

Tu ai facut-o ? Tu ai facut-o ?

Astfel se invirteste Siiveri-Fiul-Mortii, retraindu-si ratacirile vietii — zi si noapte, vara si iarna, astfel poate fi vazut indrep-tindu-se catre tarmurile vesniciei, platindu-si pacatele grele in mistuitorul foc al suferintelor.

Traducere de ANGELA CROITORU







Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




FIUL MORTII de HEIKKI TOPPILA Traducere de Angela Croitoru
CHICOTELE LUI MARS SI SUSPINELE DE FRUSTRARE ALE ATENEI
MIRCEA CUZINO-STANESCU - N.A.T.O. SI DESOVIETIZAREA ROMANIEI
Piratii Marii Negre - drama electronica in trei acte
Baieti de gasca - Dan Lungu
Povestea unei minti bolnave




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu