Comunicarea si reusita sociala

Comunicarea si reusita sociala

Formele comunicarii

Comunicarea este un element de baza al existentei umane fara de care aceasta nu s-ar derula , ea actionand ca intermediar intre noi si ceilalti, dar si ca oglinda, indeplinind importanta functie de control. Comunicarea reprezinta schimbul de informatii, in timp ce relatia de comunicare cu mediul inconjurator este cea mai importanta conditie pentru sanatatea psihica.

Comunicarea presupune interactiune sociala, prin intermediul modurilor de comportare innascute sau dobandite, precum si existenta unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise si receptionate, constient sau inconstient.

Se pot identifica doua dimensiuni ale acestui proces, respectiv:

dimensiunea relationala

- un nivel redus de comunicare determina o relatie superficiala, formala;

- o comunicare eficienta determina o relatie profunda, serioasa.

dimensiunea comunitara: la scoala, grupul de prieteni, locul de munca, familia, orice forma de microcomunitate.

Orice atitudine pe care o abordam comunica ceva despre noi si determina, constient sau inconstient, o reactie de raspuns din partea celorlalti, putand fi factor declansator si sustinator constant al procesului de evolutie sociala. Importanta fenomenului a determinat elaborarea unor reguli care formeaza:

Decalogul comunicarii

Nu poti sa nu comunici.

A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine.

A comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt.

A comunica presupune a sti sa asculti.

A comunica presupune a intelege mesajele.

A comunica presupune a da feed-back-uri.

A comunica presupune a intelege personalitatea unei relatii.

A comunica presupune a sti sa-ti exprimi sentimentele.

A comunica presupune a accepta conflictele.

A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.

Orice comunicare presupune o structura precisa ce cuprinde trei elemente de baza: emitatorul, cel de la care porneste initial comunicarea, mesajul fie el verbal, non-verbal, direct sau indirect si receptorul, cel care receptioneaza mesajul. Pe parcursul comunicarii, partenerii isi pot schimba rolurile receptorul devenind emitator si invers. De cele mai multe ori se interpun intre emitator si receptor o serie de factori perturbatori, tocmai de aceea, pentru asigurarea unei comunicari eficiente, nedistorsionate, se impune ca:

v    emitatorul

sa cunoasca resursele de receptare ale receptorului si sa foloseasca un limbaj expresiv, accesibil acestuia;

sa-i ofere mesaje pe care sa le inteleaga;

sa-i ofere elemente suplimentare de intelegere a mesajului.

v    mesajul

sa fie clar, explicit;

sa fie convingator,adecvat, obiectiv;

sa fie concis, complet, de calitate;

sa aiba un suport adecvat continutului.

v    receptorul

sa fie receptiv;

sa fie interesat;

sa fie flexibil

FACTORI  PERTURBATORI

FEED-BACK

Fig. Circuitul informatiei in procesul de comunicare

Stabilirea unor relatii comunicationale necorespunzatoare intre parteneri determina atat blocarea comunicarii in ansamblu intre cei doi, precum si alterarea relatiilor evidente prin conduitele adoptate ulterior. Exista o serie de modalitati ineficiente de abordare care pot bloca comunicarea sau chiar periclita relatia dintre parteneri:

Critica- evaluarea negativa a celeilalte persoane, a atitudinilor sau actiunilor sale.

Ex.: " Tu esti de vina."

Etichetarea- folosirea etichetelor in caracterizarea unei persoane.

Ex.: " Toti sunteti insensibili.", " Ce prostie! Vorbesti ca un taran."

Lauda evaluativa- a evalua in termeni generali o alta persoana.

Ex.: " Intotdeauna ai fost o fata buna! Nu-i asa ca ma lasi sa copii de la tine?"

Oferirea de sfaturi- a oferi solutii la problemele celeilalte persoane.

Ex.: " Daca as fi in locul tau."

Folosirea excesiva sau nepotrivita a intrebarilor- intrebarile inchise sunt bariere sigure in calea comunicarii.

Ex.: "Regreti cele intamplate?"

A da ordine- a ordona altei persoane ceea ce vrei tu sa faca.

Ex.: " Fa ce spun eu!", " Ordinul se executa nu se discuta!"

Amenintari- amenintare prin amintirea consecintelor negative.

Ex.: " Inceteaza imediat, sau."

Moralizarea- a spune unei alte persoane ce ar trebui sa faca.

Ex. : " Ar trebui sa."

Abaterea- distragerea de la interesele celeilalte persoane.

Ex.: " Nu te mai gandi la asta. Hai sa vorbim despre."

Argumentarea logica impusa- folosirea logicii in detrimentul factoriilor emotionali.

Ex.: " Uite cum stau lucrurile."

In forma sa umana, comunicarea atinge punctul maxim. Se are in vedere atat complexitatea fenomenului, formele, continuturile si nivelurile comunicarii, cat si diversitatea codurilor, canalelelor, situatiilor, modalitatilor in care se produce. Pornind de la aceasta complexitate putem distinge urmatoarele forme ale comunicarii:

Dupa partenerii implicati distingem comunicarea:

intrapersonala- cu sine

interpersonala- intre doua persoane

in grup mic- relatii grupale de tip "fata in fata"

publica- auditoriul este un public larg

Dupa statutul interlocutorilor avem comunicare:

verticala- intre parteneri cu statute inegale,ex.: soldat-ofiter, elev- profesor

orizontala- intre parteneri cu statute egale

Dupa codul folosit avem comunicare:

verbala

paraverbala

nonverbala

mixta

Dupa finalitatea actului comunicativ distingem comunicarea:

accidentala-transmiterea intamplatoare

subiectiva- primeaza starea afectiva

instrumentala-orientata spre un scop

Dupa capacitatea autoreglarii avem comunicare:

unidirectionala-fara feed-back

bidirectionata- cu feed-back

Dupa natura continutului distingem comunicare:

referentiala- vizeaza un anumit adevar

operationala- vizeaza intelegerea acelui adevar

atitudinala- valorizeaza cele transmise

Comunicarea este o componenta indispensabila si in ceea ce priveste orientarea spre o cariera si alegerea ei, fiind modalitatea optima prin intermediul careia putem face cunoscute celorlalti calitatile, cunostintele, abilitatile noastre, in functie de care suntem sau nu acceptati, apreciati. Toate acestea pot fi comunicate prin:

Limbajul verbal

Limbajul scris

Mimica si gesturi

Postura

Vestimentatie