Cercetari
privind problemele structurarii si invatarii codului
Braille abreviat
Adaptarea, dezvoltarea si utilizarea codului Braille integral
si a celui abreviat, in intreaga
lume, a declansat o serie de cercetari privind cistigarea de
spatiu grafic si reducerea timpului de lectura si de scriere.
De exemplu, prin scrierea Braille prescurtata engleza, pentru un
milion de cuvinte ale unui text se economisesc aproximativ 2
milioane de spatii, in comparatie cu Braille-ul integral (Lorimer,
Tobin, Gill, Douce, 1982). Totusi, stapanirea acestui cod impune ca
lectorii Braille-ului prescurtat englez sa
invete aproape 200 de prescurtari si abrevieri. Aceasta
sarcina cognitiva este exacerbata prin
ceea ce poate fi numita o sarcina perceptiva specifica
Braille-lui. Millar (1997) a evocat aceasta caracteristica a codului Braille, subliniind ca
paternurile Braille sunt lipsite de redundanta. Astfel, vor fi date
interpretari total diferite daca nu se percepe un
punct din structura unei litere, daca celula Braille este perceputa
ca o imagine in oglinda sau daca nu se realizeaza perceperea
aliniamentului vertical al punctelor. Erorile posibile care pot apare in
scrierea Braille prescurtata sunt: erori de aliniere orizontala, erori de aliniere
verticala, erori prin inversiune.Contrar scrierii obisnuite, in care
un simbol poate fi inteles chiar si cand este o eroare de imprimare,
in cazul scrierii Braille o simpla inversiune a semnului final poate
schimba semnificatia.
In Marea Britane, indoielile privind eficacitatea codului Braille standard au stat la originea
unor cercetari si a unei anchete de mare amploare (Loriner, Tobin,
Gill si Douce, 1982). Incorporand intr-o metaanaliza studiile
anterioare care au vizat frecventa utilizarii formelor abreviate,
lucrarea lui Lorimer si a colaboratorilor sai (1982) au
evidentiat ca 10 prescurtari ("contractions" - engleza)
aparute cel mai frecvent redau aproximativ jumatate din totalul
situatiilor in sistemul englez al prescurtarilor si ca
ultimele 125 semne redau numai 10 % din ansamblul situatiilor. De
asemenea, s-a constatat ca primele 14 prescurtari in ordinea
frecventei situatiilor reprezinta 50% din totalul spatiilor
castigate in raport cu Braille-ul integral. Din aceste cercetari a
reiesit ca actualul continut si structura Braille-ului
prescurtat englez nu sunt de o eficacitate optima.
Alte ratiuni de a scurta formele abreviate de a reduce numarul
acestora au fost evidentiate printr-o serie de 9 experiente,
utilizandu-se evaluari repetate pe aceiasi subiecti,
experiente in care forma prescurtarii standard a fost comparata
cu 11 variante posibile. Sase din aceste coduri
modificate au fost simple reduceri ale codului standard, numarul de
prescurtari variind de la 90 la 189. In alte trei coduri modificate au
fost adaugate de la 11 la 18 semne noi pentru a compensa lipsa
castigarii spatiului generata prin suprimarea unor
prescurtari. In sfarsit, pentru ultimele doua coduri modificate,
unul retinea prescurtarile actuale si adauga 37 semne noi,
iar celalalt cod cerea o utilizare noua a unor semne. Variabila dependenta principala masurata prin
acest studiu a fost viteza lecturii. Dar
cercetarile referitoare la scrierea prescurtata nu s-au bazat
intotdeauna pe studii obiective referitoare la frecventa redarii
cuvintelor si a secventelor literelor reprezentate prin formele
prescurtate in Braille. (vezi Anexa 1)
.com