Caloricitatea sau valoarea energetica a fructelor și legumelor

Caloricitatea sau valoarea energetica a fructelor și legumelor

În alimentație se folosesc leguminoasele (fasolea, mazarea, lintea, nautul s.a.). Ele sunt bogate in proteine (23%), glucide (57%), inclusiv amidon (47%), vitamine, substanțe minerale. Leguminoasele fierb greu, provoaca meteorism, sunt bogate in protenie. Din aceste considerente bucatele din leguminoase se exclud din dietele bolnavilor cu patologii ale organelor digestive, guta, insuficiența cardiaca.

Sucurile de fructe și legume avand, dupa cum am mai precizat, valoare energetica redusa, pot inlocui alimentele concentrate și hipercalorice, reducand astfel substanțial nivelul energetic al rației alimentare, fara a diminua volumul mesei. E bine a ști din acest punct de vedere, daca 100 g de paine ne dau in jur de 230-250 calorii, o aceeași cantitate de pepeni galbeni sau roșii ne dau in jur de 30-40 calorii. Daca 100g smantana ne dau in jur de 200-300 calorii, o aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizeaza abia intre 71-80 calorii.

Daca, 100g ciocolata ne dau in jur de 500-600 calorii, o cantitate identica de dulce natural, reprezentat de struguri, ne dau abia in jur de 90-100 calorii. Acțiunea nutritiva și energetica, așadar calorica, care este cu atat mai mare cu cat suportul glucide este mai bine reprezentat.Astfel 100ml suc de ananas ne furnizeaza 54 de calorii, 100g portocale 49 de calorii, 100g mere 52 de calorii, iar 100g struguri intre 76 si 99 calorii;

Dupa cum se știe, legumele de diferite feluri, ca și fructele și chiar mai mult decat acestea din urma, sunt nelipsite din alimentația poporului roman ca si din cea a altor popoare. Din totalul regimului alimentar, compus din principalii factori nutritivi, 1/3 - 1/2 , provine și trebuie sa provina din alimente de origine vegetala (cereale, legume, fructe, struguri etc.), numai asa fiind posibila o alimentație rationala, echilibrata, utila organismului uman.

Componentele anatomo-structurale ale fructelor și legumelor

Din cele expuse mai sus, reiese ca fructele si legumele sunt organe vegetale foarte diferite ca aspect.Diferența dintre ele consta in proprietațile fizice, structotextura și fermitatea ei, consecința fireasca a starii componentelor fizico-anatomice caracteristica speciei si soiului, partilor considerate (fructe, frunze, inflorescente, tulpini, tuberculi, bulbi, radacini etc.) compozției chimice și gradul de maturare la care s-au recoltat. Placerea sau refuzarea consumarii in stare proaspata a produselor hortiviticole este condiționata de proprietațile senzorice, inclusiv prezența sau lipsa fragezimii și prospețimii acestora.

Componentele celulei vegetale

Dupa cum se știe o celula vegetala se compune din membrana, protoplasma si nucleu.

Membrana celulara

Aceasta membrana delimiteaza conturul și forma acesteia și este un produs al protoplasmei cu care ramane in contact permanent.Componentele chimice membranei sunt celuloza, hemiceluloza, substanțele pectice și caloza, dispuse in structura submicroscopica cu pori de anumite marimi care asigura continuitatea protoplasmei in plante.Pereții desparțitori dintre celulele dispuse in țesuturi, sau lamelele intermediare, sunt formați din pectat de calciu și alte polizaharide coloidale, dispuse sub forma de membrane subțiri pe lamele.

Modificarile membranei

In decursul creșterii și maturarii, membrana celulara sufera urmatoarele modificari: suberificare(impregnarea mecanica cu lignina); mineralizarea (impregnarea totala sau parțiala cu SiO și CaCO ) ca la cereale și cucurbitacee; suberificarea (depunerea suberinei); cutinizarea (acoperirea la exterior a membranelor celulare cu o substanța de natura lipidica numita cutina); cerificarea (depunerea la suprafața epidermei un strat de ceara, iar drept urmare membrana devine impermiabila pentru apa).

Protoplasma (citoplasma

Este un amestec de coloizi complexi și hidrofili și soluții cristaline, locul in care se petrec numeroase și complexe procese biochimice.Partea vie ia denumirea de protoplast, iar cea care captușesșe la interior membrana celulara se numește plasmalema sau ectoplasma.Pelicula interna care delimiteaza vacuolele este tenoplastul.Între plasmalema si tenoplast se afla mezo sau granuloplasma, mai fluida și cu numeroase granulații și suspensii.Dispusa intr-un fel de rețea (reticol) protoplasma conține toate elementele minerale in proporții cantitative specifice speciei si soiului considerat, substanțele proteice, glucidele, enzimele, vitaminele, fitohormonii și antibioticile respective și ca atare este sediul proceselor metabolice.Citoplasma dintr-o celula sta in legatura cu cea din celulele vecine prin frișoarele plasmatice (plasmodesme) ce trec prin porii membranelor celulare.

Nucleul

De forma variabila, are o membrana externa in interiorul careia se afla o plasma nucleara si 1-2 nucleoli. Substanța nucleului, cromatina, este dispusa reticulat spre periferie, iar in centru se afla carioplasma in faza de repaus.În faza diviziunii celulare cromatina se divide in cromozomi.Nucleul contine proteine, fosfolipide, ADN, ARN,ioni metalici (Ca, Mg, Na) etc.

Nucleolii sunt bogați in ADN, iar cromozomii contin ADN in cantitati specifice soiului.Nucleul joaca un rol important in trnsmiterea caracterelor ereditare si inmultirea celulelor, sintetizeaza ARN care trece apoi in citoplasma.

Plastidele

Plastidele sunt reprezentate prin cloroplaste, cromoplaste si leucoplaste.Cloroplastele au o membra externa de natura lipoproteica, care invelește stroma, o structura lamelara, cu lamelele paralele care pe anumite porțiuni prezinta formațiuni discoidale, grnum formand grane.Discurile granei conțin clorofila.Cromoplastele nu conțin clorofila ci pigmenți de culoare roșie sau portocalie (carote, licopen), de culoare galbena (xantofila etc.).Leucoplastele sunt incolore și se gasesc atat in organele aeriene cat și in cele subterane.Unele raman ca atere, altele trec in cromoplaste, iar altele in amiloplaste (graunciori de amidon), elaioplaste (acumulari de substanțe grase).

Mitocondriile

Mitocondriile sunt granule mici și reprezinta sediul enzimelor respiratorii via acid piruvic sau acetil coenzima A etc.

Microzomii

Microzomii participa la sinteza substanțelor grase.

Ribozomii

Ribozomii sunt formați din ARN, proteine și fosfolipide și participa la sinteza substnțelor proteice din aminoacizi cu concursul unui mesager ARN și al enzimelor respective.Ribozomii cloroplastelor difera de cei ai citoplasmei.

Paraplasma

Paraplasma este a doua parte componenta a celulei vegetale alcatuita din mai multe organite lipsite de viața si anume: vacuole cu suc celular (incluziuni ergastice lichide), incluziuni ergastice solide și membrana celulara de care s-a vorbit mai sus.Sucul celular conține glucoza, levuloza, zaharoza, insulina, glucozizi, substanțe tanoide, pigmenți, acizi organici, pectine, alcaloizi, elaioplaste (formațiuni sferice care conțin grasimi), uleiuri grase, uleiuri eterice, nitriți, cloruri, bromuri, ioduri, fosfați, sulfați etc. Incluziunile ergastice solide sunt amidonul, aleurona, cristale de oxalat etc.

Acizii

Dintre componenții aciditații titrabile, prezenți in fructe (și cercetati pana azi) cei care predomina din punct de vedere cantitativ sunt acidul citric și acidul malic, fara sa se țina seama de acizii volatili și de unii oxiacizi.

BIBLIOGRAFIE

1.VITAMINIZAREA NATURALA A ORGANISMULUI SI SANATATEA- Marilena Bordea si Ion Bordea

2.VALOAREA NUTRITIVA A PRODUSELOR AGROALIMENTARE- Rodica Segal,Brad Segal,Vasile Gheorghe, Teodoru Vitalie