SIMBOLISTICA ALIMENTULUI

Fiecare dintre noi stie ca nu ne hranim doar cu alimente ci, prin intermediul lor, si cu simboluri. Actul de a manca face referire la mama, sau cel putin la copilarie, adica la educatie. Felul in care ne hranim are, de altfel, o dimensiune culturala: cultura nationala, regionala si chiar religioasa.

Or, anumite femei au pierdut (sau nu au avut niciodata) aceasta relatie privilegiata cu alimentul. Ele mananca la fel cum mergem la pompa pentru a face plinul cu benzina. Foarte des, nici macar nu se aseaza. Cafeaua de dimineata este bauta in picioare, in timp ce se imbraca, la pranz inghit un sandwich sau un hamburger in timp record in timp ce sunt singure, cu coatele sprijinite pe masa suspendata a vreunui fast food.

Astfel, un mare numar dintre voi au pierdut incetul cu incetul notiunile de « structurare » si de « convivialitate » a mesei, ceea ce v-a facut sa va obisnuiti sa rontaiti tot timpul, ca un caine care merge, atunci cand simte nevoia, sa manance crochetele din castron. Aforismul lui Brillant-Savarin n-a fost niciodata mai de actualitate ca azi : « Animalul se hraneste, omul mananca, dar numai omul inteligent stie sa manance ». 

Dezinteresul pe care il avem fata de aliment, care este redus doar la functia fiziologica asa cum putem vedea in Statele Unite ale Americii, nu poate conduce decat la o adevarata delincventa alimentara, sursa a surplusului ponderal si a bolilor metabolice (diabet, afectiuni cardio-vasculare.). Acesta este poarta deschisa catre dezordinea alimentara ale carei etape sunt deseori rontaielile si sarirea mesei de pranz, cina copioasa devenind unica « masa » adevarata a zilei.

Un sondaj aparut in revista Elle, in anii 1990, arata ca 15% din francezi considera faptul de a manca o corvoada de care incearca sa se debaraseze cat mai repede posibil.

ALIMENTUL - REFUGIU

Proasta educatie alimentara incepe adesea in leagan. Atunci cand bebelusul incepe sa planga , mama identifica adesea aceasta manifestare de disperare, cu foamea, desi acesta poate duce lipsa prezentei si tandretei ei. Daca de fiecare data cand un copil plange il calmam dandu-i de mancare , odata devenit adult isi va pastra acest reflex si va raspunde printr-un aport de hrana.

Oralitatea , primul ' act sexual ' al bebelusului , si etapa initiatica a dezvoltarii sale psihoafectiva , va cantari greu asupra trairilor sale ulterioare , nu numai in domeniul alimentar , ci si in cel al relatiilor cu ceilalti. Faptul de a manca , chiar si la o varsta adulta , poate sa inlocuiasca dragostea absenta , caci daca celalalt nu este disponibil , hrana este intodeauna la indemana.

Prima tulburare minora alimentara se manifesta deci prin consumare repetata , nemotivata de foame , a unor mici cantitati de alimente : rontaitul . Obisnuinta de a fuma canalizeaza adesea acelasi tip de angoasa.

In urmatorul stadiu , subiectul cunoaste impulsuri subite si irezistibile , care il imping sa consume din abundenta un anume aliment in afara orelor obisnuite pentru masa si independent de o senzatie de foame!

Dincolo de placerea initiala , subiectul resimte in mod egal un mare sentiment de vina.

Atunci cand produsul este pe baza de zahar , se ajunge uneori la o adevarata dependenta , caci alimentul indulcit este asimilat ca o recompensa pentru trecut.   Este de asemenea si un 'aliment - placere' a carui ingestie poate declansa secretia endorfinei in corp. Aceasta morfina interna secretata de catre organism , va provoca o senzatie de bine , de placere.

In cel mai rau caz , tulburarile comportamentului alimentar pot duce la aparitia unei irezistibile dorinte de a manca : bulimia. Cantitatile de hrana absorbite in acest caz sunt mai mult decat suficiente si nu tin cont de senzatia de satietate. Aceasta perversiune a actului nutritiv este atat de mare incat pentru a nu se ingrasa , bulimicii , nu ezita sa-si provoace varsaturi.

Anumite femei , atunci cand isi dau seama de conduita lor anormala , pot , prin autoapreciere , sa cada intr-o stare depresiva si printr-o incercare de a contrabalansa , sa cada in cealalta extrema , anorexia , caracterizata prin disparitia senzatiei de foame si o mare perturbare a raporturilor intretinute cu hrana.

In ciuda  absentei problemelor psihiatrice prealabile , pierderea in grautate poate deveni o obsesie.

Acest lucru face ca aceste tinere anorexice sa ajunga la o greutate sub 40 kg , ceea ce necesita spitalizarea si cateodata se ajunge la reanimare pentru a evita moartea , fenomen inca prezent (10% din cazuri).

Dar , daca anumite tulburari alimetare pot fi favorizate de catre o conduita inadaptata in copilarie , ele sunt adesea consecinta restrictiilor alimentare impuse la maturitate.

Regimurile hipocalorice , propose mereu ca tratament al obezitatii , induc aparitia problemelor psicologice conducand la anorexie si bulimie.frustrarea pe care acestea o aduc cu ele conduce , intr-adevar la o obsesie a mancarii si la ritualuri alimentare perverse.

Subiectul devine iritabil , cunoaste stari fluctuante si , intr-un moment de neatentie , cedeaza si dezvolta un comportament compulsiv.

Acest esec in a-si domina impulsurile alimentare dauneaza respectului de sine si pote antrena o depresie nervoasa.

ALIMENTUL - PLACERE : O HRANA A CIVILIZATIEI

Contrar alimentului- refugiu , care se prezinta ca un raspuns la o frustrare , alimentul - placere corespunde satisfactiei legitime de o nevoie dubla : una fiziologica si alta psihologica , de natura hedonica , fiind cu atat mai mult mai dificil sa le disociezi. Arta gastronomiei consista , de altfel , in exacerbarea tuturor subtilitatilor savorilor in scopul unei satisfaceri optime a gusturilor.

Este vorba despre un rafinament prin intermediul caruia s-a incercat intotdeauna redarea intregii plenitudini , conferind astfel mancarii o veritabila dimensiune culturala , neputand fi disociata de gradul de cultura.

Masa satisface in mod traditional un ritual uman , si tocmai prin relatia sa cu hrana , omul s-a civilizat progresiv de la origine si pana in prezent.

Masa luata in comun , cu membrii ai familiei sau cu prieteni , comuniunea in jurul alimentelor  facand obiectul unor pregatiri anterioare , chiar daca ar fi vorba numai despre procesul de gatire , aceste lucruri au fost intotdeauna marca evolutiei sale.

Etnologii stiu bine ca sofisticarea ritualului cinei este proportionala cu dezvoltarea civilizatiei in cauza.

In traditia burgheza , cina a fost mereu considerata ca un moment privilegiat al zilei.

Era o adevarata ceremonie si era de foarte prost gust s-o tulburi . Intr-una din nuvelele sale , Maupassant povesteste astfel povestea unui aristocrat decazut , care, retragandu-se intr-o cabana de padurar in mijlocul padurii, nu sacrifica nici macar un ritual , in fiecare seara purtand hainele de cina.

Asta din simplu respect pentru momentul sacru care era intotdeauna , in ochii sai , aceasta masa.

Din pacate , in prezent este o ruptura cu cu traditia pe care o putem cataloga ca pe o regresie culturala.

Mai intai , pt ca trecerea de la stiinta culinara traditionala nu se mai face intre mama si fiica . Apoi pt ca , femeia muncind , mesele sunt luate cel mai adesea in afara / in exterior.

In fine , cand te intorci acasa , timpul de pregatire al cinei se reduce la cea mai simpla expresie a sa , si recurgem la mancaruri gata pregatite , la alimente congelate si la mancarea rapida , la microunde.

Timpul acordat pregatirii mesei a fost fost inca o data pus la incercare prin dezvoltarea activitatilor de recreeere : televiziune , jocuri video , club de fitness

Deoarece nu mai este considerat ca un moment de integrare sociala , masa este din ce in ce asimilata cu o pierdere de timp , lucru care explica de ce oamenii nu sunt dispusi sa cheltuiasca pe mancare nimic mai mult decat stictul necesar .

Deci tocmai aceasta nepasare progresiva a contemporanilor nostri pentru mancare si hrana in general, a contribuit la uitarea alimentului-placere ( a carui dimensiune nutritionista o descoperim azi) in favoarea alimentului taie pofta de mancare , practic si ieftin.

In acest climat de degradare a valorilor culinare si gastronomice s-au dezvoltat , in special la femei , comportamentele alimentare anarhiste pe care le-am denuntat mai sus.

Ele sunt responsabile de greutatea prea mare , de oboseala , si de alte numeroase boli , numite boli ale civilizatiei .

De atunci se intelege mai bine cum intr-un asemenea context s-a putut dezvolta moda subtitutilor alimentari care reprezinta azi principala cale de scapare iluzorie a tuturor celor care doresc sa scape de kilogramele in plus.

NECESITATEA UNEI REDESCOPERIRI

Iata de ce nu se va putea vreodata intreprindre cu eficacitate aplicarea unor principii nutritioniste continute in aceasta carte , daca , in prealabil nu am redescoperit rolul si interesul hranei si al mesei in particular. Va trebui sa se faca o adevarata recucerire a alimentului astfel incat sa nu-l mai consideram ca un dusman , ci ca un adevarat prieten.

Pentru a-l descoperi mai bine, a-l imblanzi , a-l stapani , e de ajuns sa invatam sa-l apreciem.

Cine , mai bine ca o femeie , poate intelege ca dragostea si placerea nu pot fi despartite?