Cartea manuscrisa la romani pana in secolul al XVI-lea

Cartea manuscrisa la romani pana in secolul al XVI-lea

Despre frumusetea si importanta manuscriselor romanesti savantul rus

A. I. Iatimirski se exprima astfel 'In a doua jumatate a secolului al XV-lea

Si la inceputul secolului al XVI-lea, stilul moldovenesc predomina si in

manuscrisele rusesti dar aici totul iese oarecum tipator si mazgalit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor de acele

manuscrise luxoase moldovenesti care la timpul lor au fost daruite vechilor

manastiri de domnitori si ierarhi si care acum impodobesc cele mai bune

biblioteci de manuscrise ale. Europei' .De asemenea, Alexei Uvarov,

renumit pentru colectionarea obiectelor de arta, aprecia astfel manuscrisele

romanesti: 'Cele mai bune si mai frumoase manuscrise din arhivele noastre

au fost scrise in Moldova. Manuscrisele moldovenesti se disting intotdeauna

prin frumusetea scrierii lor unciale si minuscule, frumoasa pregatire a pergamnentului sau hartiei si eleganta ornamentelor'3

La randul ei cartea manuscrisa din Tarile Romane isi gaseste originea

in universul culturii bizantine. In secolul al XIV-lea, in teritoriile locuite de

romani se caligrafiau manuscrise bogat ornamentate si inluminate. La scriere

se folosea pergamentul, caligrafierea facandu-se cu chiniroz negru sau rosu

si cu aur. Initialele erau bogat impodobite cu motive geometrice sau

vegetale, foarte rar apelandu-se la motive zoomorfe. Ca si in codexurile

bizantine, uneori in manuscrise apareau portrete sau scene religioase,

tratarea artistica fiind deosebita.

In anii 1404-1405 este transcris in Tara Romaneasca, de catre calugarul Nicodim Tetraevanghelul, primul manuscris slavon cu data sigura, copiat pe teritoriul romanesc. Lucrarea este executata pe pergament fiind mai tarziu ferecata in argint. Nu are ilustratii, dar ornamentatia sa imprumuta stilul lucrarilor bizantine de acelasi gen din secolele X-XIII, fiind de tip geometric si avand la baza motive din codexurile de origine bizantino- balcanica. Ca motiv ornamental de baza se utilizeaza o inlantuire de cercuri.

intretaiate de benzi dispuse in X. De asemenea, foloseste motivele cu flori si frunze stilizate, plasate pe vrejuri in arabesc sau cu ornamente geometrice de

inspiratie elenistica. Sunt utilizate pe scara larga si motive zoomorfe, care aduc oarecare inviorare rigiditatii schemei geometrice Frontispiciile sunt incadrate intr-un chenar care uneori se intrerupe, iar alteori taie desfasurarea.

Prezenta in satele Maramuresului a bisericilor de lemn este expresia rolului pe care l-au avut acestea de-a lungul veacurilor in spiritualitate romaneasca. In biserici s-au pastrat monumentele de cea mai veche limba romaneasca, aici s-au adunat inteleptii satelor pentru a hotari in clipele de restriste, aici s-a trezit constiinta neamului nostru, aici s-au botezat intru crestinism fratii, parintii si 'coconii' nostri, aici s-au legat pe vecie prin casatorie si tot aici s-au inmormantat parintii si mosii nostri.

Din turnul biseriii se tinea sub observatie hotarul satului si prin dangate speciale de clopot se anunta pericolul navalirii straine, dar si incendiile devastatoare sau puhoaiele apelor dezlantuite. Cu clopotol bisericii se imprastiau norii grei si prevestitori de rau si tot dangatul acestuia punea sub protectie hotarul satului. De aceea, pentru tarani nu era indiferent cum aratau aceste constructii (bisericile), locul in care erau amplasate in cadrul satelor. De vreme ce casele taranesti si celelalte constructii anexe durate in lemn au ajuns la finele secolului al XVII-lea la o adevarata perfectiune, atunci despre constructiile bisericilor de lemn din Maramures putem afirma ca sunt expresia sintetica, rezultanta si culmea geniului creator al oamenilor de pe aceste meleaguri.

Majoritatea bisericilor monument datate pe parcursul secolului al XVIII-lea au fost construite pe vechile locuri ale constructiilor bisericesti, care in majoritatea lor au fost arse de tatari la ultima invazie a lor in Europa (1717). Cele construite in aceasta perioada 1717 -1720 sunt identice ca plan, elevatie, sistem constructiv cu bisericile mai vechi ce s-au pastrat din secolele XVII-XVIII.

In general planul acestui tip de biserica presupune trei incaperi: altarul, naosul si pronaosul pe axa est-vest, uneori avand si un pridvor deschis, spre apus. Caracteristica acestor monumente este acoperisul foarte inalt, in doua 'poala' (trepte) si turnul sageata. Aspectul lor arhitectonic, de ansamblu, i-a facut pe multicercetatori sa le atribuie 'goticului' ca stil - numindu-le 'gotic maramuresean'. Le gasim in toate satele Maramuresului, pe toate vaile, multe fiind in functiune si astazi, altele puse sub protectia legii monumentelor.

Tot in categoria acestora, a monumentelor de cult, includem si 'crucile de hotar' (Troitele) si semnele de mormant. Amintim aici 'Crucea familiei Rednic' de la Berbesti, care se mai pastreaza destul de bine, monument cuprinzand elemente neogotice de mare valoare (inceput de secol VIII). Asemenea piese au fost in tot Maramuresul (in colectiile muzeului din Sighet se pastreaza mai multe fragmente edificatoare).

Consideram ca trebuie sa includem in cadrul monumentelor exceptionale pe care le-a dat Maramuresul, celebrele 'porti maramuresene', adevarate arcuri de trimf ale geniului creator taranesc. Ele isi gasesc egal doar in monumentele similare din secuime si in cele din Gorj. Le gasim in toate satele si sunt inconfundabile. Este imbucurator faptul ca ele se construiesc si astazi si constituie o mandrie a maramuresenilor.

Poarta maramureseana - este si un simbol al zonei, este o marca de identitate culturala, locala, dar si sociala (deoarece numai cei care aveau statut de nobil aveau dreptul la poarta). Portile maramuresene constituie un capitol important al culturii si civilizatiei lemnului si, vazute intr-un context european, ele reprezinta o contributie de seama la imbogatirea tezaurului cultural al vechiului continent.

Referindu-ne la porti, dar si la celelalte categorii ale culturii popualare (textile, costum popular, ceramica, constructii etc.) constatam ca toate, chiar si cele de stricta utilitate, poarta elemente decorative - 'semne' si 'marci' - care incifreaza mesaje care provin de peste milenii si care si astazi se regasesc in sfera esteticului, a decorativului. gasim aici, realizate in forme specifice, marile mituri universale ale 'arborelui vietii' cu cele trei tipare specifice: elenistic, iranian si traco-dacic, ca simbol al vietii fara moarte; cultul soarelui cu exprimari multiple: de la punctul circumscris, cercuri concentrice, la cercul impartit in patru, sase sau divizat in cruci incarligate, nemaivorbind de motivele 'romboidale' din covoare; spirala desirata, ca simbol al legaturii 'intre cer si pamant', dar si a infinitului Elemente solare, astrale in general, fitomorfe, zoomorfe si antropomorfe intr-o multime de variante, toate acestea impreuna cu cele de expresie crestina, revin si astazi in creatiile contemporane, desigur, golite de sensurile initiale.

Notam, in final, ca fiecare localitate, fiecare sat, fiecare casa a Maramuresului este un univers in sine.

Descifrarea legilor dupa care se conduc acestea ne ofera bucurii si mari satisfactii intelectuale.