Dramaturgia - structura operei dramatice

DRAMATURGIA

Cunoaste 2 acceptii:

discursul, textul dinamic scris

spectacolul (totalitatea operelor dramatice reprezentate scenic)

DEFINITIE:

Genul dramatic - este reprezentat de totalitatea operelor bazate

pe dialog, scrise cu scopul de a fi puse in scena

- o sinteza de elemente lirice si epice, subiective

si obiective

STRUCTURA OPEREI DRAMATICE

v     actul

v     scena (subdiviziune a actului care marcheaza intrarile si iesirile personajelor)

v     tabloul (marcheaza unitatea de timp si loc)

v     dialogul (mod fumdamental de expunere constand intr-o succesiune de replici dublat uneori de monolog sau monolog interior)

Functia dialogului - reprezinta o forma mascata de naratiune

- are functie caracterologica (caracterizeaza personajele

indirect)

Aparteul este o replica destinata de un personaj publicului sau cititorului si nu interlocutorului.

Indicatiile scenice sau regizorale se numesc didascalii:

o       sunt destinate regizorului si actorilor

o       apartin in totalitate autorului

o       in piesele analitice reprezinta un mijloc de caracterizare directa realizata de autor

Coflictul dramatic (generat de intriga), disputa, diferent, divergente intre personaje este: - interior

- exterior

Actiunea (dezvoltata de dialog in principalele sale momente)

a)      rectilinie, sintetica

b)      analititca (piese psihologice), orientata spre trecut

c)      ondulatorie (prin reluarea unor motive; variatiuni pe aceeasi tema)

Speciile genului dramatic

Tragedia si comedia au aparut in secolul al V-lea i.Hr. in epoca lui Hericle, iar drama a aparut in secolul al XVIII-lea inceputul secolului al XIX- lea.

Specii secundare

vodevilul

farsa

melodrama

estomparea (o tendinta in dramaturgia moderna, a granitelor dintre speciile genului dramatic)

COMEDIA

Origine

- a aparut in secolul al V-lea avandu-si originea in "comos-ul" popular (praznic, sarbatoare inchinata Zeului Dionisos in cadrul celebrelor serbari dionisiace, niste petreceri vesele presarate cu glume cu caracter licentios)

Definitie

-specie fundamentala a genului dramatic in versuri sau in proza care evoca intamplari, personaje si moravuri intr-o maniera care starneste ilaritate (rasul) avand un final fericit

-se rezolva conflictele si se reconciliaza personajele

Reprezentatii comediei

Aristofal (grec)

Plautus

Derentiu

Calderon de la Barca (spaniol)

G.B.Shaw

V.Alexandri (este primul care a scris o comedie)

I.L.Caragiale

Chiritescu

Tudor Musatescu

Voltaire (ultimul autor de tragedie)

Tipuri de comedie

-de moravuri

-de caractere

-bulevardiera (vodevilul)

-de intriga

-de situatie

Trasaturile comediei

v     Functie moral-terapeutica, reprezentand o instanta purificatoare prin ras "Ridendo castigat moles"=Razand indreptam moravurile

v     comedia se fundamenteaza pe categoria estetica a comicului definit succint de filozoful francez H.Bergson "Le rire-du mécanique plaque sur le vivant"

v     comedia cultiva varietatea (neprevazutul, incurcaturile)

v     Personajele sunt contraexemple umane, supuse hazardului (intamplari), sunt caricaturale, tipizate

v     Limbajul unei comedii este comun, familiar, parodic, oral (imitand vorbirea unei anumite categorii umane)

v     Conflictul este derizoriu se naste din contrastul dintre aparenta si esenta (comic de caracter)

v     Spre deosebire de tragedie, caracterizata prin nostalgia trecutului, comedia exalta prezentul; personajele fiind puternic ancorate in imediat

Tipuri de comic

de sentimentalizare

detasare obiectiva

inteligenta pura

ironie

constiinta superioritatii

cantrastul (baza)

rasul (ilaritatea)

Exista posiblilitatea convertirii comicului in tragic prin parcurgerea unor trepte succesive:

• ridicolul (forma alterata a comicului)
• grotesc (deformarea monstruasa a trasaturilor)
• tragicul

O scrisoare pierduta

de I.L.Caragiale

Mare clasic al literaturii romane (Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale si Ion Slavici), Caragiale este considerat dramaturgul nostru national "un veritabil Molière al romanilor"

Existenta a 2 directii estetice fundamentale:

Realismul - premisa majora a artei sale:

"simt enorm si vaz monstruos"

-deformarea groteasca a realului pusa in slujba unui exorcism superior

-da dovada de maxima capacitate senzoriala

o       aceasta formula devine emblema realismului caragialian

2. Clasicismul - la nivelul tipologiei, al personajelor (personaje caracter,

deja formate)

Opera dramatica

Comedia : capodopera "O scrisoare pierduta", "O noapte furtunoasa", "D-ale carnavalului", "Conul Leonida fata cu reactiunea" (aflata intre farsa si comedie)

v     Tema satirizarea moravurilor societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX- lea (demagogia, imoralitatea, impostura, parvenitismul si politicianismul)

Caragiale critica viata politica si de familie a unor politicieni corupti.

v     Structura compozitionala: este riguroasa, bine echilibrata de esenta clasica, conflictul dramatic amplificandu-se gradat pe durata celor 4 acte si 44 de scene

v     Subiectul :actiunea se desfasoara conform indicatiilor scenice in capitala unui judet de munte pe fundalul unei campanii electorale; pot fi surprinse toate momentele subiectului:

v     Intriga : care reprezinta (totodata si laitmotivul comediei) pierderea scrisorii de dragoste adresata lui Zoe de catre Tipatescu

v     Punctul culminant: cand Trahanache pronunta numele candidatului de la centru Agamemnon Dandanache

v     Conflictul dramatic : este de natura exterioara si are loc intre avocatul Catavencu si fruntasii conducerii locale a partidului de guvernamant (Zaharia +prefectul judetului Stefan Tipatescu)

v     Actiunea : este rectilinie (sintetica) combinata cu cea ondulatorie prin reluarea motivului scrisorii pierdute

v     Tipologia:

- este de esenta clasica; exista o mare varietate de tipuri umane conturate dupa principiul "imitatio naturae"

- galeria impresionanta de tipuri umane l-a determinat pe Garabet Ibraileanu sa firme ca personajele lui Caragiale "fac concurenta starii civile":

Tipul demagogului (toti politicienii)

Tipul barbatului incornorat (Trahanache)

Tipul aventurierului (Tipatescu)

Tipul femeii adultere/imorale (Zoe)

Tipul functionarului slugarnic/umil (Pristanda)

Tipul cetateanului onest, dar naiv (Cetateanul Turmentat)

Onomastica personajelor

• Zaharia Trahanache

-provine de la subst. Comun "trahana"=coca moale,usor modelabila

-sugereaza ramolismentul, zahariseala, decreptitudinea

-se modeleaza dupa "enteres"

-trasatura dominanta este ticaiala sau incetineala, ilustrata de vorbele "ai putintica rabdare"(automatisme ale gandirii, disimulare, marginire)

• Stefan Tipatescu

-este un derivat de la subst. "tip", adica un june prim, sarmant, rafinat si foarte abil

-este amantul lui Zoe Trahanache care i se adreseaza cu "Fanica"

-este lipsit de inteligenta, este instruit, dar este, de multe ori nestapanit, impulsiv, devenind chiar violent

-Trahanache spune despre el ca este "bun baiat, cu carte, dar iute"

-foloseste limbajul corect al unui om instruit

• Nae Catavencu

-vine de la subst. "cata"=mahalagioaica

-"cataveica"=haina cu doua fete sugerand ipocrizia si duplicitatea personala

• Agamemnon Dandanache

-asocierea dintre prenume si patronim (numele de familie)este fortata, ridicola si absurda

-Dandanache provine din cuv. "dandana"= incurcatura

-Agamemnon= numele unui celebru erou din "Iliada"lui Homer

-e un contrast izbitor intre calitatile exemplare ale eroului grec si ramolismentul (=decretitudinea) lui Dandanache

• Zoe Trahanche

-nu are impact onomastic, dar are totusi un impact deosebit de natura sonora, nu numai prin dimensiunea lui, dar si datorita consoanei "z"

-numele sau este cel al unei vampe emancipate

-este singurul personaj feminin care reprezinta burghezia si nu mahalaua

-tarie de caracter, ii invarte pe degete pe toti barbatii

• Ghita Pristanda

-provine de la subst. comun "pristanda"(regionalism din zona Moldovei) = joc in care toti barbatii fac aceleasi miscari dictate de un singur conducator (joaca dupa cum i se canta, este usor de manipulat)

-ticul sau verbal este "curat"

• Farfuridii si Branzovenescu

cuplu perfect de imbecilitate si ramolisment

se atrag prin temperamentele lor diametral opuse

Branzovenescu este moale, umbra lui Farfuridii

Farfuridii este impulsiv, impertinent

Ambii au nume cu rezonanta culinara, cu sufixe romane si grecesti

Exista o relatie de dependenta a lui Branzovenescu fata de Farfuridii

• Cetateanul turmentat

-personaj neindividualizat onomastic

-numele sau este generic indicand o intreaga categorie umana (alegatorul anonim, omul simplu)

-turmentat = viciul (starea permanenta de ebrietate)

-confuzia, deruta, dilema in care se afla "Eu cu cine votez?"

Mijloace de realizare a comicului

Comicul de situatie- este o conditie "sine qua non" (indispensabila)

a oricarei comedii

Ex.: neprevazut, confuzii (Dandanache), incurcaturi, lovituri de teatru

(aparitia lui Dandanache, Pristanda cade dupa gard atunci cand tragea cu urechea)

Comicul de caracter -ia nastere din contrastul dintre aparenta si

esenta (être, paraitre)

Ex.: toti politicienii comediei vor sa para oameni onesti , preocupatii de binele tarii, buni familisti, cand in realitate sunt imorali, corupti, demagogi

Caragiale imbogateste galeria caracterelor comice molieresti prin tipul demagogului

Comicul de onomastica - numele sugereaza caracteriologia

personajelor

Tehnica oglinzilor paralele sau a perspectivelor multiple - fiecare priveste un personaj intr-un anumit fel.

Comicul de limbaj -suculent, savuros,bogat din punct de vedere al

modalitatilor de realizare:

deformarea frecventa a neologismelor "bampir", "renumeratie", "famelie"

ticuri verbale, formule stereotipe "curat", "ai putintica rabdare", "puicusorule"

nonsensuri "curat murdar", "lupte seculare de 30 de ani", "industria romana este sublima, dar lipseste cu desavarsire"

disolutie sintactica (dezorganizare, incoerenta, haos lingvistic)

tautologii exprimarea unei idei prin:

a.)cuvinte care au forma diferita, dar acelasi sens coordonate prin

"si" ex.: El este avar si zgarcit.(corect era: adica zgarcit)

b.)prin acelasi cuvant care indeplineste functii sintactice diferite

ex.:Prostul e prost.

nume predicativ

subiect

anacolutul - discontinuitate, intrerupere sintactica, care conduce la dezacorduri

ex.: Cine-ntreaba, sa-i spui ca am uitat. (corect era : cui intreaba.)

cacofoniile ex.: "coane Fanica ..ca.."

locvacitate exagerata

Mircea Iorgulescu in opera sa "Eseu despre lumea lui Caragiale" observa constructie logoreica a personajelor caragialiene, caracterizate prin locvacitate exagerata ("marea trancaneala"). El demonstreaza ca "in absenta conversatie, lumea lui Caragiale s-ar sufoca. Personajele vorbesc ca sa nu dispara, vorbaria fiind singurul temei al existentei lor.[.] In aceasta lume nimic nu valoreaza ca o conversatie, desi orice conversatie, nu valoreaza nici 2 bani."

DRAMA

-este cea mai recenta specie a genului dramatic a carei aparitie a substituit tragedia (ultimul autor de tragedie a fost Voltaire)

-secolul al XVII -lea este secolul clasicismului (Moliere, Rasim, Boileau)

-drama a aparut in secolul al XVIII-lea fiind o creatie a burgheziei in ascensiune ("Drama burgheza")

-in secolul al XIX-lea se consolideaza prin contributia lui Victor Hugo ("Drama romantica")

Caracteristici

reprezinta o sinteza de categorii estetice, un amestec de tragic si comic, de sublim si grotesc

este mult mai apropiata de realitatea vietii decat tragedia si comedia, si mult mai complexa

veridicitatea personajelor care sunt variate si mobile caracterial (isi schimba personalitatea)

Tipuri de drama

v     Drama istorica - creatorul este Victor Hugo "Cromwell"

- Vasile Alexandri "Despot-Voda"

- Hasdeu "Razvan si vidra"

- B.S.Delavrancea "Apus de soare"

- Marin Sorescu "A treia teapa"

v     Drama taraneasca - I.L Caragiale "Napasta"

v     Drama expresionista -Lucian Blaga (poet interbelic)

"Mesterul Manole", "Zamolxe", "Anton Pann", "Daria"

v     Drama de idei - drama a cunoasterii, a absolutului

o       Camil Petrescu "Suflete tari", "Jocul ielelor", "Danton" (o comedie "Mitica Popescu" adopta modelul ibsenian al dramei de idei)

-precursorul lui Camil Petrescu este W.Shakespeare "Hamlet"

o       Ibsen "Stalpii societatii", "Rata salbatica"( ca si precursorul sau Camil Petrescu) respinge formula teatrului de intriga, fiind interesat de autenticitatea (manifestate prin sinceritate,anticalofilism) subiectului si a personajelor

o       Personajele sunt intelectuali (firi complexe, contradictorii cu o intensa viata interioara, care traiesc multiple revelatii la nivelul constiintei si sunt preocupati de raportul dintre individ si lume (OBSESIA ABSOLUTULUI)

o       Conflictul dramatic este interior declansandu-se la nivelul constiintei personajelor, accentul cade pe dezbaterea morala

o       Actiunea este predominant analitica

o       Limbajul dramatic este arborescent (explicatii, digresiuni) si analitic

o       Structura dramei : 3 acte si 26 scene

Suflete tari

de Camil Petrescu

-a fost scrisa ca o replica peste ani la romanul lui Stendhal "Rosu si negru"

-punctul culminant are loc in actul 2 cand Andrei Pietraru si Ioana Boiu se intalnesc, iar cel dintai isi declara sentimentele fata de ea

-Camil Petrescu isi avertizeaza cititorii, afirmand ca in timp ce Julien Sorel este un arivist notoriu, Andrei Pietraru este un chinuit al revelatiilor dureroase in constiinta care isi au izvorul in tendinta sa de mistificare a realitatii

-asa trebuie inteles prologul dramei (pura fictiune, creatie a imaginatiei protagonistului) , a carei functie e aceea de a evidentia contrastul izbitor dintre realitate si iluzie (Andrei P. isi imagineaza ca este iubit si admirat de Ioana si resprectat si apreciat de Matei Boiu-Dorcani)

-protagosnistul este obsedat de idea de absolut

-textul dramatic surprinde prin amploarea neobisnuita a didascaliilor, care au o functie caracterologica, reprezentand o modalitate de caracterizare directa a personjelor apartind autorului

Portretul poate fi:

o       fizic

o       moral

o       mixt ( este cel mai copmlex, imbina trasaturile fizice cu cel morale)

Functiile portretului

de informare (este realizat de catre autor sau personaje)

revelator (evidentiaza anumite tresaturi, particulalitati ale personajelor)

simbolica (personaje exponentiale, simbolice, emblematice pt lumea pe care o reprezinta)

Ioana Boiu

-este un "suflet tare"

-supranumita "Jupanita"

-isi poarta cu mandrie frumusetea si cultura istorica solida

-este aroganta si rece, legata de tara ei si facandu-si un model din matusa ei Suzana Boiu

-este un personaj memorabil

-idealul ei este sa ajunga ca Suzana Boiu

Culai

agent al realului

fost coleg de scoala cu Andrei

incearca sa-l smulga pe Andrei Pietraru din acea atmosfera vestusta in care timpul a incremenit pentru cultivarea unor idealuri himerice (irealizabile)

Bazil

printul pretendent la mana Ioanei

Andrei Pietraru

-este un "suflet tare"

- are mari perspective in lumea universitara

-rupe logodna cu nepoata lui Sinesti, pentru iubirea absoluta a inaccesibilei Ioana (ideal himeric)

-lucreaza de 6 ani ca bibliotecar-secretar pentru batranul Matei

-renunta la cariera si la viata personala urmandu-si ca un halucinant idealul

Matei Boiu-Dorcani

-barbat de aproape 70 de ani

-care dorea sa reinvie clasa boiereasca (ideal himeric)

-mangaierea lui era gandul ca Ioana s-ar putea casatori cu un print, pastrand astfel locul familiei in istorie