Cultura populara romaneasca in Europa

Gospodaria romaneasca se deosebeste de aceasta forma de viata ce caracterizeaza popoarele vecine sau conlocuitoare, fie ca este vorba de slavi, de maghiari, de turci sau de tatari, si anume: la romani, in momentul casatoriei, fiecare pereche isi construieste casa si primeste o parte din proprietatea parintilor unde isi creste copii. Pe masura ce acestia cresc, ii insoara si-i instaleaza aparte, cu exceptia celui mai mic copil, care ramane cu parintii pentru a-i ingriji in anii batranetii.

Un alt aspect al vietii sociale taranesti se leaga de gradul lor de evolutie; astfel, daca viata tribala supravietuieste printre albanezi, printre slavi si rar printre greci, ea este inexistenta la romani. Tribul si fratria le sunt notiuni necunoscute, forma cea mai arhaica fiind cea a 'tarii', cum este }ara Vrancei, in care supravietuieste doar amintirea unui trecut tribal indepartat si a unei origini comune dintr-un stramos eponim; o organizatie politica si economica a intregii tari a Vrancei arata vitalitatea unei forme de viata taraneasca libera, care de data aceasta se apropie mai mult de regiunile occidentale decat de cele balcanice tribale. Aceasta situatie nu este rezultatul vreunei influente, ci al evolutiei mai rapide sau mai lente a diferitelor regiuni europene.

Legaturile cu orientul turcesc sau cu occidentul austriac n-au ramas fara urme. ~n Transilvania gasim elemente gotice care se afirma la bisericile de lemn romanesti al caror turn este un element gotic tipic. Construit chiar pe biserica, se deosebeste de turnul populatiilor vecine (maghiare, slovace, polone) la care turnul sta alaturi. Decorurile florale ale renasterii traverseaza in etape succesive categoriile sociale ale rasaritului european; in casele taranesti romanesti, ca si saxone sau polone spre pilda, ele devin un fenomen de masa in secolul al XIX-lea mai ales. Curentul baroc nu a fost nici el ignorat in lumea taraneasca; il putem vedea nu numai la bisericile sau cladirile din orase, ci frecvent la casele, acareturile, portile din unele regiuni transilvanene, mai ales in cele apropiate de satele si orasele sasesti.

Daca observam influentele venite din orient, le gasim in costumul boieresc, mai putin in cel taranesc; culele (case-turn fortificate) si casele romanesti cu foisor, folosite de toate paturile sociale, ne indreapta spre peninsula balcanica si spre regiunile orientului mijlociu. Numele insusi de 'cula' leaga regiunile romanesti de regiunile Asiei Mici si le distinge de cele ale Greciei, unde domina numele 'pirgos'.