Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » familie » diverse
Scoala mea - cladire de patrimoniu national

Scoala mea - cladire de patrimoniu national


Scoala mea - cladire de patrimoniu national

Sa ne amintim ce inseamna, de fapt, patrimoniu: totalitatea bunurilor unei colectivitati, bunurile spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi), mostenirea culturala a unui popor sau a omenirii intregi.

Colegiul National "Samuil Vulcan" este considerat cladire de patrimoniu national deoarece , in ciuda tuturor impedimentelor scoala a continuat promovarea culturii si educatiei pantry romanii dornici de invatatura.

Pe valea Crisului Negru, parte a vechii Dacii, Samuil Vulcan a intemeiat la 6 octombrie 1828, liceul din Beius, care a devenit un vestit asezamant de cultura pentru tinerii romani: "Mi-am propus a ridica si intemeia in numitul oras Beiusiu, scoli normale si gramaticale, ca astfel valahii, locuitori in acea periferie muntoasa sa aiba ocazie destula si oportunitate mai apropiata si mai putin costisitoare de a se cultiva."

Colegiul National "Samuil Vulcan" din Beius este al II-lea ca vechime (dupa cel de la Blaj) intre liceele romanesti din Transilvania.



Samuil Vulcan, ctitorul gimnaziului din Beius, s-a nascut la 11 octombrie 1760, la Blaj, iar cursul vietii lui roditoare a luat sfarsit la Oradea Mare, in ziua de 25 decembrie 1839.

Sa cunoastem imprejurarile istorice, care i-au dat posibilitatea lui Samuil Vulcan sa infiinteze ceea ce este astazi Colegiul National "Samuil Vulcan" la Beius.

Transilvania, Crisana si Banatul se aflau, de la sfarsitul sec. al XVII -lea, sub stapanire habsburgica. Din timpul imparatesei Maria Tereza, in imperiul austriac era promovata politica despotismului luminat. Scoala era considerata o problema politica. Iosif al II-lea, in schimb urmarea sa castige populatia romaneasca in mod special prin scoala.

In acest cadru istoric apar premisele infiintarii scolilor din Beius.

Constructia edificiului scolar s-a realizat intre anii 1826-1828, pe spesele si cu contributia nemijlocita a Episcopiei romane unite. Corpul de cladire initial a fost construit in conformitate cu cerintele epocii; este acea parte a scolii ce se cuprinde in jurul portii de intrare a profesorilor, exclusiv sediul bibliotecii in stanga si al secretariatului si directiunii in dreapta.

Stilul architectural poarta la exterior pecetea clara a clasicismului, iar in interior acesta se imbina cu barocul tarziu. La etaj se aflau 3 sali de clasa si doua chilii mai mici, iar la parter, in stanga, unde este astazi muzeul liceului, era locuinta directorului, iar in dreapta cancelaria, arhiva si biblioteca.

Desi a suportat in cei 180 de ani de existenta numeroase reparatii, structura de ansamblu (mai putin acoperisul) este aceeasi si astazi, cladirea fiind la fel de impozanta.

In cursul primului secol de existenta, profesorii liceului pe langa o activitate didactica, au desfasurat si o remarcabila activitate stiintifica, care rezulta din numeroasele manuale, lucrari, studii si articole publicate ca lucrari aparte in anuarele liceului, in diferite reviste si ziare, tiparite la Beius, Oradea, Blaj, Gherla, Cluj, Sibiu, Arad, Budapesta, Viena, etc.

Matematica, fizica si stiintele naturii sunt specialitati in domeniul carora, profesorii liceului au publicat diferite materiale: Folosul matematicei - Matei Kiss; Despre electricitatea atmosferica - Vasile Dumbrava; Fenomenele principale ale electricitatii - Vasile Stefanica.

In domeniul muzicii, educatiei fizice si etnografiei s-au scris: Coruri mixte in forme poporale - Francisc Hubic; Mesurarea puterii la gimnastica - Vasile Dumbrava;

Profesorii liceului nostru au publicat si despre frumusetile patriei noastre ca si ale altor tari: Impresiuni de calatorie - Ioan Salagianu; Stana de Vale - Ioan Buteanu; Amintiri din Italia - Teodor Bulc.

Unele din manualele, studiile si articolele amintite mai sus, scrise de catre fosti profesori ai liceului, sunt expuse la Muzeul de istorie al liceului.

Liceul din Beius a functionat, la inceput, timp de 9 ani, ca gimnaziu mic, iar la 5 februarie 1835, Samuil Vulcan a semnat actul de completare, a gimnaziului din Beius la 6 clase. Intre anii 1837-1851, liceul din Beius a functionat ca gimnaziu mare cu 6 clase.

Pe frontispiciul noului gimnaziu mare Samuil Vulcan a hotarat sa fie asezata urmatoarea inscriptie: "EDUCATIONI JUVENTUTIS HUIUS PROVINCIAE" ("Pentru educarea tineretului acestei provincii").

Centenarul liceului a fost sarbatorit cu multa solemnitate, in zilele de 30-31 mai 1828.Cu acel prilej, au fost subliniate din partea oficialitatilor prezente meritele istorice ale liceului "Samuil Vulcan" din Beius, traditiile progresiste ale scolii si ale slujitorilor ei.

In cei 20 de ani scolari, de la centenar pana la reforma invatamantului, in scoala noastra au functionat 160 de clase, in care au fost inscrisi 6896 de elevi, carora le-au predat 52 de profesori, dintre care 2 directori.

Predarea in liceu s-a facut in 3 limbi: romana, latina si germana, pana la 23 noiembrie 1918, cand s-a introdus definitiv limba romana ca limba de predare.

In aceasta perioada, s-a imbunatatit considerabil baza materiala a scolii, prin darea in folosinta in anul 1939, a unei noi cladiri cu parter si etaj. In aceasta noua cladire, au fost amenajate 10 sali de clasa (5 la parter si 5 la etaj). De asemenea, in noua cladire, a fost amenajata o noua sala profesorala, la parter, iar la etaj, un amfiteatru, pentru predarea orelor de fizica si chimie. Pe langa noua cladire din anul 1939, scoala si internatul liceului au continuat sa foloseasca si cladirile mai vechi: directiunea, prima sala profesorala si administratia - la parter, iar la etaj laboratorul de fizica, cel de chimie, precum si Muzeul de stiinte naturale. In 1888 s-a ridicat in curtea internatului, o modesta sala de gimnastica, formata din doua incaperi (pe locul actualei sali de mese), dar acesta numai provizoriu, deoarece in anul 1899 Mihail Pavel, dispune ridicarea unei moderne sali de gimnastica in curtea liceului (sala de azi), deasupra cu o sala de desen, o pinacoteca si doua cabinete pentru profesorii de specialitate; aceste spatii vor intra in folosinta in 1901. Un alt edificiu se ridica in toamna anului 1888, dar abia in 1891 va fi dat in folosinta, deschizandu-se "Internatul Pavelian".

In anul 1942, directiunea liceului, tinand seama de rezultatele remarcabile pe care prof. Stefan Musta le obtinea cu elevii sai, a amenajat un cabinet de matematica, in cladirea noua a liceului.

La 14 februarie 1970, colegiului nostru i s-a atribuit numele lui Samuil Vulcan, ctitorul scolii.

S-au creat conditii ca intregul edificiu al Liceului "Samuil Vulcan" sa fie destinat in exclusivitate pentru laboratoare, cabinete de specialitate, sali de clasa, biblioteci si sali sportive. Buna desfasurare a procesului de invatamant se datoreaza si unui puternic colectiv de cadre didactice care au urmarit ridicarea continua a pregatirii de specialitate si metodica.

Actuala generatie de elevi beneficiaza nu numai de conditii deosebite de viata si de munca ci si de o atenta indrumare din partea cadrelor didactice pe linia valorificarii la maximum a inclinatiilor, aptitudinilor si talentelor lor.

Rolul important al Colegiului National" Samuil Vulcan" pentru romanii din aceasta parte a tarii, aflata timp indelungat sub stapanire straina, l-a exprimat fidel prof. Gheorghe Bota: "In trecut acest liceu a fost cetate de rezistenta nationala; cuib de suflet romanesc, unde trebuia sa ni se adaposteasca nadejdea zilei de maine, amenintata nu o data pana la moarte."

Suntem mandri ca suntem vulcanisti!





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.