PRINCIPII TEHNOLOGICE PENTRU OBTINEREA UNUI MEDICAMENT

PRINCIPII TEHNOLOGICE PENTRU OBTINEREA UNUI MEDICAMENT

In vederea obtinerii unui medicament, materiile prime sunt transformate prin intermediul operatiilor farmaceu­tice fizice, chimice sau biochimice intr-o forma farma­ceutica, putand fi administrata bolnavului; rareori se administreaza ca atare, neprelucrate.

Materiile prime se impart in trei categorii:

substante medicamentoase, care prezinta o actiune deter­minata asupra organismului, numita actiune farmacologica (efect terapeutic);

substante auxiliare, inerte din punct de vedere farmacologic (deci fara actiune terapeutica), avand rolul de a trans­forma substanta medicamentoasa in forma farmaceutica si a o transporta la locul de actiune;

materiale si recipiente de conditionare-ambalare, care ser­vesc la inchiderea formei farmaceutice intr-un recipient, asigurand astfel protectia, stabilitatea si eficacitatea, pana in momentul utilizarii, facilitatea de administrare si infor­mare asupra medicamentului.

Dupa O.M.S. (fr.) sau W.H.O. (engl.)   medicamentul este orice substanta sau aso­ciere de substante care modifica un proces fiziologic sau patologic, in beneficiul celui care-l foloseste sau orice substanta sau combinatie de substante care poate fi admi­nistrata la om sau animale in vederea stabilirii unui diagnostic sau a restaurarii, corectarii sau modificarii functiilor fiziologica.

Medicamentele sunt constituite din substante, ingre­diente sau componente. Substantele utilizate in scop farmaceutic se mai numesc substante farmaceutice, sau materii prime farmaceutice, al doilea termen fiind frecvent utilizat in industria de medicamente; ele sunt de origine diferita: naturale (mi­nerale, vegetale, animale), de semisinteza sau sinteza.

Fiecare etapa, faza, activitate efectuata pentru prepa­rarea unui medicament este considerata o operatie farmaceutica.

Operatiile farmaceutice pot fi cu caracter general; astfel sunt: cantarirea, dizolvarea, distilarea, pulveriza­rea care sunt folosite si in alte domenii sau ramuri industriale; altele au caracter specific farmaceutic, utili­zate numai pentru prepararea unor forme farmaceutice: comprimarea, modelarea si turnarea in forme a supozi­toarelor, prepararea medicamentelor injectabile etc.

In general, calea de la materiile prime pana la medi­cament urmeaza o succesiune de operatii farmaceutice care constituie fluxul tehnologic de fabricare, specific fiecarei forme farmaceutice.

Medicamentul este rezultatul unui proces tehnologic complex, in care substantele medicamentoase sunt trans­formate, cu ajutorul substantelor auxiliare adecvate, prin operatii farmaceutice, in forma farmaceutica corespun­zatoare care este introdusa intr-un recipient de conditio­nare si ambalaj specific: solutii, siropuri, supozitoare, unguente, capsule, comprimate etc.

Astfel, medicamentul este definit ca produs medica­mentos, preparat medicamentos, forma farmaceutica sau forma farmaceutica dozata.

Forma farmaceutica (sinonim forma galenica sau forma farmaceutica dozata) reprezinta starea fizica lichida, semisolida sau solida, sub care una sau mai multe substante medicamentoase si substante auxiliare sunt su­puse unor operatii farmaceutice, prin care sunt trans­formate in medicament, la care se adauga recipientele de conditionare primara si secundara (ambalajul), pentru a conferi medicamentului o prezentare adaptata unei boli, o buna toleranta si stabilitate, facilitate la administrare, cat si complianta.

Unele forme farmaceutice se prepara in farmacie, altele in industrie.

Pentru medicament, care este un produs finit (preparat finit), in limbajul farmaceutic modern se utilizeaza dife­riti termeni: preparat farmaceutic, produs medicamen­tos, forma galenica.

Termenul de produs semifabricat se utilizeaza pentru preparatele care au fost obtinute in urma aplicarii partiale ­a tehnicilor de preparare; ulterior, ele trebuie supuse unor operatii de prelucrare pentru a deveni medica­mente si a fi utilizate la bolnav.

Medicamente industriale (sinonime: produse far­maceutice sau specialitati farmaceutice). Ele au astazi ponderea cea mai mare a eliberarilor din farmacie (98%). Specialitatea este un medicament preparat anterior, prezentat sub o conditionare particulara si caracterizat printr-o denumire speciala, nume depus - marca, sau nume comercial.

Aceasta definitie implica elemente subintelese ca:

- produs preparat numai in industria de medicamente (laborator de medicamente, intreprindere, fabrica), pe baza unei formule inscrise in fisa de fabricatie si apro­bata de Ministerul Sanatatii, sau un medicament care poate proveni din import; are o compozitie fixa, o actiu­ne determinata, o biodisponibilitate optima, o vala­bilitate mare, de 1-3-5 ani;

- prezentare sub o conditionare particulara, identica pentru toate unitatile de conditionare puse in vanzare;

- productie in cantitati mari: sarje sau loturi de fabricare;

- denumire caracteristica conventionala inregistrata sau nu si folosita in exclusivitate de firma (fabrica) pro­ducatoare.

Nomenclatura medicamentelor industriale poate fi data de:

- denumirea chimica, care reda structura chimica a substantei medicamentoase; de obicei este complicata si se utilizeaza mai rar;

- denumirea comuna internationala (D.C.I.), propusa sau recomandata de O.M.S. si are ca scop generalizarea denumirii substantelor medicamentoase;

- denumirea oficiala prevazuta de farmacopee si care reprezinta denumirea oficiala din tara respectiva;

- denumirea comerciala, inregistrata (notata cu R abre­viere de la engl. registred = inregistrat) sau nu, este stabilita de firma producatoare; este simpla, usor de memorat, dar nu intotdeauna adecvata. Numarul mare de denumiri comerciale reprezinta astazi o dificultate serioasa pentru cunoasterea medicamentelor.

De exemplu: acidul acetilsalicilic, cu prima denumire comerciala de aspirine are astazi peste o suta de denumiri comerciale, date de firmele si tarile producatoare.

Pe fiecare unitate de conditionare (recipient si amba­laj) figureaza urmatoarele elemente:

numele produsului;

forma farmaceutica;

formula produsului (compozitia);

numarul de unitati sau continutul;

modul de administrare;

precautii de pastrare;

termenul de valabilitate;

numele si adresa producatorului firmei;

marca fabricii;

numarul sarjei de fabricatie;

pretul de cost.

In opozitie cu "medicamentul magistral" care este preparat "ex-tempore" si ca unicat, de catre farmacistul de oficina, pe baza unei prescriptii medicale si pentru un bolnav anumit, "medicamentul industrial" este deci preparat anterior, are o formula de fabricare fixa si o perioada de valabilitate mare, destinat publicului larg.

Aceste elemente personalizeaza productia si respon­sabilitatea fabricantului.

Marca unui medicament este numele cu care acesta este pus in circulatie de catre o fabrica (firma, socie­tate) sub forma unui semn vizibil aplicat pe eticheta si pe ambalajul acestuia.

Produs farmaceutic este considerat orice medicament industrial care contine o substanta medicamentoasa (sau o asociere) si este eliberat sub denumirea sub care a fost inregistrat (orice fel de asociatii, dozaje, forme de administrare sau modele diverse sub care el este comercializat).

Un acelasi medicament, care prezinta o denumire par­ticulara, poate exista in forme farmaceutice diferite: comprimate, fiole, supozitoare etc. (Fig ?).

Figura nr. - Reprezentarea simbolica a principalelor forme farmaceutice (dupa Sandoz, citat de Velasquez - 1983)

Unele din aceste forme farmaceutice pot contine sub­stante active in dozaj diferit, de exemplu: fiole de 1 mg si 5 mg. Dar si in cadrul aceleiasi forme farmaceutice pot exista doua sau mai multe modele de prezentare, desti­nate distribuirii in farmacii, exemplu: flacoane cu 10, 20 sau 50 comprimate.

Se considera prezentare fiecare asociere, dozaj, forma de administrare sau capacitate diferita a aceleiasi specia­litati, iar esantionul este o specialitate propusa pentru marketingul medicamentului: in general, acest medi­cament este gratuit si pe flaconul produsului este specificata expresia: "Esantion medical necomercializabil".

Un alt termen intalnit este cel de medicament generic. Acesta reprezinta un medicament industrial, reprodus (copiat) dupa formula unui medicament original, existent deja in circulatie; el trebuie sa corespunda urmatoarelor conditii:

- sa fie esential similar cu medicamentul original, adica sa aiba aceeasi compozitie calitativa si cantitativa in substante, aceeasi forma farmaceutica;

- revendica aceeasi activitate, pentru aceleasi indicatii terapeutice; daca este necesar, trebuie demonstrata bio­echivalenta prin studii comparative de biodisponibilitate, cu produsul original;

- conform dispozitiilor in vigoare ale Comu­nitatii Economice Europene nu poate fi inregistrat si nu poate sa constituie obiectul unei ameliorari terapeutice, demonstrate, in raport cu medicamentul original;

- este comercializat de firma, alta decat cea produ­catoare a medicamentului original, fie sub numele gene­ric (stabilit), fie sub un nume propriu si cu pretul de vanzare mai mic (deoarece aceste medicamente generice nu au fost supuse la testele clinice, toxicologice, etc. ca medicamentele originale);

- comercializarea unui medicament generic este posi­bila numai daca medicamentul original este protejat de brevet.

In cea mai mare parte a tarilor, numele comercial al unui medicament este protejat prin sistemul de brevete (patente).

Brevetul (sinonime: inventie, patent): creatie stiinti­fica sau tehnica care prezinta noutate si progres tehnic, solutie tehnica cu aplicabilitate industriala. Titlul este eliberat sub forma unui document de catre o autoritate (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M.) inven­tatorului unui produs sau procedeu de fabricare si ii confera dreptul exclusiv de a exploata inventia sa intr-un timp definit (15-20 ani), asigurandu-i-se protectia.

Fundamentale sunt doua sisteme de protectie prin brevete:

brevete aplicate unui medicament specific;

brevete acordate procedeelor de fabricare.

Cea mai mare parte a tarilor utilizeaza primul tip (brevetul produsului), altele pe amandoua. Sistemul de brevete asigura monopolul de productie (proprietatea firmei) si o comercializare a medicamentului pe o anumita perioada, dupa tara, de pana la 25 ani.

Daca produsul nu a fost protejat de un brevet, el poate fi fabricat si comercializat, eventual si de o alta firma producatoare, sub alt nume.

Medicamentul, respectiv forma farmaceutica, este compusa din diferite materii prime. Materiile prime farmaceutice sau substantele farma­ceutice sunt substante:

de origine naturala:

vegetala,

animala,

minerala,

microbiologica,

de semisinteza

sau de sinteza,

utilizate pentru prepararea de medicamente.

In functie de rolul pe care il au in realizarea si efectul terapeutic al formei farmaceutice, substantele farmaceu­tice (materiile prime) sunt clasificate in trei mari grupe:

substante medicamentoase;

substante auxiliare;

materiale de conditionare.

Fabricarea unui produs se face conform unui proces tehnologic. Succesiunea operatiilor procesului este redata in schema grafica a fluxului tehnologic. Pe baza acestuia se stabileste schema tehnologica, adica totalitatea aparatelor necesare pentru realizarea produsului si succesiunea lor logica in circulatia materialelor.

Etapele unui proces tehnologic sunt de natura:

fizica si se numesc de regula "operatii unitare": macinare, sortare, dizolvare, incalzire, racire, comprimare, amestecare, distilare, extractie, filtrare, etc,:

chimica si poarta numele de "procese fundamentale": nitrare, halogenare, acilare, condensare, etc.

Figura nr. - fluxul tehnologic de fabricare a siropurilor

Figura nr. - Schema tehnologica pentru fabricarea siropurilor

A, B, C, D - tancuri prevazute cu sistem de agitare si manta prin care circula vapori de apa pentru dizolvarea separata a substantelor componente (zahar, substante medicamentoase, adjuvanti, aditivi); solutiile rezultate sunt amestecate pentru obtinerea siropului

Fluxul tehnologic este reprezentat schematic sub forma grafica. Acesta ne ofera o imagine de ansamblu asupra circulatiei materialelor si succesiunii fazelor tehnologice. Fazele sunt prezentate de dreptunghiul in care se inscrie denumirea fazei si succesiunea este data de parcurgerea de sus in jos. Prin conventie materiile prime si auxiliare se notifica pe sagetile care intra la partea superioara sau latura stanga a dreptunghiului, produsele principale ies prin latura de jos iar cele secundare prin latura din dreapta, alaturi de deseuri si produse recuperabile. Recircularile si valorificarile daca se fac expres in cadrul tehnologiei de fabricatie, apar prin bucle cuprinzand etapele de purificare-prelucrare a produsului si reintroducerea in locul materiei prime (intermediarului) economisite astfel. Daca valorificarea se face in alta instalatie se noteaza doar "la distilare", "la recuperare" pe sageata semnificand evacuare.

Figura nr. - fluxul tehnologic de la fabricarea menadionei