PERICARDITA ACUTA (PA)

PERICARDITA ACUTA (PA)

Definitie si etiopatogenie

Este inflamatia acuta a pericardului care poate fi ne-exsudativ (PA uscata) sau exsudativ (PA lichidiana). Cele mai frecvente cauze ale PA sunt virozele, TBC-ul, infarctul miocardic acut, bolile de colagen (de exemplu Lupusul eritomatos sistemic). Intre cauzele mai rare notam: RAA, cancerul, hemopatiile maligne, uremia, boala de iradiere, diversi agenti chimici si medicamente (ca Hidralazina, Procainamida s.a.). Prezenta lichidului in sacul pericardic produce compresiune pe plamani si bronhii (determinand dispnee si tuse seaca), pe nervul recurent stang (ca urmare apare dis­fonia), pe esofag (disfagia). Cand cantitatea de lichid este foarte mare se instaleaza tamponada cardiaca, ceea ce inseamna ca umplerea diastolica a inimii este impie­dicata si deci, bolnavul intra in insuficienta cardiaca zisa 'hipodiastolica'.

Tabloul clinic

Simptomul dominant este durerea vie, accentuata de inspir care trebuie diferentia­ta de celelalte dureri cardiace (in principal de durerea din cardiopatia ischemica). Atunci cand se acumuleaza lichid, durerea scade in intensitate si apare dispneea, usurata de pozitia sprijinit pe genunchi si pe coate (pozitia genu - pectorala sau de 'rugaciune mahomedana'), pe care bolnavul o adopta din instinct. Alte simptome ­nespecifice - pot fi: febra, inapetenta, scaderea ponderala, in functie de etiologia bolii.

La examenul obiectiv trebuie remarcata pozitia bolnavului in pat, respiratia si prezenta - la ausculatatia inimii - a frecaturii pericardice. Este foarte important sa se remarce marirea-turgescenta - jugularelor, pulsatilitatea lor, prezenta edemelor sau a ascitei, diminuarea pulsului arterial si scaderea TA. Ultimele doua semne sunt carac­teristice tamponadei cardiace, ceea ce impune urgenta cardiologica majora.

Examenele paraclinice

Cea mai sigura metoda de diagnosticare este echocardiografia care arata prezen­ta lichidului pericardic. Alte examene utile: EKG (electro-cardiograma), Rx. cord pul­mon, s.a. Tabloul bilogic este modificat in functie de etiologia bolii. Sunt obligatoriu de efectuat hemoleucograma, VSH, IDR la tuberculina.

Evolutia si prognosticul

Depind de etiologia pericarditei acute, de rapiditatea si severitatea instalarii sin­dromului lichidian pericardic si de corectitudinea tratamentului. In general PA evo­lueaza favorabil, vindecandu-se fara sechele, daca este PA virala si PA reumatismala (rara). PA tuberculoasa (frecventa astazi) se vindeca, de asemenea, dar lasa drept urme ingrosarea si apoi calcificarea pericardului, ceea ce conduce la sindromul de pericardita cronica constrictiva (vezi mai jos).

Tratamentul

Se stabileste in functie de etiologie: antituberculos, antiinflamator, sau antibiotic etc. Nu se instituie tratament pana nu se limpezeste etiologia bolii.