Sclera si patologia sclerei

Sclera si patologia sclerei

Sclera are rol in asigurarea mentinerea formei si rezistentei si protectiei mecanice a globului ocular si in mentinerea tensiunii intraoculare normale.

Patologia sclerei si a tesutului episcleral

1. Inflamatiile tesutului episcleral si ale sclerei

Episclerita reprezinta inflamatia tesutului episcleral, se prezinta sub doua forme clinice episclerita nodulara si simpla.

Episclerita simpla se caracterizeaza clinic prin congestie episclerala difuza sau sub forma unui sector triunghiular, cu varful la limbul sclerocorneean. Episclerita nodulara se caracterizeaza prin aparitia unui nodul ovalar violaceu, bine delimitat, de 2 - 5 mm diametru, insotit de congestie intensa.

Etiologia episcleritelor este legata diverse forme de artrite reumatoide, alergii. granulomatoza Wegener, poliarterita nodoasa, lupusul eritematos sistemic, policondrita. Bolile granulomatoase (luess, TBC, sarcoidoza), virusul herpes-zoster, guta, tireotoxicoza, infectiile de focar pot sa fie cauza episcleritelor. Radiatiile, interventiile chirurgicale pot cauza episclerite.

Complicatiile episcleritelor sunt rare : reactii uveale, tenonite, glaucoame.

Diagnosticul diferential se face cu conjunctivitele, uveitele anterioare.

Evolutia se intinde pe parcursul a 1 - 3 saptamani, iar recidivele sunt relativ frecvente.

Tratamentul general al episcleritelor este pe cat posibil etiologic; cand nu se cunoaste etiologia, se vor administra general antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), rareori steroidiene. Tratamentul local consta in antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene, in instilatii sau injectii parabulbare cu dexametazona sau betametazona.

Sclerita este o inflamatie granulomatoasa a sclerei, mult mai rar intalnita decat episclerita. Scleritele se clasifica in sclerite anterioare si posterioare.

Etiologia scleritelor anterioare este aceeasi cu a episcleritelor

Sclerita anterioara. Prezinta mai multe forme clinice: difuza, nodulara si necrozanta.

Subiectiv, sclerita anterioara se caracterizeaza prin lacrimare, fotofobie, dureri la miscarile globului ocular. Modificarile obiective specifice scleritelor sunt prezentate in tabelul nr. 11.1 .

Tabelul nr. 11.1 Modificarile specifice scleritelor

Complicatiile scleritelor anterioare constau din tenonite, uveite, cataracte complicate, glaucoame secundare (lezarea trabeculului corneoscleral), ectazii sclerale, rupturi sau perforatii ale globului ocular, panoftalmii, extinderea procesului inflamator la cornee (sclerokeratita).

Etiologia cea mai frecventa a scleritelor anterioare este poliartrita reumatoida; urmeaza apoi alte boli de sistem (granulomatoza Wegener, poliarterita nodoasa, lupusul eritematos sistemic), policondrita. Bolile granulomatoase (luess, TBC, sarcoidoza), virusul herpes-zoster guta, tireotoxicoza, radiatiile, interventiile chirurgicale pot cauza sclerite. 

Tratamentul general al scleritelor anterioare se adreseaza bolii de baza, fiind in general bazat pe corticoterapie in doze imunosupresive, sau alti agenti imunosupresivi (ciclofosfamida, azatioprina, ciclosporina), antialgice. Local se administreaza corticosteroizi (in instilatii sau injectii locale), midriatice. Uneori este necesar tratament chirurgical aplicandu-se grefe de sclera sau fascia lata la nivelul zonelor de sclera subtiate.

Sclerita posterioara. Este mult mai rara decat sclerita anterioara. Subiectiv se manifesta prin dureri oculare, exacerbate de miscarile globului ocular si de palpare, scaderea acuitatii vizuale, uneori diplopie.

Obiectiv se constata usoara exoftalmie, limitarea miscarilor oculare, chemozis conjunctival, uneori edem palpebral. La examenul fundului de ochi (indispensabil pentru diagnostic) se observa edem papilar, exudatie coroidiana si retiniana (sub forma de depozite dense, intinse), flocoane vitreene inflamatorii. Ecografia oculara sau tomografia computerizata sunt de un real folos pentru diagnosticul pozitiv, evidentiind ingrosarea peretelui ocular posterior.

Diagnosticul diferential se face cu papilita, dezlipirea de retina primitiva regmatogena, tumori si inflamatii coroidiene, tenonite.

Complicatiile scleritei posterioare sunt tenonita, corioretinita, cataracta, glaucomul secundar, neuropatia optica anterioara, dezlipirea de retina secundara exudativa, miopia (ca urmare a alungirii globului ocular).  

Tratamentul general al scleritelor se adreseaza bolii de baza, fiind in general bazat pe corticoterapie in doze imunosupresive, sau alti agenti imunosupresivi (ciclofosfamida, azatioprina, ciclosporina), antialgice. Local se administreaza corticosteroizi (in instilatii sau injectii locale), midriatice. Uneori este necesar tratament chirurgical aplicandu-se grefe de sclera sau fascia lata la nivelul zonelor de sclera subtiate.

2. Afectiuni degenerative ale sclerei

Stafiloamele (ectaziile) sclerale apar in urma unor afectiuni sclerale, a miopiei forte. La nivelul stafiloamelor, sclera este subtiata, destinsa, si globul ocular are o coloratie brun-negricioasa la nivelul lor, datorita vizibilitatii uveei. Ectazia sclerala poate fi localizata sau generalizata (in glaucomul congenital). Ectaziile sclerale se pot complica cu rupturi ale sclerei, in urma unor traumatisme minore, eforturi fizice minore, sau chiar spontan.

Tratamentul ectaziilor localizate este chirurgical, prin intarirea sclerei cu lambouri de fascia lata. In ectaziile generalizate, tratamentul are ca scop scaderea tensiunii intraoculare prin mijloace medicale sau chirurgicale.

Scleromalacia este o afectiune rara, bilaterala, care afecteaza predominent femeile peste 50 de ani, majoritatea suferind de poliartrita reumatoida. Se caracterizeaza prin aparitia unor placi sau noduli galbui mici, de 3-5 mm diametru, fara caractere inflamatorii, care evolueaza spre necroza, provocand subtierea sau chiar disparitia sclerei la nivelul lor, cu vizibilitatea uveei si posibilitatea aparitiei rupturilor sclerale spontane sau declansate de traumatisme sau eforturi fizice minore.

Tratamentul este ineficient, incercandu-se intarirea sclerei cu grefe de fascia lata sau de sclera omoloaga. Corticoterapia locala este contraindicata.

Prognosticul este foarte rezervat.