Stres si credibilitate in institutiile publice romanesti

Stres si credibilitate in institutiile publice romanesti

Stresul in institutiile publice romanesti constituie:

Fenomen macrosocial si cu consecinte negative incomensurabile pe termen lung;

- O problema aparte, nu prin noutatea problematicii, ci prin amploarea legaturilor cauzale directe, vadite, masurabile dintre manifestarile stresante ale indivizilor si comportamentele deviate ale celor ce conduc si influenteaza domeniul public;

- Un proces care conduce la alienarea indivizilor si la regresie umana.

Cauzele stresului in cartea de fata sunt rezultatul unui studiu realizat pe un numar de 524 de functionari publici, inclusiv manageri si 921 de cetateni din orasul Iasi, Romania, pe parcursul anilor iunie 2005- iunie 2007. Acestora li s-a cerut sa raspunda la intrebarile:

● Functionarii publici

1. Credeti ca aveti o munca stresanta? Daca, da care sunt cauzele stresului la locul de munca ?

2. De ce credeti ca trebuie cunoscut si gestionat stresul in organizatia dumneavoastra?

3. Ce efecte ale stresului resimtiti frecvent?

4. Aveti incredere in institutiile publice romanesti si in conducatorii acestora?

● Cetatenii

1. Relatiile unui cetatean cu institutiile publice romanesti sunt stresante? Daca da, de ce?

2. Care sunt efectele acestor relatii?

3. Aveti incredere in institutiile publice romanesti si in conducatorii acestora?

Raspunsuri:

La intrebarea nr. 1 adresata functionarilor publici, inclusiv manageri, dupa prelucrarea rezultatelor, 91% din respondenti au afirmat ca au o slujba foarte stresanta, 9% declarand ca "merge". In cazul cetatenilor intervievati, raspunsurile au fost intr-o proportie de 78% afirmative, ceilalti declarand, sub garantia confidentialitatii, ca "au relatii" si isi rezolva astfel problemele cu autoritatile.

Pentru cele doua categorii de respondenti, s-a aplicat, ulterior prelucrarii statistice, segmentarea prin acumulare si s-a ajuns la urmatoarea ierarhie a importantei si frecventei raspunsurilor:

1. Manipularea politica si birocratia excesiva (94% din respondentii functionari si 99% din cetatenii care au raspuns afirmativ);

2. Comunicarea deformata sau absenta comunicarii (87% din respondentii functionari si 94% din cetateni);

3. Frustrarea si inechitatea (85% din respondentii functionari);

4. Suprasolicitarea (84% din respondenti functionari);

5. Schimbarile si amenintarile (84% din respondentii functionari si 96% din cetateni);

6. Munca neinteresanta, dominant de rutina, suprapuneri, inadecvare (83% din respondentii functionari);

7. Exces de legislatie, mare parte inoperabila sau confuza (83% din respondentii functionari si 90% din cetateni).

1. Manipularea politica si birocratia excesiva:

Factorul politic reprezentat de alianta guvernamentala si o multime de partide este dominant in toate sectoarele vietii si activitatilor publice.

Legea este incalcata flagrant si fatis de insisi promulgatorii ei.

Managerii institutiilor publice sunt numiti exclusiv pe criterii politice, iar guvernantii nu urmaresc decat sa emita ordonante in favoarea intereselor de clan si sa bifeze rapoarte rupte de realitate.

In unitatile descentralizate se mimeaza concursuri care "legitimeaza" autoritati incompetente si arogante.

Sefii politici, nicidecum manageri, se imbogatesc prin contracte, concesiuni, afaceri platite din banii publici si oferite generos rudelor sau aliatilor

Raspunderea pentru abuzuri sau fraude lipseste, pentru ca, pe de o parte, justitia este dominant aservita politic, iar pe de alta parte, absenta empowermentului, permite nesanctionarea celor in culpa, decidentii

Manipularea politica este legitimata de mii de ordonante care modifica permanent legile si care ofera imunitate celor care au devalizat tara. Excesul de legi nu numai ca acopera afacerile clientelare si dubioase, dar creeaza confuzie in randul celor care trebuie sa le aplice, ca si in randul cetatenilor, obligati sa le respecte.

Birocratia dusa la absurd obliga cetatenii sa platesaca zeci de avize si aprobari la nenumarate autoritati care aplica dupa bunul plac legea, dar isi justifica formal, desi ineficient si ineficace pentru cetatean, posturile, averile, avantajele si sediile.

Modernizarile, informatizarea, diminuarea birocratiei sunt, cu unele exceptii, vorbe in vant, dar si hartii multe, dosare consistente, forme fara fond.

Intr-un astfel de cadru ireal pentru secolul XXI, functionarul public se supune, acumuleaza emotii negative si se alieneaza sau se revolta; nu democratic prin dialog sau negocieri oneste, ci prin autism social, fuga, ura sau boala. Grupul de salariati si de manageri este in dezacord mut permanent din cauza luptei pentru putere, a rivalitatilor neprofesionale, a contradictiilor dintre valori si comportamente.

Cetatenii resimt birocratia excesiva:

In primul rand, prin pierderea bani, cauzata de indeplinirea calitatii de contribuabil sau de nevoia de a beneficia de un serviciu public;

In al doilea rand, ei resimt mecanismul birocratic rigid si nefunctional prin timpul pierdut la aceste "n+1" autoritati pentru a obtine ceea ce doresc; oarecum, pentru ca autoritatile nu prea au obligatii, ci doar dreptul de a impune si de a incasa, prea des fara contraprestatie;

Coerenta lipseste din planul managerial al institutiilor publice romanesti: fiecare institutie are o lege sau o ordonanta specifica pe care o invoca in relatia cu petentul, nefiind interesat nimeni de satisfacerea cetateanului coplesit de avize, aprobari, autorizari, mare parte inutile, dar justificabile pentru autoritatile vechi sau nou infiintate.

De exemplu, pentru a desfasura activitatea de taximetrie, un cetatean a cheltuit 1.000 de euro si a umblat o luna la 9 autoritati pentru a obtine autorizatia necesara. Persoana respectiva povestea cu amaraciune de bataia de joc la care a fost supus: intr-un loc se cerea o aprobare pentru ca asa voia seful, a doua zi nu mai trebuia; intr-un alt loc astazi lipseste o persoana, asa ca se amana pe maine, iar daca nu-ti convine s-ar putea sa nu mai obtii ce doresti. Bani multi, timp irosit, stres, mici atentii pentru a indulci functionarii ce detin monopolul, etc. Aventura va fi reluata peste trei luni cand se va reinnoi autorizatia. Cetateanul nu are drepturi in relatiile cu autoritatile, ci doar obligatii pecuniare, stres, umilinta si cozi. Celebra coada "ceausista" de trista amintire a regimului comunist a revenit in forta, blocand emotional si rational orice individ de buna credinta.

2. Comunicarea deformata sau absenta comunicarii

Limbajul in organizatii este politic pentru ca lanseaza, de cele mai multe ori, jocuri ale puterii si autoritati

."Competenta de limbaj" inseamna cu totul altceva in institutiile publice  romanesti sau in relatiile cu ele. Monopolul autoritatilor publice asupra serviciilor publice, dependenta cetateanului fata de un stat fara obligatii asumate, ca si dependenta functionarului public fata de un manager numit politic, confera o fizionomie atipica intilnirilor cu administratia.

Deplorabil este ca, pe termen lung, rolurile nefiresti pe care le joaca indivizii la locul de munca se inscriu inevitabil in registrele personalitatilor lor.

- Limbajul utilizat este un barometru al identificarii functionarului public cu rolul sau, al satisfactiilor aduse de acest rol, al interesului lui fata de cetatean. Statul si administratiile nu isi respecta angajatii, iar acestia preiau, aproape fortat, jocul de putere al autoritatii fata de "clienti", tratandu-i preferential. Functionarii tind sa nu-si faca corect datoria, sa nu se identifice cu functia lor, pentru ca statul, prin reprezentantii sai, nu se comporta ca un manager.

Mai mult, statutul interlocutorilor devine un "element inductor al comunicarii: ceva cantareste greu intr-o situatie de comunicare si acel inductor influenteaza sensul comunicarii, sugestioneaza un anumit comportament, inclusiv verbal. Cuvintelor foarte puternice, se aditioneaza o situatie concreta si raportul de putere dintre interlocutori.

Comunicarea devine o sursa de stres intr-un astfel de context si relatiile functionarului cu superiorii, subordonatii, colegii, "actionarii" (alte institutii, populatia) sunt deformate, intrerupte, blocate sau absente.

Politicienii romani nu urmaresc decat interesele personale si au un limbaj de lemn sufocant, paralizant, dominant, astfel ancat, incet, incet, cetatenii s-au resemnat si cauta "sa se descurce".

Comunicarea stresanta ocoleste bunul simt, dar si normele. Interactiunile dintre cetateni si administratiile publice, triada individ - salariat - manager comporta un comentariu dur, rezultat si din raspunsurile a 87% din cei chestionati.

Obtinerea unei autorizatii de constructie, de libera practica sau orice altceva (experti, consultanti), declanseaza un mecanism comunicational diabolic: nicaieri nu sunt afisate informatii corecte si complete, astfel incat, oamenii constata ca nu au dosarul complet, ca trebuie sa mai plateasca vreun timbru sau o taxa, care au aparut dupa ultimele reglementari. Cozile exagerate, mentionate si anterior, sunt o continuare a indiferentei comuniste fata de nevoile petentului si o manifestare a comunicarii paralele care determina un adevarat mod de viata: mita devine o solutie, se negociaza orice, relatiile oficiale au nevoie de ungere, anormalul este normal, dar nu ca intr-un puzzle propriu net-economiei. Aventura continua cu examene atipice, manipulate grosolan de abuziv de "mai marii zilei"; in orice domeniu: notariat, invatamant, licitatii publice, audit, expertize, politie, sanatate, cultura. Impostorii politici de la putere pot numi un debil mintal, un infractor sau un manelist drept ministru. Te opui? Disparifericit daca in Noua Zeelanda.

Comunicarea oficiala este inlocuita adeseori de o alta, neoficiala care aduce avantaje functionarului prost platit, dar si individului care isi rezolva problema. Cetateanul dependent de autoritati nu detine competenta de comunicare necesara in interactiunile cu diversi reprezentanti ai statului. Functionarul public, utilizand limbajul profesional, demonstreaza autoritatea competentei in fata cetateanului petent. Intalnirea are loc la sediul institutiei publice, loc in care, petentul afla, de cele mai multe ori, "ca nu stie ce cere". Predispozitia de a-l intelege pe solicitant si a-l servi cu ceea ce doreste lipseste: nu inteleg, asta e legea, completeaza formularele, nu este treaba mea etc. sunt replicile obisnuite ale unui functionar stresat, care executa orbeste sarcinile de serviciu rutiniere, uneori cu scopul chiar subconstient de a deschide calea dialogului neoficial.

Functionarii de stat nu doresc, adeseori, sa se identifice cu functia lor: nu eu am facut legea, asta e, sunt un simplu functionar. In schimbul unui avantaj personal, functionarul distantat de rol, gaseste o solutie care ocoleste calea oficiala; el devine antreprenor, comunicarea se fluidizeaza si se presteaza un serviciu administrativ pe cale amiabila. Pentru a nu pierde timp, cei mai multi dintre cetateni cauta nise de acest gen, a priori si astfel avem tabloul general al degradarii relatiilor interpersonale dintre reprezentantii unui stat putin responsabil si cetateni.

Acest "mod cvasi general de comunicare" intre autoritati si cetateni are un pret uman imens: interactiuni negative, umilitoare, pierdere de timp si bani pentru petenti, stres ricdicat si atentat asupra constiintei de sine pentru functionarii duplicitari, care cred in anumite valori, dar se comporta deformat la locul de munca, vazut doar ca spatiul de unde se obtine salariul. Stresul extrem de ridicat, afecteaza clipa de clipa pe " actorii" acestor interactiuni care le amprenteaza negativ personalitatea. Zi de zi, dualismul dintre credinte si comportament, dintre adevar si minciuna, limbajul deformat si rautacios, lipsa de empatie alieneaza functionarul lipsit de responsabilitatea corecta a muncii. Respectul fata de sine si fata de celalalt se diminueaza cu fiecare interactiune si pentru ca interesele personale sunt in conflict permanent cu cele profesionale.

Dezamagirea este amplificata de lipsa de incredere a celor intervievati in posibilitatea ameliorarii acestor fenomene nocive; cei mai multi sunt pesimisti, nu se mai implica, devin egoisti. Este trist, dar ura pluteste pe strazile Romaniei, spunea un cetatean care invoca timpurile in care legile erau mai putine, mai clare , mai simple, echidistante. Cetateanul nu nu are competenta de limbaj cu niciuna dintre autoritati, confuzia se generalizeaza pentru ca autoritati diferite nu convin asupra coerentei activitatilor lor cu cetatenii. Holonul nu exista: sunt prea multe autoritati, daunator de multe centrale, iar fiecare dintre ele lucreaza independent de altele si nu sunt deloc interesate de scopurile angajatilor proprii si nici de nevoile cetatenilor. Comunicarea este politica, dialogul devine monolog al celor ce detin monopolul asupra serviciilor publice. Prea multe autoritati publice isi spun parerea in probleme in care nu detin competente, nu exista responsabilitati clare si cetatenii platesc pentru educatie sub standard, pentru sistemul de sanatate complet deficitar, pentru infrastructuri de proasta calitate, pentru incultura, pentru deteriorarea comunicarii interpersonale, pentru toatele formele extreme de stres. Democratia a fost inteleasa si aplicata dupa ureche : public si formal se declara autonomie, descentralizare, practic se produce un amestec neclar in cadrul curuia prea multi isi dau cu parerea. Exemplul unui pacient al unui spital public este elocvent: la Viena o autoritate competenta vorbea si 14 discipoli ascultau; la noi, 14 vorbesc , isi dau cu parerea, contesta in culise si nimeni nu asculta.

3. Frustrarea si inechitatea (85% din respondentii functionari)

Frustrarea: materiala si/sau psihologica actioneaza, in primul rand, asupra talamusului si nucleului amigdalian - centrul emotiilor. Salariul demotivant, intarzieri in efectuarea platilor, absenta unor stimulente rezonabile, recunoasterea profesionala greoaie, promovari dupa criterii anacronice sau subiective sunt frustrari materiale, care se manifesta prin griji, dezinteres, suparare, boli fizice si psihice cuprinse in "generosul" stres. Frustrarile emotionale le amplifica pe cele prezentate anterior, ele insele constituind un adevarat focar de stres. Reprosuri, intarire negativa, crize de furie, dispute ale puterii, amenintari, critici nefondate, batalii de personalitate, exces de orgolii, suprainvestire emotionala fortata.

Inechitatea si inegalitatea sistemului, conditiile politice si socio-economice discriminatorii conduc la anomie, stres, delincventa. Respondentii au enumerat: salarizarea de supravietuire; recunoastere profesionala subiectiva sau dupa criterii anacronice; promovari criticabile; sanctiuni, destituiri, hartuire, lipsa de consideratie si respect, coruptia ca o stare de normalitate, cultura banului si a snobismului, demagogie desantata;

4. Suprasolicitarea (84% din respondenti functionari)

Suprasolicitarea ("jobstrain" = presiunea muncii): exces de solicitari (cantitative/calitative), suprapunere de sarcini, dispozitii contradictorii, cultul performantei, calitate totala la hartii, intreruperi, mereu contra cronometru, excesul de informatii si de rapoarte, reducerea oficiala, dar ireala a timpului de lucru. Personalul este insuficient la nivelul de baza al organizatiei, dar numarul managerilor de nivel mediu si de varf este in continua crestere. Salariatii sunt coplesiti de rapoarte, multe paralele, supradimensionate, inutile. Sunt zilnic incarcati cu activitati ce depasesc sau nu au legatura cu fisa postului. Suprasolicitarea ii streseaza, mereu sunt urgente, raportari catre ministere sau alte institutii centrale care transmit doar ordine si ordonante rupte de realitate. La baza piramidei oamenii se spetesc ca sa supravietuiasca: au 2, 3 slujbe, fara siguranta, fara salarii bune, cu riscuri mari si beneficii din ce in ce mai mici.

Ex.1: Un angajat de la pasapoarte sau carti de identitate trebuie sa se ocupe de 40 de dosare pe zi. In perioade de varf, el este antrenat si in alte "urgente", sedinte, multe raportari;

Ex.2: Un politist de la judiciar este coplesit de proceduri administrative, de carentele logistice, de anomaliile care fac ca delincventii si infractorii sa ramana nepedepsiti;

Ex.3: Un medic, profesor, finantist, vames, referent, consilier si multi alti profesionisti din domeniul public isi pierd 80% din timp pe rapoarte birocratice si activitati de rutina, lipsite de valoare adaugata.

Suprasolicitarea devine workaholism, ceea ce inseamna dependenta de munca. De la sloganurile comuniste, de genul: "muncim din patriotism" s-a trecut la o exagerare a implicarii profesionale cu consecinte clare: probleme familiale, alienare, epuizare, izolare, incapacitatea de a gasi si placeri ale existentei. Pana la un punct critic, propriu fiecaruia, implicarea este dorita si necesara, dar peste un anumit nivel se ajunge la criza: boli, conflicte relationale. Boala se instaleaza treptat, in doua modalitati: indivizii sunt captati de munca si doresc mereu mai mult, sau stau peste program pentru a fi vazuti de sefi (loialitatea este aparenta, angajatii se pandesc, iar sefilor le plac "catelusii").

Suprasolicitarea este o problema globala, care a atins si elitele, motiv pentru care este luata mai mult in serios. Perioadele de odihna sunt din ce in ce mai mici si pentru ca a-ti permite o pauza poate insemna una definitiva; Omenirea fuge, iar tinerii au atatea posibilitati incat infinitele optiuni si dificultatea alegerii le provoaca anxietate si deruta: profesionala, familiala, culturala. Triada individului epuizat, chiar si de munci nesatisfacatoare, pare a deveni stresul-singuratatea si sexul. La femei se ajunge mai usor la binom: stres si suparare.

5. Schimbarile formale si amenintarile

Salariatii publici nu au timp sa reflecteze asupra schimbarilor, desi se recomanda pregatirea schimbarii si consultarea subalternilor (demanagement, tocmai ca actiune planificata de anticipare a schimbarii). Cele mai multe schimbari sunt politice si apar ca dispozitii, ordine, note de serviciu, informari, toate, demersuri lipsite de responsabilitate si respect fata de angajati (uneori se afla din mass media deciziile managerilor privind aspecte strategice ale unitatii, ceea ce denota desconsiderarea totala a salariatilor). Salariatii sunt afectati profesional, material, emotional, ei nu mai controleaza situatia, stresul infloreste si se manifesta sub forma de furie, angoasa, descurajare, marginalizare, pensionare fortata, demisie. Amenintarile permanente si voalate intretin starea de frica si de suspiciune in institutie. De obicei, se aude ceva, managerii nu sunt responsabili si adopta decizii din spatele unui birou impozant care le ofera iluzia puterii nelimitate. Reactia functionarilor amenintati este slaba pentru ca oamenii nu mai cred in justitie si isi pazesc spatele.

6. Munca neinteresanta, dominant de rutina, suprapuneri, inadecvare

Un procent de 83% din functionarii publici intervievati au afirmat clar si spontan ca desfasoara activitati neinteresante, de rutina care se suprapun cu cele ale colegilor lor si ca acestea sunt inadecvate pregatirii profesionale superioare pe care o au. Munca unui economist dintr-o institutie publica financiara consta, frecvent, in completarea de rapoarte, realizarea de statistici, incadrarea intr-o anumita legislatie si cam atat. Creativitatea, analiza statisticilor, interpretarea, oferirea de sugestii nu se regasesc an lista activitatilor lor. Acest aspect streseaza individul care desi este competent intr-o specialitate interesanta, desi a urmat si urmeaza specializari academice, este cantonat in scrierea de adrese sau de citatii, munca care nu necesita o asrfel de pregatire.

7. Exces de legislatie, mare parte inoperabila sau confuza (83% din respondentii functionari si 90% din cetateni)

Din raspunsurile analizate cu privire la legislatie s-a desprins concluzia ca 20% din legislatia existenta in Romania, mai clara si coerenta ar fi suficienta pentru a incadra juridic, eficient si eficace, 80% din prolemele administratiilor publice romanesti.

La intrebarea nr. 2 adresata celor 524 de functionari publici (De ce credeti ca ar trebui cunoscut stresul in organizatia dumneavoastra?), dupa prelucrarea rezultatelor, s-a ajuns la urmatoarea ierarhie a importantei si frecventei raspunsurilor (la 72,24% din respondenti s-au regasit aceste raspunsuri):

Conduce la boli care afecteaza individul si organizatia;

Provoaca autism organizational si social, alienare;

Costa foarte mult!

Duce la parasirea locului de munca, la absenteism, instabilitate profesionala;

Poate afecta si siguranta celorlalti (accidente de munca, violenta, epuizare fizica si psihica);

Deterioreaza comunicarea inter si intraorganizationala, relatiile cu tertii, eficienta si eficacitatea;

Stresul trebuie sa fie recunoscut ca o boala profesionala, adoptandu-se masuri care sa ajute la gestionarea lui, la reducerea stresorilor, la o gestiune umana a schimbarilor, pornind chiar si numai de la afirmatia lui Machiavelli, "oamenii inseamna bani".

La intrebarea nr.3 pentru functionari, identica cu intrebarea nr.2 pentru cetateni, folosind segmentarea prin concentrare, am obtinut urmatoarele raspunsuri:

Prabusirea dispozitiei, pierderea interesului, oboseala cronica, lentoare si pasivitate sunt manifestarile semnalate de 97% din respondenti.

Neliniste, teama, angoasa: "nu mai pot"; "e mai mult decat normal"; "nu ma ajuta nimeni?"; "vreau sa se termine cu toate problemele", "de ce mie?", simptome deduse de echipa de analiza din discutiile cu respondentii

Renuntarea la implicare in viata organizatiei, absenta empatiei si a asertivitati, izolare, egoism.

Anomia si alienarea, ca si autismul social sunt probleme mari ale contemporaneitatii, care nu pot fi neglijate, cu atat mai mult cu cat, pe exemplul ales in cercetarea noastra, informatizarii crescande, ca si cauza esentiala a fenomenelor mentionate, li se aditioneaza, concurand chiar la pozitia de lider, mediul toxic, nociv, disonant, cvasi-general in domeniul public.

Ultima intrebare la ambele categorii de respondenti vizeaza credibilitatea institutiilor publice romanesti si constituie un reper extrem de important pentru a completa tabloul starii negative care pluteste in Romania, aflata de 17 ani in tranzitie, deteriorarea calitatii vietii.

Increderea in sefi si in institutii publice este domeniul critic al calitatii vietii profesionale, iar dezamagirea si neimplicarea sunt dominantele care dauneaza imaginii reale a institutiei. Credibilitatea scazuta a institutiei si a managerilor de varf conduce la instalarea unei rutine obediente in randul angajatilor, preocupati sa nu-si piarda slujba, la lipsa de entuziasm, de creativitate, atitudine nepasatoare sau incorecta fata de "clienti" si colaboratori. Oamenii se alieneaza, nu se recunosc, constata ca devin Don Quijote intr-o posibila confruntare cu abuzurile. Lipsa de solidaritate, ignorarea profesionalismului, etica muncii in varianta romaneasca, respectul minim fata de sine si de ceilalti, cel mimat fata de functii, descurajeaza si anuleaza din start o lupta concertata si coerenta cu o democratie de carpa, de gasca sau de show televizat. E timpul "prostocratiei" si a domniei legii ei in tara noastre. Viata societatii se conformeaza unui program de letargie care ne confisca libertatea: de a gandi, de a zambi, de a alege, de a crede, de a simti, de a iubi. Impostorii de la putere pretind ca au dreptul de a calomnia, denatura, inlatura tot ceea ce ii depaseste sau ii incomodeaza. Nu trebuie sa mai gandim, televizorul anuleaza ratiunea, noi ne continuam stereotipiile: servici cat de mult vrea seful, singuratate in doi, stiri, ambalaj stralucitor, mimetism si in sinteza lipsa de demnitate si alipire de material; Noaptea spiritului, deruta si confuzia, decaderea valorilor, eliminarea criteriilor obiective, estomparea diferentei dintre legitim si ilegitim, domnia valorilor economice sunt consternante si distrug adevarul. Timpul nostru este confiscat de minciuna, imprimante si tonere pentru legitimarea parvenirii. Este intuneric peste valori, tandrete, bun simt, munca care innobileaza. Este doar intuneric, fara stele, fara sens, fara licarirea spiritulu. Este un pisc al derutei si fricii, al renuntarii la "eu".

Se observa cauzalitatea directa si propagata dintre credibilitatea scazuta a institutiilor publice romanesti, reprezentate de o anumita categorie de non-manageri si cresterea nivelului de stres la functionarii publici si cetateni mult peste limitele normale, de unde si nevoia imperativa de a avertiza si informa asupra fenomenului.

Stresul si credibilitatea in spatiul public romanesc formeaza un sistem nedorit, dezvoltat de-a lungul celor 17 ani de tranzitie spre o democratie autentica, spre o economie libera, de piata, spre integrarea cat mai neconvussiva sa circuitul complex, zbuciumat si oarecum haotic al holonului, numit pamant. Fenomenul macrosocial si macroeconomic se cere a fi studiat cu responsabilitate, trasatura care lipseste managerilor publici si guvernantilor. Stresul trebuie inteles, studiat, contracarat, urmarindu-i cauzele esentiale si mediul in care evolueaza.Credibilitatea institutiilor publice romanesti este indisolubil legata de responsabilitatea profesionala si morala, ambele si nu numai, formand un tot circumscris valorilor, culturii, credintelor, cutumelor unei comunitati sau grup. "A face" sau "a nu face" devin deopotriva morale si profesionale. Moralul se asociaza actiunilor managerilor publici care prejudiciaza direct sau indirect colectivul condus sau comunitatea deservita. Exemple au fost date din mediul politic corupt, din orice alt segment al publicului, in care sub scutul inamovibilitatii, imunitatii, confuziei legislative sau diluarii responsabilitatii, se produc zilnic abuzuri nesanctionate si , cel mai rau, nesanctionabile. Busola moralei publice este formata din: integritate, responsabilitate, raspundere, empatie. Toate acestea conduc, incet, dar sigur spre cresterea increderii in cei ce conduc, spre cresterea respectului de sine si fata de ceilalti, spre diminuarea stresului indus de absenta credibilitatii.

Responsabilitatea si respectul trebuie sa se manifeste si in mediul public si politic, recomandarea principala fiind aceea de respectare echidistanta a legilor scrise si nescrise, morale, coerente, moderne. Fara aceasta premisa, procesul intrarii in normalitate nu exista. Nu trebuie sa uitam ca oamenii, din nevoi existentiale, dar si din dorinta de afirmare, siguranta si recunoastere, cedeaza drepturile naturale unor conducatori, in schimbul protectiei si increderii oferite de acestia. Fara acest contract, evolutia individului si a comunitatii, cladirea unui viitor optimist, nu sunt posibile.

Oamenii se alieneaza, nu se recunosc, constata ca devin Don Quijote intr-o posibila confruntare cu abuzurile. Lipsa de solidaritate, ignorarea profesionalismului, etica muncii in varianta romaneasca, respectul minim fata de sine si de ceilalti, cel mimat fata de functii, descurajeaza si anuleaza din start o lupta concertata si coerenta cu o democratie de carpa, de gasca sau de show televizat. E timpul "prostocratiei" si a domniei legii ei in tara noastra.

"Omul fiind in cinste, n-a priceput; s-a alaturat dobitoacelor fara de minte si s-a asemanat cu ele" ( Scriptura, ps. 48, 12)

Aruncarea mastii

Cosul de gunoi este un instrument managerial utilizabil in orice organizatie: se arunca si se ard ineptiile, se initiaza un proces delicat, flexibil, dar ferm, de revalorizare a fondului, esentei, autenticului, profesionalismului. Ringi seldo sau "pas cu pas", cum fac japonezii; cu rabdare, toleranta, dar respect si aplicare echidistanta a legilor putine, coerente si necontradictorii. Colosul poate functiona si bine: cu o conditie primordiala: respect fata de legi, inclusiv cele ale pietei, respect de sine si raspundere individuala. Cu astefel de premise, cred ca este cazul sa ne resuscitam.