Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » cadastru topografie
Planimetrie - retele de sprijin planimerice - marcarea punctelor topografice

Planimetrie - retele de sprijin planimerice - marcarea punctelor topografice


PLANIMETRIE - RETELE DE SPRIJIN PLANIMERICE - MARCAREA PUNCTELOR TOPOGRAFICE

Retele de sprijin planimerice.

Problema principala a topografie este determinarea coordonatelor tridimensionale (x, y, H) pentru punctele de detaliu existente in teren, astfel ca aceste puncte sa poata fi reprezentate apoi pe harti si planuri. Cerinta majora pentru aceasta operatiune este ca reprezentarea sa fie asemenea cu cea din teren, fapt ce necesitata calitati cum ar fi continuitatea, omogenitatea si unitatea. Aceste calitati nu se pot realiza decat prin realizarea unei retele de puncte de coordonate cunoscute, ce constituie reteaua de sprijin fata de care se leaga, din punct de vedere geometric detaliile.



Reteaua geodezica

Figura 6.1 - Lanturi de triangulatie.

Planurile si hartile topografice reprezinta, la scara, o figura asemenea cu proiectia orizontala a figurilor din teren, reprezentare ce trebuie sa fie unitara, continua si omogena ca precizie. Pentru indeplinirea acestor conditii, este necesar ca pe suprafata de ridicat sa existe un numar de puncte de coordonate cunoscute, numita osatura, de la care sa plece toate determinarile, constituind o retea locala. Daca se extinde teritoriul de ridicat in plan la suprafata unei tari, este necesara indeplinirea aceleeasi conditii privind existenta unei osaturi omogene, care de data acesta se va constitui intr-o retea geodezica de stat.

Reteaua de triangulatie de stat se compune din lanturi de triunghiuri, organizate, functie de distantele dintre ele, pe ordine de marime si precizie de determinare. Se considera ca triangulatia de ordine I-IV constituie reteaua de triangulatie de stat, numita triangulatie superioara, iar reteaua de ordinul V reprezinta triangulatia de ordin inferior.

Reteaua de triangulatie de ordinul I se desfasoara aproximativ pe directia meridianelor si paralelelor, alcatuind lanturi de triangulatie (figura 6.1). La intersectia lantului desfasurat pe meridian cu cel de pe paralel, se fixeaza pozitia unor laturi care se masoara, numite baze de triangulatie. In aceleasi zone se fac si determinari de coordonate geografice - latitudine si longitudine - pentru unele puncte, care se vor numi puncte 'Laplace'. Lungimea laturilor in triangulatia de acest ordin este de 20-60 km.

Figura 6.2 - Dezvoltarea retelei de triangulatie.

Din punctele de triangulatie de ordinul I se deternina puncte de triangulatie de ordinul II, in conditii de precizie cu o clasa inferioara, avand laturile de 15-20 km; in continuare se obtine triangulatia de ordinul III, cu laturile de 10-15 km, respectiv ordinul IV cu lungimile laturilor de ordinul a 5-10 km.

Punctele triangulatiei de ordinul V indesesc ordinul IV, avand laturile de 1-5 km, astfel incat sa asigure o densitate de un punct la 50 ha.

Pentru lucrari cu caracter special (baraje, metrouri, obiective industriale mari) apar retele de triangulatie cu forme speciale, care se lucreaza separat de triangulatia de stat, dar cara pot avea puncte de racordare cu acesta. Precizia unor astfel de retele locale este mult mai buna decat precizia retelei geodezice de stat.

Chiar daca distanta dintre punctele de triangulatie de ordinul V este de 11,5 km, aceasta nu poate asigura in toate cazurile distante convenabile pana la punctele de detaliu. Se impune in astfel de situatii, ca intre punctele de triangulatie sa se realizeze retele poligonometrice, ale caror puncte trec prin apropierea detaliilor. O astfel de metoda este denumita drumuire.

Marcarea punctelor topografice.

Este operatiunea prin care se urmareste materializarea in teren a unor puncte, carora initial sa li se determine coordonate si ulterior sa serveasca drept puncte de coordonate cunoscute pentru efectuarea unor lucrari topografice.

Dupa durata in timp care se prezumeaza ca este necesara sa o acopere se disting:

marcare provizorie, care se efectueaza cu tarusi de lemn, cu sectiune rotunda sau patrata de 5 cm, confectionati din lemn de preferinta de esenta tare. La partea superioara a tarusilor se materializeaza, printr-o cruce sau prin cherneruire, punctul topografic. Acest tip de marcare se foloseste la drumuirile planimetrice in extravilan (figura 6.3).

marcare definitiva, care urmeaza sa permita utilizarea punctului pe o durata de timp mare si care se realizeaza cu tarusi metalici sau borne de beton armat, functie de natura solului in care se instaleaza

In cazul bornarii punctelor in terenuri obisnuite, in extravilan, se recomanda ca sub borna de beton sa se instaleze o placa martor cu rolul de a face posibila rebornarea in cazul distrugerii punctului. Borna, odata montata, se acopera cu pamant, lasand libera doar partea superioara circa 5-10 cm. Daca bornarea se face in terenuri cu mult pietris, se recomanda montarea a doi martori, iar la suprafata borna se fixeaza intr-o zidarie de piatra In acest ultim caz, zidaria va cuprinde si un mic sant de garda pentru scurgerea apelor pluviale. In schimb, in terenuri stancoase nu se mai foloseste martorul, iar borna se fixeaza cu ajutorul mortarului de ciment.

Figura 6.3 - Marcarea punctelor

In cazul marcarii punctelor in intravilan, bornele vor fi prevazute cu un capac metalic protector. Se mai pot folosi la marcarea punctelor in localitati fie tarusi metalici, fie chiar tevi incastrate in beton, protejate cu o cutie metalica

Pentru a asigura pozitionarea pe aceeasi verticala atat a martorului cat si a bornei, dupa saparea gropii in care se vor monta cele doua piese, cu ajutorul a patru tarusi se construiesc diagonalele gropii; se intind doua sfori intre tarusii de pe diagonala, iar cu un fir cu plumb se centreaza atat centrul martorului cat si centrul bornei la intersectia celor doua diagonale ale gropii. Intre martor si borna se aseaza un strat semnalizator din sticla sparta sau caramida pisata si apoi pamant.

Figura 6.4 - Semnalizarea punctelor.

Pentru marcarea punctelor de nivelment se folosesc marci metalice incastrate in constructii solide,care in timp sa nu se deplaseze in inaltime.

Semnalizarea punctelor topografice.

Semnalizarea punctelor topografice este operatiunea prin care se urmareste punerea in evidenta a unui punct topografic astfel ca acesta sa fie vizibil de la distanta mare. La fel ca si marcarea, semnalizarea poate fi :

provizorie, pentru care se utilizeaza jaloanele (figura 6.4). Acestea sunt construite din lemn sau aluminiu, cu virful ascutit, colorate alternativ in culori contrastante cu mediul inconjurator (rosu-alb). In sectiune, jalonul poate fi de forma octogonala, hexagonala sau triunghiulara. Jalonul se aseaza in pozitie verticala fie 'din ochi' fie cu ajutorul unui fir cu plumb si se mentine in aceastapozitie cu portjalonul.

Figura 6.5 - Semnalizare cu baliza in pom.

definitiva sau permanenta, care urmareste vizualizarea la distanta a punctului pentru o perioada mai lunga de timp. Se poate face prin:

balize la sol, centrice sau excentrice (figura 6.4) - sunt construite din lemn de esenta moale, de preferinta brad. Piesele componente sunt fie manele cu diametru de 10-15 cm fie rigle cu sectiuni de pana la 10x10cm. Pentru a fi vizibil de la distanta, la partea superioara se monteaza perpendicular una pe alta, patru scanduri vopsite in negru si alb. Montajul pe verticala se realizeaza cu o cutie de circa 0,80m adancime, ce se ingroapa langa borna. Pentru a fi vertical, la montarea semnalului se foloseste un fir cu plumb pe doua directii perpendiculare intre ele. Un astfel de semnal poate avea inaltime de pana la 6 metri. Distanta la care se amplaseaza baliza se numeste excentricitate si marimea ei se masoara

Figura 6.6 - Piramida la sol.

balize in pom, deasemeni centrice sau excentrice (figura 6.5). Pentru a spori inaltimea semnalului, in locul popului folosit la baliza la sol, se foloseste inaltimea unui arbore situat in apropierea bornei. Din acest motiv, este posibil ca baliza in pom sa fie centrica sau excentrica. Datorita pozitiei sale, balizele in arbori au inconvenientul instabilitatii: fixarea se face pe ramurile arborelui, iar adierile de vant pot constitui prilej de instabilitate a semnalului. Avantajul consta in aceea ca permite economisirea materialului lemnos ce ar fi necesar pentru constructii de semnale.

piramide la sol sau piramide cu poduri. Acest tip de semnal (figura 6.6) se foloseste cu precadere pentru semnalizarea punctelor din reteaua geodezica de stat, iar in cazul in care vizele intre puncte strabat trasee ce intalnesc obstacole, se impun realizarea unor constructii mai inalte, cu poduri. Piramidele sunt semnalizari centrice, care pot fi, in sectiune triunghiulare (pentru cele la sol) sau patrate (pentru toate tipurile). Picioarele se unesc la partea superioara a piramidei si se consolideaza cu un pop pe care se afla fluturele piramidei. Montarea piramidei trebuie sa se faca astfel ca picioarele ei sa nu se suprapuna peste vizele ce se vor observa din punctul respectiv.

Figura 6.7 - Semnalizare cu pilastru pe case sau terase.

Figura 6.8 - Vizarea semnalelor topografice.

pilastri pe cladiri, in localitati. Datorita spatiului redus, acoperirii mari a terenului si inaltimii constructiilor, aglomerarile urbane presupun gasirea de solutii specifice pentru materializarea si semnalizarea punctelor topografice. In cele mai multe cazuri, problema se rezolva prin amplasarea punctelor pe acoperisul sau pe terasa cladirilor mai inalte din zona. Pentru o astfel de materializare, pilastrii ce vor servi atat la semnalizare cat si la materializare, se pot construi din beton, caramida sau lemn, obtiunea finala fiind determinata de conditiile specifice fiecarei situatii in parte. Caracteristic tuturor situatiilor este faptul ca pilastrii amplasati pe acoperis sau terasa trebuie saasigure un acces facil, o vizibilitate buna catre alte puncte si nu in ultimul rand o securitate totala pentru operator si instrument. Ultima conditie presupune realizarea de poduri de lucru si balustrade de protectie, suficient de solide pentru a elimina orice risc privind integritatea corporala a operatorului si cea tehnica a instrumentelor de masurat

Indiferent de situatie si tipul de semnal, acesta trebuie sa satisfaca o serie de conditii minime : sa contrasteze cu mediul inconjurator, si sa fie stabil in conditii de vant de intensitate medie.



Politica de confidentialitate


logo mic.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.