Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
Alte sanctiuni de drept penal pentru minori

Alte sanctiuni de drept penal pentru minori


Alte sanctiuni de drept penal pentru minori

In afara de pedepse si masuri educative, instanta poate dispune si luarea unor masuri de siguranta in cazul minorilor. Masura poate fi luata ori de cate ori o persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala - fie ca e minor, fie ca e major - prezinta o stare de pericol evidentiata tocmai prin comiterea faptei mentionate.

Masurile de siguranta nu sunt consecinte ale raspunderii penale si nici nu depind de gravitatea faptei savarsite. Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, deoarece luarea acestor masuri este provocata de existenta starii de pericol reprezentata de persoana faptuitorului.



Masurile de siguranta au un caracter preventiv si sunt luate impotriva persoanelor care au savarsit fapte penale, cu scopul de a inlatura posibilitatea comiterii altor fapte de acest gen; ele completeaza, practic, intr-un anumit mod, celelalte sanctiuni penale.

In cazul infractorilor minori sunt, insa, mult mai indicate masurile educative, care au un rol mai complex decat masurile de siguranta, ele atingand toate aspectele necesare combaterii si inlaturarii starii de pericol: aspect sanctionator, aspect preventiv, aspect educativ (eventual si medical). Astfel, referitor la masurile de siguranta prevazute in art. 112 lit. a si b C. pen. - obligarea la tratament medical si internarea medicala - completat cu art. 113 si 114 C. pen., in ceea ce priveste un infractor minor este mult mai indicata aplicarea masurii educative a internarii intr-un centru medical educativ (art. 105 C. pen.) care pe langa caracterul medical presupune si unul educativ, deosebit de important in recuperarea integrala - fizica si sociala - a minorului.

Astfel, in speta, masura de siguranta a internarii medicale prevazuta in art. 114 C. pen., luata fata de un minor care a savarsit fapta prevazuta de legea penala in stare de iresponsabilitate, poate fi inlocuita de instanta, la cererea acestuia, in conditiile art. 434 C. pr. pen., cu masura de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta in art. 113 C. pen., cand potrivit concluziilor comisiei medico-legale care l-a examinat pe minor, internarea nu mai este necesara, fiind suficienta aplicarea unui tratament medical ambulatoriu. Sustinerea procurorului ca, in asemenea caz, inlocuirea nu ar fi legala si ca instanta ar trebui sa dispuna sesizarea Comisiei pentru ocrotirea minorilor, competenta sa hotarasca internarea minorului intr-un institut de ocrotire pentru deficienti psihici, este lipsita de temei. Mai mult, inainte de a dispune inlocuirea masurii de siguranta, judecatorul trebuie sa ceara si avizul unitatii sanitare unde se afla cel internat conform art. 434 C. pr. pen.[1]

Masura de siguranta prevazuta la lit. c a art. 112 C. pen. completat cu art. 115 C. pen. cu privire la "interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie", nu poate fi aplicata minorilor tocmai datorita faptului ca infractiunile savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati si decaderi, iar interdictia prevazuta in art. 115 C. pen. poate fi astfel interpretata.

In cazul in care instanta se orienteaza spre luarea unor masuri educative se vor putea dispune acele masuri de siguranta compatibile cu masurile educative, adica sa poata fi duse la indeplinire cumulativ[2].

Astfel, in cazul in care se ia masura de siguranta a confiscarii speciale, prevazuta in art. 112 lit. f completat cu art. 118 C. pen., ea poate fi usor indeplinita pe langa o masura educativa. De exemplu in cazul infractiunii de furt savarsita de un minor, pe langa masura educativa - sau pedeapsa, in functie de pericolul social pe care il prezinta - se poate lua si masura de siguranta a confiscarii speciale, care presupune trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a acelor lucruri sau bunuri ce au legatura cu savarsirea infractiunii sau care ar putea fi folosite la savarsirea de fapte penale in viitor, intrucat masura de siguranta a confiscarii speciale are caracter personal, parintii minorului - obligat sa plateasca statului unele sume de bani, in baza art. 118 C. pen. - nu pot fi obligati, solidar cu minorul la plata acelor sume .

Tot cu privire la solidaritate, se constituie o modalitate sub care se infatiseaza obligatia civila, fiind specifica despagubirilor civile. Astfel, este exclusa solidaritate cu privire la confiscarea speciala, deci, inculpatul minor nu poate fi obligat in mod solidar cu partea civilmente responsabila (respectiv parintii acestuia) la plata unei sume cu titlu de confiscare, reprezentand valoarea bunurilor sustrase pentru care persoana vatamata nu s-a constituit parte civila .

Daca s-a dispus aplicarea unei pedepse si, totodata, exista o stare de pericol ce justifica luarea unei masuri de siguranta, aceasta va putea fi pronuntata fara rezerve.

Nu se va putea dispune, insa, alaturi de masura educativa a libertatii supravegheate sau a internarii intr-un centru de reeducare si masura de siguranta a internarii medicale. Datorita faptului ca minorul in cauza are nevoie atat de o indrumare si influenta educativa benefica, dar si de un tratament medical, se va aplica masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ, prevazuta in art. 105 C. pen.

Masura de siguranta prevazuta in art. 112 lit. e completat cu art. 117 C. pen., privind expulzarea strainilor, nu se aplica minorilor. Minorul nu se expulzeaza, se repatriaza[5].

Atat in practica dar si in literatura juridica, au existat discutii cu privire la admisibilitatea luarii masurii de siguranta a interzicerii a se afla in anumite localitati (prevazuta de art. 112 lit. d, completat cu art. 116 C. pen.), in cazul minorilor infractori.

In conformitate cu art. 111 alin. 2 C. pen., care prevede ca "masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala", masurile de siguranta se pot aplica atat majorilor, cat si minorilor infractori.

Trebuie, de asemenea, luat in considerare si alin. 3 al aceluiasi art. 111 din C. pen. care spune ca: "Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute in art.   112 lit. d"

Scopul urmarit de legiuitor prin instituirea masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati reiese din pericolul grav pe care il presupune prezenta faptuitorului intr-o anumita localitate, pericol datorat naturii si gravitatii faptei sau faptelor savarsite, dar si din starile conflictuale nascute in urma comiterii faptei, dintr-o ambianta sociala si din relatiile stabilite cu anumite categorii de persoane a caror conduita este necorespunzatoare, precum si alte imprejurari ce pot genera noi fapte penale. Acest lucru este valabil si pentru infractorii minori atunci cand, tinandu-se seama de fapta savarsita, dar si de personalitatea infractorului, prevenirea savarsirii acestor fapte similare nu ar fi posibila si realizabila prin mijloacele de influentare obsteasca in localitatea de domiciliu sau la locul de munca al acestuia.

Masura de siguranta prevazuta in art. 116 C. pen. se aplica minorilor si atunci cand au comis fapte de natura celor incriminate in art. 116 alin. 4. Mai mult, prevederile art. 116 C. pen. se pot aplica prin extindere si minorilor fata de care a fost luata masura trimiterii intr-un centru de reeducare. Astfel, masura educativa prevazuta la art. 104 C. pen. si cea prevazuta la art. 116 C. pen. sunt masuri concordante, ce pot coexista si, in consecinta, trebuie sa se tina seama de acest aspect atunci cand se face individualizarea judiciara a raspunderi penale a infractorilor minori.

Atunci cand trebuie sa aplice dispozitiile legii, instanta trebuie sa aiba in vedere asigurarea unui echilibru si uneori chiar sa acorde prioritate intereselor generate de colectivitate in raport cu interesele individuale ale persoanei fizice. in alte cazuri, interesele individuale primeaza, mai ales cand este vorba de minori, tinandu-se seama de necesitatea ocrotirii si indepartarii acestora de factorii sociali nocivi care i-au determinat la comiterea de fapte prevazute de legea penala.

Cu privire la aplicarea masurii de siguranta prevazuta de art. 112 lit. d, instanta trebuie sa fie deosebit de prudenta pentru a nu se ajunge la crearea unei "bariere" intre minori si parinti sau sa rezulte o indepartare de cei care au obligatia educarii, instruirii, indreptarii si integrarii lor sociale[6].

De asemenea, un element deosebit ce trebuie retinut in legatura cu masurile de siguranta e ca acestea nu se prescriu (art. 126 alin. final C. pen.).



T.M.B., sect. a II-a pen., dec. nr. 4/1991 in V. Papadopol, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Tribunalul Municipiului Bucuresti, Casa de editura si presa "SANSA" SRL, Bucuresti, 1992, p. 177.

O. Brezeanu, op. cit, p. 64.

T.M.B., sect. a II-a pen., dec. 728/1979, R. 2, p. 76 - C-tin Sima, op. cit, p. 329.

CA. Timisoara, dec. pen. 246/A/1995, "Dreptul" nr. 8/1996, p. 141, C-tin Sima, op. cit, p. 344.

M. Basarab, op. cit., p. 310.

Teodor Nitu, Admisibilitatea luarii masurii interzicerii de a se afla in anumite localitati in cazul minorilor infractori, "Dreptul", nr. 8/1992, p. 54.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.