Argumente conform carora principiile dreptatii ca echitate nu ar fi justificabile tuturor cetatenilor dintr-o societate real

Argumente conform carora principiile dreptatii ca echitate nu ar fi justificabile tuturor cetatenilor dintr-o societate reala

In lumea imaginata de Rawls partile contractante sunt barbati si femei cu calitati, defecte, preferinte si convingeri obisnuite. Ceea ce este caracteristic acestor indivizi este faptul ca nici unul dintre ei nu-si cunoaste temporar aceste trasaturi ale personalitatii si trebuie sa cada de acord asupra unui contract inainte de a constientiza trasaturile lor si ale celorlalti, inainte de a-si recapata " constiinta de sine".

In aceasta lume, acoperita de valul ignorantei, exista insa doua principii imanente ce stau la baza capacitatii morale a indivizilor. Fiecare persoana are dreptul la cea mai mare libertate politica in conditii de egalitate intre toti cetatenii, iar inegalitatile de putere, bogatie, venit si alte resurse exista doar in masura in care ele sunt in folosul celor mai dezavantajati membri ai societatii.

Teoria dreptatii ca echitate porneste de la premisa ca partile sunt situate similar, prin urmare, principiile dreptatii sunt rezultatul unui acord echitabil intre persoane morale egale.

Pentru a cerceta modul in care principiile dreptatii ca echitate sunt justificabile tuturor cetatenilor unei societati reale vom incerca sa patrundem in aceasta lume ipotetica imaginata de Rawls si sa cream anumite situatii in cadrul carora partile contractante sa fie nevoite sa actioneze pentru a solutiona anumite probleme, conform principiilor dreptatii. Se va proceda, prin urmare, astfel: avem o situatie initiala ipotetica, personajele sunt azvarlite pe o scena cu un anumit decor, si urmarim consecintele jocului lor. Prin situatiile initiale create nu desenam un traseu pentru modul lor de a actiona, ci doar organizam un concurs si dam semnalul de start.

Prima situatie la care ne-am gandit a pornit de la modul de organizare institutionala a acestei societati. Cum functioneaza in aceasta lume sistemul electoral? Cum sunt alesi cei ce vor conduce aceasta societate, pe ce criterii?

Spre deosebire de situatia din lumea reala, in pozitia originara partile contractante nu au constiinta trasaturilor lor individualizate. Astfel, in lumea lui Rawls, daca omul in pozitie orginara nu-si cunoaste interesele specifice, el nu poate negocia in favoarea lor.

Societatea imaginata de Rawls presupune existenta anumitor institutii care sa asigure ordinea sociala. Aceste institutii publice sunt conduse insa de oameni, indivizi acoperiti de valul ignorantei si care nu-si cunosc cu precizie calitatile, nu stiu ce pozitie sociala au sau daca sunt capabili sau nu sa realizeze actul guvernarii. Dintre toate partile aflate in pozitia originara vor fi alese cateva si vor fi puse in functii de conducere. Avandu-se in vedere faptul ca aceste persoane nu se individualizeaza prin calitati sau defecte, procedeul prin care vor fi alesi, pentru a respecta cele doua principii ale dreptatii ca echitate, va fi prin extragere aleatorie. Ei nu pot anticipa rezultatul, iar aceasta decizie ar conduce la cele mai mici pierderi pentru comunitate. Ne imaginam un recipient cu bile, numarul de bile corespunzand numarului de parti contractante, iar pe fiecare bila inscris numele unui individ, astfel incat fiecare membru al societatii sa fie reprezentat de o bila in recipientul respectiv. Se va extrage aleatoriu un numar de bile, iar cei ale caror nume se regasesc inscrise pe bile vor ocupa functii de conducere. Aceasta imagine este doar o metafora pentru a accentua lipsa de individualizare in constiinta temporara a partilor acoperite de valul ignorantei. Procedeul acesta de alegere respecta principiile dreptatii ca echitate in lumea oamenilor aflati in pozitie originara: partile antrenate in joc beneficiaza de conditii de libertate egala, iar distribuirea resurselor se face in folosul celor mai putin avantajati, acestia avand in aceasta situatie sanse egale de a ocupa pozitii de conducere.

In continuoare, cu partile aflate in aceasta situatie, ne vom imagina ca ridicam valul ignorantei pentru a analiza rezultatul deciziei asupra conditiilor din lumea reala. Intr-o societate reala, pozitia celor care au fost alesi in mod aleatoriu nu va fi justificabila deoarece deciziile pe care acestia le iau sau felul lor de a fi ar putea sa nu corespunda cu functia in care sunt numiti. Printr-o astfel de alegere s-ar putea ca o persoana cu capacitati intelectuale deosebite sa ajunga intr-o pozitie de secretar, sa zicem, iar un om cu capacitati mentale scazute, presedinte. Transportand decizia luata in pozitia originara in lumea reala, s-ar ajunge la o organigrama ce nu conduce la o distribuire justa a resurselor, iar intreg fundamentul societatii ar cadea. Chiar daca, sa zicem, admitem ca persoanele alese in mod aleatoriu sunt cele mai indreptatite la nivelul societatii reale sa ocupe aceste pozitii, acest lucru ar corespunde unei pure intamplari, unei coincidente, si nu unei decizii bazate pe principiile dreptatii ca echitate. Decizia nu ar fi justificabila pentru toti membrii unei societati reale.

Sa mergem mai departe cu procesul aplicarii in lumea reala a deciziilor luate in lumea virtuala. Avem aceiasi actori pe o alta scena. De aceasta data vom considera ca indivizii din pozitia orginara sunt amenintati de o alta comunitate. Societatea "originara", constienta de acest lucru, trebuie sa ajunga la o decizie in legatura cu modul in care vor realiza apararea. In razboi nu vor intra toti. Sa presupunem, de pilda, ca se hotaraste ca jumatate din comunitate sa participe la aparare, sa se imbrace si sa se organizeze de razboi, iar cealalta jumatate sa ramana in afara pericolului. Respectand principiile dreptatii ca echitate, sa presupunem ca alegerea jumatatii beligerante se va face astfel: fiecare membru al societatii va primi un cartonas, insemnat fie cu litera A, fie cu litera B. Cartonasele cu A si cele cu B sunt in numar egal. Cei cu litera A vor ramane acasa, in afara pericolului, cei cu litera B vor pleca sa lupte. Se respecta astfel principiile dreptatii ca echitate: libertate egala (egalitate de sanse datorita procesului aleatoriu de alegere) si distribuite a resurselor astfel incat dezavantajarile fata de membrii egali ai societatii sa fie cat mai mici.

In lumea, societatea reala, decizia nu va fi insa echitabila, justificabila. Cei care pleaca sa lupte nu sunt alesi pe baza calitatilor lor de luptatori, conducatori, strategi, ci doar dupa cum au extras cartonasul cu A sau cu B. S-ar putea ca activitatea acestora in cadrul razboiului sa conduca la pierderea luptei, punandu-i intr-o pozitie de dezavantaj si pe cei care au ramas acasa. Daca se intampla ca cei alesi in mod aleatoriu sa castige batalia deoarece din intamplare chiar posedau calitatile pentru care au fost numiti, acesta va fi rezultatul unei pure coincidente. Decizia nu ar fi prin urmare justificabila pentru membrii unei societati reale, chiar daca partile in pozitie originara au respactat principiile drepatii ca echitate.

O alta provocare. Luam, de pilda, situatia in care oamenii din pozitie originara s-ar afla in stare de pericol, de seceta sau foamete si ar trebui sa renunte la o parte din membrii sai, sa-i sacrifice pentru ca cei care raman sa poata trai bine si sa salveze societatea de la pieirea definitiva. Pozitia originara este creata pentru a impune dreptul de a beneficia de importanta si respect egale, iar acest drept la egalitate este o conditie de admitere in pozitia originara. Prin urmare, vor fi alese in mod aleatoriu persoanele care vor ramane in viata si persoanele care vor fi sacrificate. Ce se va intampla daca vor fi alesi sa ramana tocmai aceia care sunt mai bolnavi, mai batrani, mai neputinciosi in a conduce societatea? Faptul ar putea conduce la disparitia intregii comunitati. Asadar, decizia luata pe baza principiilor dreptatii ca echitate nu ar fi justificabila pentru nici un membru al societatii reale.

In toate cele trei exemple considerate, problema care se pune porneste de la individualizarea personajelor in lumea reala, fata de lipsa acestora de individualizare in conditiile pozitiei originare. Lipsa de justificare a deciziilor luate pe baza principiilor dreptatii ca echitate porneste de la caracteristica acestor decizii de a se raporta in mod absolut egal tuturor membrilor. Acesti membri in lumea reala nu sunt egali, de aceea nici un tratament egal nu ar fi justificabil. E ca si cum un croitor ar face haine de aceeasi masura pentru indivizi de dimensiuni diferite. Foarte putini ar putea sa le poarte.