Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » legislatie » drept
Competenta a Curtii Europene de Justitie

Competenta a Curtii Europene de Justitie




Competenta a Curtii Europene de Justitie

Sectiunea I

Precizari prealabile

Competenta reprezinta aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti de a judeca o anumita pricina, de a solutiona un anumit litigiu.

Curtea Europeana de Justitie este organul jurisdictional comun al celor trei Comunitati europene, dar are competente specifice si indeplineste atributii proprii fiecarei comunitati, asa cum rezulta acestea din Tratatele institutive , intrucat Conventia de al Roma relativa la unele institutii comune Comunitatilor europene, din 25 martie 1957, desi prevede un organ unic de jurisdictie, mentine intacte regulile formulate de fiecare dintre ele, astfel incat competenta CEJ variaza in functie de Tratatul in baza caruia actioneaza.




CEJ este singurul organ jurisdictional comunitar cu functionare permanenta si care emite hotarari ce nu pot fi recurate in fata altei instante.

Conform art. 240 TCE, care prevede ca „sub rezerva competentelor atribuite CEJ prin prezentul Tratat, litigiile la care Comunitatea este parte nu sunt pe acest motiv excluse din competenta tribunalelor sau curtilor statelor membre ”, se observa natura speciala, de atribuire , a competentei CEJ, ea neputand indeplini decat competentele expres prevazute de Tratate sau , pe baza acestora, de actele comunitare cu valoare normativa. CEJ mai poate dobandi atributii prin conferirea acestora de catre legislatia statelor membre pentru cazuri conexe cu obiectul Tratatelor.( art. 43 al TCECA )

In mod exceptional, CEJ poate fi investita pe baza unei clauze compromisorii prevazute intr-un contract incheiat de una dintre Comunitati pe baza unui compromis intervenit intre statele membre aflate in diferend in conexiune cu obiectul Tratatelor institutive sau in cazuri expres prevazute in acordurile de asociere incheiate de cele trei Comunitati.[1]

Trebuie precizat faptul ca CEJ nu este o jurisdictie de apel vizavi de jurisdictiile nationale, ea nu poate statua decat asupra problemelor de drept comunitar.

Competenta CEJ are caracter absolut, normele de drept comunitar fiind obligatorii atat pentru parti cat si pentru instanta – partile nu pot deroga pe cale de conventie de la aceste reguli pentru a stabili competenta altei instante, iar CEJ poate fi instanta aleasa de parti in cazurile in care norme de competenta (relative) ale dreptului national o permit

Din punct de vedere teritorial competenta CEJ este aplicabila in spatiul aerian, in apele maritime interioare, in marea teritoriala, platoul continental si zonele de pescuit (200 de mile marine in Atlanticul de Nord si in Marea Nordului ) ale statelor membre. Aceste limite teritoriale sunt valabile si in cazul competentei TPI.

Sectiunea II

Competenta „ratione materiae”

Initial, CEJ nu putea actiona asupra dispozitiilor comune ( art. A- F) ale Tratatului asupra Uniunii Europene incheiat la Maastricht in 1992 si nici in alte domenii, precum politica externa si de securitate, cooperare in materie de justitie si afaceri interne. Prin tratatul de la Amsterdam, incheiat in 1997, competenta ei a fost extinsa, dar conditionat, la domeniul cooperarii in materie de justitie si afaceri interne, la noul capitol asupra locurilor de munca si la art.6-2 din Tratatul de la Maastricht ( fostul art. F) privind drepturile fundamentale.

Din punctul de vedere al competentei materiale, CEJ este capabila sa judece urmatoarele tipuri de actiuni si proceduri, grupate in functie de natura juridica a procedurii urmate si in functie de caracterul imprumutat de actiune Curtii :

A . Procedura de drept constitutional ( cuprinde acele actiuni care se refera la litigii intre statele membre si organe comunitare sau intre organele comunitare )

1)Litigii intre statele membre

Procedura jurisdictionala ( art. 227(170) din TCE, art. 142 din TCEEA, art. 89 alin. 1 din TCECA , potrivit carora: „ Fiecare dintre Statele Membre poate sesiza CEJ daca estimeaza ca un alt Stat Membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin in virtutea prezentului tratat. Inainte ca un Stat Membru sa introduca, impotriva altui Stat Membru, un recurs fondat pe o pretinsa violare a obligatiilor care ii revin in virtutea prezentului Tratat, trebuie sa sesizeze Comisia.

Comisia emite un aviz motivat dupa ce statelor in cauza li s-a permis sa-si prezinte observatiile in contradictoriu si oral.

Daca Comisia nu a emis avizul intr-un termen de trei luni de la sesizare, absenta avizului nu impiedica sesizarea CEJ”) 

Procedura de arbitraj ( art. 239 (182) din TCE, art. 154 din TCEEA, art. 89 alin. 2 din TCECA. Acestea arta ca : „ CEJ este competenta pentru a statua asupra oricaror diferende dintre Statele Membre in legatura cu obiectul prezentului Tratat, daca acest diferend ii este supus in virtutea unui compromis”)

2) Litigii intre statele membre si organele comunitare

Actiuni de control sau de constatare a incalcarii tratatelor ( art. 226(169), alin. 2 din TCE, art. 141 alin.2 din TCEEA, art.88 alin.2 din TCECA. Astfel, „ Daca Comisia estimeaza ca un Stat Membru nu si-a indeplinit o obligatie care ii revine in virtutea prezentului Tratat, emite un aviz motivat asupra acestui subiect, dupa ce i-a permis statului in cauza sa-ti prezinte observatiile. Daca statul respectiv nu se conformeaza avizului in termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza CEJ” )

Actiuni ale Consiliului de Administratie al Bancii Europene de Investii si ale Consiliului Bancii Centrale Europene introduse impotriva statelor membre sau bancilor centrale nationale ( art.237(180) alin. a si d din TCE : CEJ este competenta , in limitele de mai jos, pentru a judeca litigiile privind: a) executarea obligatiilor Statelor Membre rezultand din statutele Bancii Europene de Investitii. Consiliul de administratie al bancii dispune in aceasta privinta de puterile recunoscute Comisiei prin art. 226(169)

d) executarea de catre bancile centrale nationale a obligatiilor rezultand din prezentul tratat si din statutele SEBC. Consiliul BCE dispune in aceasta privinta, fata de bancile centrale nationale, de puterile recunoscute Comisiei prin art. 226(169) fata de Statele Membre. Daco CEJ recunoaste ca o banca centrala nationala nu si-a indeplinit una dintre obligatiile care ii revin in virtutea prezentului tratat, aceasta banca este obligata sa ia masurile pe care le include executarea deciziei CEJ” )

Actiuni introduse impotriva statelor in vederea penalizarii acestora (art.228 (171 alin.2)din TCE, art. 143 alin.2 din TCEEA , conform carora: 1. Daca CEJ recunoaste ca un Stat Membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin in virtutea prezentului tratat, acest stat trebuie sa ia masurile pe care le cuprinde executarea deciziei CEJ.

2. Daca Comisia estimeaza ca Statul Membru in cauza nu a luat aceste masuri, ea emite , dupa ce a dat acestui stat posibilitatea de a-si prezenta observatiile, un aviz motivat precizand punctele asupra carora Statul Membru in cauza nu s-a conformat deciziei CEJ

Daca Statul Membru in cauza nu a luat masurile pe care le cuprinde executarea deciziei CEJ in termenul fixat de Comisie, aceasta poate sesiza CEJ. Comisia indica valoarea amenzii care trebuie platita de catre Statul Membru pe care ea considera potrivita circumstantelor

Daca CEJ recunoaste ca Statul Membru in cauza nu s-a conformat deciziei sale, ii poate impune plata unei amenzi.

Aceasta procedura nu aduce prejudicii art. 227(170).”)

Actiuni impotriva organelor comunitare :

actiuni / recursuri in anulare- indreptate impotriva Comisiei sau Consiliului (art.230(173 ) din TCE, art.146 alin.1 din TCEEA, art.33 alin.1 din TCECA arata ca : „ CEJ controleaza legalitatea actelor adoptate in comun de Parlamentul European si de Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei si ale BCE, diferite de recomandari si avize, si a actelor Parlamentului European destinate sa produca efecte juridice fata de terti. In acest scop, CEJ este competenta pentru a se pronunta asupra recursurilor pentru incompetenta, violare a formelor substantiale, violare a prezentului tratat sau a oricarei reguli de drept relativ la aplicarea sa, sau de deturnare de putere, formulate de un Stat Membru, de Consiliu sau de Comisie. CEJ este competenta in aceleasi conditii pentru a se pronunta asupra recursurilor formulate de Parlamentul European si de BCE care urmaresc salvgardarea prerogativelor acestora. Orice persoana fizica sau morala poate formula, in aceleasi conditii, un recurs impotriva deciziilor al caror destinatar este si impotriva deciziilor care , desi luate sub aparenta unui regulament sau a unei decizii adresate altei persoane, o privesc direct si individual. Recursurile prevazute in prezentul articol trebuie sa fie formulate in termen de doua luni, dupa caz, de la publicarea actului, de la notificarea sa solicitantului, sau in lipsa acesteia, de la data la care solicitantul a luat cunostinta de actul respectiv.”.) Aceste recursuri sunt indreptate impotriva actelor cu caracter obligatoriu emise de institutiile mai sus amintite si pot duce la anularea acestor acte.

actiuni/ recursuri in carenta - in costatarea abtinerii nejustificate contra Comisiei sau Consiliului ( art.232(175) din TCE, art.148 din TCEEA, art.35din TCECA care arata „ in cazul in care , violand prezentul tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia se abtin sa statueze, Statele Membre si celelalte institutii ale Comunitatii pot sesiza CEJ in vederea constatarii acestei violari. Acest recurs nu poate fi primit decat daca institutia in cauza a fost in prealabil invitata sa actioneze. Daca, la expirarea unui termen de doua luni de la aceasta invitatie , institutia nu a luat masuri , recursul poate fi formulat intr-un termen de doua luni. Orice persoana fizica sau morala poate sesiza CEJ in conditiile fixate in alineatele precedente pentru a se plange asupra uneia dintre institutiile Comunitatii care nu si-a indeplinit datoria de a-i adresa un act diferit de o recomandare sau de un aviz. CEJ este competenta , in aceleasi conditii, pentru a se pronunta asupra recursurilor formulate de BCE in domeniile tinand de competenta sa sau intentate impotriva ei”). Conform TCECA, posibilitatea de a apela la o astfel de actiune o au si intreprinderile si chiar particularii, acestia din urma in conditii strict limitate insa.

recursul deschis cumparatorului care ar fi lovit de sanctiunile pronuntate de Comisie, respectiv interzicerea pentru alte intreprinderi de a trata cu acel cumparator( art. 63 alin.2 b din TCECA)

recursul deschis oricarei persoane „ direct interesate de o decizie interzicand o concentrare ilicita, recurs intemeiat pe conditiile art.33” ( art.60.5 alin. 2 TCECA)

actiuni pentru probleme cauzate economiei nationale (art.37, alin 3 din TCECA)

actiuni pentru ridicarea hotararilor Parlamentului sau Consiliului( art.38 alin .1 din TCECA)

actiuni cu privire la obligatiile ce decurg din statutul si hotararile organelor Bancii Europene de Investitii( art.237(180 lit. a, b, c)din TCE arata: CEJ este competenta , in limitele de mai jos, pentru a judeca litigiile privind: a) executarea obligatiilor Statelor membre rezultand din statutele BEI. Consiliul de administratie al bancii dispune in aceasta privinta de puterile recunoscute Comisiei prin art.226(169); b) deliberarile Consiliului Guvernatorilor BEI. Fiecare Stat Membru, Comisia si consiliul de administratie al bancii pot formula un recurs in acest domeniu in conditiile prevazute de art.173; c) deliberarile consiliului de administratie al BEI. Recursurile impotriva acestor deliberari nu pot fi formulate , in conditiile fixate de art.173, decat de Statele Membre sau de Comisie si doar pentru violarea formelor prevazute in art.21 par.2 si 5-7 inclusiv al statelor BEI”)

3)Litigii intre organele comunitare:

actiuni / recursuri in anulare sau in carenta introduse de Consiliu impotriva Comisiei, Parlamentului sau Bancii Centrale Europene ( art.230(173), 232(175)din TCE, art.146, 148 din TCEEA, art.33,35 din TCECA)

actiuni /recursuri in carenta introduse de Parlament impotriva Comisiei, Consiliului sau BCE ( art. 232(175) alin.1 din TCE, art.148 alin1 din TCEEA)

actiuni / recursuri in anulare introduse de Parlament cu scopul protejarii propriilor prerogative ( art.230(173) din TCE, art.146 din TCEEA, art.33 din TCECA)

actiuni ale Comisiei contra Consiliului, Parlamentului sau BCE (art.230 (173), 232 (175) din TCE, art.146, 148 din TCEEA, art.38 alin.1 din TCECA)

actiuni ale Comisiei contra hotararilor Consiliului Guvernatorilor si Consiliului de administratie al BEI (art.237 (180 lit. b, c )din TCE)

actiuni ale BCE impotriva Comisiei, Consiliului si Parlamentului pentru incalcarea drepturilor proprii prin actiune sau abtineri nejustificate (art. 230 (173), 232 (!175) din TCE)

B. Procedura de drept administrativ, care se refera la acele actiuni in care diferite persoane fizice sau juridice intra in conflict cu organele comunitare:

actiuni in costatarea abtinerii nejustificate a organelor comunitare ( art. 232 (175) alin. 3 din TCE)

actiuni prin care se ataca sanctiunile adoptate prin regulamente de Parlament sau de Consiliu (art. 229(172) din TCE, art.144 din TCEEA, art.36 alin.2 din TCECA prevad ca: „ Regulamentele adoptate in comun de Parlamentul European si de Consiliu si cele adoptate de Consiliu in virtutea dispozitiilor prezentului tratat pot atribui CEJ competenta de jurisdictie deplina in ceea ce priveste sanctiunile prevazute in aceste regulamente ”)

actiuni legate de eliberarea licentelor in domeniul nuclear (art. 12ali.4, 5, art. 144 din TCEEA)

C. Alte proceduri :

actiunile preliminare sau recursurile in interpretare ( art.234 (177) din TCE, , conform caruia: „ CEJ este competenta a statua cu titlu prejudicial : a) asupra interpretarii prezentului tratat; b)asupra validitati si interpretarii actelor adoptate de institutiile Comunitatii si de BCE; c) asupra interpretarii statutelor organismelor create de un act al Consiliului, atunci cand aceste statute o prevad. Atunci cand o cauza este adusa in fata unei instante a unuia dintre Statele Membre, aceasta instanta poate, daca estimeaza ca este necesara o decizie pentru ca ea sa poata da un verdict, sa ceara CEJ sa statueze asupra cauzei respective. Atunci cand o asemenea cauza este adusa in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt susceptibile de recurs jurisdictional de drept intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze CEJ” art. 150 din TCEEA, art.41 din TCECA, care arata: „ CEJ este singura competenta sa statueze, cu titlu prejudicial, prealabil, asupra validitatii deliberarilor Inaltei Curti- Comisia de azi- si ale Consiliului, in cazul in care un litigiu admis in fata unui tribunal national ar pune in discutie aceasta validitate” )

Conform TCE, pentru a se putea sesiza CEJ este necesara existenta unui litigiu pendinte in fata unei instante nationale, care sa sesizeze CEJ. Iar pentru ca CEJ sa analizeze actul comunitar respectiv, dand astfel curs recursului in interpretare, este suficienta o cerere adresata CEJ in acest sens, fara a interesa daca exista sau nu o hotarare cu autoritate de lucru judecat, conform legislatiei nationale, a instantei respective.

Pe aceasta cale se instituie astfel o colaborare intre judecatorul national ( care ia decizia de fond) si cel comunitar , creandu-se astfel un vast sistem judiciar comunitar.

controlul incidental de norme ( art.241 (184)din TCE, art.156 din TCEEA, art. 36 din TCECA prevad ca : „ In ciuda expirarii termenului prevazut in art.173 alin 5 (doua luni), orice parte poate , cu ocazia unui litigiu care pune in cauza un regulament adoptat in comun de Parlamentul European si de Consiliul sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, sa se prevaleze de mijloacele prevazute in art.173 alin 2 pentru a invoca in fata CEJ inaplicabilitatea acestui regulament” )

aprobari, propuneri, avize, luari de pozitie (art.300 (228) din TCE, art.18 alin.1 din TCEEA, art.95 alin.4 din TCECA)

La cererea Consiliului, Comisiei sau a unui stat membru, CEJ formuleaza un aviz in legatura cu compatibilitatea cu TCE a unui acord incheiat de Comunitate cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale. Aceste institutii sau state nu sunt obligate sa solicite acest aviz( textul TCE utilizeaza sintagma „ poate sa obtina in prealabil avizul”), insa daca avizul este negativ, acordul respectiv nu va putea intra in vigoare decat in conditii foarte stricte stabilite printr-o procedura de modificare a TCE ( art. N din Tratatul de la Maastricht).

Conform art. 95 din TCECA, solicitarea unui aviz este obligatorie in legatura cu modificarile acestui Tratat propuse de Consiliu si Comisie ( asa-numita „ mica revizuire”)

propuneri facute Consiliului privind stabilirea si modificarea competentei TPI (art.225(168 A ) din TCE arata ca : „ La cererea CEJ si dupa consultarea Parlamentului European Si a Comisiei, Consiliul , statuand in unanimitate, fixeaza categoriile de recursuri date in competenta TPI si compozitia TPI si adopta adaptarile si dispozitiile complementare necesare statutului CEJ ”)



recursul in responsabilitate extracontractuala( art, 214 TCE, art. 187 TCEEA. Art.6, 34, 40 din TCECA) Pot formula un recurs in repararea pagubelor toate persoanele interesate, fizice sau juridice care cad sub incidenta TCECA sau care sunt inafara UE dar fac dovada prejudicierii lor prin greseala de serviciu a unei institutii comunitare sau de fapta personala a unui agent comunitar aflat in exercitarea atributiilor sale

plangeri impotriva deciziilor adoptate de Comisia de arbitraj ( art. 18 alin.2 din TCEEA)

actiuni introduse pe baza unor prevederi suplimentare la tratate sau ale legilor nationale (art.43 din TCECA)

eliberarea din functie a membrilor Comisiei ( art. 13 din tratatul de fuziune)

ordonante presedintiale ( art.243(186) din TCE, art.8 din TCEEA, art.39 alin.3 din TCECA, conform carora :” In cazurile in care ii sunt prezentate (recursurile), CEJ poate prescrie masurile provizorii necesare”)

suspendarea unor executari silite ( art.256 (192 alin4) din TCE, art.164 alin.3 din TCEEA, art. 92 alin 3 din TCECA)

suspendarea executarii actului contestat ( art.242 (185)din TCE, art.157 din TCEEA, art.38 alin 2 din TCECA prevad ca : „ Recursurile formulate in fata CEJ nu au efect suspensiv. Totusi, CEJ poate, daca estimeaza ca circumstantele o cer, sa ordone suspendarea executarii actului atacat” )

acordarea unor aprobari pentru masurile de executare silita indreptate impotriva bunurilor Comunitatii Europene ( art. 1 din protocolul privind privilegiile si imunitatile CE)

nerecunoasterea unor pretentii de pensii ale membrilor Comisiei la cererea Comisiei sau Consiliului (art. 10 alin. 3 din Tratatul de fuziune)

proceduri pe baza statutelor CEJ ( art. 39, 40, 41 din Statutul CE, art. 40, 41, 42 din Statutul CEEA, art. 36, 37, 38 din Statutul CECA)

interpretarea tratatului de la Bruxelles

D. Recursurile declarate impotriva hotararilor adoptate de TPI ( art. 49 din Protocolul privind cele trei Statute ale CEJ, art. 3 al Hotararii Consiliului nr. 88/951 privind infiintarea unui Tribunal de Prima Instanta)

Acest recurs poate fi inaintat de catre orice parte care a cazut total sau partial in pretentiuni in litigiul introdus la TPI, adica: statele membre, institutiile comunitare si orice persoana fizica sau morala parte intr-un litigiu, cu conditia ca decizia TPI sa o afecteze direct.

Acest recurs nu are efect suspensiv, dar CEJ, la cererea unei parti, poate dispune suspendarea unei hotarari sau prescrierea oricarei alte masuri provizorii

Recursul se inainteaza prin depunerea unei cereri la grefa CEJ sau a TPI in termen de doua luni de la notificarea hotararii atacate. El trebuie sa contina mentiuni asupra numelui si domiciliului partii recurante, ale celorlalte parti din litigiul de la prima instanta, precum si motivele de drept invocate si concluziile recurentului.

CEJ a precizat ca „ un recurs trebuie sa indice precis elementele criticate din hotararea atacata precum si argumentele juridice care sustin de o maniera specifica aceasta cerere.”, nefiind corespunzatoare acestor cerinte „ recursurile ce se limiteaza la a repeta sau reproduce textual argumentele deja prezentate in fata TPI”.[2]

Motivele invocate in declararea recursului pot fi legate fie de incompetenta TPI, fie de neregularitati ale procedurii desfasurate in fata TPI, fie de violari ale dreptului comunitar de catre TPI.

CEJ poate chiar declara ca fondat un recurs pe motive de insuficienta motivare a hotararii TPI sau pentru faptul ca judecatorul TPI nu a raspuns motivelor si concluziilor ridicate de parti.

Recent, CEJ a acceptat, in urma sesizarii pe calea recursului, anularea partiala a unei hotarari a TPI pe motivul ca intervalul de timp in care TPI a solutionat cauza a fost excesiv de lung ( 5 ani si 6 luni), tinand cont de prevederile Cartei Europene a Drepturilor Omului, care in art. 6 arata ca „ orice persoana are dreptul ca actiunea, cererea, cauza sa sa fie solutionata intr-un interval rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala”. CEJ a precizat ca prin caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie apreciat in functie de circumstantele specifice fiecarei spete, dar mai ales in functie de 4 criterii enuntate de CEDO : importanta, efectele litigiului asupra celui interesat, complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si cel al autoritatilor competente.

In cazul in care recursul este fondat, CEJ anuleaza hotararea TPI atacata si fie statueaza chiar ea asupra litigiului respectiv, fie retrimite cazul spre rejudecare la TPI.

E. Caile de atac extraordinare exercitate de parti in fata CEJ:

terta opozitie sau contestatia in anulare

revizuirea- este calea prin care partile cer o revizuire, o modificare a hotararilor CEJ. Aceasta trebuie sa ramana o procedura exceptionala, ea neputand fi acceptata daca nu se invoca pe calea ei un fapt cu adevarat nou, adica un element de natura faptica anterior pronuntarii hotararii atacate si ramas necunoscut pana la data pronuntarii acelei hotarari, si care trebuie sa aiba o anumita importanta pentru cazul respectiv, astfel incat sa atraga repunerea cauzei pe rol.

cererea de interpretare

Actiunile prezentate mai sus pot fi reunite in mai multe categorii, in functie de scopul urmarit prin intermediul lor. Acestea sunt:

Recursul pentru nerespectarea obligatiilor

El este prevazut de art. 226, 227, 228 ( 169, 170, 171) din TCE si vizeaza constatarea de catre CEJ a nerespectarii de catre un stat membru a obligatiilor ce-i revin in baza dreptului comunitar, in scopul incetarii acestei cauze de ilegalitate. Aproximativ 75 dintre procedurile si hotararile pentru nerespectare se refera la executarea directivelor comunitare.

In cadrul acestei proceduri calitatea de reclamant poate fi detinuta de catre Comisie ( in calitatea ei de gardian al legalitatii comunitare) si de oricare dintre statele membre. In practica insa, pentru motive politice evidente , statele membre refuza infruntarea directa in cazul nerespectarii dreptului comunitar de catre unul dintre ele- pana acum nu au fost realizate decat 5 actiuni in baza art.227 ( 170) al TCE si nu a fost data decat o singura Hotarare: cea din 4 octombrie 1979 in cazul Franta contra Regatului unit al Marii Britanii.

Oricum, pentru a putea sesiza CEJ in baza art. 227( 170) TCE, un stat membru trebuie intai sa sesizeze Comisia, care va invita cele doua parti sa-si prezinte observatiile si va emite un aviz asupra existentei sau inexistentei unei incalcari a dreptului comunitar.

Pentru a se putea introduce un astfel de recurs, este necesara existenta unei violari a obligatiilor ce incumba statelor membre in virtutea dreptului comunitar, indiferent de amploarea, frecventa sau efectele sale. Aceasta violare se poate referi la dispozitiile tratatelor si a actelor asimilate acestora, dar si la dispozitiile dreptului conventional si a dreptului derivat, si chiar la principiile generale de drept comunitar.

Aceasta incalcare a dreptului comunitar se apreciaza la data fixata prin avizul motivat al Comisiei , fiind lipsit de relevanta faptul ca prin intermediul ei s-au produs efecte neglijabile , si poate fi imputata oricarui organ al statului ( executiv, administrativ, legislativ sau judiciar) de la nivel central sau local . Responsabilitatea pentru aceasta incalcare revine statului chiar daca ea are ca autor direct o societate privata, ca urmare a legaturilor suficient de puternice intre acea societate si statul respectiv. Din punct de vedere al cauzelor exoneratoare in acest caz, CEJ are o viziune extrem de restrictiva, nefiind acceptate nici greseala unei institutii comunitare ., nici nerespectarea dreptului comunitar de catre un alt stat membru pentru a justifica nerespectarea de catre un stat membru a obligatiilor sale comunitare.

Recursul prejudicial: este prevazut de art. 234( 177) TCE, conform caruia: „ CEJ este competenta a statua cu titlu prejudicial:

a)     asupra interpretarii prezentului tratat

b)     asupra validitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Comunitatii si de BCE

c)     asupra interpretarii statutelor organismelor create de un act al Consiliului, atunci cand aceste statute o prevad.

Atunci cand o cauza este adusa in fata unei instante a unuia din statele membre, aceasta instanta poate, daca estimeaza ca o decizie este necesara pentru ca ea sa poata da un verdict, sa ceara CEJ sa statueze asupra cauzei respective.

Atunci cand o asemenea cauza este adusa in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt susceptibile de recurs jurisdictional de drept intern, aceasta instanta este obligata sa sesizez CEJ”.

Recursul prejudicial nu este o procedura contencioasa, ci un mecanism de cooperare judiciara intre CEJ si jurisdictiile national, menit „sa asigure dreptului comunitar, in toate circumstantele, acelasi efect in toate statele membre ale Comunitatii”.[10]

Acest tip de recurs nu are drept scop decat de a permite CEJ sa interpreteze o norma comunitara sau sa aprecieze validitatea ei, CEJ neputandu-se pronunta insa asupra compatibilitatii dreptului national cu cel comunitar.[11], aprecierea acestei compatibilitati putandu-se face doar pe calea recursului pentru nerespectarea dreptului comunitar. Tot ceea ce ar putea face CEJ intr-o asemenea situatie ar fi sa reformuleze cererea pentru a se incadra in limitele competentei sale prejudiciale .

In general, competenta prejudiciala nu permite CEJ punerea in cauza a normei nationale[13] sau calificarea unei dispozitii interne cu privire la o norma comunitara .

Referitor la recursul prejudicial in cadril JAI si al noului titlu IV al TCE introdus prin Tratatul de la Amsterdam, trebuie subliniat faptul ca in nici o etapa a actiunii, cauzei, CEJ nu are competenta de a verifica validitatea sau proportionalitatea operatiunilor desfasurate de catre Politie sau de catre alte servicii represive pe teritoriul statului membru respectiv si nici de a statua asupra exercitarii responsabilitatilor ce incumba statelor membre pentru mentinerea ordinii publice si salvgardarea securitatii interne. Articolul 68 al TCE defineste competenta prejudiciala speciala a CEJ in cadrul noului titlu IV al TCE( referitor la vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor). Astfel, dispozitiile art. 234(177) al TCE referitor la procedura prejudiciara sunt aplicabile noului titlu IV in conditii putin diferite fata de cele din dreptul comun : o justitie nationala ce statueaza in ultima instanta nu va fi „tinuta sa sesizeze CEJ ”; ea va cere CEJ sa statueze cu titlu prejudicial decat daca „ ea estimeaza ca o decizie a CEJ este in acel moment necesara pentru a putea hotari”.

In 1966 CEJ a precizat criteriile de recunoastere a calitatii de jurisdictie nationala pentru partea ce solicita un aviz prejudicial. Acestea sunt: originea legala (interventie legislativa sau reglementare a puterii publice), permanenta organului in cauza, jurisdictia sa obligatorie si caracterul contradictoriu al procedurii pentru litigiile pe care el trebuie sa le solutioneze fata de cele pe care le solutioneaza in virtutea misiunii sale. Totodata CEJ a specificat ca jurisdictia nationala in sensul art.234(177) TCE poate fi recunoscuta doar organelor care sesizeaza CEJ in cadrul exercitarii functiei lor jurisdictionale( este vorba de solutionarea unui litigiu printr-o decizie cu caracter jurisdictional) si care au fost chemate sa rezolve litigiul principal. Asadar, un judecator intern nu poate pune o intrebare cu caracter jurisdictional in numele altui judecator; raspunsul CEJ trebuie sa-i fie util judecatorului care a pus acea intrebare.( cazul Fratelli Pardini)

Avizul prejudicial are autoritate de lucru judecat , depasind limitele litigiului ca a stat la baza sesizarii litigiului, si produce efecte juridice ex-tunc, atat pentru trecut , cat si pentru viitor, existand si cazuri cand produce efecte doar pentru viitor.

Recursul in anulare: este prevazut de articolele 230, 231, 233 ( 173, 174, 176) al TCE si permite realizarea controlului de legalitate al actiunilor institutiilor comunitare si garantarea respectarii echilibrului institutional comunitar si a protectiei jurisdictionale a drepturilor reclamantilor. Este inspirat de recursul pentru exces de putere existent in dreptul administrativ francez, prezentand proprietati specifice determinate de originalitatea sistemului comunitar.

Pot fi supuse recursului in anulare actele amise de institutiile comunitare intelese in sens larg( deci si acte emise de Curtea de conturi, deliberari ale consiliului guvernatorilor si al consiliului de administratie al BEI, acte emise de BCE sau de Oficiul Marcilor; rezulta deci ca un act adoptat de catre statele membre prin intermediul Consiliului in calitate de reprezentanti ai guvernelor lor, si nu ca membrii ai Consiliului, nu pot fi atacate cu recurs in anulare la CEJ). Aceste acte trebuie sa aiba efecte juridice obligatorii, independent de categoria din care fac parte sau daca figureaza in enumerarea prevazuta de art. 249.

Astfel , CEJ a admis recursul in anulare indreptat impotriva unei instructiuni interne de serviciu[15], impotriva unei comunicari a Comisiei sau a unui cod de conduita ( a carui atacare a fost acceptata in baza art.173) ,chiar impotriva unei scrisori a Comisiei prin care era respinsa o oferta si care era adresata societatii reclamante, constituind un act detasabil al unei proceduri contractuale. , impotriva unei decizii verbale si chiar impotriva deciziilor referitoare la incheierea unor acorduri internationale.

CEJ a refuzat insa controlul legalitatii actelor pregatitoare unei decizii, lipsite de efecte de drept[20] ,a unor masuri de ordine interna si a unor acte ce se limitau la confirmarea unor acte anterioare .



In cazul recursului in anulare, calitatea de reclamanti poate fi detinuta atat de catre Comunitate si statele membre, cat si de catre persoane fizice sau morale.

Persoanele fizice pot introduce recurs in anulare doar daca justifica un interes personal de a actiona, care sa fie nascut si actual ( poate fi luat in considerare si un interes viitor daca este sigur[23]) ei putand ataca actele ce nu le sunt adresate lor personal decat daca ei sunt „ direct si personal” interesati, vizati. ( In principiu, recursul in anulare nu poate fi primit decat daca actul atacat face plangere si repune in cauza interesele individuale ale destinatarilor sai. ). Din art. 230 (173 ) alin 4 TCE rezulta clar vointa autorilor tratatului de a exclude orice posibilitate a persoanelor particulare sau a intreprinderilor de a declara recurs in anulare contra actelor normative, prin act normativ intelegandu-se „actul aplicabil nu unor destinatari limitati, desemnati sau identificabili, ci unor categorii avute in vedere in mod abstract si in ansamblu” .

Prin hotararea data in urma recursului in anulare, judecatorul va trebui sa anuleze actul atacat, daca motivele de anulare exista. El nu va putea nici sa reformuleze, nici sa substituie actul viciat cu unul nou( judecatorul de legalitate neavand puterile judecatorului de plin contencios) si nici sa atentioneze institutia in cauza sau sa o oblige la plata unor anumita sume de bani. Totusi, instanta in cauza este obligata sa ia masurile pe care le presupune executarea hotararii CEJ[26], iar refuzul in acest caz ar putea face obiectul unui recurs in carenta .

Hotararea data in cazul unui recurs in anulare produce efect retroactiv si opozabil erga omnes, anularea actului putand fi partiala sau totala.

Exceptia de ilegalitate: este prevazuta de art. 241( 184) al TCE si poate fi indreptata impotriva oricarui act de importanta generala susceptibil de a produce efecte analoge efectelor unui regulament. Pe calea unei proceduri incidente ce se grefeaza pe o alta cale de atac deschisa la CEJ.

Recursul in carenta: este prevazut de articolele 232, 233 ( 175, 176) ale TCE, el permitand asigurarea controlului de legalitate a inactiunii institutiilor comunitare . Utilizarea lui este limitata la situatia absentei deciziei. Ipoteza unui refuz de a adopta o decizie s-ar incadra in campul de aplicabilitate al recursului in anulare, cu care recursul in carenta este deseori confundat, dar de care se diferentiaza clar.

Prin carenta se intelege abtinerea culpabila de a statua intr-un caz in care institutia ( Parlamentul European, Consiliul, Comisia, BCE, Institutul monetar european) era tinuta sa actioneze, in baza unui tratat de drept comunitar.

Acest tip de recurs poate fi initiat atat de statele membre si de institutiile comunitare, cat si de orice persoana fizica sau morala, cu diferenta ca persoanele particulare, spre deosebire de state sau institutii, nu pot actiona impotriva neadoptarii de catre o institutia a unui act neobligatoriu.

Recursul in responsabilitate extracontractuala

Este prevazut de articolele 235, 288 alin. 2 (178, 215) din TCE.

Art. 288(215) TCE prevede ca in materie de responsabilitate non- contractuala, Comunitatea trebuie sa repare daunele produse de institutiile sale sau de agentii sai „ conform principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre”, referinta la aceste principii generale lasand CEJ o marja de apreciere in determinarea regulilor aplicabile.

In orice etapa a cauzei, prin referinta la principiile generale de drept comune statelor membre, responsabilitatea extracontractuala a Comunitatii va fi angajata daca reclamantul va putea demonstra „ ilegalitatea comportamentului reprosat institutiilor, realitatea daunelor produse si existenta unei legaturi de cauzalitate intre comportament si prejudiciul invocat.” Doar indeplinirea cumulativa acestor trei conditii atrage angajarea raspunderii Comunitatii.

Orice persoana fizica sau morala, inclusiv statele, care a suferit un prejudiciu are dreptul de a introduce recurs in despagubire, independent de nationalitate. Singurul lucru relevant este existenta daunei care reprezinta cauza interesului de a actiona. Iar o persoana poate ceda dreptul sau de a actiona unui tert.[30]

Termenul de exercitare a actiunii in despagubire este de 5 ani de la data faptului prejudiciabil, existand posibilitatea intreruperii curgerii acestui termen fie prin cererea inaintata CEJ, fie prin cererea prealabila si facultativa adresata de victima institutiei comunitare competente.

Recursul trebuie , in principiu, inaintat impotriva Comunitatii responsabile, intrucat obligatia reparatiei revine „ Comunitatii” conform tratatului. In practica, CEJ accepta si posibilitatea primirii recursului introdus direct impotriva institutiilor responsabile .[31]

Prejudiciul este reparabil daca este „ nascut si actual”. Totusi recursul este primit si daca prejudiciul este previzibil cu suficienta certitudine si iminent.[32]Totodata este necesar a se arata faptul ca prejudiciul invocat este „ consecinta directa „ a comportamentului litigios.

Prejudiciul moral poate genera reparatii materiale, la fel ca cel material.[34]

In cazul in care responsabilitatea rezulta dintr-un act ilicit adoptat intr-o materie ce implica alegeri de politici economice, prejudiciul reparabil trebuie sa fie grav si deosebit, el trebuind sa depaseasca limitele riscurilor economice normale inerente activitatilor desfasurate in domeniul respectiv .[35]

Referitor la atribuirea raspunderii, aceasta poate reveni fie Comunitatii, fie agentilor ei.

Raspunderea poate reveni Comunitatii europene intrucat comportamentul ilegal aflat la originea prejudiciului este imputabil unei institutii a Comunitatii.

Raspunderea poate reveni unui agent comunitar identificat care a savarsit fapta fie in afara exercitiului functiei sale ( in acest caz, fapta agentului este lipsita de legatura cu serviciul si nu va fi angajata raspunderea Comunitatii), fie in exercitiul functiei sale, caz in care Comunitatea are obligatia de a repara prejudiciul, conform principiilor generale de drept comune statelor membre. CEJ specifica totusi faptul ca „ nu este raspunzatoare Comunitatea pentru acele acte ale agentilor ei care, in virtutea unui raport intern si direct, constituie prelungirea necesara a misiunilor incredintate institutiilor.

Sunt prevazute si situatiile in care legatura de cauzalitate dintre comportamentul institutiilor sau agentilor comunitari si prejudiciile produse dispare. Acestea sunt forta majora si fapta victimei. Referitor la notiunea de forta majora, trebuie retinut faptul ca aceasta nu are un continut identic in diferitele ramuri de drept si in diversele domenii de aplicare, astfel incat semnificatia ei trebuie determinata in functie de cadrul legal in care ea va produce efecte. CEJ a aratat ca aceasta notiune se refera la cauze exterioare ce au consecinte inevitabile si carora nu li se poate opune rezistenta.

Trebuie subliniat totodata faptul ca fapta tertilor, o alta cauza exoneratoare de raspundere acceptata de multe sisteme de drept, nu este inca recunoscuta inca de dreptul comunitar.

Recursul in raspundere contractuala: este reglementata de articolele 238, 288 alin. 1 ( 181, 215) din TCE.

Articolul 238 TCE, 153 TCEEA, 42 TCECA prevad : „ CEJ este competenta pentru a statua in virtutea unei clauze compromisorii continuta de un contract de drept public sau de drept privat incheiat de Comunitate sau in numele ei”. In absenta unei asemenea clauze, litigiile relative la aplicarea unui contract in acest domeniu vor reveni instantelor nationale.

Totodata, CEJ hotaraste asupra cheltuielilor de judecata, respectiv asupra cuantumului remuneratiilor si asupra rambursarii, remiterii cheltuielilor avocatilor, martorilor, expertilor , asupra cheltuielilor de transport si asupra diurnelor. Prin „cheltuieli recuperabile ” trebuie sa se inteleaga „ cheltuieli indispensabile infatisate de parti la sfarsitul procedurii”.

In principiu., partea care cade in pretentiuni este obligata sa achite cheltuielile de judecata. Daca mai multe parti cad in pretentiuni, CEJ decide procentul din cheltuieli ce va fi acoperit de fiecare. CEJ poate totodata sa imparta cheltuielile sau sa hotarasca suportarea de catre fiecare parte a propriilor cheltuieli, daca partile pierd in legatura cu unul sau mai multe capete de cerere sau pentru motive exceptionale.

CEJ poate totodata sa oblige chiar pe partea ce a castigat procesul la plata cheltuielilor suferite de catre cealalta parte cu ocazia acelui proces si pe care CEJ le gaseste frustrante sau vexatorii.

Statele membre si institutiile implicate in litigii isi suporta propriile cheltuieli, iar in lipsa unei hotarari asupra cheltuielilor de judecata, fiecare parte isi suporta propriile cheltuieli.

Din cele aratate mai sus se poate observa cum CEJ are atat o competenta contencioasa ( majoritara), cat si o competenta necontencioasa : disciplinara ( in legatura cu judecatorii, avocatii, membrii executivului independent) si consultativa : in cazul recursurilor prejuciale, in cazul avizelor pe care ea trebuie sa le emita in cazul incheierii de acorduri cu state terte sau cu alte organizatii (conform art. 300 (228 )din TCE – paragraful 6 al acestui articol prevede: „ Consiliul, Comisia sau un Stat Membru pot primi avizul CEJ asupra compatibilitatii unui anumit acord cu dispozitiile prezentului tratat. Acordul care a facut obiectul unui aviz negativ al CEJ nu poate intra in vigoare”- prin modificarea TCE aceste acorduri avizate negativ de CEJ pot intra in vigoare, dar dupa o procedura strict stabilita) si in ipoteza asa- numitei „mici revizuiri”, prevazute de Tratatul de la Paris in art. 95.

Interesul acestei proceduri consultative este in principal acela de a permite CEJ sa se pronunte asupra repartizarii competentelor intre UE si statele membre.

Pana azi, CEJ a dat 10 astfel de avize ( in 7 din cele 10 cazuri, cererea de aviz a venit din partea Comisiei) si nu a declarat o cerere ca neacceptabila decat intr-un singur caz( avizul 3/ 94 relativ la acordul cadru asupra bananelor), pentru ca cererea a intervenit dupa incheierea acordului. [37]

In functie de atributiile pe care le poate indeplini, CEJ este , in acelasi timp, :

a)      o curte constitutionala- poate clarifica drepturile si obligatiile institutiilor comunitare in raporturile lor reciproce si poate solutiona litigiile aparute in raporturile stabilite intre Comunitati si statele membre. Totodata, in aceasta calitate CEJ are abilitatea de a da avize la solicitarea Comisiei, Consiliului sau a unui stat membru, asupra compatibilitatii cu Tratatele comunitare a oricarui acord care ar urma sa fie incheiat de catre UE cu statele terte sau cu alte organizatii internationale

b)      o curte administrativa- calitate atrasa de urmatoarele actiuni pe care CEJ la poate judeca : - verificarea legalitatii actelor adoptate de catre Parlamentul European impreuna cu Consiliul, de catre Consiliu, Comisie si BCE, precum si a actelor Parlamentului destinate sa produca efecte fata de terti

interpretarea Tratatelor comunitare ( in cazul hotararilor prejudiciare) si stabilirea validitatii si interpretarea actelor institutiilor comunitare

exceptia de ilegalitate

judecarea inactiunii Parlamentului, Consiliului, Comisiei sau BCE in incalcarea Tratatelor comunitare

c)      o curte civila sau de munca- cand examineaza si stabileste raspunderea extracontractuala si judeca plangerile pentru daune ( in special cand este implicata raspunderea autoritatilor comunitare) si plangerile functionarilor comunitari referitoare la angajare

d)      o curte internationala- ea poate solutiona litigiile aparute intre statele membre, daca aceste litigii indeplinesc doua conditii: sunt in legatura cu obiectul Tratatelor institutive sau modificatoare si intre statele litigante a intervenit un compromis, si litigiile aparute intre Comisie si statele membre – litigiile apar in acest caz intre subiecte de drept international (Comisia reprezinta UE)

e)      o curte de arbitraj- daca o clauza compromisorie inclusa intr-un contract incheiat de una dintre Comunitati prevede acest lucru

f)       o instanta de recurs de ultim grad- cand examineaza si decide ca instanta de al doilea grad de jurisdictie impotriva hotararilor pronuntate de TPI, insa doar cu privire la aspectele de drept ( conform art. 168 A TCE si art. 51 din Statutul CEJ)

Trebuie subliniat insa faptul ca sarcina judecatorului comunitar, asemenea celei a judecatorului national, nu se reduce doar la aplicarea si interpretarea legislatiei comunitare. El are totodata obligatia si de a statua , de a hotari atunci cand este chemat a judeca spete ce se refera la situatii neprevazute de normele comunitare- altfel s-ar face vinovat de denegare de justitie , institutie existenta in dreptul national al mai multor state membre si care a fost preluata si de sistemul juridic comunitar, dovedindu-se astfel inca o data apropierea ordinii juridice comunitare de cea nationala decat de cea interstatala.

Sectiunea III

Competenta „ ratione personae”

Parti in procesul comunitar pot fi, conform prevederilor tratatelor, statele membre, institutiile comunitare, alte organe comunitare si alte parti. Fiecare dintre aceste categorii de participanti la procesul comunitar are drepturile ti obligatiile clar stabilite, astfel incat este foarte importanta incadrarea intr-una din aceste categorii

Prin statele membre se intelege statele care fac parte din Uniunea Europeana, in prezent in numar de 15. ele pot participa prin reprezentantii lor in nume propriu la diferitele litigii aduse in fata CEJ. In cazul in care la litigii participa institutii sau organe ale statelor membre, sau regiuni, landuri sau alte subdiviziuni teritoriale ale statelor sau autoritatile teritoriale locale ale acestor state, ele , din punct de vedere al clasificarii, se incadreaza la categoria „ alte parti”.

Pe langa statele membre pot aparea ca parti si alte subiecte de drept international public.

Majoritatea litigiilor comunitare pot fi declansate de catre membrii acestei categorii.

Institutiile comunitare pot avea calitatea de parte a procesului comunitar in baza art. 17 alin 1 din statutul CEJ. Ele trebuie intelese in intregul lor, si nu prin diviziuni sau fractiuni din acestea. O parte dintr-o institutie comunitara poate apare in fata CEJ doar la categoria „ alte parti”.

Prin alte organe comunitare se inteleg toate acele organe ce fac parte din constructia comunitara si care contribuie la buna desfasurare a acesteia, fara a se constitui intr-una din cele 5 institutii comunitare stabilite de tratatele constitutive si modificatoare. Prin art.1 al ambelor Coduri de procedura se arata ca :” in vederea aplicarii prezentului regulament, termenul de institutii desemneaza institutiile Comunitatii si organismele create prin tratate sau prin actele adoptate pentru executarea tratatelor”

In aceasta categorie intra: BEI, considerata de CEJ ca avand personalitate juridica, BCE, care prin Consiliul BCE dispune in relatiile cu bancile centrale nationale de puterile recunoscute Comisiei fata de statele membre prin art. 226 (169) al TCE ( art. 237(180 lit. d) din TCE) , Comitetul Economic si Social, Centrul european pentru promovarea invatamantului profesional, Fundatia Europeana pentru imbunatatirea conditiilor de trai si de munca, Oficiul de armonizare in piata interna( marci, desene si modele). Oficiul comunitar al speciilor vegetale, s.a.

Sub denumirea de „alte sau celelalte parti” se inteleg toate persoanele fizice si juridice de drept public sau de drept privat, inclusiv state terte ( art. 20 alin.2 al Statutului CECA al CEJ

Spre deosebire de orice alt organ de jurisdictie internationala, CEJ este obligata – in anumite situatii, ci indeplinirea anumitor conditii- sa solutioneze si litigiile dintre particulari, persoane fizice sau juridice, resortisanti ai statelor membre, si aceste state membre, sau dintre particulari si organe sau institutii comunitare.

In verificarea personalitatii juridice a unei organizatii sau asociatii, CEJ apeleaza la dreptul national din statul de origine al entitatii respective, indiferent ca provine din state membre sau state terte, deoarece doar pe baza dreptului national se poate stabili daca a primit sau nu personalitate juridica.

Potrivit art. 24 din Statutul functionarilor comunitari, acestia au dreptul de a face parte din Sindicate sau asociatii profesionale ale functionarilor comunitari. Acestea au capacitatea de a fi parti, prin actiunile judiciare promovate ele aparand drepturile si interesele membrilor lor. In schimb, simplele reprezentante de personal din cadrul institutiilor comunitare nu sunt considerate ca parti ale procesului comunitar.



Reamintim faptul ca , in urma ultimelor modificari de competenta ale CEJ si TPI, majoritatea actiunilor ce pot fi formulate de catre functionarii comunitari si de catre persoanele fizice sau juridice au fost trecute in competenta TPI.

Competenta personala a instantelor comunitare s-a consacrat pe plan practic dupa modificarea competentelor TPI .

Sectiunea IV

Competenta Tribunalului de Prima instanta

Conform Hotararii Consiliului nr. 591/ 1988, prin care se infiinta TPI, acestuia i-au fost atribuite urmatoarele competente , preluate dintre atributiile CEJ :

1)Procedura de drept administrativ:

litigii de dreptul muncii si disciplinare ( cuprinse in art. 236 (179) din TCE, conform caruia : „ este competent pentru a statua asupra oricarui litigiu dintre Comunitate si agentii sai in limitele si conditiile stabilite de Statutul CEJ sau rezultand din regimul aplicabil acestor agenti”, in art. 91 din Statutul functionarilor si art. 3 din H.C. nr. 591/ 1988)

actiunile in anulare si recursurile in carenta in domeniul concurentei (prevazute de art. 230 (173 alin. 2) din TCE, conform caruia „ este competent pentru a se pronunta asupra recursurilor pentru incompetenta, violare a formelor substantiale, violare a prezentului tratat sau a oricarei reguli de drept relativ la aplicarea sa , sau deturnare de putere, formulate de un Stat Membru, de Consiliu sau de Comisie”, de art.232 ( 175 alin. 3) din TCE, conform caruia „ Orice persoana fizica sau morala poate sesiza TPI in conditiile fixate pentru a se plange asupra uneia dintre institutiile Comunitatii care nu si-a indeplinit datoria de a-i adresa un act diferit de o recomandare sau un aviz” si de art. 3 din H.C. nr. 591 / 1988)

actiunile in anulare si recursurile in carenta in domeniul cotelor si contributiilor ( prevazute de art. 33 alin.2, art. 35 din TCECA si art. 3 din H.C. nr. 591/ 1988)

2) Actiunile in despagubire pentru prejudiciile cauzate de institutiile comunitare ( prevazute de art. 235 (178) din TCE, conform caruia „ este competent pentru a judeca litigiile relative la reparatiile asociate pagubelor vizate in art. 215, alin 2”, de art. 151 din TCEEA, art.40 alin 1, 2 din TCECA si de art. 3 din H.C. 591/ 1988)

Competenta TPI a fost modificata ulterior prin HC nr. 350/ 1993 din 08.06.1993 [38] privind modificarea HC nr.591/ 1988 si prin HC nr. 148/ 1994 din 07.03.1994 privind modificarea HC nr. 591/ 1988 si HC nr. 350/ 1993 .

In prezent, TPI este competent sa judece:

actiunile exercitate de functionarii comunitari impotriva angajatorilor in legatura cu serviciul ( art. 236 (179) din TCE. Art. 152 din TCEEA)- sunt incluse aici toate problemele de personal, inclusiv recursurile in despagubire

recursurile formulate impotriva Comisiei de catre intreprinderi si asociatii de intreprinderi, care se refera la acte individuale privind aplicarea art. 50, 57-66 din TCECA (se refera la incasari, productie, pret, negocieri, s.a. si sunt prevazute de art.33, 35 din TCECA)

actiunile in anulare introduse de persoane fizice sau juridice (art. 230 (173) alin 2, 3 din TCE, art. 146 alin 2 din TCEEA, art. 33 alin 2 din TCECA)

recursurile formulate impotriva unei institutii a UE de catre persoane fizice , care se refera la punerea in practica a regulilor de concurenta aplicabila intreprinderilor( art. 230 (173), 232 (175) din TCE)

recursurile in carenta promovate de persoane fizice sau juridice( art. 35 din TCECA, art. 148 alin. 3 din TCEEA)

actiunile introduse de persoane juridice sau fizice pentru repararea daunelor in raspunderea extracontractuala a UE ( art. 235 ( 178) din TCE, art. 151 din TCEEA, art. 40 alin 1, 2 din TCECA)

actiunile introduse de persoane fizice sau juridice pe baza unor clauze compromisorii inserate intr-un contract de drept public sau de drept privat incheiat de UE sau in numele UE ( art. 238 (181) din TCE, conform caruia „ este competent a statua in virtutea unei clauze compromisorii continute intr-un contract de drept public sau de drept privat incheiat de Comunitate sau in numele ei”, de art. 153 din TCEEA si de art. 42 din TCECA)- cu conditia ca aceste acorduri / compromisuri sa fie incheiate dupa data de 15.03.1994, data intrarii in vigoare a ultimei hotarari de modificare a competentei TPI.

Articolul 3 alin. 3 al deciziei Consiliului din 24 octombrie 1988 prevedea totodata reexaminarea de catre Consiliu a posibilitatii atribuirii TPI de competente in materia masurilor de aparare comerciala. Aceste tipuri de litigii au fost introduse in aria de competenta a TPI abia prin Decizia Consiliului adoptata la 7 martie 1994.

Trebuie subliniat faptul ca TPI nu are competenta de a judeca actiuni preliminare, iar hotararile sale pot fi atacate cu recurs la CEJ. Acest recurs poate privi insa doar probleme de drept, CEJ neputand analiza elemente referitoare la starea de fapt.

TPI trimite CEJ actiunile, litigiile asupra carora nu se considera competent si invers. Dar TPI nu-si poate declina competenta asupra unui litigiu trimis spre judecare de catre CEJ.



Ion Filipescu, Augustin Fuerea, „ Drept institutional comunitar european ”, Editura Actami, Bucuresti, 2000, p.133

Jean- Marc Favret, „ Droit et pratique de l UE” , Editura Guanino, Paris, 2001

Jean- Marc Favret, op. cit.

CEJ , 27 nov. 1990, Comisia c / Grecia, 2 mai 1990, Comisia c/ Belgia

CEJ , 21 martie 1991, Comisia c/ Italia

CEJ , 14 ian. 1988, Comisia c/ Belgia

CEJ , 24 nov. 1982, Comisia c/ Irlanda

CEJ , 14 dec 1962, Comisia c/ Luxemburg si Belgia

CEJ , 26 feb. 1976, Comisia c/ Italia

CEJ, 16 ian 1974, Rheinmuhlen

CEJ , 7 apr. 1995, Juan Carlos Grau Gomis

CEJ , 23 nov. 1977, Enka.

CEJ, 6 iulie 1995, BP Souper Gaz

CEJ, 17 apr. 1997, EARL de Kerlast

CEJ, 9 oct. 1990, Franta c/ Comisia

CEJ, 13 nov. 1991, Franta c/ Comisie

CEJ, 22 apr. 1997, Geotronics

CEJ, 9 feb. 1984, Kohler c/ Curtea de Conturi

CEJ, 27 sept. 1988, Comisie c/ Consiliu

CEJ, 17 iulie1959, Phoenix- Rheinrohr, 11 nov. 1981, IBM c/ Comisie

CEJ, 25 feb. 1988, Partidul ecologist al verzilor c/ Parlament

CEJ, 25 oct. 1977, Metro

TPI, 17 sept. 1992, NVB si NVB c / Comisie

CEJ, 15 martie 1967, Cimenteries CBR si asociatii c/ Comisiei

CEJ, 14 dec. 1962, Confederatia producatorilor de fructe si legume, 5 nov. 1986, UFADE c/ Consiliu, 15 iunie 1993, Albertal si asociatii c/ Comisie

CEJ, 24 iunie 1986, Akzo

CEJ, 26 apr. 1988, Asteris

CEJ, 6 martie 1979, Simmenthal

CEJ, 2 iulie 1974, Holtz si Willemsen, 11 oct. 1990, FUNOC

CEJ, 4 oct. 1979, Ireks- Arkady

CEJ, 9 nov. 1989, Briantex si Di Dornenico

CEJ, 2 iunie 1976, Kampffmeyer

CEJ, 15 ian. 1987, GAEC de la Segaude

CEJ, 12 iulie 1957, Algera

CEJ, 6 dec. 1986, Biovilac

Jean- Marc Favret, op. cit.

idem

JOCE nr. L 241/ 21 din 16.06.1993

JOCE nr. L 66/ 29 din 10.03.1994








Politica de confidentialitate







.com Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 Proiect didactic Clasa: a-IX-a, Luarea deciziilor
 PROIECT DIDACTIC 3-5 ani dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale - „Cine face, ce face”
 PROIECT MOTOR ASINCRON - Determinarea parametrilor schemei echivalente si a caracteristicilor de functionare in regim stabilizat de la gol la sarcina
 TEMA DE PROIECTARE - arbore de masina rotativa

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Relatiile diplomatice dintre Romania si Austro- Ungaria din a doua jumatate a secolului al XIX-lea
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta - cercetare si analiza financiara asupra deseurilor de ambalaje la sc.ambalaje sa
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Atestat la informatica cu tema “gestionarea unui magazin de confectii”
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




PARTICULARITATI SI FORME ALE INFRACTIUNII DE EVAZIUNE FISCALA IN ROMANIA
Mijloace de plata in Internet
CASATORIA
Conditiile de admisibilitate ale unei actiuni in contencios administrativ
Drept international privat
Modele de conduita si tipuri de anchetatori
Alte sanctiuni de drept penal pentru minori
Dreptul muncii





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu