Contraventia. Procedura contraventionala

Contraventia. Procedura contraventionala

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste contraventia ca fiind o incalcare a dispozitiilor unei legi, a unui regulament etc., care, avand un grad redus de pericol social, este sanctionata cu o pedeapsa usoara; infractiune reglementara, care nu este pedepsita de legea penala, ci este sanctionata pe cale administrativa.

Conform Ordonantei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor (care a abrogat Legea 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor), constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Prin legi sau prin hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate domeniile de activitate. Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene amintite mai sus, se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate in care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi sau prin hotarari ale Guvernului.

Din punct de vedere social, contraventia este o fapta prin care se cauzeaza o vatamare unui subiect de drept sau se pune in pericol ordinea sociala. Din punct de vedere natural, contraventia apare ca o deviere de conduita a unui membru al societatii, care este lipsit de respect fata de ceilalti componenti ai grupului din care face parte. Din perspectiva morala, contraventia apare ca o activitate contrara constiintei etice a societatii[1].

Definitia contraventiei nu mai contine referiri la pericolul social al contraventiei, care ar fi mai redus ca cel al infractiunii, asa cum prevedea articolul 1 din legea nr. 32/1968. Prevederea continuta in vechea lege avea la baza conceptia potrivit careia, unica distinctie intre contraventii si infractiuni o reprezinta pericolul social al faptei[2], acest unic criteriu stand la baza consacrarii unei raspunderi atenuate fata de raspunderea penala, pentru anumite fapte de mai mica importanta. Eliminarea din definitia contraventiei a referirii la gradul de pericol social a fost apreciata de unii autori care considera ca in acest mod definitia contraventiei este mai aproape de un concept stiintific . Alti autori insa, considera ca eliminarea sintagmei referitoare la gradul de pericol social este inoportuna, intrucat practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul in care contraventia tine de domeniul penal al statului, chiar daca dreptul national nu o prevede.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste procedura ca fiind totalitatea actelor si a formelor indeplinite in cadrul activitatii desfasurate de un organ de jurisdictie, de executare sau de alt organ de stat; ramura a dreptului care are ca obiect studiul procedurii.

Potrivit dictionarului de termeni juridici prin procedura se intelege totalitatea actelor si formelor indeplinite, in cadrul activitatii desfasurate de un organ de jurisdictie, de cercetare sau un alt organ al administratiei de stat pentru rezolvarea unei cauze sau a executarii unei hotarari.

Datorita particularitatilor contraventiei, ca fapta care aduce atingere unor valori sociale generice si care este extrem de intalnita in viata sociala, s-a optat pentru o procedura mai rapida de sanctionare si anume procedura contraventionala. Procedura contraventionala se refera la totalitatea activitatilor si actiunilor prin care este angajata raspunderea contraventionala. Interventia acestei formei de raspundere specifice dreptului administrativ presupune parcurgerea mai multor etape si anume: constatarea contraventiei, aplicarea sanctiunilor contraventionale, caile de atac, executarea sanctiunilor contraventionale. Pe parcursul acestei lucrari vom analiza in detaliu fiecare parte componenta.