Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
DREPT PENAL -partea speciala - sinteze -

DREPT PENAL -partea speciala - sinteze -


DREPT PENAL

-partea speciala-

- sinteze -



DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.Notiunea de parte speciala a dreptului penal.

Analizand notiunea de infractiune, partea speciala a dreptului penal prevede in normele sale faptele - manifestate sub forma de actiuni sau inactiuni - care, datorita pericolului pe care il prezinta pentru societate, constituie diferite infractiuni determinate (tradare,spionaj,omor,furt,etc.). Aceasta parte prezinta o importanta deosebita, stabilind faptele ce aduc atingere unor valori si interese fundamentale ale societatii, precum si sanctiunile aplicabile celor ce se fac vinovati de savarsirea lor si asigurand in acest fel o reala si eficienta ocrotire a tuturor acestor valori si interese.

2.Sistemul partii speciale a dreptului penal.

Normele cuprinse in parte speciala a dreptului penal sunt extrem de numeroase si de variate. De aceea pentru a fi intelese si aplicate corect, aceste norme trebuie reunite in diferite grupe si subgrupe, pe baza unor criterii stiintifice, iar grupele si subgrupele astfel realizate trebuie asezate intr-o anumita ordine, astfel incat sa rezulte un tot unitar si armonios. Aceasta impartire a normelor penale speciale in grupe si subgrupe, in functie de anumite criterii, si asezarea lor intr-o anumita ordine reprezinta sistemul partii speciale a dreptului penal. Sistemul partii speciale a Codului penal este si sistemul partii speciale a dreptului penal, acesta din urma mai incluzand si alte norme cuprinse in legi speciale nepenale, dar care contin si dispozitii penale.

Legiuitorul nostru a adoptat drept criteriu de construire a partii speciale a Codului penal din 1968 obiectul juridica al infractiunilor. in raport cu acest criteriu, infractiunile sunt impartite, mai intai, in grupe mari ca :

infractiuni contra statului;

infractiuni contra persoanei;

infractiuni patrimoniale, etc.

In cadrul unora dintre aceste grupe mari de infractiuni sunt realizate apoi subgrupe, de exemplu, infractiunile contra persoanei sunt impartite la randul lor, in infractiuni contra vietii, integritatii corporale si a sanatatii, infractiuni contra libertatii, infractiuni privitoare la viata sexuala si infractiuni contra demnitatii.

I. INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI

I.1. ASPECTE COMUNE

Faptele impotriva omului sunt numeroase si variate.

Facand distinctie intre faptele indreptate impotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizica si la principalele atribute ale fiintei si personalitatii umane pe de o parte, si faptele indreptate impotriva altor drepturi si interese ale omului pe de alta parte, legiuitorul a inclus pe cele dintai intr-o categorie distincta de infractiuni, sub denumirea de ,,Infractiuni contra persoanei".

In cazul infractiunilor este necesar a se urmari elemente esentiale - obiectul (juridic si material), subiectele, latura obiectiva, latura subiectiva, desfasurarea activitatii infractionale, sanctionarea, forme agravante,clasificare.

Obiectul infractiunii, reprezinta la modul general relatia sociala care este afectata prin comiterea infractiunii.

*Obiectul juridic . Infractiunile contra persoanei, dupa cum rezulta si din denumirea lor, sunt fapte indreptate impotriva persoanei, luata in considerare in mod individual, impotriva unor drepturi care sunt direct legate de existenta fizica si de personalitatea ei.

Este vorba de:

-dreptul la viata.

-dreptul la integritate corporala si sanatate;

-dreptul la libertate;

-dreptul la demnitate.

Ca drepturi esentiale ale persoanei, aceste drepturi au un caracter absolut, sunt opozabile tuturor, in sensul ca toti ceilalti membri ai societatii sunt obligati a nu face nimic de natura sa aduca atingere dreptului titularului( acesta fiind orice persoana luata in mod individual)

*Obiectul material - consta in insasi viata si integritate persoanei victimei (ex. corpul persoanei asupra careia se exercita activitatea de ucidere, in cazul omorului).

Subiectele- a)subiectul activ poate fi orice persoana fizica care savarseste infractiunea. in unele cazuri, subiectului i se cere insa in afara conditiilor generale si o anumita calitate speciala(ex. exercitarea unei profesii sau functii in cazul divulgarii secretului profesional). Infractiunile contra persoanei pot fi savarsite cu participatie de regula in toate cazurile, prin actiune, dar si prin inactiune.

b) subiectul pasiv este persoana asupra careia se rasfrang efectele infractiunii.

Latura obiectiva - este actiunea propriu zisa prin care se comite fapta (actiunea concreta). in unele cazuri fapta se poate prezenta fie sub forma unei actiuni, fie sub forma unei inactiuni, pe cand la altele(amenintarea, calomnia, santajul), fapta nu se poate realiza decat prin savarsirea unei actiuni.

De asemenea, in unele cazuri, legea cere si producerea unui anumit rezultat(moarte persoanei, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii,etc.) 

In aceste cazuri trebuie stabilit si raportul de cauzalitate intre fapta savarsita, sub forma actiunii sau inactiunii si rezultatul produs. Importante sunt si mijloacele de savarsire a faptei daca sunt indiferente pentru existenta infractiunilor sau, in unele cazuri, folosirea anumitor mijloace, conditioneaza fie existenta infractiunii in forma simpla, fie existenta unor forme mai grave(folosirea unor mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane).

Exista metode, mijloace atipice(exp. incercare de otravire cu mercur- in care a existat intentia de omor dar nu a avut rezultatul urmarit). De aici rezulta ca mijloacele sau metoda conceputa trebuie sa fie apta de a produce moartea si sa aiba si efectul dorit.

Latura subiectiva constituie elementul psihic referitor la infractiune, al subiectului activ(gandirea, conceptia despre infractiune).

Cele mai multe infractiuni contra persoanei se savarsesc cu intentie directa - cu reprezentarea certa a efectului faptelor (cand o persoana vrea sa faca intradevar ceva: omorul, lovirea, insulta etc.) sau indirecta (nu urmareste neaparat producerea efectului, dar poate sa prevada ca se poate produce si il accepta). Unele dintre acestea se savarsesc totusi din culpa, care la randul ei poate fi ,,cu usurinta" sau ,,cu neprevedere". Sunt infractiuni contra persoanei care se savarsesc fie cu praeterintentie(vatamare corporala grava) fie numai cu praeterintentie (lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte).

Latura subiectiva a infractiunilor contra persoanei se caracterizeaza in unele cazuri si prin trasatura unui scop special urmarit de faptuitor(scopul dobandirii in mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul). Un anumit scop sau mobil caracterizeaza in alte cazuri, formele agravante ale acestor infractiuni (savarsirea faptei din interes material-in cazul omorului).

Desfasurarea activitatii infractionale. Infractiunile contra persoanei fiind in marea lor majoritate savarsite cu intentie, ele sunt susceptibile de desfasurare in timp, in cazul lor fiind posibile atat actele de pregatire (acestea potrivit regulilor generale nu se sanctioneaza) cat si tentativa (este sanctionata).

Sanctionarea. in marea lor majoritate infractiunile contra persoanei prezinta un grad ridicat de pericol social. De aceea si pedepsele pentru aceste infractiuni sunt aspre, unele fiind sanctionate cu detentia pe viata sau cu inchisoarea pana la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Forme agravante. Unele dintre infractiunile contra persoanei sunt prevazute atat in forma simpla, cat si in forme mai grave. Continutul agravat, calificat sau deosebit de grav al respectivelor infractiuni include, in afara continutului in forma simpla, o anumita imprejurare care ridica gradul de pericol social abstract al faptei si care este prevazuta, din aceasta cauza, ca o circumstanta agravanta (in cazul omorului, uciderii din culpa, al vatamarii corporale grave, etc.)

Clasificare . Infractiunile contra persoanei au fost impartite in mai multe subgrupe, ierarhizate in raport cu importanta pe care o au ca valori sociale atributele incalcate :

infractiuni contra vietii;

infractiuni contra integritatii corporale si sanatatii;

infractiuni contra libertatii;

infractiuni privitoare la viata sexuala;

- infractiuni contra demnitatii.

I.2 INFRACTIUNILE CONTRA VIETII.

Reunite in Codul penal intr-o sectiune distincta, intitulata ,,Omucideri", sunt cele mai grave infractiuni contra persoanei deoarece prin savarsire lor, i se rapeste omului, bunul cel mai de pret, care este viata.

Obiectul juridic: relatiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viata. Fiecare persoana luata in considerare individual, apare in relatiile sociale ca titular al dreptului absolut la viata, iar toate celelalte persoane apar cu obligatia de a se abtine de la savarsirea oricarei fapte prin care s-ar aduce atingerea dreptului la viata al titularului. Un mare interes prezinta determinarea momentului in care se naste acest drept, deoarece numai in masura in care exista dreptul la viata, poate fi vorba de inculcarea lui si deci, de existenta unei infractiuni contra vietii. Dreptul la viata exista din momentul in care copilul este expulzat si isi incepe existenta proprie si inceteaza odata cu producerea mortii. Exceptie - pruncuciderea care consta in uciderea copilului nou-nascut savarsita imediat dupa nastere.

Omorul subzista in cazul uciderii fatului de catre mama numai daca nu s-a produs imediat dupa momentul nasterii si daca mama nu era sub efectul unei puternice tulburari.

Dreptul la viata este considerat atat de important, incat constituie infractiune si suprimarea vietii unei persoane, cu consimtamantul acesteia. Faptuitorul nu este scutit de raspunderea penala nici daca fapta a fost savarsita dintr-un sentiment de mila, pentru a pune capat suferintelor prelungite ale victimei, deoarece din punct de vedere juridic, nu poate fi admis nici un procedeu de natura a ridica viata unui muribund.

Momentul final al vietii ramane inca o problema neelucidata. Medicii iau in considerare doua situatii:

a)           moartea clinica - determinata de functiile aparatului respirator si circulator si,

b)           moartea cerebrala sau biologica - care se instaleaza mai tarziu .

Ei considera ca intre aceste doua momente se mai poate interveni si in unele cazuri se mai poate salva viata persoanei.

Ca moment de referinta pentru constatarea decesului este moartea biologica.

Obiectul material consta in corpul victimei . Este vorba de corpul unei persoane in viata in momentul savarsirii faptei.

Subiectul (activ) poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute subiectului unei infractiuni. in unele cazuri, o calitate speciala a faptuitorului este prevazuta ca o circumstanta agravanta(calitate de ruda sau sot in cazul omorului).

Latura obiectiva constituie actiunea sau in unele cazuri inactiunea care a determinat rezultatul infractiunii si anume suprimarea vietii unui om. Fiind infractiuni de rezultat, trebuie stabilit raportul de cauzalitate intre fapta savarsita si rezultatul care s-a produs (moartea persoanei).

Latura subiectiva . Cu exceptia uciderii din culpa, infractiunile contra vietii se savarsesc cu intentie, care poate fi in toate cazurile directa sau indirecta.

Tentativa si consumarea. Tentativa, in cazul infractiunilor contra vietii, este posibila, cu exceptia uciderii din culpa. Consumarea acestor infractiuni are loc in momentul cand se produce rezultatul cerut de lega, adica moarte victimei.

I.2.1 OMORUL

Notiune si definitie. Potrivit art. 174 C.p. omorul consta in ,,uciderea unei persoane" si art. 19 ,, uciderea persoanei se realizeaza in cazul omorului cu intentie, adica cu stiinta si vointa faptuitorului, este lesne de interes cat de grava este aceasta infractiune fata de toate celelalte infractiuni contra vietii. De aceea omorul a fost si este sanctionat cu pedepsele cele mai aspre.

Obiectul juridic si material. Omorul are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la dreptul la viata al persoanei, iar ca obiect material, corpul victimei infractiunii, corpul unei persoane in viata in momentul savarsirii faptei.

Chiar daca exista cauze care ar fi dus ulterior la o moarte naturala, fapta constituie omor.

Subiectul . Infractiunea de omor poate fi savarsita de orice persoana fizica. Participatia penala poate fi in forma autoratului, coautoratului, sau complicitatii. Atunci cand actiunile participantilor au drept finalitate suprimarea vietii victimei, exista coautorat, chiar si cand numai actiunea unuia dintre ei a produs acest rezultat.

Latura obiectiva. Omorul se realizeaza din punct de vedere obiectiv prin uciderea unei persoane, adica prin orice activitate materiala care are rezultat moartea unui om. De cele mai multe ori aceasta activitate consta intr-o actiune ( injunghiere, impuscare,strivire, etc.). Fapta constituie omor si atunci cand actiunea faptuitorului vizeaza psihicul victimei( exp. atunci stiind ca victima are afectiuni cardiace si ca o emotie puternica ii va produce moartea, in dorinta de a o ucide, faptuitorul ii provoaca o asemenea emotie).

Omorul poate fi savarsit si prin inactiune, dar numai in cazurile in care faptuitorul avea obligatia de a actiona pentru impiedicarea mortii persoanei( mama care nu-si hraneste copilul sau medicul care nu ingrijeste bolnavul, etc.)

Elementul material al infractiunii de omor este realizat si atunci cand faptuitorul pune victima intr-o situatie periculoasa si nu face nimic pentru a impiedica producerea mortii acesteia.

Indiferent daca se realizeaza prin actiune sau inactiune, activitatea faptuitorului trebuie sa aiba ca rezultat moartea unei persoane. Daca acest rezultat nu se produce, fapta constituie o tentativa la infractiunea de omor. in functie de mijloacele folosite, moarte victimei se poate produce imediat sau mai tarziu.

Intre actiunea de ucidere si moartea victimei trebuie sa existe un raport de cauzalitate, adica stabilirea faptului ca fora actiunea faptuitorului, moartea victimei nu s-ar fi produs. Raportul de cauzalitate este intrerupt atunci cand intervine o cauza care, prin ea insasi si independent de activitatea faptuitorului, produce moartea victimei ( exp. victimei internate in spital pentru vatamare corporala, printr-o eroare, ii este administrat un tratament gresit si aceasta moare).

De regula numai actiunea reprezinta latura obiectiva. Daca se comit inactiuni, atunci este vorba despre infractiuni da a nu se acorda ajutor unei persoane aflate in pericol. Metoda conceputa trebuie sa fie apta de a produce moartea si sa aiba si efectul urmarit.

Latura subiectiva. Omorul se savarseste cu intentie directa sau indirecta, dar niciodata nu se comite din culpa. in vederea determinarii gravitatii faptei si in vederea unei juste individualizari judiciare a pedepsei, se va urmari mobilul, scopul, caracterul infractiunii(calificat sau nu ). Astfel, pentru incadrarea juridica corecta a unei infractiuni impotriva vietii, de cea mai mare insemnatate este determinarea pozitiei psihice cu care a actionat faptuitorul. in acest sens se urmaresc imprejurarile concrete, instrumentul folosit, numarul si intensitatea loviturilor, raporturile anterioare dintre victima si infractor, atitudinea infractorului dupa savarsirea faptei etc.

I.2.2. OMORUL CALIFICAT

Notiune si definitie. Omorul calificat consta potrivit art. 175 C.p. in uciderea unei persoane in una dintre urmatoarele imprejurari:

a) cu premeditare;

b)din interes material;

c)asupra sotului sau unei rude apropiate;

d)profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara;

e)prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane;

f)in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g)pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a inlesni sau ascunde savarsirea altei infractiuni;

i)in public.

Omorul calificat presupune asadar, realizarea continutului omorului simplu, in una dintre imprejurarile aratate mai sus.

Omorul savarsit cu premeditare

In sensul literar al cuvantului, premeditarea inseamna ,,gandire anticipata".

In ce priveste subiectele si obiectul, sunt comune omorului simplu, calificarea fiind data de latura obiectiva si subiectiva

Aceasta presupune indeplinirea mai multor conditii:

- trecerea unui interval de timp care nu este fix si nici dinainte stabilit;

- activitatea psihica a faptuitorului de reflectare, de gandire asupra modului cum va savarsi infractiunea;

- in intervalul de timp cuprins intre momentul luarii hotararii infractionale si momentul inceperii executarii omorului, faptuitorul sa treaca la savarsirea unor acte de pregatire de natura sa intareasca hotararea luata si sa asigure realizarea ei - efectuarea unor pregatiri anterioare cum ar fi alegerea locului, procurarea materialelor necesare, asteptarea momentului favorabil, etc.

Premeditarea releva o periculozitate mai mare a faptuitorului, care intelege sa procedeze metodic, cu calm, pentru a transpune in fapt hotararea infractionala.

Omorul savarsit din interes material

Interesul material constituie agravanta omorului si este orice folos, avantaj sau beneficiu de natura patrimoniala. El poate consta in bani, bunuri, avantaje materiale, recunoasterea unui drept, stingerea unei datorii, etc. in interesul textului, interesul material este interesul pe care faptuitorul are convingerea ca il va realiza pe o cale aparent legala, ca acel avantaj patrimonial ii va reveni de drept( exp. mostenirea in urma mortii victimei).

Subiectii pot fi si calificati, pot avea o anumita calitate sau se pot afla intr-o anumita situatie( exp. a imprumutat faptuitorului o suma de bani).

Latura obiectiva. Actiunea trebuie sa vizeze obtinerea unui avantaj material. Nu este necesar ca interesul material sa fie si realizat, este suficient ca acest mobil sa fi existat in momentul savarsirii omorului.

Latura subiectiva. Autorul concepe o strategie de obtinerea a interesului material( o asigurare, un testament, etc.).

Agravanta se aplica participantilor daca au actionat din acelasi motiv.

Se deosebeste de omorul prin cruzimi, in scop de talharie sau chiar de talharie.

Omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate

Circumstanta agravanta se refera in acest caz la calitatea de sot sau ruda apropiata a faptuitorului, deci subiectii sunt calificati.

Calitatea de rude apropiate o au conform art. 149 C.p., ascendentii si descendentii, fratii, surorile, copiii acestora precum si persoanele devenite prin infiere astfel de rude, potrivit legii.

Ascendentii si descendentii sunt oricare dintre rudele in linie directa.

Fratii si surorile sunt rude de gradul al doilea indiferent daca sunt legitimi sau deveniti astfel de rude prin infiere conform legii.

Copiii acestora sunt intre ei veri primari ( rude de gradul patru), iar fratele si sora fata de copii celorlalti frati/surori sunt unchi sau matisi ( rude de gradul al treilea).

Referitor la calitatea de sot, aceasta trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei. in cazul desfacerii casatorii prin divort, a casatorii nule prin bigamie sau a erorii faptuitorului asupra calitatii de sot a victimei( exp. a vrut sa ucida pe altul dar l-a confundat cu sotul), raspunderea penala se stabileste pentru omor simplu.

Obiectul se deosebeste prin aceea ca pe ranga dreptul la viata este vorba si despre increderea in sanul familiei.

Deosebirea vine si in ceea ce priveste latura subiectiva. Astfel, faptuitorul trebuie sa aiba reprezentarea asupra calitatii de sot sau gradului de rudenie cu victima, iar relatia sa fie existenta. Aceasta relatie este o circumstanta agravanta personala si ea nu se rasfrange asupra participantilor. Astfel cel care ucide sotul sau o ruda apropiata, raspunde pentru omor calificat, iar participantul daca nu are o legatura de rudenie conform legii cu victima, raspunde pentru omor simplu.

Omorul savarsit profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara - se reflecta prin prisma faptului ca victima se afla intr-o anumita stare fiziologica( adormit, batran, copil, etc.) sau patologica ( anesteziat, beat, bolnav etc.)

Starea de neputinta trebuie sa fie exterioara activitatii faptuitorului, adica sa nu se datoreze acestuia.

Subiectul pasiv este deci calificat.

Latura subiectiva presupune ca. cel in cauza sa aiba reprezentare asupra starii de neputinta a victimei, asupra disproportiei de forta fizica a subiectelor si sa se foloseasca de aceasta stare pentru a ucide.

Agravanta se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o.

Omorul savarsit prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane. Referitor la subiecti nu exista deosebire fata de omorul simplu.

Obiectul este asemanator, cu exceptia ca in cazul atentatelor se afecteaza sentimentul de siguranta publica.

Latura obiectiva. Circumstanta agravanta se refera la mijloacele de savarsire a omorului care trebuie prin natura lor sau datorita imprejurarilor in care se folosesc, sa creeze o stare de pericol si pentru viata altor persoane, pe ranga cea a victimei(exp. uciderea unei persoane care se afla in preajma altora, cu o mitraliera).

Fapta trebuie conceputa de asa maniera incot sa puna in pericol iminent viata mai multor persoane, prin orice modalitate.

Latura subiectiva. Faptuitorul trebuie sa aiba reprezentare ca se pune in pericol viata mai multor persoane.

Omorul savarsit in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. Subiectul pasiv este calificat in sensul ca trebuie sa indeplineasca un anumit serviciu sau functie.

Obiectul juridic. Agravanta consta in faptul ca pe ranga inculcarea dreptului la viata al persoanei, de atinge si atributul autoritarii cu care sunt investite anumite persoane(exp. functionar public).

Latura obiectiva. Pentru aplicarea agravantei este suficient sa se stabileasca o legatura intre omorul savarsit si indatoririle de serviciu ale victimei. Agravanta nu este aplicabila atunci cand victima si-a depasit atributiile.

Daca victima exercita prin functia sa autoritatea de stat iar omorul a fost savarsit in imprejurari care fac ca fapta sa puna in pericol siguranta statului, faptuitorul este sanctionat pentru infractiunea de atentat care pune in pericol siguranta statului.

Latura subiectiva. Faptuitorul trebuie sa stie ca cel vizat e persoana cu care a avut divergente sau legaturi pe linie de serviciu.

Omorul savarsit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la o urmarire sau arestare ori de la executarea unei pedepse.

Subiectul activ este calificat in sensul ca trebuie sa fie cercetat/in curs de arestare/cautat pentru executarea unei pedepse.

Latura obiectiva. Agravanta se refera la scopul savarsirii omorului care trebuie sa fie sustragerea faptuitorului sau altei persoane de la urmarire, arestare sau de la executarea unei pedepse. Nu este necesar ca acest scop sa fie realizat; este suficient sa fi existat in momentul comiterii faptei.

Latura subiectiva. Faptuitorul trebuie sa aiba reprezentare ca este vizat, sa stie ca este urmarit sau acuzat de o alta infractiune.

Omorul savarsit pentru a inlesni sau ascunde savarsirea altei infractiuni.

Subiectii sunt calificati. Cel activ trebuie sa mai fi savarsit o alta infractiune, iar subiectul pasiv este calificat prin prisma informatiilor pe care le detine sau a situatiei in care se gaseste.

Latura obiectiva. Circumstanta agravanta se refera tot la scopul savarsirii omorului care trebuie sa fie de data aceasta inlesnirea sau ascunderea altei infractiuni. Pentru ascundere se ia in considerare orice infractiune, indiferent de gravitatea ei. in cazul inlesnirii, nu conteaza daca faptuitorul ia parte sau nu la acea infractiune. De asemenea nu intereseaza daca omorul se comite anterior, concomitent sau dupa respectiva infractiune si nu conteaza nici daca scopul a fost sau nu realizat.

Referitor la latura subiectiva a infractiunii, agravanta are caracter personal. Cel in cauza trebuie sa aiba reprezentarea certa ca face fapta pentru a ascunde sau inlesni o alta infractiune, iar in cazul participantilor, ei trebuie sa fi actionat in acelasi scop in care a actionat si autorul.

In cazul talhariei, fapta capota o alta natura si anume omor deosebit de grav.

Omorului savarsit in public.

Termenul ,,public" este definit in art. 152 C.p. conform caruia fapta savarsita in public este fapta savarsita intr-un loc care prin natura sa este accesibil publicului, sau orice loc daca sunt de fata doua sau mai multe persoane. De aceeasi natura este si omorul comis in loc neaccesibil publicului, dar cu intentia ca fapta sa fie perceputa/cunoscuta publicului (exp. difuzarea prin canale de televiziune).

I.2.3 OMORUL DEOSEBIT DE GRAV

In cazul omorului, circumstantele agravante se clasifica in doua categorii:

- circumstante care atribuie infractiunii caracter calificat ( art. 175 C.p);

- circumstante care atribuie infractiunii caracter deosebit de grav.

Acestea din urma sunt prevazute in art. 176 C.p si constau in savarsirea omorului:

a)      prin cruzimi;

b)      asupra a doua sau mai multe persoane;

c)      de catre o persoana care a mai savarsit un omor;

d)     pentru a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii;

e)      asupra unei femei gravide;

f)       asupra unui jandarm, politist, magistrat aflat in executarea atributiilor sau in legatura cu sarcinile de serviciu.

g)     

1.2.4.UCIDEREA DIN CULPA

Notiune si definitie. Potrivit art. 178 alin (1) Cod penal, uciderea din culpa constituie infractiune.

Obiectul juridic si obiectul material sunt identice cu cele ale omorului: primul consta in relatiile sociale referitoare la dreptul la viata al persoanei, iar ultimul, corpul victimei.

Subiectul activ: Uciderea din culpa poate fi savarsita de orice persoana, fora a avea o calitate speciala. Daca faptuitorul are o anumita calitate - de exp. conducator de vehicule transport persoane, infractiunea exista in forma agravata.

Latura obiectiva: consta in actiunea sau inactiunea, dupa cum faptuitorul face ceea ce legea interzice sau nu face ceea ce avea obligatia sa faca.

De asemenea uciderea din culpa implica producerea unui rezultat, constand in moartea unei persoane, precum si existenta unei legaturi cauzale intre actiunea de ucidere si rezultatul produs.

Latura subiectiva: uciderea din culpa dupa cum arata si denumirea, se savarseste din culpa fie in forma culpei cu previziune ( usurinta), fie in forma culpei simple(neglijenta).

In cazul culpei cu previziune, faptuitorul a prevazut posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar a sperat in mod nejustificat ca acest rezultat nu se va produce.

In cazul culpei simple, faptuitorul nu a prevazut rezultatul desi putea si trebuia sa-l prevada.

Forme agravante:

a) potrivit art. 178 al.(2) Cod penal, infractiunea este mai grava daca uciderea din culpa s-a produs ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitatea.

Circumstanta agravanta presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii : - faptuitorul sa fie profesionist, meserias sau sa indeplineasca o anumita activitate;

- fapta sa fie savarsita in exercitiul functiunii;

- sa existe anumite dispozitii legale/masuri de prevedere pentru exercitiul profesiei/meseriei/efectuarea activitatii ;

- fapta sa fie urmare a nerespectarii acestor dispozitii;

b)      fapta se savarseste de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala.

c)      fapta este savarsita de orice alta persoana aflata in exercitiul profesiei/meseriei, daca este in stare de ebrietate( neavand in consideratie si imbibatia alcoolica)

d)     prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane.

I.3 INFRACTIUNILE CONTRA INTEGRITATII CORPORALE si SANATATII

Sunt prevazute de art. 180-184 Cod penal:

lovirea sau alte violente;

vatamare corporala;

vatamare corporala grava;

lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte;

vatamarea corporala din culpa.

I.3.1. VATAMAREA CORPORALA DIN CULPA- art. 184 Cp

Notiune si definitie. Constituie infractiune de vatamare corporala din culpa, fapta de lovire sau alte violente, care a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare, ingrijiri medicale mai mult de 10 zile.

Obiectul juridic este reprezentat de relatiile sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporala si sanatate iar obiectul material la fel ca la celelalte infractiuni - corpul persoanei care este victima a infractiunii.

Subiectul vatamarii corporale din culpa poate fi orice persoana, legea necerand o calitate speciala.

Latura obiectiva: infractiunea de vatamare corporala din culpa se realizeaza prin lovire sau acte de violenta ce au produs o vatamare ce necesita pentru vindecare, ingrijiri medicale mai mult de 10 zile, dar cel mult 20.

Daca ingrijirile medicale sunt necesare pentru mai putin de 10 zile, fapta nu constituie infractiune, iar daca ingrijirile medicale sunt necesare intre 21 si 60 de zile infractiunea exista in forma agravata si poate imbrica forma unei actiuni praeterintentionate.

Latura subiectiva: infractiunea de vatamare corporala din culpa se savarseste conform si denumirii, din culpa sub cele doua forme ale sale - culpa cu previziune(usurinta) cand faptuitorul prevede ca activitatea sa ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, nu urmareste si nici nu accepta acest rezultat, ci spera fora temei, ca el nu se va produce, ori culpa simpla (neglijenta) cand faptuitorul nu prevede acest lucru, desi poate si trebuie sa prevada rezultatul actiunii sale.

Savarsindu-se din culpa aceasta infractiune nu este susceptibila de tentativa.

Forme agravate:

formele prevazute la uciderea din culpa la care se adauga vatamarea care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

I.3.2. LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE.(PRAITERINTENTIA) (intentia depasita).

Infractiunea are ca rezultat moartea unei persoane.

Obiectul juridic si obiectul material sunt identice cu cele ale omorului.

Subiectul activ poate fi orice persoana.

Latura obiectiva: actiuni (lovire cu un corp dur, impingere, etc.)sau inactiuni (neluarea unor masuri pentru a preveni lovirea sau imbolnavirea unei persoane).

Rezultatul acestora trebuie sa fie moartea victimei, iar intre rezultat si actiune/inactiune trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Caracteristicile acestui gen de infractiuni:

Prima fapta (de lovire) este comisa cu intentie, dar de o intensitate mica, ce nu ar putea cauza in mod direct leziunile finale. Rezultatul se datoreaza insa suprapunerii unei imprejurari pe care agresorul nu putea sa o prevada in conditii normale si nici nu accepta producerea ei(de exp.: lovirea cu palma>cadere>lovire cu capul>moarte).

Latura subiectiva: lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, este deci o infractiune praeterintentionata, iar urmarea grava-moartea victimei - se produce pe baza culpei dovedite a faptuitorului si nu pe baza unei prezumtii de culpa.

I.4. INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

I.4.1 LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL (art.189)

Definitie: lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal (al. 1).

Obiectul juridic special: relatiile sociale referitoare la libertatea fizica a persoanei, de a se deplasa.

Obiectul material: de regula nu are; → corpul victimei in cazuri agravante.

Subiectul: orice persoana; posibil atat in forma coautorat, a instigarii si complicitatii.

Latura obiectiva: actiune sau inactiune; trebuie sa existe caracterul ilegal.

Latura subiectiva: intentie directa sau indirecta;

eroarea inlatura vinovatia;

consimtamantul victimei.

Consumarea: cand se produce urmarea faptei.

Tentativa: e pedepsita de lege (al. 5).

Sanctiunea: de la 1 la 5 ani.

Forme agravante: (al. 2)

a) Savarsirea faptei prin simularea de calitati oficiale;

b) Savarsirea faptei prin rapire;

c) Savarsirea faptei de catre o persoana inarmata;

d) Savarsirea faptei de catre 2 sau mai multe persoane impreuna;

e) Cererea unui folos material sau a oricarui alt avantaj in schimbul eliberarii;

f) Savarsirea faptei asupra unui minor.

g) Supunerea victimei unor suferinte;

h) Punerea in pericol a sanatatii sau a vietii victimei;

(al. 3)i) Cererea ca in schimbul eliberarii statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala, sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act.

(al. 4)j) Moartea sau sinuciderea victimei, ca urmare a faptei.

Sanctiunea:

pentru al. 2 → de la 5 la 12 ani;

pentru al. 3 → de la 5 la 15 ani;

pentru al. 4 → de la 15 la 25 ani.

I.4.2 SCLAVIA (art. 190)

Definitie: punerea sau tinerea unei persoane in stare de sclavie, precum si in traficul de sclavi.

Obiectul juridic special: relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei in sens larg (totalitatea drepturilor).

Obiectul material: fiinta omului: are obiect material

Subiectul: savarsirea de orice persoana; participarea penala e posibila in toate formele.

Latura obiectiva: → punerea unei persoane in stare de sclavie (a aduce o persoana libera in stare de dependenta);

→ tinerea unei persoane in stare de sclavie (mentine starea de sclavie);

→ traficul de sclavi (efectuarea unor acte de comert).

Latura subiectiva: = intentie directa sau indirecta; nu include scop (motiv special).

Consumarea/tentativa: se pedepseste. se pedepseste

Sanctiunea: - de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Punerea, mentinerea unei persoane in stare de sclavie = infractiune continuata;

Traficul de sclavi = infractiune momentana.

I.4.3 SUPUNEREA LA MUNCA FORTATA SAU OBLIGATORIE


Definitie: - fapta de a supune o persoana la prestarea unei munci contra vointei sale la o munca obligatorie.

Obiectul juridic special: - lipseste;

Obiectul material: este lipsita de obiect material. NU ARE OBIECT MATERIAL !!!

Subiectul: savarsirea de orice persoana; participatia penala posibila in toate formele.

Latura obiectiva: e o infractiune comisiva; constituie infractiune chiar daca e retribuita.

Nu constituie munca fortata:

  • serviciile cu caracter militar sau activ desfasurate in locul acestuia;
  • munca unei persoane condamnate, in perioade de detentie sau de libertate conditionata;
  • prestatiile impuse in situatia creata de calamitati si de alte pericole, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.

Latura subiectiva: = intentie directa sau indirecta; nu include motiv/scop.

Consumarea/tentativa: legea nu o sanctioneaza, dar ea este posibila.

Sanctiunea: de la 6 luni la 3 ani.

Este o infractiune continua => momentul epuizarii: momentul in care inceteaza

starea de libertate a persoanei.

I.4.4 VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 193)

Definitie: patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit, tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste.

Obiectul juridic special: - lipseste;

Obiectul material: nu are. nu are obiect material

Subiectul: orice persoana.

Latura obiectiva: exista 2 modalitati:

patrunderea fara drept, in orice mod intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea fara consimtamantul persoanei care le foloseste;

consta in refuzul de a le parasi la cererea acesteia.

Latura subiectiva: se savarseste cu intentie; eroarea inlatura raspunderea (asemenea inexistentei consimtamantului).

Consumarea/tentativa: nu se pedepseste.

Sanctiunea: de la 2 luni la 3 ani, sau amenda.

Forme agravante:

(al. 2) → a) - daca fapta se savarseste de o persoana inarmata;

b) - daca fapta se savarseste de 2 sau mai multe persoane;

c) - daca fapta se savarseste in timpul noptii;

d) - daca fapta se savarseste prin folosirea de calitati mincinoase;

Daca prezenta faptuitorului in domiciliu se prelungeste => infractiune continua.

Sanctiunea: de la 2 la 7 ani.

Actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila.

I.4.5 AMENINTAREA (art.193)

Definitie: fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului, ori a unei rude apropiate, daca e de natura sa alarmeze.

Obiectul juridic special: - lipseste.

Obiectul material: nu are. nu are obiect material

Subiectul: orice persoana; participatie penala in toate formele.

Latura obiectiva: amenintarea → directa sau indirecta; prin gesturi, cerinte, fapte, semne; i se poate indica raul/il poate deduce.

Conditii: → sa fie de natura sa alarmeze pe cel amenintat;

→ raul cu care ameninta sa fie injust si sa fie realizabil intr-un viitor nu prea indepartat;

→ sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni/fapte pagubitoare.

Latura subiectiva: se savarseste numai cu intentie directa sau indirecta; lipseste daca exista o eroare sau amenintarea s-a facut in gluma.

Consumarea/tentativa: - nu se pedepseste.

Producerea unei temeri => urmarea periculoasa; poate fi si o infractiune continuata.

Sanctiunea: de la 3 luni la 3 ani, sau amenda;

- nu poate depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

I.4.6 SANTAJUL (art.194)

Definitie: constrangerea unei persoane prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca, sau sa sufere ceva, daca fapta e comisa spre a dobandi in mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Obiectul juridic special: - incalca libertatea morala; aduce atingere si unor relatii legate de patrimoniul persoanelor/un drept/interes al acestora.

Obiectul material: daca faptuitorul constrange victima/corpul acesteia; de regula nu exista.

Subiectul: savarsirea de orice persoana; participatia penala in toate formele.

Latura obiectiva: este necesar ca pericolul sa fie viitor si nu iminent, iar rezultatul violentei sau amenintarii urmarit de faptuitor sa fie distantat in timp de actul constrangerii; absoarbe numai acte de violenta ce nu depasesc intensitatea celor prevazute la art. 180; daca nu => concurs de infractiuni.

Latura subiectiva: intentie directa:

- scopul trebuie sa existe neaparat (scop special) - de a dobandi un folos.

Acesta reprezinta diferenta dintre santaj si talharie.

Consumarea/tentativa: - nu se pedepseste, dar e posibila.

Exista atatea infractiuni de santaj cate victime sunt.

Sanctiunea: de la 6 luni la 5 ani.

Forme agravante:

(al. 2) → cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag, a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata.

Sanctiunea: de la 2 la 7 ani.

I.4.7 VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENTEI (art. 195)

Definitie: vezi C. Penal.

Obiectul juridic special: nu exista.

Obiectul material: - corespondenta adresata altuia. are obiect material

Latura obiectiva:

actiunea de deschidere, fara drept, asupra unei corespondente adresate altuia;

actiunea de interceptare a unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf, sau prin alte mijloace de transmitere la distanta;

sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente;

divulgarea continutului.

Sanctiunea: de la 6 luni la 3 ani

- daca se sustrag bani/valori => concurs cu infractiunea de furt.

Actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila.

I.4.8 DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 195)

Definitie: vezi C. Penal.

Obiectul juridic special: nu exista.

Obiectul material: nu are.

Subiectul: calificat (daca cel ce divulga datele le-a cunoscut in afara profesiei => nu e infractiune).

- coautoratul nu e posibil => obligatie cu caracter personal.

Latura obiectiva:

divulgarea trebuie sa se refere la anumite date;

divulgarea datelor trebuie sa se faca fara drept;

sa produca prejudicii.

Latura subiectiva: - intentie directa si indirecta.

Sanctiunea: de la 3 luni la 2 ani, sau amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila.

II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Inainte de modificarea codului penal prin legea nr. 140/1996, erau reglementate si sanctionate in mod diferit infractiunile contra avutului personal fata de infractiunile contra avutului public. Ultima categorie de infractiuni era reglementata de art. 223, 235, care au fost abrogate in intregime. Infractiunea de delapidare care era specifica numai avutului public a fost transpusa in capitolul redenumit"Infractiuni contra patrimoniului la art. 215 indice 1 Cod pen. Pentru celelalte infractiuni prevazute la capitolul respectiv au fost majorate pedepsele si au fost prevazute formele agravate.

Infractiunile contra patrimoniului constau in acele fapte de pericol social care sunt savarsite nemijlocit impotriva relatiilor sociale care privesc existenta si folosirea avutului personal sau a avutului public.

Obiectul juridic general al acestei categorii de infractiuni il constituie ansamblul relatiilor patrimoniale care formeaza avutul personal sau avutul public.

Obiectul material al infractiunilor contra avutului personal sau public trebuie sa intruneasca urmatoarele trasatori generale :

1.Sa fie un bun material sau corporal, adica lucrurile sau valorile materiale concrete, indiferent de natura sau destinatia lor social-economica ;

2.Sa fie un bun mobil, sunt acelea care sunt susceptibile de a fi deplasate fizic, la majoritatea infractiunilor obiectul material nu poate fi decat un bun mobil. Sunt considerate ca bunuri mobile si orice energie susceptibila de captare si intrebuintare economica (energia electrica, termica,atomica), in scrisorile, banii ca atare (bilete, monede),valutele, hartiile sau titlurile de valoare, precum si bunul detasat dintr-un imobil ;

3.Sa prezinte o valoare social economica sau de intrebuintare.

Dupa criteriul obiectiv, bunul este considerat ca are valoare, atunci cand poate fi intrebuintat, potrivit destinatiei sale initiale si directe, precum si atunci cand are numai o valoare limitata, fiind folosit sub o alta ,sau cu o alta destinatie (prin reconditionare, reintrebuintare, transformare)

Dupa criteriul subiectiv, bunul este considerat ca are valoare numai pentru faptuitor, dupa aprecierea si in interesul acestuia, adica in masura in care poate prezenta pentru el o utilitate oarecare.

4.Sa se afle in posesia sau detentia cuiva. Daca bunul nu se afla in detentia nimanui (bunurile parazite sau abandonate) nu poate constitui obiectul material al vreunei infractiuni ;

5.Sa apartina avutului personal sau public.

Latura obiectiva a infractiunilor din aceasta categorie consta fie in fapte de sustragere, fie in fapte de distrugere a bunurilor, fie in alte fapte prin care se prejudiciaza avutul personal sau public, ori se impiedica pasnica folosire a acestuia.

O alta trasatura generala a laturii obiective consta in cerinta ca fapta de sustragere, distrugere, degradare sa cauzeze, o paguba materiala avutului victimei, iar intre fapta si rezultatul daunator sa existe un raport de cauzalitate.

Infractiunea se consuma in momentul producerii pagubei.

Latura subiectiva se caracterizeaza prin aceea ca sustragerile din avutul personal sau public se comit numai cu intentie directa si in scopul de a obtine pe nedrept un folos material, pentru sine sau pentru altul.

Subiectul activ sau pasiv al infractiunii poate fi orice persoana.

Sanctiunile sunt prevazute atat pentru forma simpla ( tipica de baza) cat si pentru formele calificate ale infractiunilor.

Infractiuni contra patrimoniului*(rezumat)

Aspecte comune

- Constitutia apara in mod legal proprietatea (publica sau privata).

- Codul penal le sanctioneaza in mod unitar.

1. Obiectul juridic

- apara relatiile sociale referitoare la patrimoniu (public sau privat)

- fiecare are si obiect juridic special, specific fiecarei infractiuni

Obiectul material = bunul vizat de infractiune.

2. Subiectul

- poate fi orice persoana

- uneori poate fi si proprietarul:

- daca bunul e in detentia sau folosinta legala a altuia

- daca distruge propriul bun prin incendiere.

- la unele, subiectul trebuie sa fie calificat (distrugerea de conducatorul auto, din culpa, a mijloacelor prevazute de art. 219 al. 4).

- sunt susceptibile de toate formele participatiei : coautorat, instigare, complicitate

- coautoratul are unele particularitati:

- la gestiune frauduloasa sau delapidare toti coautorii trebuie sa fie functionari, cu atributii in acel sens

- la furt coautoratul e forma agravanta

- la talharie unii coautori pot face sustrageri, altii violenta

Latura obiectiva

- la majoritatea pot fi numai acte de actiune

- la unele pot fi inactiuni (ex. gestiune frauduloasa, insusirea bunului gasit)

- majoritatea au continuturi alternative - prin mai multe variante de actiune -

- unele sunt infractiuni complexe - talharia include : amenintare sau violenta si furtul

- timpul sau locul pot fi circumstante agravante

- trebuie sa existe raport de cauzalitate intre fapta si urmarea periculoasa.

Latura subiectiva

- se comit cu intentie, cu exceptia distrugerii culpa

- la unele intentia poate fi numai directa (furt)

- la altele poate fi si indirecta (distrugere)

- la unele infractiuni include si un scop special (ex: obtinerea unui folos material la inselaciune Desfasurarea activitatii infractionale

- pot avea acte de pregatire si tentative

- actele de pregatire nu sunt sanctionate

- tentativa nu e sanctionata la unele ( abuz...)

- consumarea se realizeaza cand se produce urmarea periculoasa

- pot fi comise in forma continua (furt energie) sau continuata (repetarea faptei la intervale).

Sanctionarea

- limitele pedepsei variaza mult;

- pentru majoritatea se prevad pedepse alternative;

- majoritatea se urmaresc din oficiu;

- exista cateva la care e obligatorie plangerea prealabila.

Forma agravanta

- majoritatea au forme calificate sau agravate:

- locul comiterii

- timpul comiterii

- modalitatea comiterii

- urmarea

- prejudiciul cauzat

Clasificare

- dupa specificul prin care se lezeaza obiectul:

- prin sustragere (furt, talharie, piraterie)

- prin frauda (abuz, incredere, inselaciune)

- prin samavolnicie (distrugere, tulburare)

II.1 FURTUL

II.1.1 Furtul simplu (art. 208)

Furtul consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

Continutul infractiunii

a)furtul simplu

Obiectul juridic al furtului il constituie acele relatii social-juridice cu caracter patrimonial care se refera la posesia sau detentia bunurilor care fac parte din avutul altuia.

Obiectul material al furtului prezinta urmatoarele trasatori :

1.Obiect material al furtului nu poate fi decat Bunul corporal mobil care prezinta valoare si orice energie care are o valoare economica, precum si in scrisorile;

2.Bunul mobil sa se afle in momentul savarsirii infractiunii in posesia sau detentia altuia decat a infaptuitorului.

Nu se considera in posesia sau detentia juridica a vreunei persoane :bunurile nimanui, bunurile abandonate sau parazite si bunurile pierdute.

Latura obiectiva a infractiunii de furt consta in luarea bunului altuia fora consimtamantul acestuia, prin care se produce o paguba avutului personal sau public.

1.Fapta sa constea in actiunea de luare - se intelege actiunea de scoatere a bunului din posesia sau detentia altuia si de trecere ilicita in stapanirea de fapt al faptuitorului.

2.Luarea sa se faca fara consimtamantul posesorului sau detentorului bunului.

3.Luarea sa produca, drept rezultat o paguba sau un prejudiciu avutului personal sau public al acestuia.

Latura subiectiva a infractiunii de furt se caracterizeaza prin intentia de a fura care consta in intentia - constiinta si vointa-de a lua bunul altuia in scalpul de a sil insusii pe nedrept ;in cazul cand bunul altuia nu a fost luat in scopul de al insusii pe nedrept, ci in alt scop (de al ferii de intemperii, de disparitie de distrugere) nu poate fi vorba de infractiunea de furt.

Subiect activ al infractiunii de furt poate fi orice persoana indiferent daca are vreun drept asupra bunului.

Subiect pasiv poate fi orice persoana in posesia sau detentia careia sa aflat bunul furat.

Furtul de vehicul Art.208 alin.4C.pen. Incrimineaza ca o varianta speciala a furtului simplu si luarea unui vehicul, cu scopul de al folosi pe nedrept. Aceasta varianta speciala de furt se caracterizeaza, in raport cu furtul simplu prin doua trasatori speciale.

Prima trasatura consta in aceea ca obiectul material al acestei forme de furt il constituie un vehicul, in intregul sau.

A doua trasatura consta in cerinta ca sub aspectul laturii subiective fapta sa fie savarsita in scopul de al folosi pe nedrept.

Infractiunea se consuma in momentul inceperii deplasarii vehiculului de catre faptuitor fora consimtamantul posesorului acestuia.

Rezumat

- luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia in scopul de a-l insusi pe nedrept

- luarea unui vehicul in scopul de a-l folosi pe nedrept

Obiectul

- Juridic special: relatiile speciale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.

- este aparata si posesia legitima sau chiar nelegitima (fura de la alt hot)

- Material: bunul mobil asupra caruia se exercita actiunea de luare

1)- trebuie sa fie bun mobil (animat sau neanimat )

- pot sa fie : bunuri in orice stare sau forma, parti din bunuri imobile, proteze umane, arbori, recolte, fructe, energie cu valoare economica, susceptibila de captare si folosire, inscrisurile, vehicul susceptibil de folosire, bani si hartii de valoare

2)- bunul trebuie sa fie in posesia sau detentia altcuiva decat a faptuitorului; sa nu fi fost abandonat de altcineva

- intreruperea contractului material cu un bun nu inseamna pierderea posesiei

Obiectul juridic: relatiile sociale referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile

- posesia poate fi legitima si nelegitima

Posesia legitima - e aparata impotriva oricui, chiar si a proprietarului daca ia bunul de la altul

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar nu in momentul savarsirii, acel bun se gasea in posesia / detentia legitima a altei persoane. ( al. 3 )

Subiectul

- poate fi savarsita de orice persoana

- poate fi si proprietarul daca bunul era in posesia legitima a altcuiva

- poate fi si ruda apropiata, dar atunci e o infractiune speciala - actiune penala - plangere prealabila

- daca sunt mai multi autori e calificat

- poate fi instigare si complicitate anterioare

Latura obiectiva - actiune de luare a bunului mobil

- se realizeaza prin:

- deposedarea (scoaterea din sfera posesorului sau detinatorului)

- imposedare (trecerea in stapanirea faptuitorului)

- la vehicul este suficienta si numai intentia de folosire temporara

- luarea se realizeaza prin ridicare si deposedare, deplasarea lui etc.

- poate fi savarsita pe fata sau pe ascuns

- poate fi in concurs cu violarea de domiciliu cu exceptia celui calificat efractie 209 g

- luarea se poate face cu propria forta, cu animale sau cu mijloace mecanice

- locul sau timpul pot fi uneori circumstante

- luarea sa se faca fara consimtamantul detentorului

Consimtamantul lipseste :

- cand persoana vatamata nu si-a dat seama de actiunea faptuitorului, nu si-a exprimat dezacordul

- cand si-a exprimat dezacordul - faptuitorul l-a nesocotit

Latura subiectiva

- cu intentie directa si numai exceptional indirecta (luarea unei haine pentru sustragere bani) ; existenta unui scop special - insusirea pe nedrept a bunului

- la vehicul se cerceteaza: scopul folosirii pe nedrept; scopul trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei

- exista si daca isi recupereaza propriul bun

Tentativa si consumarea

- tentativa se pedepseste

- se deosebeste greu de fapta consumata prin:

- scoaterea bunului din detentie si intrarea in stapanirea faptuitorului; se consuma in momentul realizarii celui de-al doilea act (teoria apropriatiunii)

- scoaterea dincolo de locul unde e paza, in cazul sustragerii de bunuri dintr-un loc pazit

- la vehicul = punerea in miscare

- activitatea posterioara de restituire nu este relevanta

II.1.2. Furtul urmarit la plangerea prealabila (art. 210 CP)

Intre: - soti

- rude apropiate

- de minor de la tutore

- de la colocatar sau de la cel ce gazduieste

- nu se aplica la cei cazati impreuna la hotel

- se urmareste numai la plangerea prealabila

- impacarea partilor inlatura raspunderea penala chiar daca e calificat

II.1.3 Furtul calificat ( art 209 )

Furtul calificat.Art.209C.pen. prevede ca furtul este calificat cand este savarsit in urmatoarele imprejurari :

a) de doua sau mai multe persoane impreuna - adica de doua sau mai multe persoane prezente la locul de savarsire a furtului si prin actiuni simultane, in calitate de coautori sau complici, chiar daca vreuna din ele nu raspunde penal.

b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica - cu conditia de a nu o intrebuinta si indiferent daca era vizibila sau nu.

c)De o persoana mascata, deghizata sau travestita

d) asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a si exprima vointa sau de a se apara

e) intr-un loc public - in interesul pe care art.152Cpen. il da acestui termen.

f)in vreun mijloc de transport in comun - adica destinat transportului publicului ( autobuze, troleibuze, tramvaie, trenuri vapoare, avioane) cu privire la bunurile aflate asupra calatorilor sau asezate ori depuse in mijlocul de transport.

g) in timpul noptii - adica de la lasarea intunericului si pana la ridicare acestuia, tinand seama de imprejurarile concrete de loc, de anotimp.

h) in timpul unei calamitati - adica al unui eveniment neasteptat sau inevitabil care prilejuieste o stare periculoasa sau pagubitoare pentru populatia din zona respectiva (inundatie, incendiu de largi proportii, cutremur, inzapezire, seceta, epidemie).

i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fora drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase.

Aliniatul 2 a mai introdus ulterior forma calificata pentru furtul care se refera la:

- un bun care face parte din patrimoniul cultural

- un act de dovedire a starii civile sau de legitimare

Aliniatul 3, introdus in codul penal prin legea nr. 20/2002 se refera la sustrageri de carburanti din conducte depozite sau vagoane, componente ale sistemelor de irigatii sau retelelor electrice, dispozitive de semnalizare ori alarmare pentru incendii sau alte situatii de urgenta, anumite mijloace de transport, instalatii de sigurante si dirijare a traficului feroviar, bunuri care pun in pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumuri publice, cabluri si componente pentru telecomunicatii

Sanctiunea. Infractiunea de furt se sanctioneaza astfel :

- furtul simplu si furtul de vehicul (art.208)se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 12 ani sau amenda ;

- furtul calificat (art.209)se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 20 ani.

Rezumat

Furtul savarsit in urmatoarele imprejurari:( al. 1 )

a) de 2 sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d) asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apara;

e) intr-un loc public;

f) intr-un mijloc de transport in comun;

g) in timpul noptii;

h) in timpul unei calamitati;

i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate sau mincinoase;

- alin 2 ;

a) - privind un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) - privind un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

Forme agravante( alin 3), se refera la anumite categorii de bunuri:

a) - titei, produse petroliere sau gaze naturale, din conducte, depozite, cisterne

b) - componente ale sistemelor de irigatii;

c) - componente ale retelelor electrice;

d) - un dispozitiv sau sistem de semnalizare, alarmare ori alterare in caz de incendiere;

e) - un mijloc de transport sau interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale, aeriene, dezastru;

f) - instalatii de siguranta si dirijare a traficului si componente ale mijloacelor de transport;

g) - bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta autovehiculelor si a persoanelor pe drumurile publice

- alin. 4 :

- furtul care a produs consecinte deosebit de grave

II.2 TALHARIA

Talharia este definita de art.211C.pen.ca furtul savarsit prin intrebuintare de violente sau amenintari, sau prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea banului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii, sau pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Continutul infractiunii. Talharia simpla are un continut specific caracterizat prin urmatoarele trasatori :

Obiectul juridic al talhariei are caracter complex si cuprinde, ca obiect principal, relatiile sociale care formeaza obiectul juridic al furtului. Iar ca obiect secundar , relatiile sociale privitoare la ocrotirea vietii, integritatii corporale sau sanatatii ori libertatii persoanei.

Obiectul material al talhariei il constituie, in principal, bunurile materiale mobile, care trebuie sa intruneasca trasaturile specifice ale obiectului material al furtului, precum si in secundar, corpul persoanei vatamata asupra careia s-a exercitat actiunea-mijloc.

Latura obiectiva. Talharia consta in acea modalitate tipica de sustragere in care luarea bunului mobil al altuia se realizeaza prin constrangerea sau infrangerea impotrivirii victimei.

a)Activitatea materiala specifica

1.Actiunea de constrangere savarsita pentru a impiedica sau suprima opozitia victimei, serveste ca mijloc pentru savarsirea furtului, pastrarea bunului furat, inlaturarea urmelor infractiunii sau scaparea faptuitorului. Ea se poate realiza:

- prin intrebuintare de violente sau amenintari;

- prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

Violenta sau amenintarea intrebuintata ca mijloc de savarsire a talhariei consta in actiunea de constrangere fizica sau psihica a victimei in scopul realizarii actiunii de luare a banului.

Punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, ca mijloc de savarsire a talhariei, consta fie in actiunea de aducere a victimei in stare de inconstienta, prin administrarea sau folosirea de substante (narcotice, stupefiante, bauturi alcoolice in cantitate corespunzatoare) ori mijloace (hipnotizante) de natura a produce o asemenea stare'' fie in actiunea de anihilare a posibilitatii fizice a victimei de a se apara ca rezultat al epuizarii fortei de rezistenta ,al reducerii la neputinta fizica sau al imobilizarii victimei ,astfel incot aceasta este pusa intr-o stare de pasivitate sau imposibilitate absoluta de a reactiona .

2 Actiunea de furt ca actiune -scop ,consta in luarea bunului mobil din posesia sau detentia altuia ,in urma constrangerii acestuia ca sa nu se impotriveasca.

Tentativa de talharie exista din momentul inceperii executarii actiunii de constrangere si pana in momentul intreruperii actiunii de luare , premergator savarsirii acesteia prin realizarea imposedarii.

Latura subiectiva a talhariei consta in savarsirea faptei cu intentia de a talharii. Ea se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul concepe si voieste savarsirea actiunii de luare prin constrangere, pe care o realizeaza cu intentie directa si in scopul de a-si insusi bunul pe nedrept.

Subiectii infractiunii.

Subiect activ al infractiunii de talharie poate fi orice persoana.

Subiect pasiv sau victima a talhariei poate fi orice persoana.

Sanctiunea. Forma simpla a talhariei se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani. Tentativa se pedepseste.

Forme agravate.Art.211.alin.2 si 3.C pen. Prevede circumstante ale talhariei, cum ar fi:-

- fapta comisa de o persoana mascata sau travestita

- comisa in timpul noptii -intr-un mijloc de transport

Alineatul 3 sanctioneaza si mai sever alte fapte de talharie comise de 2 sau mai multe persoane, de o persoana inarmata ori avand anumite persoane neutralizate intr-o locuinta in timpul unei calamitati care a cauzat vatamare corporala grava.

Talharia care a avut ca urmare moartea victimei pedepsita cu inchisoare de la 7 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi

Rezumat

Furtul savarsit prin:

- intrebuintarea de violente sau amenintari

- punerea victimei in stare de inconstienta

- punerea victimei in neputinta de a se apara

Furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru:

- pastrarea bunului furat

- pentru inlaturarea urmelor infractiunii

- faptuitorul sa-si asigure scaparea

Forme agravate:

a) de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma sau substanta narcotica;

c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d) in timpul noptii;

e) intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport (nu e in comun);

f) intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia;

g) in timpul unei calamitati;

h) a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182 (vatamarea corporala grava)

( al. 2 )

- a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei

( al. 3 )

- literele a), b), c), d), g) au continut identic cu cel de la "furt calificat"

a) Obiect juridic - principal: relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile

- secundar: relatiile sociale referitoare la viata, integritatea corporala sau libertatea persoanei

b) Obiect material - in primul rand - un bun mobil

- in al doilea rand - corpul persoanei (cand se intrebuinteaza violente, amenintari sau alte mijloace de anihilare)

c) Subiectul - poate fi savarsit de orice persoana

- participatia penala e posibila

- coautoratul exista si cand unii dintre participanti au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenta sau de amenintare, iar altii, numai la sustragerea bunurilor.

d) Latura obiectiva - 2 activitati:

1- furtul (principala) - pentru bun

2- folosirea violentei sau amenintarii sau punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara (secundara) - pentru persoana.

e) Latura subiectiva - intentie directa sau praeter intentia (foarte agravanta)

II.3 ABUZUL DE INCREDERE (art. 213 cod pen)

= - insusirea unui bun mobil al altuia detinut cu orice titlu => contract

- dispunerea de acest bun pe nedrept

- refuzul de a-l restitui

- daca bunul e proprietate privata, actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila

Tentativa NU se pedepseste.

II.4 GESTIUNEA FRAUDULOASA (art. 214 cod pen)

Gestiunea frauduloasa consta in pricinuirea de pagube unei persoane ,cu rea credinta ,cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia ,de catre cel care are sau trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri (art.214 C pin.)

Continutul infractiunii. Gestiunea frauduloasa are un continut specific, care o deosebeste in multe privinte de celelalte infractiuni patrimoniale.

Obiectul juridic al infractiunii il constituie relatiile patrimoniale privitoare la buna gestionare (administrare si conservare) a avutului personal sau public al altuia.

Obiectul material, consta in orice fel de bunuri sau valori patrimoniale, mobile si imobile, corporale ori incorporale care intra in patrimoniul unei persoane,incredintate faptuitorului spre administrare sau conservare.

Latura obiectiva consta in pricinuirea unei pagube unei persoane cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia.

a)activitatea materiala consta in gestionarea frauduloasa abuziva incorecta, necorespunzatoare grijii pe care trebuia sa o aiba pt. administrarea sau conservarea bunurilor incredintate in acest scop.

b)rezultatul specific consta in pricinuirea de pagube unei persoane cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia.

Latura subiectiva consta in savarsirea faptei cu rea credinta ceea ce implica intentia directa.

Subiectii infractiunii. Subiectul activ nu poate fi decat persoana care are calitatea de administrator sau custode al bunurilor altuia.

Subiectul pasiv este persoana ale carei bunuri au fost incredintate faptuitorului spre administrare sau conservare.

Sanctiunea . Gestiunea frauduloasa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani iar pentru forma agravata pedeapsa maxima este 10 ani.

Rezumat

Reprezinta pricinuirea de pagube unei persoane cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia de catre cel care are sau trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii.

Forma agravata

- scopul de a dobandi un folos material

- daca bunul e proprietate privata => actiune penala .se pune in miscare la plangere penala

- poate sa cuprinda atat bunuri mobile cat si imobile

Tentativa NU se pedepseste.

II.5 INSELACIUNEA( art. 215 cp)

Inselaciunea consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru alta un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.

Continutul formei simple

Obiectul juridic este acelasi ca la alte infractiuni.

Obiectul material cuprinde nu numai bunurile corporale mobile, ci si bunurile imobile, drepturile si obligatiile patrimoniale, precum si actiunile cu caracter patrimonial privind avutul personal sau public aflate in momentul savarsirii infractiunii la dispozitia sau in posesia ori detentia subiectului pasiv.

Latura obiectiva a inselaciunii e alcatuita din activitatea materiala caracterizata si prezentand modalitatea diferite si din rezultatul specific al acesteia.

a)Activitatea materiala consta in actiunea frauduloasa de amagire sau inducere in eroare a victimei prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate.

b)Rezultatul specific al acestei infractiuni cerut expres de lege, este producerea unei pagube.

Consumarea infractiunii are loc in momentul pricinuirii pagubei : daca nu sa pricinuit o paguba, fapta va constitui numai o tentativa de inselaciune care conform Art.222Cpen este incriminata.

Latura subiectiva consta in savarsirea faptei cu intentia de a insela, adica cu intentia directa de a induce sau mentine in eroare in scopul obtinerii, pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Subiectii infractiunii. Subiect activ este orice persoana. Subiect pasiv este persoana indusa sau mentinuta in eroare, care a fost pagubita prin infractiune.

Sanctiunea. Inselaciunea simpla se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani iar pentru formele agravate pedeapsa poate ajunge la 20 ani.

Rezumat

Reprezinta inducerea in eroare a unei persoane prin:

- prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase

- ca minciuna a unei fapte adevarate

Pentru a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust SI daca s-a pricinuit o paguba.

Forme agravate:

1)folosirea de nume sau calitati mincinoase ori alte mijloace frauduloase (al. 2)

2)inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii, executarii sau rezilierii unui contract , savarsit in asa fel incat fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate. ( al. 3 )

3)emiterea unui CEC asupra unei institutii de credit sau persoane stiind ca nu exista provizia sau acoperirea necesara si fapta de a retrage dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de a expira termenul de prezentare in scopul aratat in al. 1 , daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului. ( al. 4 )

4)a avut consecinte deosebit de grave ( al. 5 )

Tentativa se pedepseste!

II.6 DELAPIDAREA( art. 215 indice 1 cod pen)

Prin modificarea codului pin din 1996 sa abrogat art. 223, care sanctiona aceasta infractiune doar in cazul comiterii contra avutului obstesc, fiind transferat continutul ei, in titlul III, intitulat Infractiuni contra patrimoniului.

Delapidarea consta in insusirea,folosirea sau traficarea de catre un functionar ori alt salariat, in interesul sau, ori pentru altul, de bani,valori sau alte bunuri, pe care le gestioneaza sau administreaza.

Continutul infractiunii - forma simpla.

Obiectul juridic al infractiunii are caracter complex :Obiectul juridic principal il constituie relatiile sociale privitoare la avut iar obiectul juridic secundar il constituie relatiile de serviciu privitoare la indeplinirea atributiilor de administrare sau gestionare a avutului .

Obiectul material consta in bani, valori sau alte bunuri din avut care trebuie sa intruneasca trasatura specifica proprie delapidarii, anume aceea de a se gasi in momentul savarsirii delapidarii in gestionarea sau administrarea faptuitorului.

Latura obiectiva a delapidarii cuprinde trei elemente.

a)primul consta in actiunea de delapidare, care se poate realiza in trei modalitatea alternative : insusirea,folosirea sau traficarea bunului aflat in gestionarea sau administrarea faptuitorului

1.Insusirea este actiunea de scoatere din posesia sau detentia unitatii a unor bunuri gestionate sau administrate de faptuitor si trecerea lor licita in stapanirea sa putand dispune de ele ca de bunurile proprii.

2.Folosirea consta in scoaterea temporara a unui bun din gestiune sau din patrimoniu si utilizarea lui in interes personal, pentru sine sau pentru altul, pentru o perioada oarecare dupa care este readus in gestiune.

3.Traficarea consta in scoaterea temporara a bunului din gestiune si intrebuintarea lui ilicita in scopuri speculative de obtinere a unor profituri ilicit (imprumutul de bani in schimbul unei dobanzi) dupa care este readus in gestiune.

b)Al doilea element constitutiv este rezultatul specific si anume producerea unei pagube avutului prin deposedarea acestuia de bunul sustras si imposedare faptuitorului sau a altuia.

c)Al treilea consta in cerinta ca intre actiunea de delapidare (prin insusire, folosire,traficare) si paguba pricinuita avutului prin lipsa in gestiune, sa existe un raport de cauzalitate. Pentru stabilirea acestui raport trebuie dovedita atat fapta cat si lipsa in gestiune.

Consumarea infractiunii de delapidare are loc in momentul in care epuizandu-se actul de executare al insusirii, folosirii sau traficarii se produce lipsa in gestiune care reprezinta paguba adusa avutului .

Latura subiectiva. Delapidarea se savarseste numai cu intentie directa si in scopul special de a dispune de bunurile obstesti ca de bunurile proprii si de a realiza astfel un profit material personal pentru sine sau pentru altul.

Subiectii infractiunii. Potrivit art.215 indice 1 C. pen. subiect activ al delapidarii este functionarul ori alt salariat care gestioneaza sau administreaza bunul delapidat.

Sanctiunea. Delapidarea simpla este pedepsita cu inchisoare de la 1 an la 15 ani, iar daca a avut consecinte deosebit de grave pedeapsa este de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Forme agravate.Art.215 alin2 si C pen. Prevede o forma agravata.

delapidarea care a avut consecinte deosebit de grave care se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi

II.7 INSUSIREA UNUI BUN GASIT ( art. 216 )

fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sau.

insusirea unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

Tentativa nu e pedepsita

II.8 DISTRUGEREA ( art. 217 )

Reprezinta:

- distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun care apartine altuia

- impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare

- inlaturarea masurilor luate

Forme agravate

1) bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica;

2) distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere, de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, echipamente, conducte magistrale de alimentare cu apa etc;

3) daca distrugerea, degradarea se savarsesc prin incendiere sau explozie, reprezinta un pericol public.

Aceste dispozitii se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.

- daca bunul e proprietate privata, actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila

Tentativa e pedepsita!

II.9 DISTRUGEREA CALIFICATA ( art. 218 )

- daca faptele prevazute in art. 217 au avut consecinte deosebit de grave/ dezastru

Dezastru= distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri, persoane, instalatii de lucrari SI a avut ca urmare moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii mai multor persoane

dezastru => praeterintentie

Tentativa se pedepseste la:

furt / furt calificat / pedepsirea unor furturi la plangere prealabila / talharie / piraterie

inselaciune / delapidare

distrugere / distrugere calificata.

NOTA: Furtul, talharia si alte infractiuni impotriva avutului obstesc au fost abrogate prin legea nr. 140/1996

III. INFRACTIUNI DE SERVICIU

           III.1 ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (ART. 246).

Subiectul activ - este calificat si poate fi numai functionarul public.

      Notiunea de functionar public este reglementata de art.147 Cod Penal in sensul unei persoane care exercita o insarcinare in serviciul unitarilor la care se refera art. 145.

      Ultimul dintre articole se refera la notiunea public aceasta este de fapt o norma de trimitere.

      Subiectul pasiv poate fi orice persoana fizica sau juridica care este lezata sau sufera o vatamare a intereselor sale.

      Latura obiectiva se refera la neindeplinirea unui act care intra in atributiile lui de serviciu sau la indeplinirea defectuoasa a acestuia in orice mod fata de prevederile legale.

      Este necesar sa existe o abatere de la textul unei legi sau de la atributiunile de serviciu stabilite in orice mod , chiar prin fisa postului.

      Cerinta esentiala consta in cauzarea vatamari intereselor legale a unei persoane.

      Latura subiectiva se poate comite cu intentie directa sau cu intentie indirecta.

      Daca fapta este comisa din culpa va putea exista infractiunea de neglijenta in serviciu.

      Infractiunea are interferenta cu celelalte infractiuni care pot fi comise de functionarul public cu infractiunile de fals sau cu altele putand fi:

      III.2 ABUZUL IN SERVICIUL CONTRA INTERESELOR PUBLICE (ART.248) se deosebeste de prima infractiune doar prin urmarea sau consecinta care urmeaza producand tulburarea insemnata unui organ sau institutii publice sau o paguba in patrimoniul acestuia.

      Celelalte aspecte sunt similare cu anterioara infractiune. La ambele infractiuni analizate poate sa existe forma calificata in cazul producerii unor consecinte deosebit de grave.

      Aceasta modalitate de comitere este insa reglementata intr-un articol distinct ( 248 indice 1.).

      Consecintele deosebit de grave sunt definite prin norme de trimitere de art. 146 Cod Penal cu o paguba de peste doua miliarde lei sau prin perturbarea deosebit de grava a activitatea. 

      III.3  NEGLIJENTA IN SERVICIU ( 249 COD PENAL) 

      Subiectul activ - este tot functionarul public, latura obiectiva si urmarea imediata sunt identice dar difera latura subiectiva. Latura subiectiva poate fi deci cupla in ambele ei forme in sensul ca functionarul respectiv nu a respectat ceva mizand in mod usuratic ca nu se va produce rezultatul, ori nu a cunoscut si nu a aplicat ceva la care era obligat.

      Daca neglijenta este referitoare la un secret de stat si daca fapta poate atinge efecte daunatoare pentru stat va exista o infractiune distincta si anume neglijenta in pastrarea secretului de stat. 

      III.4  INFRACTIUNEA DE RELE TRATAMENTE SI PURTARE ABUZIVA (ART.250). 

      In cazul in care abuzul in serviciu i-a forma unei purtari abuzive fata de o persoana va exista aceasta infractiune care este reglementata distinct.    

  Purtarea abuziva se refera la injurii, amenintare, se refera la ofensa.      Purtarea abuziva se aseamana cu cercetarea abuziva atat doar ca la ultima este necesar ca functionarul public sa aiba calitatea cea mai specializata, adica sa faca cercetari in anumite fapte.

      Pentru toate infractiunile  enuntate subiectul poate fi si functionar si doar functionar simplu fora public pentru ca art.258 a stabilit acest fapt dar reduce pedeapsa maxima cu o treime.

      Infractiunile de fals sunt prevazute intr-un capitol distinct si vizeaza atat documentele cat si bani, timbrele, cecurile, titlurile de credit, ori alte documente emise de banci, instrumentele de autentificare sau instrumentele de marcare

IV. INFRACTIUNILE DE CORUPTIE

IV.1. LUAREA DE MITA.

La modul general - obiectul juridic al acestei infractiunii il reprezinta increderea care trebuie sa existe in activitatea functionarului si in bunele relatii din cadrul societatii.

Toate infractiunile de luare de mita vizeaza raporturi de serviciu care sunt perturbate prin aceste fapte.

Obiectul material - consta in foloase necuvenite

La luarea de mita obiectul material poate consta in foloase necuvenite de orice natura chiar daca acestea nu se transmit efectiv in acest caz obiectul material nu exista pentru ca infractiunea se poate utiliza chiar prin acceptarea unei propuneri sau prin nerefuzarea acesteia.

Latura obiectiva se caracterizeaza prin pretinderea ori primirea foloaselor ori prin acceptarea promisiuni ori nerespingeri acesteia.

Latura obiectiva poate consta intr-o actiune sau in o inactiune.

Subiectul infractiuni : calificat dar trebuie sa aiba doar calitatea de functionar nu neaparat de functionar public. Functionarul este definit la art. 147 Cod Penal adica orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice sau in serviciul unei unitati

Latura subiectiva - infractiunea se poate comite numai cu intentie care poate sa fie directa sau indirecta.

Momentul consumari infractiuni este cand se face primire, acceptare, promisiunea sau nerefuzarea.

Infractiunea se consuma in momentul primiri foloaselor necuvenite sau acceptari promisiuni.

Foloasele se pot transmite direct sau indirect fora sa aiba relevanta modalitatea respectiva.

IV.2. DAREA DE MITA - obiectul e acelasi si juridic si material .

Latura obiectiva - se poate realiza sub 3 forme :

  1. promisiunea care inseamna ceva incert si de viitor prin oferirea sau prin darea de foloase. Este necesar ca intre acestia si fapta functionarului sa existe raporturi de cauzalitate.

Foloasele necuvenite trebuie sa aiba o anumita valoare in raport de serviciul prestat.

Pe ranga valoare obiectului trebuie avut in vedere uzantele in privinta unor cadouri sau evenimente care pot determina schimbarea raportului intre serviciu si folosul necuvenit.

Subiectul infractiuni - subiectul este necalificat putand fi orice persoana sau un intermediar.

Subiectul infractiuni este aparat de pedeapsa considerandu-se ca fapta nu constituie infractiune in situatia in care mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de cel care a luat mita.

Exista si o cauza de nepedepsire in care se considera ca infractiunea exista dar nu poate fi pedepsita atunci el denunta fapta autoritarilor competente inainte ca organele de urmarire penala sa se fi sesizat .

Clauza de nepedepsire se aplica chiar daca cercetarile au fost incepute de Politie iar recunoasterea faptei a avut loc la Parchet pentru ca aceasta infractiune este de competenta Parchetului.

In aceste 2 situatii foloasele necuvenite nu se confisca ci se restituie persoanei care le-a dat.

Primirea de foloase necuvenite se deosebeste de luarea de mita doar prin faptul ca foloasele se transmit dupa ce s-a realizat serviciul pentru care erau destinate.

IV.3 TRAFICUL DE INFLUENTA (art. 257) se axeaza pe aparenta creata de o persoana in sensul ca ar avea trecere asupra unui functionar pe care ar putea sa il determine ori sa il influenteze la luarea unor decizii in schimbul unor foloase.

Latura obiectiva - primirea, pretinderea sau acceptarea de bani, foloase, promisiuni sau daruri.

Latura subiectiva - se poate realiza numai cu intentie directa pentru ca traficantul urmareste sa creeze aparente false pentru a incasa foloase necuvenite.

Epuizarea infractiuni se realizeaza chiar si cand nu s-au dat bunurile exact ca la mita, este legata de latura obiectiva.

Exista mai multe variante de comitere si de consumare si anume:

1. Daca traficantul l-a cunoscut pe cel in cauza (functionarul public) si i-a transmis folosul el se va transforma in complice la luare de mita si dare de mita daca aceasta se

2. Daca foloasele nu s-au transmis vor exista interferente cu inselaciunea in cazul in care nu s-a realizat nici o interventie nu v-a exista inselaciunea ci trafic pentru ca traficul este o varianta a inselaciunii.

Delimitarea intre inselaciune si trafic o reprezinta implicarea unui functionar in afacerile respective

V. INFRACTIUNI CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI

ASPECTE COMUNE:

  • Notiunea justitie include si alte structuri:

- Curtea de Conturi;

- organele de cercetare si urmarire penala;

obiectul juridic:

  • Relatiile referitoare la infaptuirea justitiei si un obiect juridic specific care apare, la unele demnitatea si libertatea persoanei;

obiectul material:

  • Au numai unele;
  • Corpul persoanei;
  • Bunul la care se refera favorizarea infractiuni.

subiectul:

  • Comun pentru unele;
  • Calificat pentru altele;

Functionar------de oricare

------- cu anumite atributii

Martor

Expert

Pot fi comise in orice mod al participatiei

latura obiectiva:

Actiuni

Inactiuni - omisiunea

- sunt infractiuni de pericol;

- unele au nevoie si de producerea unui rezultat;

- necesita legatura de cauzalitate numai cele de rezultat; la celelalte se presupune;

latura subiectiva:

Cu intentie cu exceptia inlesnirii evadarii din culpa

Majoritatea au acte pregatitoare si tentative cu exceptia celor comise prin inactiune:

- unele au forme agravate;

- unele au clauze de nepedepsire sau reducere a pedepsei;

V.1 DENUNTAREA CALOMNIOASA (art. 259)

a) Invinuirea mincinoasa facuta prin plangere sau denunt cu privire la savarsirea unei infractiuni.

al. 2 = producerea sau ticluirea de probe mincinoase in sprijinul unei invinuiri nedrepte.

b) Obiectul juridic special = relatiile referitoare la infaptuirea justitiei si cele referitoare la libertatea si demnitatea persoanei;

c) Subiectul - orice persoana care invinuieste pe altul, nu poate exista in cazul autodenuntului. Poate fi facuta in participatie.

d) Latura obiectiva

- invinuirea mincinoasa a persoanei determinate;

- ticluirea de probe;

- persoana trebuie sa fie determinabila;

- fapta sa se refere la o infractiune;

- nu exista daca infractiunea este din categoria celor urmaribile la plangerea prealabila a altei persoane;

- exista chiar daca nu sunt respectate toate conditiile pentru plangere sau denunt;

- exista si daca s-a adresat unui organ necompetent;

- trebuie ca acuzatia adusa sa nu corespunda realitatii; trebuie sa se stabileasca aceasta.

e) Latura subiectiva:

- numai intentie directa si rea credinta (sa stie ca nu e adevarat);

- nu exista daca era in eroare: - de fapt;

- de drept;

f) Consumarea:

- cand se face invinuirea;

- cand se ticluiesc probe false;

- nu e sanctionata tentativa.

g) Cauze de reducere a pedepsei:

- daca e declarat adevarul inainte de punerea in miscare a actiunii penale, se reduce conform circumstantelor atenuante (art. 76 C.P.)

V.2 MARTURIA MINCINOASA (art. 260)

= fapta martorului care in cauza penala civila disciplinara de orice natura in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie privind imprejurarile esentiale asupra carora este intrebat.

- se aplica si expertul sau interpretul.

a) Obiectul juridic special = relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei.

- poate avea obiect juridic secundar-demnitatea, libertatea sau obiectul la care se refera procesul respectiv;

- nu are obiect material.

b) Subiect: calificat:

*martor

*expert

*interpret

- se refera la partile din proces (partea civila);

- nu poate fi comisa (in coautorat);

- poate fi comisa in participatie prin instigare sau complicitate.

c) Latura obiectiva

- a face afirmatii mincinoase, nesincere;

- prin ferma a nu spune tot;

- trebuie sa se refere la aspecte esentiale;

- trebuie sa fi fost intrebat in legatura cu ele;

- ascultarea sa se faca in cauza:

o       Penala

o       Civila

o       Administrativa

d) Latura subiectiva:

- intentie: directa sau indirecta;

- nu exista daca se fac erori normale;

e) Consumarea:

- la martor cand semneaza dispozitia;

- la expert cand expune expertiza;

- la traducator cand o face in fata instantei sau o depune la instanta;

- nu intereseaza daca a produs efecte (este de pericol si nu de rezultat).

f) Cauza de nepedepsire:

- daca isi retrage marturia sau expertiza ori traducerea:

In cauze penale-inainte de arestare;

In celelalte cauze-inainte de a se fi dat o hotarare sau alta solutie ca urmare a marturiei.

- retragerea nu are efect asupra instigatorului sau complicelui.

g) Cauza de reducere a pedepsei:

- daca retragerea intervine dupa arestare in cauze civile sau dupa darea unei hotarari in celelalte, cauza de aplicare obligatorie a circumstantelor alternante.

V.3 INCERCAREA DE A DETERMINA MARTURIE MINCINOASA (art. 261 C.PENAL)

= incercarea de a determina o persoana prin constrangere sau corupere sa dea declaratie mincinoasa intr-o cauza penala, civila, disciplinara in orice alta cauza in care se asculta martori;

in raport cu interpretul sau expertul;

- se deosebeste de instigare la marturia mincinoasa fiind o faza prealabila a ei, considerand doar incercarea de a instiga.

a) Obiectul juridic special - relatii sociale referitoare la infaptuirea justitiei

- in subsidiar - relatii sociale la care se refera procesul respectiv (libertatea morala a persoanei).

b) Obiectul material - de obicei nu are;

- are numai cand e constrans fizic martorul.

c) Subiectul

- nu e calificat;

- e posibila participatia in orice forma.

d) Latura obiectiva

- consta de fapt intr-o tentativa de instigare la marturie mincinoasa;

- prin constrangere sau corupere;

- poate fi in concurs cu lovirea sau cu amenintarea;

- nu intereseaza daca .

e) Latura subiectiva -intentie directa

f) Consumarea

- nu e incriminata tentativa;

- poate fi in forma continuata.

V.4 IMPIEDICAREA PARTICIPARII LA PROCES (art. 261)

= impiedicarea martorului, expertului, traducatorului si avocatului de a participa la proces, in cauza penala, civila sau administrative prin violenta, amenintare sau alt mijloc de constrangere indreptat impotriva sa, a sotului ori a altei rude apropiate

a) Obiectul juridic - relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei.

Obiectul juridic secundar - relatiile sociale referitoare la libertatea morala si corporala.

b) Obiectul material

- exista numai daca se vizeaza corpul victimei prin constrangere fizica.

c) Subiectul:

- orice persoana chiar parte din proces;

- prin amenintare, violenta sau alt mijloc de constrangere;

- nu este daca e doar prin rugaminti;

- absoarbe infractiunea (art. 180 Cod Penal);

- poate fi in concurs cu art. 181 sau 182 Cod Penal;

- trebuie sa se produca urmarea = neparticiparea.

d) Latura subiectiva = intentie directa.

e) Consumarea cand persoana nu poate participa la proces.

Tentativa se pedepseste

V.5 NEDENUNTAREA UNEI INFRACTIUNI (art. 262)

- misiunea de a denunta de indata savarsirea infractiunii prevazute de:

174, 175, 176 - omor;

211 - talharie;

212 - pirateria;

215 1 - delapidarea;

217 al. 2-4 - distrugerea;

218 al. 1 - distrugerea calificata;

276 al. 3 - semnalizarea falsa.

a) Subiectul: orice persoana:

- nu se refera la autor si coautor;

- daca e functionar va fi art. 263;

- participatie improprie ca-instigare;

--complicitate morala;

b) Latura obiectiva

- este infractiune comisa prin inactiune

- denuntarea se poate face si la un organ necompetent sau doar verbal;

- trebuie sa se faca de indata.

c) Latura subiectiva

- forma ........

- cu intentie sau din culpa;

- nu trebuie sa fi cunoscut toate trasaturile faptei;

d) Consumarea

- nu denunta cand are posibilitatea;

- nu are tentative.

e) Cauze de nepedepsire

- daca a fost comisa de sot sau rude apropiate;

- daca a incunostintat autoritatile inainte de inceperea urmaririi penale;

- daca a inlesnit arestarea vinovatilor.

V.6 OMISIUNEA SESIZARII ORGANELOR JUDICIARE (art. 263)

= numai pentru infractiunile de mare gravitate sau in legatura cu serviciul lor.

a) Obiectul juridic special = relatiile referitoare la infaptuirea justitiei

Nu are obiect material.

b) Subiectul - numai de functionar public (art. 147 al. 2).

- trebuie sa aiba aceasta calitate in momentul savarsirii infractiunii;

- nu exista daca si el e participant la infractiune;

- poate avea instigare sau complicitate morala;

- nu poate fi in coautorat pentru ca are caracter personal.

c) Latura subiectiva

- prin misiune;

- numai pentru fapte in legatura cu serviciul;

- daca au legatura cu atributiile sale va fi numai art. 170 sau 262 C. Penal;

- trebuie sa fi avut cunostinta certa despre infractiune;

- nu e obligatoriu sa fi cunoscut pe faptuitor;

- sesizarea trebuie facuta de indata procurorului sau organelor de urmarire penala;

- poate fi in concurs cu santajul.

d) Latura subiectiva cu intentie sau din culpa.

e) Consumarea - cand putea sesiza si nu a facut-o.

- nu are tentative.

Forma agravata

- cand e comisa de functionar public cu atributii de conducere sau control;

Se deosebeste de art. 262 pentru ca:

- are calitatea de functionar public;

- afla de infractiuni prin atributiile de serviciu;

- se refera la mai multe infractiuni decat cele enuntate la art. 262.

V.7 FAVORIZAREA INFRACTORULUI(art. 264)

= ajutorul dat unui infractor, fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul comiterii infractiuni pentru a ingreuna sau zadarnicii:

- urmarirea penala;

- judecata;

- executarea pedepsei;

- pentru a-si asigura folosul sau produsul infractiunii;

- se deosebeste de complicitate pentru ca ajutorul e dat dupa epuizarea infractiunii;

- exista numai daca nu sunt intrunite elementele altor infractiuni cu latura obiectiva mai concreta (ex. 221).

a) Obiectul juridic special - relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei.

- poate avea uneori si obiect material - ascunderea bunului sau transportul lui.

b) Subiectul - poate fi oricine daca nu are calitatea de participant la infractiunea propriu-zisa.

- poate fi si parte vatamata pentru infractiuni care nu se urmaresc la plangerea prealabila;

- poate fi si aparatorul inculpat daca depaseste limitele apararii legale;

- poate fi comisa cu orice participatie.

c) Latura obiectiva

- ajutorul poate fi dat direct sau prin alta persoana

- poate fi comisiva sau omisa;

- daca mijlocul prin care l-a ajutat constituie infractiune, va exista concurs (ex. act falsificat la ascunderea delapidarii);

- ajutorul trebuie dat autorului infractiunii;

- infractorul poate fi instigator sau complice

- se refera la infractiuni intentionate sau din culpa;

- exista chiar daca autorul infractiunii respective a fost ulterior achitat;

- sa nu fi existat intelegere intre ei inainte de epuizare pentru ca ar fi fost complicitate;

- ajutorul poate consta in orice avantaj;

- se deosebeste de tainuire (art. 221), pentru ca acolo se urmareste obtinerea unui avantaj material.

d) Latura subiectiva - intentie: directa sau indirecta.

E suficient sa stie ca ajuta un infractor.

e) Consumarea = in momentul darii ajutorului.

Tentativa nu se pedepseste.

f) Cauza de nepedepsire: daca e comisa de sot sau de o ruda apropiata.

V.8 OMISIUNEA DE A INCUNOSTIINTA ORGANELE JUDICIARE (art. 265 C. PENAL)

= fapta de a nu aduce la cunostinta organelor juridice a imprejurarilor care daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane. tinute pe nedrept in arest

a) Obiectul juridic special - relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei.

b) Obiectul juridic secundar - poate exista uneori (libertatea sau demnitatea).

Nu ore obiect material

c) Subiectul - poate fi orice persoana.

- trebuie sa aiba cunostinta de infractiune;

- nu exista daca persoana care a aflat trebuie sa pastreze secretul profesional (medic, preot);

d) Latura obiectiva

- prin omisiune;

- priveste aspecte necunoscute organelor judiciare;

- ar fi de natura sa duca la achitarea altei persoane, in caz ca ar fi cunoscute;

- sesizarea trebuie sa se faca la organele juridice.

e) Latura subiectiva

- cu intentie;

- din culpa.

f) Cauza de nepedepsire

- daca prin aducerea la cunostinta a infractiunii sufera o paguba el, sotia sau o ruda apropiata , fizic sau moral.

VI. INFRACTIUNI PENTRU UNELE ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE

VI. 1 NERESPECTAREA REGIMULUI ARMELOR si MUNITIILOR (ART. 279). Aceste infractiuni vizeaza mentinerea sub un anumit control a armelor si munitiilor care ar putea constitui surse de pericol pentru comiterea altor infractiuni.

Regimul juridic a acestora este reglementat prin anumite legii iar obiectul juridic al infractiuni il reprezinta relatiile sociale stabilite in legile respective.

Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care implica respectarea regimului legal al armelor si munitiilor.

Obiectul material il constituie armele si munitiile la care fac referire legile speciale.

In notiunea arma sunt incluse toate dispozitivele care actioneaza ca arme de foc, nu intra in aceasta categorie cele care nu sunt in stare de functionare precum si unele dispozitive care nu sunt confectionate dupa principiul armelor de foc, sunt asimilate ca arme de foc si pistoale cu gaze iritante pistoalele de implantat bolturi sau alte tipuri de mecanisme industriale cu exploziv.

Subiectul infractiuni poate fi orice persoana pot exista participanti sub forma participari sau instigari.

Latura obiectiva poate consta in detinerea, purtarea, confectionarea, transportul sau alte operatiuni privind circulatia armelor si munitiilor, toate acestea trebuie fie realizate fora drept sau contrar dispozitiilor legale.

Consumarea infractiuni se realizeaza uneori in momentul in care incepe actiunea de detinere sau la expirarea termenelor stabilite pentru anumite actiuni cum este cel de predare a armei in cazul retrageri permisului.

Latura subiectiva in unele cazuri si forme este posibila insa si culpa cum ar fi nedepunerea armei sau munitiei in termenul prevazut de lege.

Forme agravate pot fi:

referitoare la modelul armei sau arme mascate in alte dispozitive.

detinerea armelor in cantitate mari

portul sau detinerea armei in incinta unor autoritatea publice sau la anumite manifestari cum ar fi: intrunirile de orice fel sau alegerile.

VII. INFRACTIUNI DE FALS

VII.1  FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI ( art 282) 

      Latura obiectiva consta in falsificarea banilor de orice fel sau a oricaror alte documente de plata ori de credit emise de banci ori de institutii de credit.

      Acestea nu sunt enumerate in mod limitativ pentru ca in text se face referire si la altele asemanatoare.

      Urmarea imediata nu mai este enumerata in mod obligatoriu, ceea ce inseamna ca fapta se comite chiar daca acestea nu au fost utilizate si nu au creat pagube.

      Subiecti sunt necalificati putand fi facuta operatiunea de catre oricine si prin orice procedee.

      Intr-un alineat distinct este sanctionata chiar simpla detinere a acestora in vederea punerii in circulatie ori punerea lor in circulatie.

      Intr-un alt alineat se sanctioneaza forma calificata prin prisma consecventelor grave care se puteau produce ori care s-au produs deja.

      Infractiunea are asemanari cu alte fapte fiind uneori in concurs cu acestea iar alteori avand continut asemanator.

      Pentru existenta ei in majoritatea cazurilor este necesara falsificarea propriu-zisa a documentului respectiv dar uneori falsificarea se poate realiza si prin completarea lui in cazul cecurilor, completarea cu o suma care nu exista in cont, nu constituie insa aceasta infractiune pentru ca fapta este reglementata distinct in art.215 alineatul 4.

      Se reglementeaza in mod distinct in alt capitol falsificarea timbrelor, a cartilor postale, biletelor de calatori si altor documente asemanatoare.

      Infractiunea exista si daca falsul vizeaza valori care apartin altui stat chiar si timbre.

      Se sanctioneaza penal chiar si detinerea instrumentelor sau materialelor necesare operatiunilor de falsificare.

VII.2 FALSUL IN INSCRISURI

      Se poate comite prin mai multe infractiuni diferentiate in functie de calitatea subiectului activ si de natura documentului falsificat sau procedeul utilizat la falsificare. 

a) Obiectul juridic reprezinta relatiile sociale referitoare la increderea publica in inscrisurile producatoare de consecinte juridice, in autenticitatea (veridicitatea) acestora.

b) Obiectul material

- inscrisul asupra caruia se exercita activitatea incriminata;

- actul trebuie alcatuit in forma scrisa;

- poate fi oficial/sub semnatura privata;

- trebuie sa aiba valoare probatorie pentru a produce consecinte juridice.

c) Subiectul

- poate fi savarsit de orice persoana, cu exceptia falsului intelectual (un functionar);

- in falsuri materiale, in inscrisuri oficiale, acte de caritate - f. agravante.

d) Latura obiectiva

- sunt infractiuni comisive; infractiuni de pericol;

- urmarea periculoasa - crearea unei stari de pericol pentru valoarea ocrotita;

- falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii presupune si producerea unui rezultat, constand in cauzarea unor pagube materiale;

- raportul de cauzalitate - din savarsirea faptei (exceptie art. 294);

e) Latura subiectiva

- se savarseste cu vinovatie, sub forma intentiei:

directe, indirecte fals material in inscrisuri oficiale (art. 288);

fals intelectual (art. 289);

fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii (art. 294).

directa:.... - fals in inscrisuri sub semnatura privata (art. 290);

uz de fals (art. 291);

fals in declaratii (art. 292);

fals privind identitatea (art. 293).

f) Tentativa/Consumarea = cand actiunea incriminata executata, pentru ca se produce urmarea periculoasa (exceptie art. 294 - producerea unei pagube).

TENTATIVA SE PEDEPSESTE:

fals material in inscrisuri oficiale (art. 288);

fals intelectual (art. 289);

- fals in inscrisuri sub semnatura privata (art. 290);

VII.2.1 FALSUL MATERIAL IN INSCRISURI OFICIALE(art. 288)

      Latura obiectiva consta in falsificarea unui document oficial prin contrafacerea scrieri ori prin alterarea in orice mod. Falsul material este alterarea prin orice fel.

  Exista cerinta speciala ca falsul sa fie de natura a produce consecinte juridice. Falsul trebuie sa fie competitiv, adica credibil, adica sa nu se observe; falsul trebuie sa fie plauzibil. 

a)      Def: falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice.

b)      Obiectul juridic: - relatii sociale referitoare la increderea publica in autenticitatea sau veridicitatea acestor inscrisuri, in adevarul pe care trebuie sa-l exprime.

c)      Obiectul material: - inscrisul oficial falsificat; constituie inscrisuri oficiale:

● cele care emana de la o organizatie prevazuta in art. 145.

● cele care apartin unei asemenea organizatii.

- sunt asimilate cu inscrisurile oficiale: biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice (al.3).

d) Subiectul: - orice persoana, e posibila in toate formele

- daca e savarsit de un functionar/salariat in exercitiul atributiilor - forma agravanta (al. 2)

e) Latura obiectiva: - o actiune de fals material a unui inscris oficial prin:

● contrafacerea scrierii/subscrierii (semnaturii) - reproducerea continutului pe care il are inscrisul adevarat, facandu-l a parea autentic.

● alterare: denaturarea materiala a unui inscris oficial (stergeri, adaugiri, modificarea punctuatiei)

- e necesara producerea de consecinte juridice;

- e necesar ca inscrisul: - sa aiba putere probatorie si continut cu relevanta juridica;

- sa aiba aparenta unui inscris oficial autentic (se stabileste de organul judiciar).

f) Latura subiectiva: - intentie directa/indirecta; nu intereseaza mobilul/scopul.

g) Tentativa/consumarea = cand actiunea a fost dusa la capat - urmarea persoanei.

tentativa se pedepseste Daca inscrisul oficial fals a fost intrebuintat de cel ce l-a falsificat - se intra in concurs cu infractiunea de uz de fals.

h) Forma agravanta: - e mai grava daca fapta e savarsita de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu (al. 2).

VII.2.2 FALSUL INTELECTUAL (art.289)

     Subiectul acestei infractiuni este calificat putand fi doar functionarul care are atributii sa intocmeasca documentul respectiv. Subiectul nu mai trebuie sa fie functionar public, dar sa aiba calitatea de functionar.      Latura obiectiva se caracterizeaza prin faptul ca falsul trebuie facut chiar in momentul completarii acelui document de catre functionar, prin includerea unor date care nu corespund realitatii.      Daca functionarul falsifica documentul dupa intocmire, prin acte de stergere, sau adaugare, va exista infractiunea de fals material.

      Invinuitul trebuie sa aiba calitatea sa intocmeasca acel act nefiind abuziva operatiunea respectiva. Fapta poate fi comisa si prin omisiune cu privire la anumite fapte care erau cunoscute de cel in cauza si trebuiau trecute in document, tentativa se pedepseste. 

a)      Def: Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.

b)      Obiectul juridic: - relatii sociale referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire acest inscris, iar in secundar: referitor la desfasurarea activitatii de serviciu.

c)      Obiectul material: - inscrisul oficial al carui continut e alterat cand e intocmit

- e un inscris oficial ce emana de la un organ competent.

d) Subiectul: - de un functionar (= infractiune proprie)

- participatia e posibila; pentru existenta coautorat: faptuitorii sa aiba calitatea.

e) Latura obiectiva = activitatea de falsificare a unui inscris oficial, de alterare a adevarului cu privire la fapte/imprejurari despre care inscrisul trebuie sa faca proba;

● prin actiune: - atestarea faptei/imprejurarii necorespunzatoare adevarului (e suficienta o singura atestare necorespunzatoare);

● inactiune (omisiune): - omisiunea cu stiinta de a insera unele date/imprejurari (e suficienta omisiunea inserarii unei singure date/imprejurari);

- aceste fapte trebuie sa se produca cu prilejul intocmirii inscrisului de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu.

f) Latura subiectiva - intentie directa/indirecta = infractiune intentionata

g) Tentativa/consumarea = cand se termina intocmirea inscrisului oficial, adica in momentul in care inscrisul este perfectat prin semnarea si aplicarea stampilei sau a sigiliului - se produce si starea de pericol pentru public.

tentativa se pedepseste

VII.2.3 FALSUL IN INSCRISURI SUB SEMNATURA PRIVATA (art. 290)

       Se deosebeste de celelalte doua doar prin faptul ca documentul nu este oficial putand face parte din orice alta categorie. Falsificarea se poate realiza prin orice modalitate specifice atat falsului intelectual cat si celui material. Documentul nu are caracter oficial astfel ca fapta este considerata mai putin grava si sub aspectul sanctiuni. Se mai cere ca documentul sa fi fost utilizat. Daca documentul nu e folosit nu va exista infractiune. 

a)      Def: Falsificarea unui inscris sub semnatura privata in vreunul din modurile aratate in art. 288, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat, ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice.

b)      Obiectul juridic: - relatia sociala referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire in inscrisurile sub semnatura privata.

c)       Obiectul material: - inscrisul sub semnatura privata:

● se emana de la o persoana particulara (semnat si datat de acea persoana)

● sa fie producator de consecinte juridice (serveste ca dovada a continutului sau)

d) Subiectul: - orice persoana; participatia e posibila in toate formele.

e) Latura obiectiva: - falsificarea unui inscris sub semnatura privata in vreunul din modurile:

● contrafacere semnatura - cand ea nu a fost scrisa de cel caruia i se atribuie; cand se creeaza aparenta ca e al celui caruia i se atribuie.

● alterare - denaturarea continutului unui inscris adevarat (adaugiri, stersaturi).

- e necesar ca inscrisul falsificat sa fie folosit de insusi autorul falsificarii/sa fie incredintat altei persoane spre folosire.

f) Latura subiectiva - intentia directa - pentru ca se urmareste ca finalitate producerea unei consecinte juridice;

- si cand inscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevarat - pentru ca creeaza o stare de pericol pentru increderea publica.

g) Tentativa/consumarea = cand executarea actiunii e dusa pana la capat si se produce urmarea periculoasa a faptei, adica starea de pericol pentru increderea publica in acest inscris.

tentativa se pedepseste

VII.2.4 UZUL DE FALS (art. 291)

    Este sanctionat distinct pentru utilizarea documentelor falsificate conform falsurilor privind inscrisurile.  Este absorbit de infractiunea de fals sub semnatura privata, intrucat aceasta prevede si conditia utilizarii inscrisului falsificat

a)      Def: Folosirea unui inscris oficial/sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice.

b)      Obiectul juridic: - pentru inscris oficial - identic cu cel fals in inscris oficial.

- pentru inscris sub semnatura privata - identic cu fals in inscris sub semnatura publica.

Diferentierea - diferentiere a periculozitatii faptei: folosit in inscrisul oficial - grad ridicat de pericol.

c)      Obiectul material: - inscris oficial/sub semnatura privata folosit pentru producerea de consecinte juridice.

d)      Subiectul: - participatie in toate formele.

e)      Latura obiectiva: - actiunea de folos a unui inscris fals oficial/ sub semnatura privata, adica a produce acel inscris, ca dovada a continutului sau (prin depunerea/prezentarea in scris/prin invocarea, referirea facuta la un inscris fals).

folosirea inscrisului trebuie sa fie efectiva (detinerea = nu e infractiune).

actiunea trebuie sa priveasca un inscris fals.

trebuie sa aiba aptitudinea de a produce consecinte juridice (de a servi ca dovada a continutului sau aparent).

f)       Latura subiectiva: - cu intentie directa = cunoasterea imprejurarii ca inscrisul folosit este fals.

- scopul imediat - folosirea inscrisului fals pentru producerea de consecinte juridice;

- nu intereseaza mobilul.

g) Consumarea: - e o infractiune instantanee → reprezinta momentul in care este efectiv folosit, adica e depus, prezentat/invocat ca dovada a continutului sau.

→ urmarea periculoasa = starea de pericol pentru increderea publica.

- daca faptuitorul foloseste la diferite intervale de timp un acelasi inscris fals, pentru a produce consecinte juridice → uz de fals sub forma infractiunii continuate.

- dupa consumare → incepe sa curga timpul de prescriptie a raspunderii finale.

tentativa e posibila dar nu se sanctioneaza

VII.2.5 FALSUL IN DECLARATII (art. 292)

a)      Def: - declararea necorespunzatoare a adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte institutii dintre cele care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine/pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte.

b)      Obiectul juridic: relatii sociale referitoare la increderea publica ape care trebuie sa o inspire declaratiile facute oficial, care servesc la producerea de consecinte juridice.

c)      Obiectul material: - declaratia scrisa/inscrisa in care s-a consemnat declaratia facuta oral.

d)      Subiectul: - orice persoana; daca declaratia necorespunzatoare adevarului facuta de o persoana e intarita de alte persoane ce stiu ca e falsa → complicitate.

e)      Latura obiectiva: - declaratie necorespunzatoare adevarului facuta din proprie initiativa/la solicitarea organului competent;

- forma scrisa/verbala (facuta personal);

- declaratia trebuie facuta in intregime/in parte necorespunzand adevarului (afirmatii contrare realitatii/a omis sa faca cunoscute date, fapte, imprejurari);

- sa aiba valoare probatorie si eficienta juridica → pentru a produce efecte juridice;

- exclude existenta in concurs a infractiunii de uz de fals.

f) Latura subiectiva: - intentie directa

- declaratia trebuie facuta in vederea producerii de consecinte juridice, nu au scop urmarit de faptuitori, ce nu se cere a fi efectiv realizat, ci doar urmarit.

g) Consumarea: - in momentul in care declaratia mincinoasa scrisa a fost primita, sau in momentul in care declaratia mincinoasa verbala a fost consemnata de organul competent → si starea de pericol;

- nu prezinta interes daca s-a produs sau nu consecinta juridica.

tentativa e posibila dar nu se sanctioneaza

VII.2.6 FALSUL PRIVIND IDENTITATEA (art.293)

a) Def: Prezentarea sub o identitate falsa/atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce/mentine in eroare un organ/institutie de stat/o alta unitate dintre cele la care se refera (art. 145), in vederea producerii unei consecinte juridice (al. 1).

Incredintarea unui inscris, care serveste pentru dovedirea starii civile/pentru legitimatie sau identificare spre a fi folosit fara drept.

b) Obiectul juridic: - relatia sociala referitoare la increderea publica in adevarul privind identitatea persoanelor.

c) Obiectul material: - al. 1: e lipsita de regula; numai daca se savarseste prin prezentarea unor inscrisuri false/sunt folosite fara drept.

- al. 2: inscris incredintat pentru a fi folosit pe nedrept.

d) Subiect: - orice persoana; particitipatia persoanei e posibila.

- daca o persoana incredinteaza alteia un inscris spre a-l folosi pe nedrept si aceasta foloseste inscrisul si se prezinta sub identitate falsa → ambele persoane raspund in calitate de autor: prima pentru al. 2, iar a doua pentru al. 2.

e) Latura obiectiva: → prezentarea sub o identitate falsa

→ atribuirea unei asemenea identitati altei persoane

Acestea doua reprezinta forma principala.

→ incredintarea unui inscris direct/indirect pentru dovedire direct a starii civile, identificare, legitimare. Aceasta reprezinta forma asimilata.

f)       Latura subiectiva - intentie directa:

● forma principala: scopul: → inducerea/mentinerea in eroare a organului/institutie, unitate;

→ producerea unei consecinte juridice pentru sine/altul;

- exista infractiune; nu e subordonata, exista efective a acestor scopuri.

● forma derivata: scop - incredintarea in scris trebuie sa se faca spre a fi folosit fara drept, spre a folosi la insusirea unei identitati false.

g) Consumarea:

● forma principala → in momentul atribuirii unei asemenea identitati altei persoane;

● forma derivata → in momentul incredintarii inscrisului care serveste pentru dovedirea → se produce starea de pericol pentru increderea publica.

tentativa e posibila, legea nu o sanctioneaza!

VII.2.7 FALSUL PRIN FOLOSIREA EMBLEMEI CRUCII ROSII (art. 294)

a)      Def: Folosirea fara drept a emblemei sau denumirii "Crucea Rosie" ori a unei embleme/denumiri asimilate acesteia, precum si folosirea oricarui semn/denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale.

b)      Obiectul juridic: - relatia sociala referitoare la increderea publica in emblema si denumirea de "Crucea Rosie".

c)      Obiectul material: - desenul/scrierea imprimata sau aplicata pe diferite lucruri, cand ele au existenta autonoma.

d)      Subiectul: - orice persoana, participarea e posibila.

e)      Latura obiectiva: doua modalitati, fiecare constand intr-o actiune de folosire a:

- emblema/denumirea adevarata de "Crucea Rosie"/emblema sau denumirea adevarata care e asimilata emblemei/denumirii "Crucea Rosie"

- imitare a emblemei/denumirii adevarate, indiferent daca e vorba de emblema/denumirea "Crucea Rosie" sau de o emblema/denumire asimilata acesteia.

→ se cere ca fapta sa produca pagube materiale, indiferent daca se produc "Crucii Rosii"/unei alte PJ/PF.

- intre actiunea de folosire si pagube materiale exista raport de cauzalitate.

f) Latura subiectiva: - intentie directa/indirecta;

- nu e conditionata de un motiv sau un scop.

g) Comutarea = in momentul in care se produc pagube materiale, ca urmare a savarsirii faptei.

tentativa nu se pedepseste

Forma agravanta: Daca fapta se savarseste in timp de razboi (al. 2).

VIII. INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII DE CONVIETUIRE SOCIALA

VIII.1 SOCIEREA PENTRU SAVARSIREA DE INFRACTIUNI ( ART. 323 )

. Este o infractiune care se deosebeste de coautorat prin mai multe caracteristici ea este socotita fapta penala indiferent daca se comit sau nu infractiunile care au fost concepute, existenta infractiuni presupune un acord de vointa a mai multor persoane in vederea conceperi modului de actiune si a rolului pe care il va avea fiecare participant.

Prin aceste operatiuni se pregatesc infractiuni propriu-zise care dobandesc o periculozitatea cat mai mare prin modul concret de pregatire.

Obiectul juridic - il constituie relatiile sociale privind convietuire, apararea ordini si linisti publice intrucat se urmareste comiterea anumitor infractiuni, exista si un obiect juridic secundar care se refera la relatiile sociale specifice acelor infractiuni.

Subiecti infractiuni nu sunt calificati putand consta in oricare persoana care adera la asociere sau care sprijina asocierea.

In mod normal sunt necesare mai multe persoane dar ca exceptie poate exista si una singura daca aceasta are rol de initiator al lucrului respectiv.

Faptul ca exista mai multi participanti nu exclude implicarea lor in calitate de complici sau cu alta forma de participatie daca se comit infractiunile preconizate.

Latura obiectiva se poate realiza prin urmatoarele modalitatea:

asocierea in scopul savarsiri uneia sau mai multor infractiuni

initierea constituiri unei asocieri

aderarea la o asociere

sprijinirea sub orice forma a asocieri

Pentru existenta infractiuni este suficienta una din aceste alternative. Asocierea presupune insa impartirea sarcinilor infractionale cu perspective mai indelungate de timp sau pentru o operatiune mai complexa cum ar fi jefuirea unui obiectiv important, o deturnare, o evadare etc.

Latura obiectiva nu se realizeaza daca intelegerea este intamplatoare sau spontana.

Latura subiectiva se realizeaza cu intentie directa dar au fost si situatii de acceptare a intentiei indirecte in anumite situatii cei care se asociaza trebuie sa cunoasca scopul asocieri si sa participe in mod semnificativ la realizarea lui.

Consumarea infractiuni se realizeaza in momentul consensului asupra asocierii constituiri sau aderari chiar daca faptele respective nu vor mai avea loc.

Exista anumite clauze de nepedepsire a persoanelor care denunta faptele inainte ca asocierea sa fi fost descoperita sau inainte de inceperea savarsiri faptei respective. Apararea de pedeapsa il vizeaza insa numai pe cel care intreprinde masura respectiva.

.

CUPRINS

NOTIUNI INTRODUCTIVE

I. INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI pg.1

I.2 INFRACTIUNILE CONTRA VIETII. 4

I.3 INFRACTIUNILE CONTRA INTEGRITATII CORPORALE si SANATATII 9

I.4. INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI 11

II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI 15

III. INFRACTIUNI DE SERVICIU 25

IV. INFRACTIUNILE DE CORUPTIE 27

V. INFRACTIUNI CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI 28

V. INFRACTIUNI CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI 33

VII. INFRACTIUNI DE FALS 34





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.