Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
Definitie, caracterizare, subramuri, izvoare si principiile dreptului international (public)

Definitie, caracterizare, subramuri, izvoare si principiile dreptului international (public)




Definitie, caracterizare, subramuri, izvoare si principiile dreptului international (public)

a. Definitie:

Dreptul international (public) este acea ramura a dreptului care se ocupa de cercetarea normelor juridice, scrise sau nescrise, create de catre state si alte subiecte de drept international, avind ca scop reglementarea relatiilor internationale si a raporturilor care se stabilesc in cadrul societatii internationale si totodata se ocupa si de elaborarea acestor norme juridice.

b. Caracterizare:

- notiunea de drept international a fost folosita pentru prima data de filosoful englez Jeremy Bentham, in lucrarea "An introduction to the principles of moral and legislation" 1789; anterior a predominat expresia "Dreptul gintilor" (jus gentium),

- dreptul international a aparut odata cu statele si cu raporturile dintre ele si in acelasi timp s-a dezvoltat odata cu acestea,



- dreptul international este generat si se dezvolta intr-un anumit cadru politico-economic,

- modificarile in cadrul dreptului international depind de schimbarile ce intervin in societatea internationala,

- dreptul international este creat pe baza acordului de vointa al statelor si are ca scop reglementarea raporturilor dintre ele; astfel, statul are un dublu rol: creeaza normele dreptului international si tot el este destinatarul acestor reglementari,

- in epoca contemporana dreptul international se orienteaza spre promovarea si garantarea valorilor fundamentale mondiale, cum ar fi: pacea si securitatea, democratia, respectarea drepturilor si libertatilor omului, libertatea popoarelor, cooperarea pasnica intre natiuni,

- principiile dreptului international au fost consacrate de Declaratia 2625/24.10.1970, dar ele sunt in permanenta supuse perfectionarii si adaptarii noilor rigori impuse de state,

- dreptul international este creat de statele suverane in cadrul cooperarii si interactiunii lor; totusi, trebuie mentionat ca nu exista un organ legislativ international situat deasupra statelor,

- in unele cazuri, normele dreptului international pot fi aplicate prin constrangere. Este cazul sistemului de securitate creat prin Carta Natiunilor Unite, in care, pe baza hotararilor Consiliului de Securitate se pot aplica asemenea masuri, mergand pana la recurgerea la forta armata pentru cazurile de amenintare a pacii sau agresiune,

- dar, ceea ce sta la baza dreptului international este perceptia interesului general ca normele sa fie respectate, creand un regim juridic de care sa beneficieze fiecare stat in conformitate cu principiul reciprocitatii.

c. Subramurile sau directiile de cercetare:

1. Geneza si evolutia societatii internationale si a dreptului international;

2. Raportul dintre dreptul international public si dreptul intern;

3. Raportul dintre dreptul international public si politica externa a statelor;

4. Raportul dintre dreptul international public si morala internationala;

5. Raportul dintre dreptul international public si dreptul international privat;

6. Izvoarele dreptului international. Codificarea dreptului international;

7. Principiile dreptului international contemporan;

8. Subiectele dreptului international. Alti participanti la raporturile juridice internationale;

9. Succesiunea statelor in dreptul international;

10. Dreptul tratatelor internationale;

11. Dreptul organizatiilor internationale;

12. Dreptul diplomatic si consular;

13. Probleme privind populatia in dreptul international;

14. Protectia internationala a drepturilor omului;

15. Teritoriul de stat si regimurile internationale ale unor spatii in dreptul international contemporan;

16. Fluviile internationale. Canalele internationale. Stramtorile internationale. Zona internationala a teritoriilor submarine;

17. Zonele demilitarizate. Zonele neutralizate. Zonele denuclearizate.  Regimul juridic al Arcticii si Antarcticii;

18. Dreptul marii;

19. Dreptul international aerian;

20. Dreptul international cosmic (spatial);

21. Protectia mediului inconjurator in dreptul international contemporan;

22. Raspunderea internationala a statelor;

23. Dreptul relatiilor economice internationale;

24. Reglementarea juridica a cooperarii tehnico-stiintifice internationale;

25. Dreptul international informational;



26. Solutionarea pasnica a diferendelor internationale;

27. Raspunderea internationala a individului;

28. Dreptul international penal;

29. Dreptul international umanitar;

30. Folosirea legala a fortei potrivit dreptului international;

31. Combaterea internationala a terorismului si crimei organizate.

d. Izvoare:

1. Tratatul international: acesta reprezinta principalul izvor al dreptului international, prin care se creaza norme noi ori se modifica cele deja existente. Conventia de la Viena din 1969 defineste tratatul ca fiind "acordul international incheiat intre state sau alte subiecte de drept international, consemnat intr-unul sau mai multe instrumente conexe indiferent de denumirea lor". La ONU au fost inregistrate pana in prezent 40 000 de tratate. Cele mai importante sunt:

- Carta Natiunilor Unite,

- Conventia din 1961 privind relatiile diplomatice,

- Conventia din 1963 privind relatiile consulare,

- Conventia pentru reprimarea genocidului din 1948,

- Pactele drepturilor omului din 1966, etc.

2. Cutuma: sau obiceiul este un alt izvor al dreptului international si consta in practica generala, relativ indelungata si repetata a statelor considerata de ele ca dand expresie unei reguli de drept. Toate aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ, respectiv: practica generala, comuna si nu restransa a unui numar restrans de state, practica rezultand din acte repetate, uniforme in decursul unei perioade anume. Daca un elemenet lipseste ne vom afla in prezenta unei uzante sau a unei practici oarecare, de exemplu ceremonialul diplomatic.

e. Principiile dreptului international (public).

1. egalitatea suverana - (acesta este consacrat in numeroase documente, dar in primul rand in Carta Natiunilor Unite). Principiul consta in ansamblul drepturilor statului legate de solutionarea problemelor sale interne si ale relatiilor sale externe, cu respectarea principiilor si normelor dreptului international. Suveranitatea include dreptul exclusiv al statului de a-si adopta legile si reglementarile aplicabile pe teritoriul sau, de a asigura organizarea de stat, de a decide singur asupra diferitelor probleme ale vietii politice, socilae si culturale. Exercitarea suveranitatii inseamna independenta in raport cu alte state.

2. nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta - acesta este consacrat Carta Natiunilor Unite si prevede interzicerea folosirii fortei si a amenintarii cu forta in relatiile dintre state, precum si interzicerea recurgerii la restrangeri ecomomice sau politice. Astfel, conform acestui principiu un razboi de agresiune este considerat crima impotriva pacii. Consiliul de Securitate poate sa decida in caz de agresiune intreruperea completa sau partiala a relatiilor economice, a comunicatiilor pe calea ferata, pe mare sau chiar reperea relatiilor diplomatice. In tratatele de drept international agresiunea este definita ca fiind "folosirea fortei armate de catre un stat impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a unui stat in orice mod incompatibil cu Carta Natiunilor Unite".

3. integritatea teritoriala a statelor - acesta este prevazut in Declaratia asupra principiilor dintre statele participante la Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa si este confirmat si de Carta Natiunilor Unite. Acest principiu consacra inviolabilitatea frontierelor, precum si afirmarea dreptului fiecarui stat la integritate teritoriala si la angajamentul tuturor celorlaltor state de a o respecta. Ca elemente funadalmentale ale acestei reguli de drept mentionam:



- obligatia statelor de a se abtine de la orice atentat impotriva frontierelor statelor, care sunt considerate inviolabile,

- statele trebuie sa se abtina de la orice act de acaparare a unei parti sau a intregului teritoriu al unui alt stat.

4. reglementarea pasnica a diferendelor - este unul dintre cele mai importante principii ale dreptului international. Problema reglementarii pe cale pasnica a diferndelor interstatale a fost examinata pentru prima data in cadrul Conferintelor de la Haga din 1889 si 1907. Astfel, se impune partilor obligatia de a depune toate eforturile pentru evitarea conflictelor armate si solutionarea lor in mod pasnic prin intermediul diplomatiei, a bunelor oficii, mediere, comisii de conciliere, etc. Acest principiu se respecta prin:

- obligatia de a reglementa orice diferend numai pe cale pasnica,

- obligatia de a cauta o solutie rapida si echitabila a diferendelor,

- libera alegere a mijloacelor de solutionare pe care partile le considera cele mai potrivite,

- obligatia de a solutiona diferendele pe baza egalitatii suverane a statelor si in conformitate su scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite.

5. neamestecul in treburile interne ale unui stat - astfel, este interzisa interventia directa sau indirecta in afacerile unui stat. In primul rand, se interzice interventia armata, constrangerea armata sau amenintarea cu aceasta intr-un stat sau impotriva acestuia. De asemenea, un stat nu poate recurge la masuri economice, politice sau de alta natura pentru a convinge un alt stat sa i se subordoneze. Singura exceptie o reprezinta situatia in care un stat ar reprezenta un pericol grav pentru pacea si securitatea mondiala. In acest caz, Consiliul de Securitate al ONU este singurul care poate lua masuri conform Cartei Natiuniloor Unite inclusiv masuri de recurgere la forta sau alte forme de constrangere.

6. dreptul popoarelor de a dispune de ele insele - este consacrat de Carta Natiunilor Unite si cuprinde dreptul fiecarui popor de a-si stabili statutul politic in deplina libertate si fara nici un amestec din afara. Conform acestei reguli de drpt statele au dreptul de a fi suverane si independente si de a se asocia in mod liber cu un alt stat independent sau de a se integra in acesta. Acest principiu se refera la popoare si nu la minoritati nationale sau alte grupuri etnice.

7. cooperarea intre state - acesta este un principiu dar si un mod ce a se manifesta din partea statelor. Acestea au dreptul, dar si obligatia de a coopera in diferite domenii ale vietii sociale.

8. respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului - acesta nu este numai un principiu al dreptului internatioanl ci o preocupare contemporana majora a tuturor statelor lumii moderne si civilizate. Acest principiu este cristalizat in existenta unor multitudini de documente prin care se prevad si se garanteaza respectarea drepturilor si libertatilor omului. Aceste instrumente sunt serioase garantii ca omul reprezinta valoarea suprema demna de toata protectia si atentia din partea tuturor. Printre cele mai importante documente precizam: Declaratia Universala a Drepturilor Omului - 10.12.1948, Conventia europeana privind protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale - Paris 04.11.1955, Carta Africana a drepturilor omului - Nairobi 1981, etc.

9. respectarea cu buna credinta a obligatiilor asumate in conformitate cu dreptul international (pacta sunt servanda) - este principiul care sta la baza unor relatii trainice si ordonate intre state. Astfel, statele au obligatia de a respecta cu buna credinta toate obligatiile asumate in tratatele pe care le-au incheiat.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.