Dispozitii specifice privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala ca obiect de studiu al DREPT PENAL INTERNATIONAL

Dispozitii specifice privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala ca obiect de studiu al DREPT PENAL INTERNATIONAL

I. Institutii abilitate in domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala (interne/internationale)

            A. Autoritatile centrale romane

a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;

b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire penala;

c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la cazierul judiciar.

Cea mai mare parte dintre formele de cooperare impun desemnarea uneia sau mai multor autoritati centrale pentru transmiterea cererilor si indeplinirea altor atributii specifice. In Romania, ca de altfel in marea majoritate a statelor, Ministerul Justitiei este autoritatea centrala in urmatoarele materii: extradare;  transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri; recunoasterea hotararilor; asistenta judiciara in faza de judecata. Pentru cererile de asistenta judiciara in materie penala din faza de cercetare si urmarire penala autoritatea centrala este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dar exista si tratate (cum este cel cu SUA), care impun si in aceasta faza transmiterea cererilor prin Ministerul Justitiei. Ministerul Administratiei si Internelor este autoritatea centrala pentru cererile referitoare la cazierul judiciar.

            B. Autoritatile centrale straine

            La nivel mondial

Preocuparea pentru problema criminalitatii internationale a apartinut si apartine nu numai majoritatii statelor, ci si unor importante organizatii internationale precum: Societatea Nationilor Unite (acum O.N.U.), Comisia Internationala de Politie Criminala (in prezent INTERPOL) si Consiliul Europei.

            Ideea de cooperare in domeniul activitatii de politie judiciara a format la inceput obiectul unor preocupari sporadice si izolate, concretizate in unele intelegeri cu caracter bilateral. In 1914, a avut loc la Monaco un prim Congres international al politiei judiciare, avand ca principal obiect problema centralizarii documentelor referitoare la identificarea infractorilor, facilitatile ce trebuie asigurate cercetarilor internationale si procedura de extradare.

            In anul 1923, la Congresul international de politie de la Viena s-a constitit o comisie internationala de politie criminala, ale carei lucrari s-au desfasurat de atunci anual pana la al doilea razboi mondial. Aceasta comisie se alfla la orginea Organizatiei Internationale a Politiei Criminale INTERPOL, care a luat fiinta in 1956, avand sediul la Paris. Interpolul are urmatoarea organizare: o adunare generala, un comitet executiv, un secretariat general, birouri centrale nationale si consilieri. In fiecare tara membra a Interpolului exista Biroul central national.

            Contributia Organizatiei Natiunilor Unite si Consiliului Europei in lupta impotriva criminalitatii nu se limiteaza doar la elaborarea unor Conventii, Protocoale sau Acorduri, acestea emitand si rezolutii, directive si recomandari care stabilesc directii comune de actiune in domeniu, acestea completandu-se cu declaratii comune ale sefilor de stat si de guvern.

Rolul de coordonatori ai cooperarii in sud-estul Europei este indeplinit de mai multe organizatii printre care Consiliul Europei, SECI, OSCE, UNICEF, Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei prin Grupul Operativ privind traficul de fiinte umane.

            O buna cooperare se realizeaza nu numai prin Interpol ci si prin ENFOPOL (pentru zona centrala si est-europeana), prin Directia Nationala Antimafia din Italia, precum si prin programele de infratire institutionala si Parteneriatul Strategic Romania-S.U.A.(incepand cu anul 1998).

            O forma specifica de conlucrare intre state pentru reprimarea unor categorii de infractiuni se realizeaza prin instituirea unor tribunale internationale, pentru judecarea celor mai grave crime impotriva unmanitatii.  Astfel au fost infiintate:

Tribunalul Militar International de la Nürmberg pentru judecarea crimelor de razboi din Europa

Tribunalul Militar International de la Tokio pentru crimele din Asia

Tribunalul Penal International cu sediul la Haga a carui competenta este limitata la actele comise in fosta Iugoslavie, incepand din 1991 si se refera la patru categorii de crime: violarile grave ale prevederilor Conventiilor de la Geneva din 1949, violarile legilor si uzantelor razboiului, crimele de genocid si crimele impotriva omenirii. 

Tribunalul International pentru Rwanda, cu sediul la Arusha (Tanzania), in a carui competenta intra judecarea crimelor de genocid, crimele impotriva umanitatii si violarile Conventiilor de la Geneva, comise de rwandezi in statele vecine.

Curtea Penala Internationala, infiintata la 17 iulie 1988 la Roma, prin care s-a stabilit  Statutul Curtii Penale Internationale, cu sediul la Haga, instanta ce-si poate exercita functiile pe teritoriul oricarui stat parte, in competenta sa intrand: crimele de genocid, crimele impotriva umanitatii, crimele de razboi si crima de agresiune.

            In cadrul celui de-al treilea pilon al UE (cooperarea internationala in materie penala), functioneaza trei agentii:

1. COLEGIUL EUROPEAN DE POLITIE (CEPOL) urmareste sa sprijine formarea transfrontaliera a ofiterilor de rang inalt din politie prin imbunatatirea si consolidarea cooperarii intre institutele si organizatiile nationale din domeniu. CEPOL urmareste, de asemenea, sa sprijine si sa dezvolte o abordare europeana integrata a problemelor transfrontaliere cu care se confrunta Statele Membre in urmatoarele domenii: lupta impotriva criminalitatii, prevenirea criminalitatii, mentinerea legii si ordinii publice si securitatea publica.

2. EUROPOL

3. EUROJUST

II. Modalitati de transmitere a cererilor de cooperare internationala in materie penala

            Conform art. 14 si 15 din legea 302/2004, cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate, in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia dintre statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.

            In afara cazurilor prevazute mai sus, cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in caz de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.

            Astfel, transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea directa a cererilor de asistenta judiciara stricto sensu, fie numai in caz de urgenta, cu obligativitatea transmiterii unei copii la autoritatea centrala (Primul Protocol aditional, din 17 martie 1978, la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala din 20 aprilie 1959), fie in toate cazurile (Al doilea Protocol aditional, din 8 noiembrie 2001, la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala).

            De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciara romana solicitanta sa verifice, in fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispozitiile cele mai favorabile, iar in cazul conventiilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor parti si eventualele declaratii ale acestora privind modalitatea de transmitere si limbile acceptate.

            Alte modalitati de transmitere a cererilor in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat sunt si mijloacele electronice adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate. Dispozitiile de mai sus nu impiedica recurgerea la caile urgente.

III. Limbile utilizate in domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala

            Conform art.17 din legea 302/2004, limbile utilizate in cererile de extradare, transferul de proceduri in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare, transferarea persoanelor condamnate, asistenta judiciara in materie penala, prevazute de titlurile II si IV-VII adresate Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau in limba engleza ori franceza.

            In cazul in care documentele mentionate sunt traduse intr-o alta limba decat limba romana, autoritatea centrala competenta potrivit dispozitiilor art. 13 (Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Administratiei si Internelor) sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestora in regim de urgenta.

            Cererile formulate de autoritatile romane, si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una dintre limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul solicitat. Cererile formulate in temeiul curtoaziei internationale si actele anexe se vor traduce in limba oficiala a statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea care are competenta de a formula cererea.

            Raspunsul la cererile adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea acestuia in limba oficiala a statului solicitant sau in una dintre limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.

            In cazul in care raspunsul la cererile formulate de autoritatile romane nu este redactat in limba romana sau insotit de o traducere in limba romana, autoritatea centrala competenta, sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestuia.

IV. Computarea arestarii

            Prin computarea retinerii si arestarii preventive se intelege scaderea timpului retinerii si al arestarii din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente. Computarea privatiunii de liberate executata in afara tarii consta in deducerea din pedeapsa aplicata a pedepsei privative de liberate, a retinerii sau arestarii preventive dispuse de organe judiciare straine in cazul aplicarii formelor de coopere internationala in materie penala.

            Astfel, conform art. 18 din legea 302/2004,  durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.

            In acelasi timp, autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri adresate autoritatilor judiciare romane.

V. Cheltuieli ocazionate de cooperarea judiciara internationala in materie penala

            Conform art. 20 din legea 302/2004, cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri de cooperare internationala in materie penala sunt suportate, de regula, de statul solicitat. Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii judiciare solicitante:

    a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de calatorie si de sedere;

    b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;

    c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;

    d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert;

    e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;

    f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii.

            Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autoritatile straine solicitante, se poate deroga, in cazuri exceptionale, de la dispozitiile de mai sus. Cheltuielile care revin statului roman se suporta de la bugetul de stat si sunt cuprinse, dupa caz, in bugetul Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

VI. Dificultatile cooperarii internationale in materie penala

            Cooperea internationala in materie penala nu a atins pragul maxim de maturitate, deoarece in practica sunt foarte multe probleme care franeaza activitatea de cooperare. Dintre acestea mentionam:

             - existenta unor limbi diferite

             - diversitatea sistemelor judiciare

             - existenta unor legislatii diferite 

             - existenta unor legi penale diferite

             - caracterul lent al mecanismelor de transmitere a solicitarilor

             - absenta practicilor de urmarire si control in ceea ce priveste                                   solicitarile de ajutor judiciar

            - dubla incriminare

            - apararea cetatenilor proprii

            - autoritatile controleaza statul solicitat in ceea ce priveste respectarea garantiilor procesuale si stabilirea unor cai diferite de recurs: neincrederea.

- limitele cooperarii din cauze difuze cum ar fi interesele nationale sau ordinea publica

VII. Instrumente comunitare in domeniul cooperarii judiciare in materie penala

I. Conventii:

- Conventia din 29.05.2000 privind asistenta juridica in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene,

- Conventie elaborata in temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind procedura simplificata de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene.

II. Decizii-cadru:

- Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre,

- Decizia nr. 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informatii si cooperarea referitoare la infractiunile de terorism.

III. Decizii si Directive:

- Decizia Comitetului Executiv [SCH/Com-ex (93)14] privind imbunatatirea practicii cooperarii judiciare pentru combaterea traficului de droguri,
- Decizia Consiliului nr.2002/187/Jai/28.02.2002 de instituire a EUROJUST in scopul consolidarii luptei impotriva formelor grave de criminalitate,
- Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/335/JAI/08.05.2003 privind anchetele si urmaririle penale referitoare la genocid, crimele contra umanitatii si crime de razboi,

- Decizia Consiliului nr. 2002/996/JAI care stabileste mecanismul pentru evaluarea sistemelor de drept si implementarea acestora la nivel national in lupta impotriva terorismului.

IV. Actiuni si pozitii comune:

- Actiunea Comuna nr. 98/733/JAI/21.12.1998 adoptata de Consiliul in temeiul art. K.3 din Tratatul privind UE, privind incriminarea praticiparii la organizatie criminala in statele membre ale Uniunii Europene,

- Actiunea Comuna nr. 98/427/JAI/29.06.1998 adoptata de Consiliul in temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind bunele practici de asistenta judiciara in materie penala,

- Actiunea Comuna nr. 96/668/PESC/22.11.1996 adoptata de Consiliul in temeiul art. J.3 si K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, referitoare la masurile de protectie impotriva efectelor aplicarii extrateritoriale a legislatiei adoptate de o tara terta, precum si ale actiunilor bazate pe aceasta sau decurgand din aceasta,

V. Recomandari, rezolutii, regulamente si comunicari:

- Recomandarea Consiliului din 25 aprilie 2002 privind necesitatea intaririi cooperarii si a si schimbului de informatii intre diferite unitati specializate in combaterea traficului de precursori in statele membre ale Uniunii Europene

- Recomandarea Consiliului privind imbunatatirea metodelor de investigare in lupta impotriva criminalitatii organizate legate de traficul organizat de droguri investigatii simultane asupra traficului de droguri in care sunt implicate organizatii criminale precum si asupra patrimoniului acestora nr. 515 din data de 25.04.2002,

VI. Acorduri incheiate de UE cu alte state:

- Acord privind asistenta judiciara reciproca intre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii,

- Acord privind extradarea intre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii.