Drept civil roman - Definitie. Principiile si izvoarele dreptului civil

Drept civil roman - Definitie. Principiile si izvoarele dreptului civil

Dreptul civil roman este acea ramura a dreptului care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

Etimologic, expresia "drept civil" isi are sorgintea in jus civile din dreptul roman, jus insemnand drept iar civitas insemnand comuna, localitate, cetate.Ca atare, pentru romani jus civile era dreptul care apartinea exclusiv membrilor unei cetati.

In dreptul civil distingem urmatoarele principii:

- fundamentale ale dreptului roman;

- fundamentale ale dreptului civil roman;

- ale unor institutii de drept civil.

Prin principii de drept intelegem acele idei cauzitoare care se regasesc in toate normele ce compun o ramura de drept, asigurandu-i caracterul unitar al acesteia.

Principiile fundamentale ale dreptului roman sunt: democratiei, egalitatii in fata legii, legalitatii, separatiei puterilor in stat.

Principiile fundamentale ale dreptului civil roman sunt: proprietatii,

egalitatii in fata legii civile, imbinarii intereselor personale cu cele obstesti generale, ocrotirii drepturilor subiective civile ori ale garantarii lor.

Principiile institutiilor dreptului civil sunt idei ce se aplica fie unei institutii, fie mai multor institutii din dreptul civil. Putem exemplifica principiul consensualismului care priveste forma actului juridic civil, fortei obligatorii ale actelor juridice, irevocabilitatii si relativitatii.

Intrucat principiile fundamentale ale dreptului romanesc au fost abordate credem ca se impune o prezentare succinta a principiilor fundamentale ale dreptului civil.

Principiul proprietatii este consacrat in Constitutia Romaniei, Codul civil si alte acte normative. Art.135, alin.1 din Constitutie statueaza "Statul oroteste proprietatea", iar potrivit art.480 C.civ. "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege", iar potrivit art. 481 C.civ. "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si privind o dreapta si prealabila despagubire".

Dreptul civil reglementeaza continutul dreptului de proprietate si anume: posesia (usus sau jus utendi), folosinta (fructus sau jus fruendi) si dispozitia (abusus sau jus abutendi). Dreptul de proprietate este aparat din punct de vedere procesual prin actiunea in revendicare. Dreptul de proprietate are doua forme si anume dreptul de proprietate recunoscut persoanei fizice (proprietatea privata) sau persoanei juridice (proprietatea de stat, proprietatea cooperatista etc).

Principiul egalitatii in fata legii civile

Potrivit art.16, alin.1 din Constitutie "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".

In legislatia civila acest principiu isi gaseste aplicare in continut in art.4, alin.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice si anume "Sexul, rasa, nationalitatea religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii. In mod corespunzator legile civile se vor aplica si persoanelor juridice".

Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale

Potrivit art.1, alin.1 din Decretul nr.31/54, "drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire". Pentru persoanele juridice acest principiu este consacrat in art.26 din acest decret potrivit caruia persoana juridica este acel colectiv de oameni care au o organizare de sine statatoare si un patrimoniu afectat realizarii "unui anumit scop, in acord cu interesul obstesc".

Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile.

Reglementarea constitutionala a acestui principiu o intalnim in art.1, alin.3 potrivit careia "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate"  si in art.21, alin.1 "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime", iar potrivit alin.2 "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".

Tratatul international privind drepturile civile si politice ale omului la care a aderat Romania prin Decretul nr.212/1974 statueaza "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au fara discriminare dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire legala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare".

Potrivit art.3, alin.1 din Decretul nr.31/1954 "Drepturile civile sunt ocrotite de lege".

Izvoarele dreptului civil

Izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului.

Intrucat forma poate fi diferita se vorbeste despre izvoarele dreptului civil care pot fi intelese in sens formal cand sunt desemnate formele specifice de exprimare a normelor dreptului civil si material cand sunt desemnate conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri.

Izvoarele formale ale dreptului civil sunt: legea, decretele-legi (in anumite perioade tranzitorii sau marcate de evenimente deosebite, razboi, revolutie, calamitati naturale etc, cand legiuitorul nu se poate intruni spre a adopta legi, acte normative cu putere de lege Guvernul autoritatile provizorii de conducere ale statului edicteaza acte normative cu putere de lege), decret, hotarari sau ordonante ale Guvernului, acte normative emise de autoritatile centrale si locale ale administratiei de stat si acte normative adoptate de organe executive (ordin, regulamente, dispozitii etc), reglementari internationale (conventii, tratate, acorduri)cu conditia ca Romania sa fie parte la ele (prin aderare sau ratificare), iar aceste acte privesc relatiile sociale ce intra in obiectul dreptului civil roman.

Sunt izvoare ale dreptului civil roman actele normative care sunt considerate izvoare ale dreptului civil

Izvoare indirecte sunt:

Obiceiul (cutuma) care este o regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale, poate fi considerata uneori izvor de drept in masura in care legea face trimitere la ea (art.600 C.civ."inaltimea ingradirii se va hotari...dupa obiceiul obstesc").

Regulile de convietuire sociala sunt reguli morale a caror respectare este asigurata exclusiv prin masuri de influentare si nu prin posibilitatea unor masuri de constrangere, trasaturi caracteristice normelor juridice.

Jurisprudenta (practica juridiciara) reprezinta ansamblul solutiilor cuprinse in hotararile instantelor judecatoresti.

Doctrina (literatura de specialitate) reprezinta lucrarile scrise de autori de specialitate care explica, comenteaza si interpreteaza normele de drept.