Importanta existentei unui Drept Penal International. Necesitatea cooperarii judiciare internationale intre state in materie penala.

Importanta existentei unui Drept Penal International. Necesitatea cooperarii judiciare internationale intre state in materie penala.

Lupta impotriva infractionalitatii reprezinta una dintre preocuparile majore ale tuturor statelor si mai presus de orice activitate, o prioritate in raport cu multe alte cerinte pe care societatea le impune la un momentdat.

In aceste conditii, statele sunt obligate sa-si acorde asistenta juridica reciproca, cooperand astfel in procesul de descoperire, retinere si condamnare a tuturor celor care au nesocotit in orice mod legea penala.

In lupta impotriva criminalitatii interne si internationale, rezultatele cele mai bune nu pot fi obtinute fara o cooperare deosebita intre state. Dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri, in special dupa primul razboi mondial, a fost insotita intre altele de o crestere fara precedent a criminalitatii internationale.

Aceasta prezenta ingrijoratoare a criminalitatii in viata internationala a determinat o reactie de solidaritate din partea statelor, constiente de necesitatea colaborarii lor in vederea prevenirii si combaterii acestui fenomen.

Dezvoltarea fara precedent a relatiilor internationale, pe toate planurile, are drept consecinta stabilirea unor raporturi juridice cu un element de extraneitate in ceea ce priveste combaterea fenomenului infractional. In conditiile unei lumi globalizate, in care criminalitatea a devenit un fenomen universal, se impune cooperarea penala internationala in vederea cresterii randamentului de minimizare a tuturor actelor antisociale. In lucrarile de specialitate se vorbeste deja despre "un spatiu european al crimei (euro crima)", despre libera circulatie a criminalilor si despre "exportul de Mafie".

Este evident ca, datorita amplorii sale, ariei de raspandire si caracterului sau organizat, aceasta criminalitate internationala depaseste capacitatea de reactie a statelor, luate izolat si nu poate fi combatuta eficient decat prin unirea eforturilor tuturor statelor.

Nu de putine ori, s-au constatat cazuri in care un infractor, dupa ce comitea o infractiune pe teritoriul unui stat se ascundea, fugind pe teritoriul altui stat, cautand in acest mod sa scape de urmarire sau condamnare ori de executarea unei pedepse.

Se poate vorbi, in acesta perioada, despre o internatioanizare a crimei, prin consumarea ei pe un anumit teritoriu si epuizarea sa pe un alt teritoriu, periclitand astfel nu numai ordinea sociala dintr-un singur stat, ci prelungindu-se in mod continuu sau continuat, lezand ordinea de drept a mai multor state. Se impune asadar, o reactie comuna a statelor care suporta intr-un fel sau altul, aceste urmari negative pe care le produce o atare situatie. Observam astfel, ca internationalizarii crimei trebuie sa-i corespunda o internationalizare a luptei contra fenomenului infractional.

Datorita existentei acestor manifestari interne si internationale, extradarea reprezinta o masura utila in lupta impotriva fenomenului infractional. Fara ea nu s-ar putea infaptui aplicarea legii penale in temeiul principiului teritorialitatii in cauzele in care faptuitorul a reusit sa paraseasca teritoriul tarii unde a comis infractiunea. In acelasi timp, nu s-ar putea realiza aplicarea legii penale romane in temeiul principiilor personalitatii si realitatii legii penale, care au ca fundament calitatea persoanei care a savarsit infractiunea (de a fi cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in Romania), dar si natura si gravitatea faptei (savarsirea unei infractiuni contra statului roman sau contra vietii unui cetatean roman, ori prin care s-a produs o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de un cetatean strain sau de un apatrid care nu are domiciliul in Romania).

De multe ori, efectele infractiunilor savarsite intr-un stat se rasfrang, intr-un fel sau altul, si asupra altor state. Este posibil ca o infractiune sa fie savarsita pe teritoriul unui stat, dar care este indreptata impotriva intereselor altui stat. Mai frecvent insa, se intampla ca infractorul sa comita o infractiune pe teritoriul tarii al carui cetatean este si apoi, sa se sustraga tragerii la raspundere penala, refugiindu-se pe teritoriul altui stat.

Astfel, in tara pe teritoriul careia s-a savarsit infractiunea, infractorul nu poate fi tras la raspundere penala, in lipsa. In tara pe teritoriul careia se afla nu exista probe despre savarsirea infractiunii si deci, exista pericolul ca astfel de persoane sa scape de consecintele rigorilor juridice.

In afara de acestea, este posibil ca infractorul sa fie judecat in tara in care a savarsit infractiunea, dar inainte de a incepe executarea pedepsei ori dupa inceperea executarii acesteia, condamnatul se refugiaza pe teritoriul altui stat. Apare asadar, situatia in care, o hotarare definitiva de condamnare nu poate fi pusa in executare. Cum aceste situatii se pot ivi in state diferite, problema cooperarii internationale in domeniul luptei contra infractionalitatii devine o problema comuna.

Preocuparile legiuitorului roman in vederea armonizarii si puneri de acord a legislatiei noastre cu cea a statelor europene, a aparitiei Legii nr. 302/28.06.2004, modificata prin Legea nr. 244/ demonstreaza constientizarea din partea tuturor a importantei existentei unei stranse colaborari intre state in vederea prevenirii si combaterii faptelor periculoase pentru ordinea de drept.

In acest sens, Romania a incheiat conventii bilaterale si multilaterale cu o serie de state, prin care se obliga reciprioc sa-si acorde asistenta internationala in materie penala. Aceasta forma de cooperare internationala, de reprimare si combatere a fenomenului infractional a facut si face inca obiectul unor preocupari atat interne cat si internationale prin incheierea unor tratate, acorduri si conventii.

Fenomenul de globalizare la care asistam face sa creasca, din pacate si sfera faptelor antisociale a caror represiune depaseste cu mult sfera de reactie a unui singur stat. De aceea, este imperios necesar ca in lupta impotriva criminalitatii statele sa-si acorde ajutor reciproc.

Aceasta reciprocitate impune puncte de vedere asemanatoare sau chiar identice privind reactia lor in fata criminalitatii. Nu putem vorbi de ajutor international in conditiile in care doua state au opinii total diferite privind reactia lor in fata unei fapte agresive. De aceea, este foarte important a se stabili modul in care statele reactionaeaza in fata pericolului.

Este bine stiut, ca in perioada imediat urmatoate celui de-al doilea razboi mondial intreaga omenire a asistat la un proces de extindere a infractionalitatii si in special a celei transfrontaliere. Au luat amploare manifestari criminale de natura diferita care prezentau un pericol evident pentru intreaga omenire.

Statele lumii, care garantau drepturile si libertatile fundamentale ale oamenilor si cetatenilor, care aparau persoana cu toate atributele sale - viata, intergritarea corporala, sanatatea, libertatea, demnitatea, s-au vazut in fata unui pericol nebanuit pana atunci. Astfel, apare necesara si pe deplin utila o colaborare stransa intre toate statele lumii, cu atat mai mult cu cat infratorii sunt din ce in ce mai dotati cu mijloace moderne de comitere a faptelor penale si in acelasi timp s-au creeat retele criminale formate din membri care se afla in state diferite.

Identitatea instrumentelor juridice de lupta impotriva criminalitatii pe plan international sporeste cu mult modalitatea de reactie a statelor in fata pericolului. Asemanarea institutiilor presupune o punere de acord din punct de vedere juridic dar si politic, astfel incat sa asistam la aparitia unui sistem juridic unitar la nivel continental, si de ce nu si la unul mondial.

Putem vorbi astfel, despre existenta unei societati internationale, guvernata de reguli si norme la care statele membre au aderat. Aceasta societate internationala a impus elaborarea unor noi conduite sau adaptarea celor deja existente, realizandu-se o codificare la nivelul domeniilor de maxim interes.

Perioada pe care o parcurgem este marcata de cea mai dinamica dezvoltare a doctrinei, determinata de evolutia vietii si a societatii internationale. Astfel, elementele vechi sunt inlocuite de altele noi, sau sunt adaptate la noile cerinte ale vietii sociale, apar noi curente determinate de aparitia unor valori si relatii sociale, sau asistam la o combinatie de elemente impusa de interesele fiecarui stat participant la viata internationala.

Se vorbeste astazi despre existenta Drepului penal international ce cuprinde pe de o parte normele de drept intern, iar pe de alta parte normele privind cooperarea interstatala in administrarea justitiei penale. Trebuie sa constatam ca acest drept penal international este o disciplina in plin proces de evolutie, de la un drept bazat pe acorduri bilaterale spre forme avansate de integrare a sistemenlor de justitie penala, tinzand la crearea unor spatii regionale comune, asa cum se incearca acum la nivel european.

Intreg procesul de integrare europeana a tarii noastre a impus si revizuirea cadrului legal privind cooperarea internationala impotriva criminalitatii. Perfectionarea cadrului legal ce reglementeaza cooperarea internationala in materie penala a reprezentat o componenta importanta a negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, avandu-se in vedere obiectivul crearii unui spatiu comun de justitie si de securitate.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala reprezinta, incontestabil, cea mai completa si moderna reglementare de pana acum, in acest domeniu, in acord cu legislatia europeana. Aparitia aceastei legi a fost puternic determinata de atitudinea critica europeana, fiind inspirata dupa modelul statelor membre Uniunii.

Mandatul european de arestare adoptat de catre Consiliul Uniunii Europene inlocuieste actualul sistem de extradare clasica, impunand fiecarei autoritati judiciare nationale sa recunoasca si prin intermediul unor controale minimale, cererea de predare a unei persoane formulata de alt stat membru.

Se observa ca obiectul de studiu al DREPT PENAL INTERNATIONAL il cuprinde cooperarea judiciara internationala in materie penala. Conceptul de cooperare internationala este indisolubil legat de cel al relatiilor internationale, ca acte ce presupun cel putin un element de extraneitate. Aceasta extraneitate se refera la existenta, intr-un raport juridic, a altui stat sau a unei organizatii internationale. Putem spune astfel, ca cele doua notiuni se completeaza reciproc dand nastere unor consecinte juridice deosebite.

Primele reguli de conduita cu caracter international au aparut din timpuri stravechi, pornind de la elemente disparate si de natura bilaterala. Pe masura evolutiei istorice, relatiile internationale, la inceput rudimentare si limitate ca obiect, s-au dezvoltat si diversificat, rolul principal in acest proces complex revenind statelor. In timp, aceste relatii internationale s-au extins, acaparand toate domeniile vietii sociale in care statele isi manifesta reciproc un deosebit interes.

In prezent, relatiile dintre state au caracter politic, economic, cultural, militar, ori privesc comunicatiile, protectia drepturilor omului, transporturile, mediul inconjurator si nu in ultimul rand domeniul juridic.

Transformarile ce s-au produs in lume de-a lungul ultimului secol au condus la creearea unei noi ordini de drept si la aparitia unor noi forme de manifestare, pe fondul intensificarii dialogului politic pentru mentinerea pacii, promovarea drepturilor omului, democratiei si statului de drept.

Cooperarea internationala, avand la baza relatiile internationale, a dat nastere unei comunitatii internationale ce respecta insa principiul independentei si suveranitatii statelor implicate. Nu se poate nega astfel rolul deosebit pe care aceasta si-l asuma in dezvoltarea armonioasa a societatii internationale.

Atitudinea statelor de a coopera se manifesta prin incheierea unor conventii, tratate, acorduri, pacte bilaterale sau multilaterale. Ele pot avea un caracter zonal, regional sau universal in functie de relatia ce formeaza obiectul cooperarii.

Dezvoltarea cooperarii intre state nu se poate face decat prin mentinerea increderii pe care statele si-o acorda reciproc in procesul de relationare dintre ele. Un pas important in acest proces il constituie incheierea de tratate si conventii pe termen determinat sau nedeterminat ce au ca obiect intrajutorarea mutuala a statelor semnatare. Astfel, este imperios necesar respectarea deplina a intelegerii cu privire la care statele au convenit. Obiectul tratatelor si conventiilor subliniaza preocuparile pe care statele le au la un momentdat si arata structura valorilor sociale pe care o societate se fundamenteaza.

Aceasta forma de manifestare a statelor pe plan extern a constituit o modalitate de aparare impotriva unor factori nagativi, venind ca o solutie in fata unei mari probleme. La ora actuala, dezvoltarea si evolutia cooperatii internatioanle se bazeaza pe existenta relatiilor create intre state de-a lungul istoriei, si a numarului mare de state si organizatii internationale. Aparitia si dezvoltarea cooperarii internatioanale a fost impusa atat de evenimente pozitive cat si de evenimente negative, incercand in acest mod sa se gaseasca solutii de rezolvare a unor probleme ce depaseau puterea de reactie a unui stat luat izolat. In actuala etapa de dezvoltare a societatii contemporane colaborarea internationala intre state suverane si egale in drepturi devine asadar, o realitate incontestabila, impusa de necesitati obiective.

Principiul cooperarii este astazi unanim admis in raporturile internationale dintre state, contribuind la cunoasterea reciproca intre natiuni. Premisa fundamentala in dezvoltarea relatiilor internatioanle trebuie sa o constituie intotdeauna principiul respectarii independentei si suveranitatii nationale.

Cooperarea internationala reprezinta astfel, o modalitate de manifestare a statelor in baza existentei unor relatii internationale, cu respectarea principiilor independentei si suveranitatii nationale, realizata in virtutea acordului liber consimtit si acordarii increderii reciproce, in vederea promovarii sau protejarii unor interese comune.

Multitudinea de relatii ce pot interveni intre state, au dat nastere la diverse tipuri de colaborare, de la cea economica la cea politica, militara si juridica. Conlucrarea statelor in domeniul juridic a fost determinata de amploarea fenomenului infractional si de evolutia acestuia in sensul internationalazarii sale.

Procesul de democratizare si progresul tehnico-stiintific au avut consecinte benefice, facilitand miscarea persoanelor si a marfurilor, dar si un impact negativ, deschizand noi posibilitati pentru infractori. Acestia profitand de situatia economica tot mai dificila a unor state s-au organizat in grupari cu mult mai bine dotate decat institutiile de ordine publica.

Transformarile ce s-au produs in lume de-a lungul ultimului secol au condus la crearea unei noi ordini de drept si la aparitia unor noi forme de manifestare, pe fondul intensificarii dialogului politic pentru mentinerea pacii, promovarea drepturilor omului, democratiei si statului de drept.

In lupta impotriva criminalitatii interne si internationale, rezultatele cele mai bune nu pot fi obtinute fara o cooperare deosebita intre state. Dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri, in special dupa primul razboi mondial, a fost insotita intre altele de o crestere fara precedent a criminalitatii internationale.

Criminalitatea internationala reprezinta, in lumina Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la New York, la 15 noiembrie 2000, activitatile transnationale desfasurate de catre un grup structurat alcatuit din trei sau mai multe persoane, care exista de o anumita perioada si actioneaza in urma unei intelegeri, in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni prevazute in conventie, pentru a obtine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material.

Potrivit art. 3, o infractiune este de natura transnationala daca este savarsita in mai mult de un stat, este comisa intr-un stat, dar o parte substantiala a pregatirii, planificarii, conducerii sale sau a controlului sau are loc intr-un alt stat, este savarsita intr-un stat, dar impica un grup infractional organizat care desfasoara activitati infractionale in mai mult de un stat,este comisa intr-un stat, dar are efecte substantiale intr-un alt stat.

Dezvoltarea crimei organizate face ca aceasta sa dobandeasca un caracter deosebit de grav, pereclitad, in arena mondiala, securitatea nationala a multor state. Pentru a departaja amenintarile traditionale la adresa sigurantei nationale, respectiv atacurile armate sau conflictele interstatale, de amenintarile netraditionale, tehnicienii si practicienii domeniului au ales sintagma "crima strategica" ce defineste combinatia de crima organizata, trafic de droguri si terorism.

Terorismul international reprezinta o amenintare a carei recrudescenta provoaca ingrijorarea tuturor statelor, indiferent de zona geografica in care se afla. Terorismul poate fi definit ca o strategie reprezentata printr-un ansamblu de actiuni teroriste, de natura sa puna in pericol siguranta populatiei si a statului, realizate in vederea atingerii unor scopuri politice. Actul de terorism reprezinta actul de violenta cu caracter premeditat, indreptat impotriva populatiei civile, impotriva autoritatii de stat sau impotriva bunurilor acesteia, savarsit de o persoana sau un grup de persoane sau de catre alt stat cu care nu se afla intr-un conflict militar deschis. O forma recenta a terorismului o constituie bioterorismul, utilizarea agentilor biologici in scopuri teroriste.

Armele biologice, prezinta avantajul ca sunt simplu de produs si depozitat, sunt usor de transportat si au o capacitate ridicata de contaminare si diseminare. In acest sens, tara noastra a aderat la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului international adoptata la Geneva in 1937. Drept consecinta a aderarii Romaniei la aceasta Conventie, pe plan intern s-a adoptat O.U.G. nr. 141/2001 care sanctioneaza acte de terorism si fapte prin care se incalca ordinea publica. Din aceasta categorie fac parte: actele de terorism, asocierea pentru savarsirea de acte de terorism, finantarea actelor de terorism, amenintarea in scop terorist si alarmarea in acop terorist.

Traficul si consumul ilicit de droguri si substante psihotrope a dobandit in prezent o amploare fara precedent. Daca in tarile din America Latina si Orient principalele droguri sunt cele obtinute prin cultivarea plantelor specifice din care se obtin drogurile traditionale (marijuana, opium, cocacina), tarile dezvoltate si foste comuniste s-au specializat in productia de droguri de sinteza sau amphetamine.

Faudele cu carti de credit reprezinta un fenomen infractional care, in ultima perioada, a devenit o problema complexa, in continua crestere, ce afecteaza economia tuturor statelor, intrucat detinatorii unor asemenea instrumente de plata pot face cumparaturi, achita servicii sau obtine bani in numerear oriunde in lume unde este recunoscuta banca emitenta.

Tehnica moderna de calcul este folosita si la contrafacerea actelor de identitate a caror punere in circulatie este greu de controlat. Sub noua identitate conferita de catre actele falsificate, infractorii pot tranzita usor punctele de frontiera, pot accesa informatii foarte usor, pot efectua tranzactii sau pot exercita profesii pentru care nu sunt calificati, pot justifica unele bunuri care sunt in posesia lor sau se pot sustrage trageri la raspundere penala pentru faptele comise.

De asemenea, cu efecte devastatoare asupra economiei mondiale este si falsificarea de moneda sau alte valori ale diferitelor state, acestea fiind infractiuni traditionale, dar savarsite cu mijloace tehnice ultramoderne. In ultimul timp s-a inregistrat o diminuare a ponderii acestui fenomen explicabila datorita aparitiei si utilizarii pe scara tot mai larga a cartilor de credit si datorita inmultirii elementelor de siguranta pe care le poarta si care sunt usor identificabile. Romania a aderat la Conventia internationala asupra falsificarilor de moneda, semnata la Geneva la 20 aprilie 1929 si ratificata de tara noastra in 1930. Astfel, pe plan intern s-a incriminat infractiunea de falsificare de monede, timbre sau valori straine.

In ultimul deceniu si criminalitatea informatica a intrat in atentia tarilor puternic dezvoltate, unde calculatorul a patruns in aproape toate domeniile de activitate, usurand atat munca oamenilor, dar in acelasi timp servind ca un procedeu de frauda pentru speculanti.

Printre delictele ce pot fi comise cu ajutorul calculatorului mentionam: frauda informatiei, falsul in informatica, faptele ce aduc prejudicii datelor sau programelor informatice, sabotajul informatic, accesul neautorizat, reproducerea neautorizata a circuitelor integrate, alterarea datelor sau programelor informatice, sprijinul informatic, utilizarea neautorizata a unui calculator, a unui program informatic protejat. In afara acestora mai pot fi comise prin intermediul calculatorului o multitudine de infractiuni "clasice", cum ar fi cele contra sigurantei statului, contra persoanei, proprietatii, autoritatii, justitiei, etc.

Traficul de carne vie cunoaste o evolutie fara precedent, fenomenul dobandind noi dimensiuni, si anume de atragere a minorilor, in multe cazuri racolarera fiind realizata prin santaj si violenta. Astfel, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea si abolirea traficului de fiinte umane si a exploatarii prostituirii altora, incheiata in 1949 la initiativa ONU. Pe plan intern, s-a incriminat infractiunea de proxenetism, prevazuta in Codul Penal in art. 329. Strans legat de acest obiect, Romania a aderat si la Conventia suplimentara pentru desfiintarea sclaviei, a traficului de sclavi si a institutiilor similare sclavajului, semnata la Geneva in 1956, in cadrul Conferintei ONU, privind lupta impotriva sclavajului. Pe plan intern, a fost incriminata infractiunea de sclavie in art. 190 din Codul Penal.

Traficul ilegal cu autoturisme de lux, in general furate din tarile Europei Occidentale si vandute apoi in Europa de Est si in Orient, a luat o amploare deosebita. Se constata o dezvoltare si specializare a colaborarii infractionale intre diferite filiere mafiote, materializata in valorificarea reciproca a autoturismelor furate, a pieselor de schimb, obtinerea de informatii in acest sens, protectia activitatilor ilicite, coruperea functionarilor, falsificarea documentelor de inmatriculare si transport.

Spalarea banilor este un fenomen infractional ce a aparut intre anii 1920-1930 in S.U.A., perioada in care gangsterii incasau sume uriase din prostitutie, jocuri de noroc, droguri si comercializarea ilegala a bauturilor alcoolice, fiind necesara justificarea acestor venituri. Spalarea banilor ar fi, in estenta, procesul de transformare al veniturilor obtinute din surse ilegale in capital legitim.

Intr-un raport al Natiunilor Unite din 1993, se arata: "Caracteristicile de baza ale activitatii de spalare a profiturilor realizate din infractiuni, a carei extindere se suprapune pe cea a crimei organizate si transnationale, sunt flexibilitatea si adaptabilitatea metodelor sale, folosirea tehnologiei de varf, precum si a persoanelor cu inalta calificare, ingeniozitatea infractorilor care au vaste resurse la dispozitie."

Pe plan international, punctul de referinta in procesul de reglementare a actiunilor de lupta impotriva spalarii banilor l-a reprezentat Conventia ONU, adoptata la 19.12.1988, la Viena. Atunci s-a definit pentru prima data notiunea de spalare a banilor: "preocuparea de a disimula provenienta, natura, dispozitia, miscarea sau proprietarul fondurilor provenite din trafic ilicit de stupefiante, incluzand miscarea sau convertibilitatea prin procedee electronice de transmitere in scopul de a da acestor fonduri aspectul ca sunt rezultate din activitati legale".

Prezenta ingrijoratoare a criminalitatii organizate in viata internationala a determinat o reactie de solidaritate din partea statelor, constiente de necesitatea colaborarii lor in scopul prevenirii si combaterii fenomenului respectiv. Datorita diversificarii si amplorii sale, ariei de raspandire si caracterului organizat, criminalitatea organizata depaseste capacitatea de reactie a statelor luate izolat si nu poate fi combatuta in mod eficient decat prin unirea eforturilor tuturor statelor. S-a impus astfel necesitatea instituirii unor mijloace juridice de cooperare internationala in acest domeniu.

Se observa asadar, pe plan international o dezvoltare si perpetuare a activitatilor infractioanle, de la cele mai banale lucruri si pana la cele mai grave infractiuni. Este greu ca un singur stat, luat izolat, sa poata face fata acestui val de fapte ilicite, care pune in pericol nu numai ordinea interna a unui stat ci si pe cea internationala. Pentru a combate aceste fenomene de internationalizare a crimei, statele desfasoara o larga activitate de cooperare in vederea prevenirii si combaterii acestui fenomen. Asadar, internationalazarii crimei trebuie sa-i coresponda obligatoriu o internationalizare a luptei contra fenomemului infractional.

Prima manifestare a acestei cooperari se pare ca a constituit-o crearea in 1923, la Viena, cu ocazia primului congres international al organelor de Politie Criminala a "Comisiei Internatioanle de Politie Criminala", care a avut ca sarcina organizarea colaboraarii internationale in domeniul descoperiri autorilor diferitelor infractiuni.

Reiese din cele prezentate ca importanta, necesitatea si justificarea cooperarii internationale in materie penala sunt unanim acceptate de toate statele lumii, fara rezerve, avand sentimentul existentei unei singure, dar sigure societati.

Desi, cooperarea judiciara internationala in materie penala are o importanta deosebita, legea interna in materie nu defineste acest concept, precizand doar domeniul de aplicare, principiile si procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala cu formele acesteia. Totusi, avand la baza toate premisele adoptarii legii 302/2004, cuprinsul ei si multitudinea modificarilor intervenite de la intrarea sa in vigoare, reise ca tara noastra a inteles importanta existentei unui asemenea cadru juridic intern.

Astfel, putem defini aceasta activitate ca fiind o forma de cooperare internationala judiciara, existenta intre state independente si suverane, care are un domeniu bine stabilit, guvernata de o serie de principii si care se realizeaza pe baza unei proceduri specifice stabilite de lege, in scopul prevenirii si sanctionarii infractiunilor comise, sau prinderii si predarii unor persoane care au comis infractiuni si se sustrag cercetarii penale din statul lor sau statului pe teritoriul caruia au comis infractiunile.

Sfera cooperarii internationale in materie penala s-a modificat mult datorita evolutiei societatii si aparitiei altor moduri de comitere a infractiunilor. Astfel, de la modalitati primitive de cooperae s-a ajuns astazi la metode noi caracterizate prin rapiditate si eficienta.

In conditiile in care criminalitatea transnationala organizata a dobandit, odata cu deschiderea frontierelor, o amploare din ce in ce mai mare, cooperarea judiciara internationala in materie penala constituie, alaturi de cooperarea politieneasca, singurul mijloc eficient de a raspunde acestui fenomen.

Legea 302/2004 reprezinta un progres imens privind perfectionarea si armonizarea legii penale romane in raport cu cea internationala in domeniul cooperararii in materie penala. Trebuie mentionat ca aceasta este prima lege din Romania care reglementeaza la un loc toate formele de cooperare internationala in materie penala. Practic, aceasta le reuneste sub o singura denumire, dar fiecare cu domeniul sau specific. In tara noastra au mai existat legi care reglementau forme de cooperare in materie penala, legi care au fost abrogate de legea 302/2004.