Obligatia civila

Obligatia civila

Obligatia este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ numit creditor de a cere subiectului pasiv numit debitor si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare de a da, a face sau de a nu face ceva sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de bunavoie.

Raportul juridic de obligatie contine trei elemente structurale:

a) subiectele raportului juridic de obligatie pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice;

b) continutul raportului juridic de obligatie este format din dreptul de creanta apartinand creditorului si obligatia corespunzatoare a acestui drept care incumba debitorului. Dreptul de creanta face parte din activul patrimonial iar obligatia corelativa este cuprinsa in pasivul acestuia;

c) obiectul raportului de obligatie poate consta intr-o prestatie pozitiva, a da , a face sau a nu face ceva la care in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit.

Izvorul obligatiei civile

Prin izvor al obligatiei civile intelegem acel fapt juridic care da nastere unui raport juridic de obligatii.Dupa Codul civil izvoarele se clasifica in: contracte, gestiunea de afaceri, plata lucrului indatorat, delictul si cvasidelictul, legea.

Potrivit art.942 Cod civil contractul este un acord de vointa intre doua sau mai multe parti prin care se constituie, se modifica ori se stinge un raport juridic de obligatii.

Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altuia) este faptul unei persoane care face sa primeasca mandat din partea unei persoane, administreaza interesele acesteia din urma (art.986-991 Coc civil).

Plata lucrului nedatorat consta in fapta unei persoane de a plati catre alta o datorie inexistenta sau care nu o datora ceea ce obliga la restituire. (art.992-997 Cod civil).

Delictul sau cvasidelictul (art.998 -999Cod civil) sunt fapte ilicite care, datorita imprejurarii ca produc un prejudiciu altei persoane, obliga pe acela care a cauzat unuia prejudiciul sa-l repare. Diferenta dintre delict si cvasidelict este intalnita sub aspectul vinovatiei si anume delictului ii este specific intentia iar cvasidelictului culpa (fapta este savarsita din imprudenta sau neglijenta).

Legea este izvor al obligatiei civile numai in masura in care aceasta ar genera direct si nemijlocit obligatii civile fara sa fie nevoie a interveni un fapt juridic care sa determinme nasterea acestor obligatii.

Contractul

In dreptul romanesc termenul de contract este echivalent cu acela de conventie.

Intrucat factorul esential al contractului este acordul de vointa al partilor, incheierea lui este libera sens in care se vorbeste de principiul libertatii de vointa in materia contractelor.

In literatura de specialitate s-au utilizat mai multe criterii de clasificare a contractelor.Astfel:

1) dupa modul de formare distingem:

- consensuale care se incheie prin simplul acord de vointa a partilor neinsotit de nici o forma, fiind suficient pentru formarea valabila a contractului;

- solemne, iar pentru incheierea lor valabila se cere respectarea unei anumite forme, care de regula este forma autentica;

- reale pentru incheierea lor este necesara manifestarea de vointa a partilor dar si remiterea materiala a lucrului. Ex.:contractul de imprumut, gajul, depozitul.

2) dupa continutul lor contractele sunt:

- sinalagmatice in continutul carora partile au drepturi si obligatii reciproce;

- unilaterale dau nastere la obligatii in sarcina numai a uneia din parti, cealalta avand numai calitatea de creditor.

3) dupa scopul urmarit de parti contractele sunt:

- cu titlu oneros atunci cand fiecare parte voieste a-si procura un avantaj(art.945 cod civil);

- cu titlu gratuit atunci cand una din parti voieste a procura fara echivalent, un avantaj celeilalte (art.946 Cod civil).

Contractele cu titlu oneros sunt:

- comutative-sunt acele contracte in care existenta si intinderea prestatiilor datorate de catre parti sunt certe si pot fi apreciate chiar la momentul incheierii contractului, ele nedepinzand in nici o masura de hazard;

- aleatorii-sunt acele contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre parti depinde de un eveniment incert. La incheierea contractului nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate stii cuantumul castigului ori al pierderii si uneori nu se poate stii nici daca va exista sau nu un castig sau pierdere.

Contractele cu titlu gratuit sunt:

- dezinteresate prin care se urmareste a se face un serviciu cuiva fara a se micsora nici un patrimoniu (mandatul gratuit, imprumutul fara dobanda etc);

- liberalitatile prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul fara a se urmari un contraechivalent (donatia).

4) dupa efectele produse distingem:

- contracte constitutive sau translative de drepturi reale care cuprind contractele prin care se constituie sau se transfera un drept real:dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct etc.;

- contracte ce dau nastere numai unor drepturi de creanta.

5) dupa modul de executare distingem contracte:

- cu executare imediata respectiv executarea se produce intr-un singur moment (contractul de vanzare-cumparare);

- cu executare succesiva respectiv executarea se efectueaza in timp (contractul de inchiriere).

6) dupa cum sunt sau nu nominalizate in legislatie contractele sunt:

- numite atunci cand corespund unei operatii juridice determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare, donatia);

- nenumite cand nu sunt nominalizate in legislatia civila (contractele de prestari servicii).

7) dupa corelatiile existente intre ele contractele sunt:

- principale care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta nu este legata de aceea a altor contracte incheiate de parti;

- accesorii care insotesc unele contracte principale de a caror soarta depinde (contractul de gaj, contractul de ipoteca)

Incheierea contractului

Pentru incheierea valida a unui contract potrivit art.948 Cod civil trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele cerinte: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.

Consideram ca trebuie sa acordam atentie deosebita cauzei contractului intrucat celelalte cerinte au mai fost analizate in studiul de fata.

Cauza sau scopul actului juridic limiteaza intinderea vointei interne iar aceasta trebuie sa fie licita si morala.

Incheierea contractului contine si etapa referitoare la oferta de a contracta sau policitatiunea. Oferta poate fi lansata catre o persoana determinata sau catre public. (de ex. expunerea marfurilor in vitrina), oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen, in sensul ca se precizeaza sau nu termenul in care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre beneficiar.

Pentru a-si produce efectele, oferta trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

- sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic;

- sa fie ferma, respectiv sa sustina o propunere neindoielnica pentru un angajament juridic;

- sa fie neechivoca, respectiv sa fie fara dubiu ca prin oferta se urmareste incheierea unui contract;

- sa fie precisa si completa, respectiv cuprinde toate elementele ce pot fi luate in considerare pentru incheierea contractului.

Forta obligatorie a ofertei se refera la momentele acceptarii deoarece dupa acceptarea ofertei suntem in prezenta unui contract. Efectul obligatoriu al ofertei trebuie analizat dupa cum oferta a ajuns sau nu a ajuns la destinatarul ei:

1) Daca oferta nu a ajuns la ofertant o poate revoca fara sa suporte vreo consecinta;

2) Daca oferta a ajuns la destinatar efectul obligator deriva din existenta ofertei cu sau fara termen. In cazul in care oferta este cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la expirarea termenului iar daca in acest timp nu este acceptata de destinatar oferta devine caduca.

In ipoteza in care oferta este fara termen, ofertantul va mentine oferta un timp rezonabil dupa care daca nu este acceptata nu-si mai produce efectele.

Acceptarea este un raspuns in care se manifesta acordul cu oferta primita.Ea poate fi facuta in scris sau verbal. Acceptarea trebuie sa intruneasca anumite cerinte si anume:

a) sa concorde cu oferta, nu poate depasi, conditiona sau limita cuprinsul ofertei;

b) sa fie neindoielnica;

c) daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai aceasta o poate accepta;daca oferta este adresata publicului oricine poate sa accepte oferta;

d) acceptarea trebuie sa fie anterioara momentului in care oferta a devenit caduca sau a fost revocata.

Momentul incheierii contractului este acela al primirii de catre ofertant a corespondentei expediate de acceptant intrucat opereaza prezumtia relativa ca ofertantul a luat cunostinta de acceptare.

In ceea ce priveste locul incheierii contractului distingem mai multe situatii:

1) daca contractul se incheie intre parti prezente locul este acela in care se gasesc partile;

2) daca contractul este incheiat la telefon locul incheierii contractului este acela unde se afla ofertantul;

3) daca contractul se incheie prin corespondenta locul incheierii contractului este localitatea in care se afla ofertantul si unde i-a fost adusa corespondenta.

Efectele contractului

Contractul da nastere unor efecte generale astfel incat se vorbeste despre puterea obligatorie a acestuia care trebuie privita sub mai multe aspecte:

A. Interpretarea contractelor urmareste determinarea intelesului exact al clauzelor contractuale ca urmare a exprimarii vointei partilor. Aceasta operatiune intervine numai in situatiile in care partile contractante au folosit impropriu terminologia juridica, nedeterminarea exacta a clauzelor etc.

Intrepretarea contractului se realizeaza prin utilizarea unor reguli generale si speciale reglementate prin Codul civil. Prezentam succint regulile generale de interpretare a contractului:

1) prioritatea vointei reale a partilor in sensul ca legiutorul acorda importanta deosebita vointei reale a partilor, respectiv la ceea ce au dorit partile cu adevarat prin incheierea contractului intrucat poate aparea discordanta intre vointa reala si vointa exprimata a partilor;

2) contractul produce sub aspectul efectelor "nu numai ceea ce este expres intransele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa."

Reguli speciale de interpretare a clauzelor contractuale:

1) Codul civil dispune ca: "toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg";

2) clauzele indoielnice se interpreteaza dupa cum urmeaza:

- in sensul care reiese din natura contractului;

- in intelesul in care ele pot produce un efect;

- in cazul in care raman indoieli, contractul se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul;

- in cazul in care mai raman indoieli, contractul se interpreteaza daca va fi nevoie in folosul celui care s-a obligat.

B. Caracterul obligatoriu al contractului intre partile acestuia

Conform art.969 cod civil - "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Contractul ca act juridic ia nastere prin acordul partilor "mutuus consensus" ca atare el poate sa fie desfiintat tot prin acordul partilor "mutuus disensus" avand in vedere principiul simetriei incheierii actelor juridice. Cu toate acestea sunt cazuri in care contractul poate fi incheiat, desfiintat unilateral din "cauze autorizate de lege", de ex.: poate denuntat unilateral contractul de inchiriere fara termen, contractul de mandat. Intalnim si cazuri de modificare, suspendare, incetare a contractului altele decat acordul partilor, denuntarea unilaterala, de ex.: in cazul contractelor incheiate "intuitu personae", adica incheiat in considerarea unei anumite persoane, decesul persoanei determina incetarea contractului.

Obligativitatea contractului in raporturile cu persoanele care nu au calitatea de parti contractante.

Potrivit art.973 od civil "conventiile n-au efect decat intre partile contractante" instituindu-se astfel principiul relativitatii efectelor contractului. Potrivit acestui principiu un act juridic incheiat intre anumite persoane nu poate sa vatame si nici sa profite altor persoane (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest).

Contractul isi produce efecte si fata de persoanele care nu au participat la incheierea lui, fiind opozabil acestora intrucat acestea au obligatia de a respecta actul juridic incheiat cu respectarea prevederilor legale si vointei partilor contractante.

Efecte specifice contractelor sinalagmatice:

1) O prima situatie se refera la imprejurarea ca una dintre parti nu si-a executat propria obligatie pretinde celeilalte sa si-o execute pe a sa. Partea careia i se pretinde executarea poate invoca oricand exceptia de neexecutare a contractului-exceptio non adipleti contractus. Prin invocarea acestei exceptii partea care a invocat-o obtine o suspendare a executarii contractului pana cand partea cealalta isi indeplineste obligatia asumata. Acest efect specific contractelor sinalagmatice isi are izvorul in obligatii reciproce asumate de partile contractante prin incheierea contractului. Astfel, potrivit art.1322 Cod civil "vanzatorul nu este dator sa predea bunul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vanzator un termen pentru plata".

2) cand una din parti doreste sa-si execute obligatia proprie sau chiar si-a exercitat-o, cealalta parte refuza, in mod culpabil sa si-o execute pe a sa. In aceasta ipoteza se impune distinctia intre rezolutiunea si rezilierea contractului. Rezolutiunea reprezinta desfiintarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare imediata si intervine cand una din parti nu indeplineste angajamentul asumat.

Efectele rezolutiunii:

- partile vor fi puse in situatia anterioara incheierii contractului, restituindu-si una alteia tot ceea ce si-au prestat in temeiul contractului desfiintat;

- partea care si-a executat sau s-a declarat gata sa-si execute obligatiile este indreptatita a obtine despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a nexecutarii obligatiilor de catre partea in culpa.

Rezilierea este desfacerea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executie succesiva, in timp, ca urmare a neexecutarrii obligatiei uneia dintre parti din cauze imputabile acesteia.

3) Riscul contractului este un efect specific contractelor sinalagmatice si apare in situatia in care una din parti nu-si poate indeplini obligatiile asumate din cauza de forta majora sau caz fortuit, deci independent de vointa sa. Intr-o asemenea ipoteza se pune intrebarea cine suporta riscul contractului.

Contracte civile

Contractul de depozit

Contractul de depozit este un contract prin care o persoana numita deponent incredinteaza un lucru altei persoame numita depozitar care se obliga sa-l pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere.

Felurile depozitului:

1) propriu-zis;

2) sechestru care are ca obiect bunuri litigioase.

Depozitul obisnuit (voluntar) are ca obiect lucruri mobile, corporale pentru ca intervine traditiunea (remiterea lucrului). Se cere actul scris si predarea lucrului.

Efecte:

- depozitarul este obligat sa pastreze lucrul depozitat si sa-l restituie la cererea deponentului;

- daca este oneros, deponentul este obligat sa plateasca remuneratia convenita;

- deponentul mai poate avea obligatia de a restitui cheltuielile facute pentru pastrarea lucrului depozitat si plata despagubirilor pentru pagubele cauzate depozitarului de acel lucru.

Obligatiile deponentului

Obligatia de pastrare. Potrivit Codului civil depozitarul trebuie sa se ingrijeasca de paza lucrului depozitat cu aceeasi grija ca de propriul sau lucru. Prin urmare daca depozitarul nu a pastrat lucrul pentru a rasturna prezumtia de culpa ce apasa asupra lui, trebuie sa dovedeasca ca a depus aceeasi grija in pastrarea lucrului depozitat ca si in privinta lucrurilor proprii si deci cauza straina care a dus la pieirea, pierderea sau deteriorarea lucrului nu-i este imputabila. De ex.: aceleasi cauze precum molii, umezeala, furt etc., au pricinuit si deteriorarea sau disparitia propriilor lucruri. In legatura cu obligatia de pastrare, C.civ. mai precizeaza ca depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restituirea bunului depozitat. Prin stricaciuni se intelege nu numai deteriorarea dar si orice pieire fortuita, totala sau partiala, a lucrului, ceea ce rezulta si din dispozitiile Codului civil.

Obligatia de pastrare asumata de catre depozitar nu indreptateste pe acesta sa se serveasca de lucrul depus decat cu consimtamantul expres sau tacit al deponentului. In caz de nerespectare a acestei prohibitii, depozitarul va fi expus la plata daunelor interese. Depozitarul, neputandu-se folosi de lucrul depozitat, nu poate consuma nici fructele pe care le produce.

Obligatia de restituire. Depozitarul trebuie sa restituie lucrul depozitat, in natura, impreuna cu fructele pe care le-a perceput, nu insa si fructele pe care trebuie sa le perceapa dar nu le-a perceput. Restituirea in natura se face in starea in care se afla lucrul in momentul restituirii, riscul pieirii sau degradarii fortuite fiind in sarcina deponentului. In caz de pieire fortuita, totala sau partiala, a lucrului, inclusiv pieire pentru care se poate angaja raspunderea unei terte persoane, depozitarul este obligat sa predea deponentului suma de bani, de ex.: indemnizatia de asigurare primita de la asigurator sau orice alt lucru drept despagubiri sau sa-i cedeze actiunea impotriva tertului. In caz de neexercitare a obligatiei de restituire, depozitarul datoreaza daune-interese, reprezentand echivalentul lucrului depozitat, si se are in vedere valoarea lui din momentul restituirii prin echivalent iar nu din momentul constituirii depozitului. Daca depozitarul refuza fara temei sa restituie lucrul, desi acesta se afla in detentia sa, deponentul poate obtine executarea silita, potrivit regulilor aplicabile obligatiei de predare a lucrului individual determinat. In caz de moarte a depozitarului obligatia de restituire se transmite in conditiile aratate, in cadrul patrimoniului succesoral asupra mostenitorilor. De la aceasta regula, legea prevede insa o derogare: daca mostenitorii vand lucrul depozitat cu buna-credinta, socotind ca face parte din masa succesorala, raspunderea lor se rezuma la restituirea pretului primit sau, daca pretul nu s-a platit, ei sunt obligati sa cedeze deponentului actiunile lor contra cumparatorului.

In lipsa de stipulatie speciala contrara, restituirea se face la locul unde lucrul se afla depozitat iar daca partile au convenit asupra altui loc, cheltuielile de transport sunt in sarcina deponentului.

Codul civil prevede ca deponentul are dreptul sa ceara restituirea oricand, chiar daca s-ar stipula un termen pentru restituire, aceasta deoarece termenul se presupune stipulat in interesul deponentului. Dar daca termenul a fost stipulat si in interesul depozitarului (de ex. depozit remunerat in functie de durata sau depozitarul este autorizat sa se serveasca de un lucru in scopuri personale) el are dreptul la remunerarea stipulata sau la daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin restituirea anticipata.

Depozitarul poate refuza restituirea lucrului numai daca a fost instiintat pe cale legala ca asupra acelui lucru s-au facut forme de urmarire sau ca exista opozitie la restituirea lui din partea unui tert care se pretinde a fi proprietarul lucrului. In aceste cazuri, lucrul ramane mai departe in pastrarea depozitarului pana la limpezirea drepturilor creditorilor deponentului sau a tertului, el fiind obligat, potrivit legii, extracontractual, sa pastreze lucrul si sa restituie, respectiv sa-l consemneze sau sa-l vanda prin licitatie publica, potrivit celor stabilite prin hotararea instantei. Depozitarul mai poate refuza restituirea daca dovedeste ca el este proprietarul lucrului, caz in care se sting toate obligatiile lui.

Daca depozitarul refuza fara temei, sa restituie lucrul depozitat, deponentul poate intenta, la alegere, fie actiune personala, care provine din contractul de depozit, fie dintr-o actiune in revendicare, in calitate de proprietar.

Obligatiile deponentului

Depozitul cu titlu gratuit, fiind un contract unilateral, nu da nastere la obligatii decat in sarcina depozitarului. In cursul executarii insa se pot naste anumite obligatii extracontractuale si in sarcina deponentului. Astfel, daca depozitarul a facut cheltuieli pentru pastrarea lucrului sau a suferit pagube pricinuite de lucrul depozitat. In aceste cazuri, in care sumele cheltuite de el sau valoarea daunelor trebuie sa fie restituite de deponent.

Plata remuneratiei. In afara de cele doua obligatii extracontractuale, care se pot intalni atat la depozitul cu titlu gratuit, cat si la cel cu titlu oneros, in cazul in care partile au convenit ca depozitarul sa fie remunerat, cand deci s-a incheiat un contract sinalagmatic, deponentul are obligatia de a plati depozitarului remuneratia stipulata.

Ridicarea lucrului. Deponentul este obligat sa ridice lucrul depozitat de la locul restituirii la termenul convenit sau in lipsa, la cel stabilit de instanta la cererea depozitarului, sub sanctiunea platii de daune-interese. Precizam ca in caz de nerespectare a acestei obligatii, depozitarul nu este indreptatit sa vanda lucrul. Pentru a fi eliberat de obligatia de pastrare, depozitarul poate face oferta reala urmata de consemnatiune,potrivit dreptului comun.

Dreptul de retentie al depozitarului Executarea obligatiilor deponentului este garantata prin dreptul de retentie, prevazut expres de lege, pe care depozitarul il are asupra lucrului depozitat. Depozitarul poate refuza restituirea lucrului pana la plata integrala a sumelor la care are dreptul prin cauza depozitului.

Depozitul necesar.

Depozitul este necesar cand deponentul, fiind sub amenintarea unei intamplari neprevazute (chiar daca nu era imprevizibila) si care reprezinta un pericol real (nu imaginar) incendiu, cutremur etc. este nevoit sa incredinteze lucrul sau spre pastrare unei alte persoane, fara a avea posibilitatea sa aleaga liber persoana depozitarului si sa intocmeasca un inscris constatator al contractului.

Depozitul necesar are la baza consimtamatul partilor si este un depozit conventional iar dovada existentei lui se poate face prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoare lucrurilor depozitate, caci, datorita intamplarilor neprevazute, deponentul nu avea posibilitatea preconstituirii unei probe scrise.

Depozitul hotelier

Cu depozitul necesar este asimilat depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile hoteliere. Calatorul isi alege singur hotelul, insa este nevoit sa aduca lucrurile sale la acel hotel si deci contractul are in acest caz caracter oarecum necesar. Depozitul asimilat celui necesar este accesoriu contractului hotelier.

Din punct de vedere al domeniului de aplicare, dispozitiile prevazute de C.civ. pentru hoteluri si hanuri sunt aplicabile si camerelor din statiunile balneo-climaterice, din case de odihna sau de turism. In camerele respective, beneficiarii biletelor de trimitere in statiune sunt nevoiti sa pastreze obiectele personale, adminisitratia avand in depozit bunurile acestor beneficiari cand ei lipsesc din camera si nu pot asigura personal paza acestor bunuri.

In raporturile dintre bolnavi si spitalul in care acestia se afla internati, dispozitiile de la depozitul asimilat celui necesar sunt aplicabile in ceea ce priveste imbracamitea pe care au trebuit s-o depuna la magazia spitalului in momentul internarii lor. Dispozitiile privitoare la depozitul asimilat celui necesar pot fi aplicate si in cazul restaurantelor sau altor unitati de alimentatie publica, localurilor de spectacole, unor unitati ale cooperatiei mestesugaresti, strandurilor si altor asemenea locuri de depozitare, dar numai in privinta lucrurilor depuse la garderoba, vestiare sau alte locuri destinate in mod special pentru paza lucrurilor.

Raspunderea hotelierului este apreciata cu mai multa severitate si anume, el raspunde de orice culpa ca si in cazul depozitului obisnuit cu plata.Pe de alta parte, hotelierul raspunde nu numai pentru furtul sau stricaciunea lucrurilor calatorului savarsite de prepusi dar si de strainii care frecventeaza hotelul indiferent ca au fost sau nu cazati acolo, identificati sau nu.Pentru furtul savarsit de straini, hotelierul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca s-a comis "cu mana armata sau in alt fel, cu forta majora" (incediu, cutremur),

Depozitul neregulat

Depozitul neregulat se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, care nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemanatoare. Intrucat lucrurile depozitate nu trebuie sa fie restituite in individualitate lor, ci prin lucruri, depozitarul devine proprietarul lor, putand folosi, culege fructele si dispune de ele, dar in calitate de proprietar suporta si riscul disparitiei ori degradarii fortuite. La cerere, depozitarul este obligat sa restituie lucruri de acelasi gen, de aceeasi calitate si cantitate, inclusiv fructele percepute. Deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate sau sa fi actionat cu imputernicire din partea proprietarului.

In cadrul depozitului neregulat putem vorbi de depunerile de sume de bani la CEC, contract incheiat intre CEC, in calitate de depozitar si o persoana fizica sau juridica, in calitate de deponent prin care depozitarul se obliga sa pastreze sumele de bani depuse si sa restituie, la cerere dobanzile aferente dintr-o data sau fractionat, titularului depunerii sau reprezentantului sau, iar in caz de deces al titularului, mostenitorilor. Dreptul de dispozitie al titularului de libret se intinde si asupra dobanzilor acordate si chiar daca depunatorul este o alta persoana inscriindu-se si la clauza de imputernicire si indiferent de modalitatea acordarii dobanzilor, anuitati sub forma de numerar (dobanzi propriu-zise), castiguri ( in numerar,in obiecte ori anumite prestatii) sau in parte anuitati in numerar si in parte castiguri. Potrivit reglementarilor in materie, depunerile se restituie, la cerere titularilor depunerilor sau reprezentantilor legali ai acestora, iar in caz de deces al titularului, mostenitorilor.

Contractul de depuneri la CEC contine o clauza de imputernicire si o clauza testamentara. Clauza de imputernicire a fost calificata ca un mandat pe care titularul libretului nominativ il da unei persoane de a ridica suma de bani depusa. Intrucat mandatul se stinge la moartea mandantului, madatarul poate ridica, in tot sau in parte, suma inscrisa in libretul nominativ, numai in timpul vietii titularului, respectiv numai pana la revocarea imputernicirii de catre titular comunicata la CEC. La data mortii titularului mandatul inceteaza, suma inscrisa in libret la acea data face parte din activul succesoral lasat de titular si nu mai poate fi scoasa de persoana imputernicita.

Clauza testamentara Titularul depunerii pe un libret nominativ are dreptul sa indice persoanele carora urmeaza sa elibereze sumele depuse in caz de moarte a sa. Aceasta clauza de moarte produce efecte numai la decesul titularului de libret, persoana imputernicita dobandind sumele de bani numai din momentul mortii titularului de libret si in cuantumul existent la acea data. Clauza trebuie semnata de titularul libretului.

Referitor la raspunderea CEC, din momentul depunerii banilor,CEC suporta riscul pieirii fortuite (calamitati, furt etc) si raspunde de prejudiciile cauzate titularilor in cazul eliberarii sau inregistrarii gresite a sumelor depuse din culpa personalului. In caz de pierdere sau sustragere de librete nominative, CEC raspunde de platile facute persoanelor neindreptatite (gasitorului, hotului etc.) de la data primirii de catre unitatile CEC a comunicarilor periodice privind libretele anulate, publicarea pe lista avand loc ca urmare a declararii pierderii sau sustragerii. Daca s-a omis inscrierea pe lista a libretului declarat pierdut sau sustras, unitatea raspunde de platile facute de la data primirii listei in care putea fi publicata anularea libretului pierdut sau sustras sau daca eliberarea sumei s-a facut de catre unitatea care tine fisa de cont a libretului si care a inregistrat declaratia de pierdere sau sustragere, raspunderea CEC se angajeaza de la data inregistrarii.

Contractul de vanzare-cumparare

Vanzarea-cumpararea este un contract prin care una din parti, vanzatorul, stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti iar cumparatorul se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut.

Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul de clientela in cazul liber profesionistilor etc.) sau care sunt prevazute de lege ori sunt contracte intuitu personae (dreptul de intretinere, dreptul la pensie).

Caractere juridice.

1) Este un contract sinalagmatic, deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante. Vanzatorul are obligatia sa redea lucrul vandut si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.

2) Vanzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei la care se obliga.Vanzatorul urmareste sa primeasca pretul ca un contra-echivalent al prestatiei sale, iar cumparatorul urmareste sa primeasca bunul cumparat in schimbul pretului primit.

3) Vanzarea este un contract comutativ, deoarce existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului si nu depind de un eveniment viitor si cert, care ar face sa existe sanse de castig si pierdere pentru ambele parti contractante. Numai in mod exceptional contractul capata caracter aleatoriu, cand obiectul este supus pieirii, exproprierii.

4) Vanzarea este un contract consensual putand fi incheiat prin simplu acord de vointa al partilor fara indeplinirea vreunei formalitati si remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului.

5) Vanzarea-cumparea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui. Aceasta inseamna ca, prin efectul realizarii acordului de vointa si independent de predarea lucrului vandut si de plata pretului, se produce nu numai incheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.

Conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare

Pentru a fi valabil incheiat, contractul trebuie sa intruneasca diferite elemente care, conform regulilor generale in materie de contracte sunt consimtamantul, capacitatea, obiectul, cauza licita si in contractele solemne, forma.

Promisiunea unilaterala de vanzare

In cazul promisiunii de vanzare, o persoana pretinzand un eventual interes pentru a dobandi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervandu-si facultatea de a-si manifesta ulterior, de obicei in interiorul unui termen, consimtamantul sau de a-l cumpara. Promisiunea de vanzare este de fapt un antecontract care da nastere la un drept de creanta, una dintre parti fiind obligata fata de cealalta sa vanda in viitor un anumit bun, beneficiarul promisiunii putand opta in sensul de a-l cumpara ori nu. Daca cumparatorul va opta in sensul cumpararii bunului, dar promitentul prin incalcarea obligatiei asumate va refuza vanzarea, contractul proiectat nu se va mai incheia, beneficiarul avand dreptul la daune-interese. Promisiunea de vanzare este un contract unilateral intrucat creaza obligatii numai pentru una dintre parti.

Promisiunea bilaterala vanzare-cumparare este un antecontract de vanzare-cumparare cu singura deosebire ca in acest caz oricare dintre parti poate cere incheierea contractului. Daca promitentul-vanzator nu-si respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul-cumparator nu poate cere predarea lucrului, intrucat nu a devenit proprietar, iar vanzarea incheiata cu o alta persoana este, cu rezerva fraudei, valabila. Prin urmare, beneficiarul-cumparator nu poate cere decat daune-interese. Daca insa lucrul se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, pe langa posibilitatea acordarii daunelor-interese promitentul poate fi obligat, sub sanctiunea daunelor cominatorii, la incheierea contractului.

Pactul de preferinta este o varianta a promisiunii de vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul cand il va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pres egal.

Dreptul de preemtiune consta in acordarea unui drept prioritar la cumparare unei anumite persoane anume prevazute de lege.

Efectele contractului de vanzare-cumparare sunt obligatiile pe care contractul creaza in sarcina partilor contractante. Prin efectul unui contract se inteleg obligatiile pe care acesta le creaza in sarcina partilor contractante, drept pentru care distingem:

Obligatiile vanzatorului:

Prin predarea lucrului se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului. Predarea lucrului vandut se face in principiu in momentul incheierii contractului, daca acesta nu este predat, vanzatorul este obligat sa-l conserve pana in momentul predarii. In caz de neexecutare, cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare, deci sa nu plateasca pretul sau poate cere rezolutiunea cerand daune sau procurarea de obiecte de gen de la terti pe seama vanzatorului. Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca el trebuie sa faca ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea linistita si utila a lucrului vandut. Vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi cumparat sau nu ar fi platit un pret mai redus.

Obligatiile cumparatorului: plata pretului, luarea in primire a lucrului vandut, suportarea cheltuielilor vanzarii.

Contractul de schimb.

In cadrul contractul de schimb, partile numite copermutanti isi dau un lucru pentru altul. Aplicatii:

- schimbul de imobile;

- in vederea efectuarii de lucrari de gospodarire a apelor, statul urmeaza sa faca schimburi de terenuri cu proprietarii in perimetru. Fiecare teren schimbat dobandeste situatia juridica a terenului pe care il inlocuieste.

Contractul de locatiune.

Contractul de locatiune este un contract prin care o persoana, numita locator se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar folosinta temporara totala sau partiala a unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie.

Efectele contractului

1) Locatorul trebuie sa asigure locatarului folosinta lucrului in tot timpul locatiunii si are urmatoarele obligatii: de a preda lucrul, de a-l mentine in stare de intrebuintare, sa garanteze pe locatar de tulburarile provenite din propria sa fapta, de la terti si de viciile lucrului.

2) Obligatiile locatarului: de a intrebuinta lucrul ca un bun proprietar si potrivit destinatiei, plata chiriei, restituirea lucrului, raspunderea pentru incendiu daca nu va dovedi ca incendiul a provenit din caz fortuit, forta majora, defect de constructie, comunicarea focului de la o casa vecina, apararea contra uzurparilor.

Incetarea locatiunii se produce prin acordul partilor, denuntarea unilaterala, expirarea termenului, rezilierea contractului pentru neexecutare, pieirea lucrului, desfiintarea titlului locatorului.

Contractul de antrepriza.

Prin contractul de antrepriza una din parti, numita antreprenor se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte numita client, in schimbul unui pret.

Pentru neexecutarea contractului, antreprenorul raspunde fata de client potrivit legii. Raspunderea pentru viciile lucrarii respectiv receptia lucrarii din partea clientului fara obiectii si rezerve echivaleaza cu descarcarea antreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrarii. Pentru aceste vicii, raspunderea antreprenorului poate fi angajata numai, daca, potrivit legii sau contractului, el datoreaza garantie in cadrul termenului stabilit pentru lucrarea efectuata. Antreprenorul raspunde, in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii, dupa ce a fost receptionata de catre client si chiar daca lucrarea a nu a fost executata de catre el personal.

Incetarea contractului

- prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului.

- prin cererea uneia din parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte.

Contractul de mandat.

Contractul de mandat este un contract prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire. In principiu, mandatul este un contract cu titlu gratuit, legea insa nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat daca exista stipulatie expresa in acest sens. Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara sa fi supus vreunei forme speciale. Mandatul poate fi dat in forma scrisa sau verbala ori in mod tacit. In practica, mandatul este constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire in forma autentica numai in cazul in care legea prevede o asemenea forma pentru validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, nu insa si atunci cand acest act urmeaza sa fie incheiat in forma autentica prin vointa partilor, fara ca legea sa prevada o atare cerinta. Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care face neindoielnica intentia partilor.

Efectele contractului:

Obligatiile mandatarului: de a executa mandatul si de a da socoteala cu privire la modul in care si-a exercitat mandatul.

Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai de intentie dar si de culpa simpla. Precizam ca prin executarea mandatului nu trebuie inteles ca neaparat trebuie incheiat actului proiectat. Daca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul juridic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata.

Obligatia de a da socoteala privind indeplinirea mandatului revine mandatarului. In virtutea acestei obligatii mandatarul este obligat sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului deoarece tertul pagubit va cere restituirea platii nedatorate de la mandant.

Obligatiile mandantului obligatia mandantului este sa restituie mandatarului toate cheltuielile necesare si utile facute cu ocazia executarii mandatului;plata remuneratiei, dreptul de retentie al mandatarului.

Intrucat actele sunt incheiate de mandatar in numele si pe seama mandantului nu se creaza raporturi juridice intre mandatar si terti dar daca mandatarul incheie acte peste imputernicirea data, raspunde fata de terti.

Contractul de mandat inceteaza prin revocare, renuntarea mandatarului, decesul unuia dintre cei doi, punerea sub interdictie, insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti.

Efectele fata de terti

Ca urmare a actelor incheiate de mandatarul reprezentant, intre mandant si terti se creaza raporturi juridice directe. Mandantul desi absent, a fost reprezentant de mandatar si prin urmare, toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandatului. Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primite nu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit, dar ratificarea valoreaza mandat.