Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
Procedura in cauzele cu infractori minori

Procedura in cauzele cu infractori minori




PROCEDURA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI

Legislatiile moderne au adoptat, in legatura cu infractorii minori, un regim special, format nu numai din masuri educative, ci si din pedepse; totodata, pedeapsa nu poate fi aplicata decat atunci cand se considera ca masura educativa nu este suficienta in cazul judecat. Odata cu regimul special penal, legislatiile au instituit si un regim procesual special, prin incredintarea urmaririi si judecarii unor organe si instante speciale, dupa o procedura de natura sa ocroteasca drepturile si interesele acestei categorii de infractori, care nu au ajuns la maturitatea unui adult.  In Codul de procedura penala din 1936 se prevedea ca instructia prealabila si judecata minorilor sub 15 ani se desfasoara in fata instantei pentru minori, potrivit unei proceduri speciale, iar pentru minorii intre 15-18 ani se desfasoara in fata instantei de drept comun, pe baza unor dispozitii de ocrotire. Intre anii 1977-1992, in cazul in care urma sa se aplice unui infractor minor cea mai usoara masura educativa, judecata se desfasura potrivit decretului numarul 218/1977, in fata comisiei de judecata de al locul de munca sau de invatatura al minorului, compusa din educatori, profesori, muncitori. Codul de procedura penala actual prevede o procedura speciala in cauzele cu infractori minori (articolele 480-493). Pe langa dispozitiile aplicabile urmaririi si judecatii, Codul a inscris si dispozitii speciale in legatura cu masurile preventive si cele privitoare la executarea masurilor educative ce se pot aplica minorilor care nu sunt deci aplicabile in procedura obisnuita. Procedura speciala in cauzele cu infractori minori se aplica tuturor minorilor care raspund din punct de vedere penal, fiind intre 14-18 ani. Toate acestea, intrucat exista o prezumtie legala relativa de lipsa de discernamant pentru minorii intre 14-16 ani, unele dispozitii speciale de protectie sunt prevazute pentru aceasta categorie de minori. Procedura speciala in cauzele cu infractori minori este obligatorie, in sensul ca un minor nu poate fi urmarit si judecat potrivit procedurii obisnuite, intrucat aceasta nu ofera protectia deosebita pe care o acorda procedura speciala. §1. Procedura de urmarire a infractorilor minori Dispozitiile speciale prevazute pentru urmarirea infractorilor minori sunt de doua feluri: unele se aplica numai minorilor care nu au implinit 16 ani, iar altele se aplica tuturor minorilor. Daca minorul a implinit varsta de 18 ani la data sesizarii organului de urmarire penala, sau in cursul urmaririi penale, procedura speciala inceteaza a se mai aplica, cu exceptia intocmirii referatului de evaluare, necesar pentru aplicarea regimului penal special. A. Normele care se aplica numai minorilor intre 14-16 ani. a).La orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire considera necesar, citeaza delegatul autoritatii tutelare, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Aceasta masura este de natura a crea un spatiu linistitor pentru ca minorul de varsta frageda sa nu se simta izolat, sa capete curajul si increderea de a face declaratii corespunzatoare adevarului. Citarea acestor persoane este facultativa, deoarece legea se refera la situatia cand organul de urmarire ar aprecia ca este necesar; de aceea, necitarea acestor persoane nu poate atrage nulitatea actelor de ascultarea sau confruntare. b). La prezentarea materialului de urmarire penala, deci atunci cand trebuie formulate apararile in legatura cu probele in invinuire, organul de urmarire penala are obiligatia de a cita persoanele indicate la litera a); fiind o obligatie, nerespectarea acestei dispozitii atrage nulitatea actului, daca s-a produs vreo vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de prezentare a materialului de urmarire penala. Nulitatea este relativa, deoarece nu este prevazuta in articolul 197 alineatul 2. In ambele cazuri mai sus mentionate, neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica efectuarea ascultarii, confruntarii sau a prezentarii materialului de urmarire penala. c). Pentru aceasta categorie de minori se prevad dispozitii speciale privind masurile preventive (in articolul 160 g -160h), pe care le amintim; in mod cu totul exceptional, minorul intre 14-16 ani care raspunde penal poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organelor de cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore daca exista date certe ca a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani sau mai mare, ceea ce restrange cazurile in care poate avea loc retinerea numai la infractiunile grave. Durata de 10 ore poate fi insa prelungita, daca aceasta se impune, de catre procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore. In ceea ce priveste arestarea preventiva a minorului intre 14-16 ani care raspunde penal, se cere aceeasi categorie de infractiuni grave, dar, totodata, conditia de a nu fi suficienta o alta masura preventiva. Durata arestarii preventive este de cel mult 15 zile, jumatate din durata pentru un major, iar verificarea legalitatii si temeiniciei trebuie verificata periodic de catre instanta de judecata, insa nu mai tarziu de 30 de zile, fata de 60 de zile prevazute pentru majori. Este limitata durata arestarii preventive a minorului intre 14-16 ani in cursul urmaririi penale nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile. Cu totul exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile. Practica judiciara. Nerespectarea dispozitiilor articolului 160h alineatul 3 Codul de procedura penala, potrivit carora, in mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile. Potrivit textului legal invocat, durata masurii preventive luata in cursul urmaririi penale fata de un inculpat minor mai mare de 16 ani, nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile. Instanta prin incheierea din 1 aprilie 2006 a dispus arestarea preventiva a inculpatului G.M. pe o durata de 19 zile incepand cu data de 1 aprilie 2006, pentru savarsirea infractiunii prevazute de articolul 211 alineatele 1 si 2 litera b si alineatul 21 literele a si b (talharie) cu aplicarea articolelor 99 Cod penal si 20 raportat la articolul 211 alineatele 1 si 2 litera b, alineatul 21 litera b cu aplicarea articolului 99 Cod penal. Faptele retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in noaptea de 23 martie si 30 martie 2006, date la care inculpatul avea varsta de 16 ani si 9 luni. Arestarea preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale a fost prelungita succesiv. Prin incheierea din 15 iunie 2006 pronuntata de catre aceeasi instanta s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatului minor pe o durata de 20 de zile. Prin incheierea din 16 iunie 2006, instanta a admis recursul inculpatului G.M., a casat incheierea din 15 iunie 2006 pronuntata de instanta inferioara, sub aspectul duratei prelungirii masurii arestarii preventive si rejudecand cauza, a dispus prelungirea masurii pe o durata de 10 zile, respectiv cu incepere din 19 iunie 2006 pana la data de 28 iunie 2006. In motivare se arata ca la data de 28 iunie se implinesc cele 90 de zile prevazute de articolul 160h alineatul 3 Codul de procedura penala, ca termen rezonabil al arestarii preventive a inculpatului minor. Situatia exceptionala prevazuta de acelasi text de lege, in care arestarea preventiva in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile nu este analizata, cu atat mai mult cu cat in cauza, desi s-au mai acordat prelungiri ale arestarii preventive, acestea nu au fost valorificate la maximum in vederea finalizarii urmaririi penale. Desi, in raport de limitele de pedeapsa prevazute de lege, conditia prelungirii masurii preventive peste termenul rezonabil este indeplinita, caracterul exceptional al acesteia nu este motivat.Analiza caracterului exceptional, in lipsa unei abordari exprese, rezulta implicit prin aprecierea in concret a modului de savarsire a faptei sau datelor privind persoana inculpatului. B. Norme speciale care se aplica oricarui infractor minor intre 14-18 ani a). Pentru inculpatul sau invinuitul minor, asistenta juridica din partea unui avocat este obligatorie in tot cursul urmaririi penale, in conditiile legii. Avocatul poate participa la orice act de urmarire penala, dar prezenta sa este obligatorie la prezentarea invinuirii, la ascultarea minorului si la prezentarea materialului de urmarire penala. Neasistarea invinuitului sau inculpatului minor de catre un avocat atrage nulitatea absoluta a actului de urmarire penala efectuat in lipsa avocatului ( articolul 197 alineatele 2 si 3). b). Un alt aspect specific cauzelor cu infractori minori se refera la obligativitatea efectuarii referatului de evaluare. In prezent, organul judiciar, fie ca este cel de urmarire penala, fie instanta de judecata, are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de la domiciliul minorului potrivit legii. Efectuarea referatului de evaluare este facultativa in cursul urmaririi penale, acesta se va face doar in conditiile in care procurorul considera ca este necesar; in cursul judecatii insa, instanta este obligata sa dispuna efectuarea referatului de evaluare privind persoana minorului in perspectiva sociala, daca un astfel de referat nu a fost intocmit in cursul judecatii sau sunt necesare noi date despre inculpatul care a savarsit infractiunea cand era minor. Dispozitiile articolului 482 Cod de procedura penala prevad rolul pe care un asemenea referat de evaluare trebuie sa-l aiba, datele pe care trebuie sa le contina, precum si modalitatea sa de intocmire. Referatul de evaluare este atributul exclusiv al Serviciului de probatiune de la domiciliul minorului, institutie cu multiple atributii in acest domeniu si cu largi posibilitati de surprindere a aspectelor ce tin de conditiile in care creste si traieste minorul, de supravegherea de care a avut parte. Un referat de evaluare intocmit cu respectarea prevederilor articolului 482 alineatul 3 Cod de procedura penala si care cuprinde date referitoare la starea fizica si profilul psihologic al minorului, dezvoltarea intelectuala si morala a acestuia, mediul familial si social in care a trait si s-a dezvoltat, factorii care au concurat la influentarea conduitei minorului si care, intr-o anumita situatie au favorizat comportamentul infractional al acestuia, eventual trecutul infractional al minorului, comportamentul sau inainte si dupa comiterea faptei, va constitui un instrument util pus la indemana instantei judecatoresti in vederea justei solutionari a cauzei. Referatul de evaluare va raspunde exigentelor articolului 482 alineatul 3 Codul de procedura penala, doar in conditiile in care va elimina din continutul, concluziile si recomandarile sale, aspectul formal pe care il avea inainte ancheta sociala. La intocmirea acestui referat, Serviciul de probatiune are posibilitatea de a consulta medicul de familie al minorului, profesorii acestuia, precum si orice alte persoane ce pot furniza date despre minor. Finalizarea unui asemenea referat de evaluare trebuie sa fie in momentul in care au fost culese informatiile necesare cauzei de la toate sursele , prin aceasta intelegandu-se inclusiv realizarea unui contact direct cu minorul si cu mediul din care acesta provine. c). Invinuitul minor intre 14-16 ani poate fi arestat cel mult 15 zile; inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata arestarii preventive a inculpatului intre 16-18 ani poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile, fara sa se depaseasca in total un termen rezonabil, si nu mai mult de 90 de zile; in mod exceptional cand pedeapsa prevazuta de legea penala este detentia pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea inculpatului minor poate fi prelungita la 180 de zile. In cursul judecatii, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. In afara aspectelor mai sus mentionate, urmarirea penala a cauzelor cu infractori minori urmareste regulile procedurii obisnuite. §2. Procedura de judecata a infractorilor minori. Procedura de judecata este cea comuna, regulile derogatorii referindu-se la compunerea instantei, persoanele chemate la judecarea minorilor, desfasurarea judecatii. a). Competenta si compunerea instantei. Potrivit articolului 483 alineatul 1 Codul de procedura penala, cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta obisnuite, respectiv sunt aplicabile regulile de competenta dupa materie si calitatea persoanei. In ceea ce priveste compunerea instantei, la toate nivelele, pot judeca cauze cu minori, numai judecatorii desemnati de presedintele instantei. In lume, sunt cunoscute mai multe sisteme, judecata minorilor fiind incredintata, dupa caz: unor instante speciale create pentru minori (Franta), sunt create sectii de minori in cadrul instantelor ordinare, exista complete anume desemnate (Romania) sau judecata se face de catre instantele ordinare, fara nici o deosebire. Legea romana nu stabileste criteriile dupa care se face desemnarea judecatorilor, desi acestia ar trebui sa aiba anumite calitati privind pregatirea si aptitudinile in domeniu. Daca s-a infiintat un tribunal special pentru minori si familie, competenta revine acestuia, daca infractiunea este de competenta materiala a tribunalului. Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unii minori si altii majori, si nu este posibila disjungerea, competenta revine tribunalului specializat pentru minori si familie sau sectiilor specializate pentru minori si familie. Instanta compusa din judecatori specializati ramane competenta sa judece chiar daca intre timp minorul a implinit varsta de 18 ani, daca la data sesizarii instantei era minor. Nerespectarea dispozitiilor privitoare la compunerea instantei de judecata este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, ceea ce atrage, in cazul in care un inculpat minor a fost judecat de judecatori care nu au fost desemnati in complete sau sectii specializate pentru minori, desfiintarea hotararii pronuntate. b). Participarea procurorului este obligatorie. De regula, participarea procurorului la judecata in prima instanta este obligatorie, dar la judecatorie, unde participarea procurorului nu este obligatorie in toate cauzele, prezenta sa este necesara la judecarea cauzelor cu infractori minori. c). Masurile pregatitoare cu caracter special ale sedintei de judecata se refera la persoanele chemate la judecata. In cadrul masurilor pregatitoare sedintei de judecata si la celelalte termene, instanta va trebui sa ia masuri pentru aducerea inculpatului minor, deoarece, potrivit articolului 484 alineatul 1 Codul de procedura penala, judecata se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand se sustrage de la judecata. Prezenta minorului trebuie asigurata la toate termenele de judecata. Daca nu se dovedeste ca acesta se sustrage de la judecata, desfasurarea judecatii, in lipsa acestuia va atrage nulitatea absoluta a hotararii. Citarea minorului, fara a exista dovada ca acesta se sustrage de la judecata, face ca hotararea pronuntata sa fie lovita de nulitatea absoluta. La judecarea infractorilor minori este obligatorie citarea, in afara de parti, a autoritatii tutelare si a parintilor, iar, daca este cazul, a tutorelui, a curatorului sau a persoanei in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este apreciata necesara de catre instanta. Citarea are menirea de a spori, pe de o parte, asigurarea unei corecte desfasurari a procesului cu infractori minori si, pe de alta parte, pentru ca instanta sa primeasca date cu privire la: comportamentul general al minorului, conditiile concrete de crestere a acestuia, modul in care si-au indeplinit indatoririle fata de minor cei ce aveau aceste obligatii. Acesta este motivul pentru care, persoanele fata de care este obligatorie citarea, au dreptul si indatorirea de a da lamuriri, de a formula cereri si de a formula propuneri cu privire la masurile ce urmeaza a fi luate (articolul 484, alineatul 3, Codul de procedura penala). Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei. Judecata, desfasurata fara citarea persoanelor aratate in dispozitiile articolului 486 alineatul 2, Codul de procedura penala, este lovita de nulitate relativa prevazuta de articolul 197 alineatul 1, Cod de procedura penala. Instanta va trebui sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice la toate termenele de judecata (articolul 171, alineatele 1 si 2 Codul de procedura penala). Daca la data sesizarii instantei inculpatul a devenit major, devine incidenta asistenta obligatorie in cazurile privind majori. Neasigurarea asistentei juridice, chiar si la un termen de judecata, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (articolul 197 alineatul 2, Codul de procedura penala). Practica judiciara. 1). Incalcarea prevederilor articolului 484 alineatul 1 Codul de procedura penala, potrivit carora judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata. In conformitate cu prevederile articolului 177 alineatul 4 Codul de procedura penala, daca nu se cunoaste adresa unde locuieste inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carei raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Prin sentinta din 3 iulie 2006, pronuntata de instanta de fond, s-a dispus condamnarea inculpatului minor M.N.C. la o pedeapsa rezultanta de 8 luni de inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani. Prin hotararea pronuntata de catre instanta de apel, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare. La ultimul termen de judecata, organele de politie au comunicat instantei ca inculpatul este plecat din tara. Procesul-verbal astfel incheiat nu face dovada ca minorul s-a sustras de la judecata. Mai mult, in situatia data se impunea amanarea cauzei si citarea inculpatului prin afisare la sediul consiliului local in a carei arza teritoriala s-a savarsit infractiunea. 2).Incalcarea dispozitiilor articolului 484 alineatul 2 Codul de procedura penala, in sensul ca instanta a solutionat cauza fara citarea reprezentantilor legali ai minorilor parte vatamata si inculpati, precum si ai autoritatii tutelare. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Prin sentinta din 17 ianuarie 2006, pronuntata de instanta de fond s-a dispus, incetarea procesului penal pornit la plangerea partii vatamate E.G. impotriva inculpatilor M.M., M.C., T.M. si M.B., pentru infractiunea de abuz de incredere (articolul 213 cod penal), ca urmare a retragerii plangerii prealabile de catre partea vatamata. Hotararea a ramas definitiva prin decizia din 27 februarie 2006, pronuntata de instanta de apel, prin care s-a luat act de retragerea apelului inculpatului M.B. Intrucat atat partea vatamata cat si inculpatii M.M. si M.C. erau minori, conform articolului 484 alineatul 4, Codul de procedura penala, instanta trebuia sa introduca in cauza reprezentantii legali ai acestora precum si autoritatea tutelara. Hotararile pronuntate sunt nelegale sub aspectul invederat. Totodata, se constata si incalcarea prevederilor articolelor 222 alineatul 6 Codul de procedura penala si articolul 131 alineatul 2 Cod penal. Potrivit articolului 222, plangerea, ca modalitate de sesizare, o poate face o persoana cu capacitate de exercitiu restransa cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Actele juridice ale minorului cu capacitate restransa se incheie cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui. Potrivit legislatiei romane, capacitatea de exercitiu deplina incepe de la implinirea varstei majoratului (18 ani). Potrivit articolului 131, Codul penal, retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala. Conform principiului simetriei actelor juridice, in lipsa unei dispozitii legale exprese, cine poate face o plangere poate sa o si retraga. Fata de cele de mai sus, minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, avand capacitate de exercitiu restransa, poate face si respectiv retrage o plangere numai cu incuviintarea prealabila a parintilor. Cum in cauza minorul de 17 ani a formulat si ulterior a retras plangerea, fara incuviintarea prealabila mentionata, hotararea pronuntata, cu incalcarea dispozitiilor legal invocate, este nelegala, fiind lovita de nulitate. d). Desfasurarea judecatii. O derogare de la procedura obisnuita, in materia infractorilor minori, se refera la modul in care trebuie sa se desfasoare judecata tocmai pentru ca acestia sa nu fie influentati de infractorii majori si pentru a se crea un cadru propice desfasurarii normale a personalitatii acestuia. Potrivit articolului 485 Codul de procedura penala, sedinta in care va avea loc judecata infractorului minor se va desfasura separat de celelalte sedinte. Sedinta nu este publica. La sedinta de judecata este limitata accesul la persoanele chemate la judecarea minorilor, aparatorii partilor si, daca este necesar si alte persoane, cu incuviintarea instantei de judecata. Cand minorul are sub 16 ani, daca instanta apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra acestuia, dupa ce il va asculta, poate dispune indepartarea lui din sedinta. Nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la judecarea in sedinta ce nu este publica, a infractorilor minori, nu este sanctionata cu nulitatea absoluta. Pentru a fi sanctionata aceasta incalcare, este necesar ca partea interesata sau procurorul sa dovedeasca vatamarea intereselor minorului (articolul 197, alineatul1, Codul de procedura penala) ori sa se constate ca, prin judecarea in sedinta publica, nu s-a putut afla adevarul si nu s-a putut solutiona cauza in mod just (articolul 197 alineatul 4, Codul de procedura penala). e). Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, cauzele se disjung si intr-o cauza se desfasoara procedura speciala pentru minori, iar in cealalta procedura obisnuita . Daca disjungerea nu este posibila, se poate desfasura judecata intregii cauze, cu indeplinirea urmatoarelor cerinte: - instanta se va compune din judecatorii din completele si sectiile specializate pentru minori; - pentru inculpatii minori se respecta dispozitii speciale (persoane citate, prezenta obligatorie a inculpatului minor, asistenta juridica obligatorie, referat de evaluare), iar pentru inculpatii majori se aplica procedura obisnuita. In acest caz, sedinta de judecata este publica, deoarece aceasta este o garantie a inculpatului major. f). Judecata in apel si in recurs in cauzele cu infractori minori se desfasoara dupa procedura speciala, aplicandu-se dispozitiile anterior analizate, care sunt de natura a ocroti infractorul minor. Aceste dispozitii sunt aplicabile daca, la data sesizarii instantei de apel sau de recurs, inculpatul era minor, chiar daca, in cursul judecatii apelului sau recursului a devenit major. Celelalte dispozitii privind judecata in apel sau in recurs se aplica potrivit procedurii obisnuite. §3. Punerea in executarea a hotararilor privind minorii. Procedura privind judecarea infractorilor minori cuprinde si dispozitii ce reglementeaza punerea in executare a hotararilor privitoare la ei, deoarece unele se pun in executare, chiar daca nu au ramas inca definitive si pentru ca sunt proprii numai acestor cauze. In acest capitol ne-am propus sa analizam procedura de executare a masurilor educative. a). Executarea mustrarii. In sistemul masurilor educative de ordin penal, aplicabile minorilor, mustrarea este inscrisa in articolul 102, Cod penal. Aplicarea masurii educative a mustrarii se aplica, pentru infractiuni usoare. Ea consta intr-o dojana, intr-o dezaprobare a faptei comise si, totodata, un avertisment, o atragere a atentiei ca, in viitor sa nu mai comita asemenea fapte, pentru ca, in caz contra se va lua o masura educativa mai severa sau chiar o pedeapsa. Faptul ca mustrarea se aplica de catre un judecator, deci de catre autoritatea judecatoreasca a statului, poate produce efecte salutare, mai ales in situatiile in care aceasta masura se face cu toata seriozitatea si solemnitatea. In articolul 487 Codul de procedura penala, sunt prevazute doua situatii de executare a acestei masuri: - cand minorul este prezent si atunci masura se executa de indata, in sedinta in care s-a facut pronuntarea; - cand minorul s-a sustras de la judecata sau, din orice alte motive, masura mustrarii nu poate fi executata imediat dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru care se dispune aducerea minorului. La acest termen se citeaza parintii ori, daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul. b). Punerea in executare a libertatii supravegheate. Potrivit articolului 103 Cod penal, masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe o durata de 1 an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Pe langa o serie de interdictii si activitati pe care minorul trebuie sa le presteze si care sunt stabilite de catre instanta, acestuia i se atrage atentia asupra consecintelor comportamentului sau. Acestea sunt motivele pentru care, punerea in executare a libertatii supravegheate se dispune chiar in sedinta in care a fost pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau al unitatii speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt prezente. Daca punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se va fixa un nou termen la care se va dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor carora li s-a incredintat supravegherea minorului, pentru a se pune in executare libertatea supravegheata. Potrivit articolului 103 alineatul 6, Cod penal, daca inaintrul termenului de un an minorul se sustrage de la supraveghere sau are alte purtari rele, ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca masura libertatii supravegheate si ia masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapte prevazuta de legea penala constituie infractiune, instanta va alege intre aplicarea masurii internarii sau aplicarea unei pedepse. Revocarea masurii libertatii supravegheate, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit o noua infractiune , precum si inlocuirea libertatii supravegheate se dispun de catre instanta care a luat aceasta masura (articolul 489 Codul de procedura penala). In situatia in care minorul a savarsit o infractiune in timpul temenului de incercare, revocarea acestei masuri si inlocuirea ei cu internarea intr-un centru de reeducare sau cu o pedeapsa se dispune de catre instanta care judeca infractiunea. c). Internarea intr-un institut medical-educativ. Aceasta masura educativa priveste o categorie aparte de minori, anume aceea care sunt bolnavi fizic sau psihic, care trebuie sa fie supusi unui tratament medical de specialitate si unui sistem adecvat de regim educativ. Acesti minori nu pot fi internati impreuna cu minorii sanatosi, deoarece, bolnavi fiind, trebuie internati separate in institutii si stabilimente spitalicesti. Masura este prevazuta in articolul 105 Codul penal. Ei nu pot fi lasati in libertate si au nevoie de un regim de supraveghere medicala si tratament medical. Bolile de care sufera infractorul minor pot fi boli fizice de diverse feluri (cardiace, circulatie, pulmonare, digestive, hepatice etc.) si de aici necesitatea internarii si supunerii unui regim medical privative de libertate. In cazul bolilor psihice de care poate suferi un infractor minor, acestea sunt tulburari psihopatice, dar mai ales bolile psihotice (paranoia, maniaco-depresive, schizofrenice etc.), care sunt mai periculoase si mai greu de stapanit, iar izolarea si internarea in spitale de boli nervoase este absolute necesara. In ceea ce priveste internarea si executarea propriu-zisa, acestea se decide de catre organele de cercetare penala si de catre instantele de judecata, emitandu-se actele procedurale necesare. Hotararile acestora vor fi puse in executare de catre organele sanitare, care vor indica unitatile sanitare care vor trata pe bolnavi. Acestea, la randul lor, vor informa instanta despre internarea bolnavului si despre efectuarea tratamentului medical si reeducativ. Cu privire la durata internarii intr-un institute medical-educativ, in lege se prevede ca masura internarii intr-un institut medicaleducativ se ia pe o durata nedeterminata (articolul 106 Cod penal), insa tot aici se mai prevede ca masura nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani a bolnavului. In lege se mai prevede ca, in situatia in care a disparut cauza care a impus luarea acestei masuri, ea poate fi ridicata (articolul 106 Cod penal). d) Excutarea masurii internarii intr-un centru de reeducare. In cazul in care celelalte masuri educative sunt neindestulatoare fata de minorul infractor, se ia masura educativa a internarii acestuia intr-un centru de reeducare ( articolul 104 Cod penal). In acest caz, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare, punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin organul de politie de la locul unde se afla minorul, prin trimiterea unei copii dupa hotarare, in baza careia organul de politie ia masuri pentru internarea minorului. La internare, copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare. Pentru a putea urmari minorul, centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii (articolul 490 Codul de procedura penala). Spre deosebire de executarea pedepsei privative de libertate, care se desfasoara intr-un penitenciar, masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare se executa in locuri speciale, centre de reeducare, care sunt institutii destinate reeducarii, formarii profesionale si completarii invataturii minorilor condamnati. Centrele de reeducare sunt incadrate cu personal de conducere special, cu personal didactic si educativ special, cu psihologi si educatori, pe langa personalul tehnico-administrativ, de paza si supraveghere. Internarea minorului intr-un centru de reeducare, in vederea executarii masurii educative, implica mai multe operatii, si anume: a) repatizarea, mai intai, la un anumit centru de reeducare din tara sin apoi, la una din scolile centrului, la una din formele de calificare profesionala, la una din grupele de reeducare; b) informarea minorului asupra datoriilor si drepturilor pe care le are in timpul executarii masurii educative. Avand in vedere ca centrul de reducare este un complex scolar, cu mai multe feluri de scoli (generale, profesionale), cu mai multe sectii (de zi, fara frecventa si serale), cu forme speciale (cursuri) de calificare profesionala, cu obligatii de munca in locuri diferite (ateliere de practica, munca in cadrul unor intreprinderi pe baza de contract), cu clase, forme si grupe adecvate de reeducare, minorul trebuie repartizat si cuprins intr-una din aceste scoli, forme si clase de activitate. Minorii fiind de diferite categorii (cu scoala generala completa, cu absolvirea numai a unor clase din scoala generala, cu scoala profesionala absolvita ori numai cu cateva clase absolvite etc.), minorii trebuie repartizati la scoli corespunzatoare. Ei sunt repartizati la scolile centrului de reeducare (scoala generala, scoala profesionala, cursuri de calificare etc.), in functie de nivelul de pregatire scolara, de pregatire profesionala, varsta, durata masurii educative aplicate si alte elemente. Minorul se incadreaza intr-o anumita clasa, in functie de varsta si de ultima clasa absolvita pana la internarea in centrul de reeducare. Clasele sunt formate din 15-20 elevi si fiecare clasa este condusa de un educator, fapt ce usureaza supravegherea si reeducarea minorilor. Potrivit reglementarilor din Decretul numarul 545 din 1972, minorul, la internarea lui in centrul de reeducare, trebuie sa fie informat asupra scopului si a rostului executarii masurii educative, asupra regimului si indatoririlor lui in scoala, asupra regulamentului de functionare, asupra regimului de ordine si disciplina, regimul de calificare profesionala, regimul de scoala si regimul de munca, precum si asupra drepturilor minorului in scoala. Nu sunt uitate nici masurile disciplinare aplicabile in caz de abateri in timpul executarii masurii educative. Centrul de reeducare are un regulament de ordine interioara, care cuprinde norme precise cu privire la ceea ce este permis si la ceea ce nu este permis, in conduita fiecarui minor. In plus, activitatile sunt bine precizate si ordonate: invatatura, calificarea profesionala, munca etc., prevazandu-se totodata si felul cum trebuie sa se organizeze si sa se desfasoare acestea. Pentru aceasta, centrul de reeducare intocmeste programe pentru desfasurarea activitatii minorilor prin care se stabilesc orele pentru invatamant, pentru practica in atelierele de calificare, pentru pregatirea lectiilor, pentru activitati administrativ-gospodaresti, activitati educative, culturale, sportive si timpul pentru recreere si somn. Multi infractori, chiar si multi dintre acestia minori, datorita imprejurarilor in care au crescut, nu au reusit sa termine scoala genearla ori o alta scoala inceputa. Unii infractori minori n-au reusit sa termine nici cele 4 clase elementare. In materie de executare a acestei masuri educative, problema scolarizarii capata o importanta deosebita. In centrul de reducare se organizeaza: scoli generale (cursuri de zi, cursuri serale si cursuri fara fracventa), scoli profesionale (cursuri de zi, serale si fara frecventa). In privinta continutului scolarizarii, al invatamantului din scolile centrului de reeducare, in lege se prevede ca acesta este acelasi cu al celorlalte scoli si cursuri din tara. Experienta arata ca un procent semnificativ de ridicat al infractorilor minori n-au o calificare profesionala si multi dintre ei nu au o pregatire in vederea obtinerii unei calificari. De aici si dificultatile acestora de a se incadra in munca si de a duce o viata ordonata. Formele calificarii profesionale a minorilor sunt mai multe si anume: a) Incadrarea intr-una din scolile profesionale ale centrului de reeducare. Pe langa scoli generale exista scoli profesionale profilate pe anumite feluri de specialitati (industriale, agricole, industria usoara, constructii etc.); minorii incadrati in aceste scoli, urmeaza cursuri dupa programe comune cu scolile profesionale din reteaua Ministerului invatamantului; in final, la terminarea acestor scoli, minorii primesc certificate de calificare intr-o anumita profesie sau meserie, pe care o pot exercita dupa liberarea definitiva. b) Incadrarea la unul din cursurile de calificare existente in centrul de reeducare; cursurile de calificare pot fi urmate de catre minorii care au cel putin 4 clase ale scolii generale si au depasit varsta de 16 ani. Cursurile de calificare, in raport cu scolile profesionale, sunt de durata mai scurta, iar latura teoretica este mai restransa, accentul punandu-se pe practica de calificare. La terminarea cursurilor de calificare, daca minorul si-a insusit intr-o masura suficienta acea calificare profesionala, el primeste actul de calificare. Obligatia de a munci este componenta importanta a executarii acestei masuri educative. Unul din scopurile acestei masuri educative este pregatirea pentru munca si a deprinderii de a munci. In primul rand, lectiile din scoala profesionala sau scoala generala sunt urmate de ore de practica in atelierele centrului de reeducare, ateliere destinate productiei si ridicarii calificarii profesionale a minorilor. In al doilea rand, munca mai poate fi organizata in cadrul cursurilor de calificare ale organizatiilor economice pe baza de contracte scrise ce se vor incheia intre acestea si centrele de reeducare. Exista si o alta categorie de minori, cei cu scolarizarea terminata si cu o profesie dobandita si cei care au varsta intre 17-18 ani. Acestia, daca sunt apti de munca trebuie sa indeplineasca, in principiu, obligatia de munca. Ei vor fi obligati, daca au o calificare, sa execute o munca calificata (tehnician, tamplar etc.). Minorii vor fi repartizati in locuri de munca nevatamatoare si in locuri unde se pot lua toate masurile pentru protectia muncii. Un aspect important al regimului de munca al minorului in executarea masurii educative este dreptul la retribuirea muncii. O alta componenta caracteristica a regimului de executare priveste educarea sau reeducarea minorilor, componenta a carei impotanta reiese si din faptul ca este amanuntit reglementata in lege. Educarea si reeducarea inseamna, indeosebi, formarea unor deprinderi si trasaturi de caracter si de atitudini sociale, pe care, la randul lor, se grefeaza buna conduita si incadrarea in societate. Prin educare si reeducare se dezvolta trasaturi de caracter, cum sunt: cinstea, respectul fata de alti oameni, deprinderea de a munci, respectul fata de munca si fata de bunurile altuia sau cele publice, respectul fata de normele de conduita sociala si morala. Desi vorbim de educarea minorilor, in realitate este vorba mai mult de reeducarea acestora in sensul ca, o buna perioada de timp, educarea acestora a lipsit sau a fost gresita. Actiunea si intregul proces de reeducare implica existenta unei premise principale, anume cunoasterea psihica a minorului. La repartizarea in centrul de reeducare, minorul este insotit de o fisa psihologica si pedagogica. Aceasta insa trebui completata mereu, altfel cunoasterea minorului este partiala si fragmentara. Regimul de executare a acestor masuri educative este reglementat de lege, existand, dispozitii cu privire la pozitia juridica a minorilor in aceasta scoala, adica privitoare la obligatiile si drepturile minorilor. Bineinteles, este vorba de indatoririle si drepturile lor pe timpul executarii masurii educative si ele privesc aspecte de comportare legate de situatia de subiecti care executa o sanctiune de drept penal. Apar ca fiind indatoriri ale minorilor: -cunosterea si respectarea regulilor de ordine interioara; participarea cu regularitate la cursuri si la activitatea practica care este o indatorire principala, fiinca ea vizeaza continutul principal al masurii educative, specificul ei, adica invatatura, calificarea profesionala, practica de calificare si executarea muncii pe care este tinut sa o depuna in centrul de reeducare; -insusirea temeinica a cunostintelor ce i se predau in scolile generale ori profesionale (la cursuri de zi ori fara frecventa) si in cadrul orelor de practica din aceste scoli, la cursurile de calificare si la practica de calificare, precum si in cadrul diferitelor forme de munca, minorul fiind obligat sa respecte programul de activitate privind toate aceste activitati; - sa pastreze cu grija bunurile proprietate publica adica atat cele ale centrului de reeducare cat si cele de la locul de munca; sa participe la actiunile initiate si organizate de centrul de reeducare de catre responsabilii de la locul de munca si de catre alte persoane care au sarcini in acest scop. Un alt mijloc important de influentare in bine il constuituie drepturile acordate acestora pe parcursul executarii acestei masuri educative. Minorii au urmatoarele drepturi: de a primi corespondenta, pachete cu alimente si imbracaminte, bani si orice alte bunuri care nu dauneaza dezvoltarii fizice si morale; de a primi vizite din partea membrilor familiei si a altor persoane, aceste drepturi exprimand idee pastrarii legaturii dintre minor si familie; minorii au dreptul la hrana, echipament si alte mijloace de existanta. Executarea sanctiunii internarii intr-un centru de reeducare implica ordine si disciplina, o respectare riguroasa a obligatiilor impuse minorilor si o netolerare a incalcarii acestora. Numai intr-un asemenea climat este posibila corectarea si reeducarea minorilor. Concesiile in aceasta materie sunt daunatoare realizarii scopului urmarit printr-o asemenea masura educativa, acela de remodelare si resocializare a condamnatului. Aceasta seriozitate si rigurozitate, pentru a produce efectele dorite, trebuie imbinata cu omenie si dreptate din partea acelora care supravegheaza aplicarea acestor sanctiuni. Ca si intr-un proces normal de educare, unde se acorda premii ca rasplata a meritelor si faptelor bune, tot asa si intr-un proces de reeducare a minorilor condamnati si obligati sa execute o sanctiune educativa este necesar sa se recompenseze buna conduita si faptele de merit. Faptele care atrag aplicarea de recompense sunt variate si multiple. Dintre acestea enumeram: - fapte de buna purtare, cum sunt cele de respect fata de profesori, educatori, specialisti, personal de administrare si supraveghere, fapte de ajutorare a colegilor si a altor persoane din unitate; -rezultate bune la invatatura; -staruinta in munca; -deprinderea unei meserii, exprimata in invatarea unei meserii, fie de catre cel ce nu a avut o meserie, fie de catre cel ce invata o noua meserie; -receptivitate la masurile de reeducare, exprimata prin rezultate bune in conduita si comportament; -fapte deosebit de positive sunt faptele de merit, ca de exemplu, actul de salvare a unui minor de la un pericol grav. Ca si recompensa pentru faptele de buna purtare savarsite, minorul poate fi rasplatit acordandu-i-se una dintre urmatoarele recompense: -evidentierea in fata colectivului de minori sau a consiliului profesoral, prin citarea minorului si aratarea lui in fata colectivului ori a consiliului, succesele la invatatura, disciplina in munca; -incredintarea unor sarcini de raspundere in cadrul grupului de minori, de pilda, incredintarea supravegherii unui grup de minori la orele de pregatire a lectiilor ori incredintarea sarcinii de conducere a colectivului de colegi la o actiune culturala; -acordarea de premii pentru rezultate bune la invatatura, indeosebi minorilor care in mod evident, sunt deosebit de silitori la invatatura, de asemenea, tot o recompensa stimulatoare este trimiterea minorului sau a unui grup de minori in tabere ori invoirea iesirii duminica sau in zilele de sarbatori legale, in localitatea in care centrul de reeducare isi are sediul; -o alta recompensa existenta este invoirea de a merge in familie pe timpul vacantelor scolare, daca familia ofera conditii corespunzatoare, recompensa deosebit de stimulatoare prin prisma faptului ca, prin contactul cu familia, minorul isi poate mari posibilitatea de reintegrare sociala. In executarea masurii internarii intr-un centru de reeducare pot intervene schimbari. Potrivit articolului 491 Codul de procedura penala, se poate pronunta liberarea minorului (articolul 107 Cod penal), revocarea liberarii (articolul 108 Cod penal), precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare (articolul 106 Cod penal). Aceste schimbari pot fi dispuse din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau de tribunalul care a judecat minorul in prima instanta. In privinta liberarii minorului, conducerea centrului de reeducare joaca un rol important, prin prisma faptului ca este obligata sa cunoasca situatia fiecarui minor internat. Prin cunoastere se intelege felul cum se desfasoara scolarizarea si reeducarea minorului. Conducerea tine de asemenea si evidenta duratei internarii si termenele terminarii executarii pedepsei. In aceste sens, conducerea Centrului de reeducare va lua masuri pentru ca situatia fiecarui elev sa fie analizata de catre Consiliul profesoral la sfarsitului fiecarui an scolar, precum si inainte de implinirea varstei de 18 ani. O asemenea analiza este importanta nu numai cu privire la progresul sau lipsa progresului, ci si cu privire la data terminarii executarii masurii si a datei liberarii minorului. Astfel, daca el da dovezi ca s-a indreptat, daca sunt indeplinite toate conditiile legale, poate fi propus pentru incetarea conditionata a executarii masurii. Pentru a se acorda incetarea conditionata a executarii acestei masuri legea cere ca minorul sa fi executat cel putin un an din masura internarii intr-un centru de reeducare si a dat dovezi temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale (articolul 107 Cod penal). In situatia in care minorul a savarsit o noua infractiune, in timp ce se afla intr-un centru de reeducare, se revoca masura liberarii minorului (articolul 108 alineatul 2, Cod penal), masura ce se dispune ce instanta competenta sa judece acea infractiune. Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii se poate dispune in cazurile si in conditiile prevazute de articolele 453 si 455 Codul de procedura penala. Terminarea executarii masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare se face dupa aceleasi reguli juridice ca si terminarea executarii pedepsei inchisorii, in sensul ca ia sfarsit la data implinirii duratei pentru care s-a dispus masura educativa sau la o data inainte de implinirea termenului, in cazul in care s-a acordat incetarea conditionata a executarii si aceasta nu a fost revocata. Cu toate acestea, terminarea executarii masurii educative se face in modalitati si termene ce prezinta unele particularitati. Acestea sunt determinate de faptul ca masura este aplicata minorilor (14-18 ani), iar la implinirea varstei majoratului (18 ani) devin susceptibili de alte masuri, chiar daca isi continua executarea in centrul de reeducare. O alta situatie deosebita este cauzata de faptul ca unii minori urmeaza anumite scoli (generala, profesionala, cursuri de calificare), care au o anumita durata, iar terminarea executarii masurii educative trebuie sa se adapteze, in masura in care este posibil, si acestor termene. Liberarea si reintegrarea sociala a minorului nu se reduc la simpla propunere si efectuare a liberarii si reintegrarii sociale a acestuia, dimpotriva, sunt necesare unele acte de pregatire si de procedura. Astfel, cu 45 de zile inainte de liberarea minorului, centrul de reeducare va comunica directiei judetene pentru probleme de munca si ocrotire sociala, in raza teritoriala unde minorul urmeaza a se stabili: data la care minorul va parasi Centrul de reeducare, localitatea unde se va stabili, varsta, calificarea profesionala obtinuta, precum si alte date necesare, comunicari ce au rolul de a sprijini minorul in gasirea unui loc de munca corespunzator. In decretul privind executarea masurilor educative (Decretul 545 din 1972) sunt inscrise si alte dispozitii privind liberarea si reintegrarea sociala a minorilor, unele dintre acestea avand caracter de asistenta postpenala, care exprima grija statului pentru aceasta categorie sociala si preocuparea pentru reincadrarea lor sociala (spre exemplu, Centrul de reeducare achita costul transportului pana la domiciliul sau locul de munca, precum si hrana pe durata calatoriei) Grija statului pentru minorii liberati nu se termina insa in momentul liberarii, ea continuand si dupa acest moment.. Organele de ocrotire sociala ale primariei vor urmari timp de 2 ani de la liberare modul cum minorii liberati se reintegreaza in munca, in familie si in societate, putand solicita, ajutorul organelor specializate in ocrotirea sociala.(articolul 19 din acelasi decret). In acelasi decret se prevede si acordarea unui ajutor special pentru minorii care, la liberare, urmau cursurile de zi la licee ori cursuri in institute de invatamant superior (echipament, cu conditia de a lua note de trecere si promovare a examenelor; ajutor, intretinere, cazare, rechizite, cursuri si alte materii didactice necesare, in conditiile legii). `





Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal,Editia a II-a, Bucuresti, Hamangiu, 2008, p.991

Daniela Brita, Procuror, Sectia Resurse umane si documentare, Parchetul de pa langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Jurisprudenta privind incalcarea drepturilor minorilor infractori si victime, Cauze solutionate in anii 2005-2006, www.mpublic.ro

Tribunalul pentru minori si familie Brasov

Tribunalul pentru minori si familie Brasov

A se vedea incheierea nr. 50/R/MF din 16 iunie 2006, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, Sectia pentru minori si familie

Adrian Stefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editia a II-a, All Beck, Bucuresti, 2003, p. 601

Ibidem

Daniela Brita, Procuror, Sectia Resurse umane si documentare, Parchetul de pa langa Inalta Curte de Casatie si 2005-2006, www.mpublic.ro Justitie, Jurisprudenta privind incalcarea drepturilor minorilor infractori si victime, Cauze solutionate in anii



A se vedea s.p. nr. 1058 din 3 iulie 2006, pronuntats de Judecatoria Alba Iulia

A se vedea d.p. nr. 251/A din 4 septembrie 2006, pronuntata de Tribunalul Alba

A se vedea s.p. nr. 119 din 17 ianuarie 2006, pronuntats de Judecatoria Sectorului 2

A se vedea d.p. nr. 541 din 27 februarie 2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala

Ion Oancea, Drept executional penal, All Educational S.A., Bucuresti, 1998, p. 292

Ion Oancea, Drept executional penal, All Educational S.A., Bucuresti, 1998, p.298







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.