Raportul juridic civil - Notiune, caractere si structura

Raportul juridic civil - Notiune, caractere si structura

Raportul juridic civil este o specie de raport (social) (Belein).

Raportul juridic civil este o relatie sociala - patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil. Daca orice raport juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic civil.

O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme ce intra in continutul dreptului civil.

Caractere

a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece toate raporturile juridice se stabilesc intre oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca persoane juridice. Chiar daca legea vorbeste despre regimul juridic al bunurilor in realitate se are in vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau lucruri (Nicolae Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii facultatilor de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48);

b) Raportul juridic civil are caracter volitional. Se poate vorbi de un caracter dublu volitional (doctrine). Pe langa vointa exprimata de legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil dupa cum suntem in prezenta unui act bilateral sau unilateral);

c) Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor. Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un caracter propriu raportului juridic civil. Aceasta se exprima in nesubordonarea unei parti fata de cealalta.

Elementele de structura ale raportului juridic civil

Raportul juridic cuprinde in structura sa trei elemente: partile, continutul si obiectul.

1. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice care sunt titulare de drepturi si obligatii civile;

2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le au partile;

3. Obiectul raportului juridic civil consta in conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile.

Aceste elemente trebuie sa fie intrunite cumulativ.

Partile raportului juridic - notiuni generale

Persoana fizica este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile.

Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.

Aceste expresii de persoana fizica si persoana juridica sunt folosite de legea de baza in materia subiectelor de drept civil, care este Decretul 31/1954 ( privind persoanele fizice ti persoanele juridice)

Rezulta ca exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:

- persoanele fizice;

- persoanele juridice expresie echivalenta cu persoanele morale.

In categoria persoanelor fizice se pot deosebi urmatoarele subcategorii:

- minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu;

- minorii intre 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa;

- majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exercitiu deplina.

Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi impartite in:

- PF de cetatenie romana;

- PF de cetatenie straina; aici includem si:

- PF fara cetatenie – apatrizii;

- PF cu cetatenie dubla - din care nici una nu este romana.

In categoria persoanelor juridice, deosebim:

- PJ particulari sau private;

- PJ cooperatiste sau obstesti;

- PJ mixte;

- PJ de stat.

Dupa criteriul nationaliattii, deosebim:

- PJ de nationalitate romana (in principiu, cu sediul in Romania)

- PJ de alta nationalitate, straina.

Pluralitatea de subiecte

Raportul juridic civil de regula ce se stabileste intre doua persoane (raport juridic simplu), care presupune determinarea subiectelor raportului juridic civil. Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se realizeaza diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au in continutul lor:

- drepturi absolute ori

- drepturi relative.

In primul caz (al dreptului absolut), dupa cum vom vedea intr-un capitol ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil (Belein).

In al doilea caz este determinat atat subiectul activ (numit creditor), cat si subiectul pasiv (debitorul) (ex. raportului juridic nascut din contractul de vanzare-cumparare cele doua parti sunt determinate: vanzatorul si cumparatorul. Exista insa cazuri in care raportul juridic civil este stabilit intre mai multe persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In acest caz deosebim:

- pluralitate activa - mai multi creditori;

- pluralitate pasiva - mai multi debitori;

- pluralitate mixta - mai multi creditori si mai multi debitori.

Capacitatea civila a persoanelor

Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea in dreptul civil (Belein).

In structura capacitatii civile intra doua elemente:

- capacitatea de folosinta;

- capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a PF este aptitudinea, generala si abstracta, a omului, de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin.2 din D.nr.31/2954). Inceputul si sfarsitul acestei capacitati sunt stabilite, de art.7 din D.31/1954: Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei sti inceteaza odata cu moartea acesteia

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile (art.5 alin.3 D.31/1954).

Capacitatea civila a persoanelor juridice

Capacitatea de folosinta a PJ este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.

Capacitatea de exercitiu a PJ este o aptitudine a sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Continutul raportului juridic civil

Dupa cum am aratat, continutul raportului juridic civil este alcatuit din:

- drepturi subiective civile;

- obligatii civile.

Drepturile subiective civile formeaza latura activa, iar obligatiile civile formeaza latura pasiva a raportului juridic civil. Oricarui drept subiecti civil ii corespunde o anumita obligatie civila.

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau PJ - in virtutea careia aceasta poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, in caz de nevoie.  

Clasificarea drepturilor subiective civile

Criterii de clasificare:

- in functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt:          

- relative.

- in functie de natura continutului lor:    

- patrimoniale;

- nepatrimoniale.

- dupa corelatia dintre ele:

- principale;

- accesorii.

- in functie de gradul de certitudine conferit titularilor:

- pure si simple;

- afectate de modalitati.

Drepturile subiective civile

- absolute si

- relative.

Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein).

Sunt absolute            

- drepturile personale nepatrimoniale;       

- drepturile reale.

Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein). Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.

Caracteristicile dreptului absolut

- titularul dreptului absolut este cunoscut;

- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept civil;

- dreptului absolut ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere;

- este opozabil era omnes - tuturor persoanelor;

- sunt prevazute de lege, limitate.

Caracteristicile dreptului relativ

- sunt cunoscute atat titularul dreptului, cat si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv);

ii corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face in lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat);

- este opozabil numai subiectului pasiv determinat;

- sunt nelimitate ca numar.

Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale

Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, precuniar.

Sunt - drepturile reale;

- drepturile de creanta.

Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut banesc.

Clasificare

Dreptul real - jus in re - este acel drept in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva;

Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept in temeiul caruia subiectul activ - creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Asemanarile dintre cele doua drepturi

- sunt patrimoniale;

- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active.

Deosebiri

a) sub aspectul subiectului pasiv:

- in cazul dreptului real - nu este cunoscut;

- in cazul dreptului de creanta - este cunoscut.

b) sub aspectul continutului obligatiei correlative:

- in cazul dreptului real ii corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere;

- in cazul dreptului de creanta ii corespunde obligatia :

- de a da;

- de a face;

- de a nu face.

- ca numar - drepturile reale sunt limitate;

- drepturile de creante sunt nelimitate.

- numai dreptul real are prerogative:

a) urmaririi - consta in posibilitatea titularului de drept real (ex. creditor ipotecar) de a urmari bunul in mainile oricui s-ar gasi;

b) a preferintei - consta in posibilitatea titularului dreptului real de a-si realiza dreptul sau, cu intaietate, preferinta

Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale

1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la viata, la sanatate, onoare, reputatie etc;

2. Drepturi care privesc identificarea persoanei

- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila;

- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.

3. Drepturi decurgind din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.

Drepturile subiective civile principale si accesorii

Este principal dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzind de vreun alt drept;

Este accesoriu dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol principal.

Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.

Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.

Drepturile reale principale sunt:

1. Dreptul de proprietate

a) dreptul de proprietate publica ce este al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniu public;

b) dreptul de proprietate privata in toate formele sale:

- dreptul de proprietate privata PF;

- dreptul de proprietate privata PJ de stat.

(ca ex. RA si SC cu adaos unic statul Roman potrivit 45/90);

- dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti potrivit L.66/90 si 109/1996;

- dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90 republicata);

- dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile comerciale cu participare

straina in Romania (art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997

combinat cu art.65 din L.31/90);

- dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra

bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998).

2. Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata: dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitatie;

3. Dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice (ca dreptul real corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale - L.213/1998 art.12).

4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenuri atribuite de stat - prin efectul L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere in drept de proprietate privata ( art.36);

5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara activitati de binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau privata de stat ori a unitailor adminstrativ-teritoriale (art.17 din L.213/1998);

6. dreptul de folosinta, conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra unor bunuri proprietate de stat;

7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte PJ annexe;

8. dreptul de concesiune, reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991 (art.17 al.3 si art.26 al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Drepturile reale accesorii sunt:

1. dreptul de ipoteca

- drept de garantie reala imobiliara;

2. dreptul de gaj

- drept de garantie reala mobiliara;

3. privilegiile;

4. dreptul de retentie.

Aceste drepturi reale accesorii presupun ca drept principal un drept de creanta.

Drepturi subiective civile

- pure si simple;

- afectate de modalitati.

Dreptul civil pur si simplu confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo imprejurare viitoare - el poate fi exercitat imediat dupa nasterea lui, neconditionat (Belein);

Dreptul civil afectat de modalitati este dreptul civil a carui existenta sau exercitare depinde de o imprejurare viitoare, certa ori incerta.

Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina.

Obligatia civila

Obligatia civila este indatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care poate fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.

Obligatia civila are trei sensuri:

1. Indatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva;

2. Raport obligatoriu;

3. O obligatie - inscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).

Clasificarea obligatiilor civile

In functie de obiectul lor, se fac trei subclasificari:

a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva;

b) pozitiva si negativa;

c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace).

Dupa opozabilitatea lor, obligatiile se impart in:

1) obisnuite (opozabile numai intre parti

2) opozabile tertilor (scriptae in rem);

3) reale (propter rem).

In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:

- obligatia civila perfecta;

- obligatia civila imperfecta (naturala).

Obligatiile de a da, a face si a nu face

- de a da = este indatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut in patrimoniul cumparatorului);

- de a face = este indatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un lucru;

- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanta).

- corelativa unui drept absolut = este indatorirea de a nu face nimic de natura a

aduce atingere acelui drept;

- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca daca

debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.

Obligatii civile pozitive si negative

Sunt pozitive obligatiile de a da si a face

Este negativa obligatia de a nu face ceva.

Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta

Este de rezultat obligatia care consta in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului lucrul vandut);

Este de diligenta (mijloace) obligatia ce consta in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient).

Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale

Obligatia obisnuita este opozabila intre parti ca si dreptul de creanta. Majoritatea a obligatiilor civile sunt de acest fel.

Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strans legata de un bun, astfel incat creditorul nu-si poate realiza dreptul sau decat cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el de indeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (ex.cumparaatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare).

Obligatia reala (propter rem), este indatorirea ce revine, potrivit legii, detinatorului unui bun, in considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex.   obligatia detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).

Obligatiii civile perfecte si imperfecte

Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.

Obligatia perfecta este acea obligatie civila a carei executare este asigurata in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie, obtinindu-se un titlu executor pentru a fi pusa in executare silita.

Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita si. odata executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei; aceasta obligatie se mai numeste si naturala.

Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta (obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si intretine parintii bolnavi).