Populatia celulara cea mai numeroasa in epiteliul stratificat pavimentos este cheratinocitul (fig.89).

Fig. 89 Epidermul, schema

In epiderm linia celulara care duce la diferentierea cheratinocitelor formeaza cinci straturi celulare:

1. stratul bazal (germinativ sau Malpighi) este situat pe membrana bazala cu grade diferite de ondulare, dupa regiunea corpului. Membrana bazala formeaza creste papilare, in care patrunde tesutul conjunctiv din derm sub forma de papile dermice. Pe suprafata degetelor crestele papilare formeaza desene caracteristice fiecarui individ, care prin imprimare pe un suport moale dau amprentele digitare

Stratul bazal este format in principal din doua tipuri celulare, care se diferentiaza greu in microscopia optica: celulele "steam" care se divid activ si celulele care se vor diferentia in cheratinocite.

In structura stratului bazal se dispun si alte tipuri celulare. Melanocitele sunt celule mari cu corpul situat in stratul bazal si prelungirile printre celulele celorlalte straturi epiteliale. Produc melanina pe care o cedeaza sub forma unor vezicule numite melanozomi celulelor epidermice din alte straturi. Prin bronzare marirea cantitatii de pigment din piele, corpul apara AND-ul de actiunea distructiva a razelor ultraviolete.

Melanocitele sunt celule mari, cu origine neuroectodermicacare in timpul dezvoltarii au migrat in stratul bazal al epidermei. Culoarea pielii este datorata actiunii a trei factori: culoarea mostenita a pielii este galbuie datorita pigmentilor carotenoizi din grasimea subcutanata; concentratia si starea de oxigenare a hemoglobinei, cat si prezenta unor alti pigmenti, cum ar fi pigmentii bilari, prezenti in sange; prezenta melaninei, a carei cantitate variaza de la un individ la altul, de la o rasa la alta.

Celulele Merkel au legaturi cu terminatiile nervoase libere si apartin sistemului APUD (amino precursor uptake and decarboxilation). Sunt greu detectabile in microscopia optica.

2. stratul spinos este format din celule mari poliedrice. Celulele adera prin numerosi desmozomi, la care legaturile cu tonofibrilele citoplasmatice devin vizibile prin contractia citoplasmei in timpul fixarii. Aceasta face ca celulele sa prezinte marginal numerosi spinisori, de unde si numele stratului de strat spinos. In stratul spinos se gasesc si alte tipuri celulare. Celulele Langerhans provin din maduva rosie si sunt celule ale sistemului imun cu rol in detectarea antigenilor straini.

3.stratul granular este format din celule alungite cu numeroase granulatii de cheratohialina intens bazofile care mascheaza tonofilamentele.

Cheratinizarea celulelor epiteliale se poate explica prin unirea elementelor granulare cu fibrilele celulare. In celulele stratului granular se secreta si glicoproteine care vor servi ca substanta cement intercelulara, principalul element impermeabil din epiderm si ca loc de pastrare a substantelor grase. Celulele externe ale stratului celular se gasesc in faza de moarte celulara apoptotica, datorata degradarii celulare prin actiunea radicalilor liberi si ruperea lizozomilor.

4.stratul lucid se poate observa numai in zonele in care pielea este foarte groasa (talpa piciorului). Acest strat este format din cateva randuri de celule clare, eozinofile, puternic aplatizate, anucleate care contin eleidina.

5.stratul cornos este format din cateva randuri de celule latite, anucleate pline cu cheratina. Spre suprafata epidermului celulele isi pierd legaturile desmozomale si se desprind in grupe (solzi). Dezvoltarea celulelor in acest strat reprezinta programul genetic al celulei, adaptat la conditiile de hrana pe care le au.

Structura dermului

Dermul este format din tesut conjunctiv structurat in doua zone:

1. dermul papilar imediat sub epiderm format din tesut conjunctiv lax. Membrana bazala a epiteliului este cutata sau foarte cutata. Tesutul conjunctiv patrunde in cutele membranei bazale si formeaza papilele dermice. In aceasta zona dermul se numeste derm papilar.

2. dermul profund este format din tesut conjunctiv dens, bogat in vase de sange si terminatii ale fibrelor nervoase din nervii periferici.

Terminatiile nervoase din piele sunt de mai multe tipuri libere si incapsulate.

Amprentele digitale reprezinta impresiuni ale pielii de pe suprafata degetelor, a mainii sau labii piciorului. Ele sunt caracteristice fiecarui om si reprezinta exteriorizarea crestelor papilare din derm.

Amprentele digitale se obtin prin apasarea suprafetelor moi (ex. plastelina) sau a hartiei, fie prin urma lasata in mod natural de glandele sebacee sau dupa ce pe suprafata de amprentat s-a depus un pigment (ex. cerneala). Se folosesc identificarea persoanelor.

Pielea are variatii de structura in functie de regiunea corpului considerata. Principalele diferente constau in grosimea epidermei, marimea densitatea sau starea de activitate a foliculilor pilosi, natura si densitatea glandelor sudoripare si a receptorilor senzitivi.

Astfel pielea scalpului este robusta, datorita unui derm bogat in fibre de colagen si a numerosilor foliculi pilosi. Pielea axilelor si a regiunii pubiene contine putini foliculi pilosi, orientai oblic si curbati, glandele sudoripare apocrine sunt abundente.

Vascularizatia pielii trebuie sa satisfaca unele cerinte ale functionarii organului ca: nutritia pielii si a apendicilor, aflux crescut de singe din perioadele calde si scaderea cantitatii de sange cand temperatura este scazuta, toate acestea cu mentinerea capacitatii de nutrire.

Arterele sunt localizate in profunzime, sub derm, de unde dau ramuri care urca spre straturile superioare si formeaza doua plexuri de vase care anastomozeaza. Plexul mai profund este situat la jonctiunea dermului cu straul subiacent si se numeste plex cutanat. Al doilea plex este situat mai superficial, sub papilele dermice si se numeste plex capilar. Ramuri din plexul cutanat se indreapta spre tesutul gras subdermic, glandele sebacee si sudoripare, foliculii pilosi etc. Plexul papilar alimenteaza regiunea superioara a dermului. Circulatia venoasa a pielii este asigurata de vase dispuse dupa modelul arterelor. Numeroase sunturi asigura comunicarea directa arterio-venoasa.

Inervarea pielii este asigurata de terminatii libere si incapsulate (fig.90 ).

corpusculi Meissner

corpusculi Pacini

corpusculi Krause

corpusculi Ruffini

corpusculi Mazzoni

corpusculi Merckel

terminatii nervoase libere

terminatii nervoase libere fir par

Fig.90 Pielea si terminatiile nervoase, schema din DeMyer W., 1988

Terminatiile nervoase libere patrund in epiderma, pierd teaca de mielina si se termina in stratul granular. Ele functioneaza ca receptori cutanati pentru temperatura, presiune, intindere, durere.

Corpusculii Meissner sunt mecanoreceptori in legatura cu atingerile usoare. Sunt raspanditi in toata pielea dar concentrati mai ales pe varfurile degetelor, palme, talpa piciorului, buze, limba, fata si pielea din jurul organelor genitale. In structura pielii sunt dispusi in papilele dermice.

Sunt terminatii nervoase nemielinizate, incapsulate, formate din mai multe celule de sustinere aplatizate, dispuse orizontal, intre care se dispun terminatiile nervoase.

Terminatiile nervoase Merkel (receptorii discoidali Merkel sau complexul celula-neurit Merkel), sunt mecanoreceptori din piele, care culeg informatii legate de stimuli de presiune. Sunt formati din terminatii nervoase dilatate in contact strans cu o celula Merkel.

Corpusculii Ruffini mecanoreceptori legati de senzatia de intindere a pielii, sunt situati in regiunile dermice glabre si subcutanat. Terminatiile nervoase sunt spiralate si prinse intr-o teaca conjunctiva.

Corpusculii Pacini sunt mecanoreceptori responsabili de receptionarea stimulilor de presiune putenica si vibratii cu frecventa inalta. Se gasesc in tesutul subcutanat profund, mezenter, langa articulatii, etc..Au forma ovala, fibra nervoasa nemielinizata dispusa central, intr-o substanta fluida, inconjurata de 20-60 lamele concentrice formate din celule Schwann modificate, intre care se gaseste o pelicula de fluid.

Corpusculii Krause (corpusculii bulbosi) receptioneaza vibratiile cu frecventa joasa. Se dispun in conjunctiva ochiului, buze, limba, penis, clitoris, membrana sinoviala din articulatiile degetelor, etc.. Sunt formatiuni putin voluminoase, alcatuite din capetele unui axon, spiralate sau dilatate, dispuse intr-o masa de substanta semifluida si acoperita de tesutul conjunctiv al fibrei nervoase.

Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt responsabili de receptionarea vibratiilor, sunt dispusi in pielea degetelor, cu structura lamelara asemanatoare corpusculilor Vatter Pacini dar ceva mai mici.

Anexele pielii

Glandele sudoripare sunt de doua tipuri ecrine si apocrine (fig.91).

	glande apocrine tesut conjunctiv		celule mioepiteliale

b

a

canal

glanda merocrina sectiune

glanda apocrina sectiune

glande merocrine tesut conjunctiv

Fig.91 Glande sudoripare apocrine (a), merocrine(b)

Glandele ecrine sunt raspandite pe toata suprafata corpului. Epiteliul glandelor sudoripare ecrine este format din celule cu citoplasma clara, de forma piramidala, dispuse pe o membrana bazala groasa. Aceste celule pompeaza sodiul in lumen urmat de difuzia apei. Al doilea tip celular are citoplasma intunecata cu trasaturi ultrastructurale proprii celulelor secretoare de proteine, aceste celule secreta glicoproteine.

Intre membrana bazala si celulele epiteliului se observa celule mioepiteliale.

Glandele apocrine sunt raspandite in axile. Epiteliul glandelor sudoripare apocrine este format din celule aproape cubice cu citoplasma eozinofila. Pe pielea fara par glandele sudoripare se deschid direct la suprafata pielii, la pielea cu par glandele sudoripare se deschid in bulbul pilos. Cele mai multe glande sudoripare se gasesc in regiunea de trecere dintre zonele tegumentului cu par si cea fara par .

Glandele sebacee sunt anexe ale firului de par si secreta un produs grasos care se distribuie pe suprafata firului de par si diminueaza frecarea . Epiteliul glandelor sebacee este format dintr-un rand de celule mari dispuse pe membrana bazala. Pe masura departarii de membrana bazala celulele se incarca de un produs de secretie, presiunea coloid osmotica creste, celulele se distrug si rezulta sebuumul, produsul de secretie al glandei.