Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » biologie
Bazele biologiei animale: FILUM CHORDATA

Bazele biologiei animale: FILUM CHORDATA


FILUM CHORDATA

(l. chorda = notocord)

Cordatele sunt animale triploblastice, celomate, din grupul deuterostomienilor, care au corpul sustinut de un schelet axial numit notocord sau coarda dorsala. Cu cateva exceptii, cordatele sunt animale active, cu simetrie bilaterala, ce au corpul diferentiat longitudinal in cap, trunchi si coada. Sunt bine reprezentate in habitatele marine, salmastre, de apa dulce si terestre, de la Ecuator pana la mari latitudini nordice si sudice.

Caracterele de baza ale cordatelor sunt:



prezenta notocordului, care este o piesa scheletica de forma unei baghete elastice, situata dorsal fata de tubul digestiv si ventral fata de cordonul nervos. Acesta apare in embriogeneza la toate cordatele, se pastreaza la adult numai la cordatele inferioare, iar la majoritatea vertebratelor este inlocuit de coloana vertebrala.

organizarea sistemul nervos sub forma de cordon (tub) nervos, care se dezvolta in partea dorsala a corpului, deasupra notocordului. Tubul nervos prezinta o cavitate interna numita neurocel.

existenta fantelor faringiene (branhiale) la nivelul peretilor laterali ai faringelui. Acestea sunt prezente toata viata la urocordate si cefalocordate si se schiteaza in dezvoltarea embrionara a vertebratelor. La vertebratele inferioare acvatice (pesti si larvele amfibienilor) peretii fantelor faringiene evolueaza in branhii.

Filumul Chordata cuprinde 3 subfilumuri: Urochordata (Tunicata), Cephalochordata (Acraniata) si Vertebrata (Craniata) Urocordatele si cefalocordatele prezinta o serie de caractere comune, de aceea sunt considerate ca alcatuind grupul Protochordata.

SUBFILUM UROCHORDATA  (TUNICATA)

(gr. oura = coada; l. chorda = notocord)

Urocordatele sunt animale exclusiv marine, solitare sau coloniale, sesile sau liber inotatoare. Se intalnesc la adancimi diferite, in general in zona de coasta a marilor calde si temperate, dar si in unele mari reci.

In ciclul de viata al urocordatelor se intalneste stadiul de larva si de adult. Majoritatea adultilor sunt sesili, fiind fixati de substrat prin simpla adeziune sau prin structuri speciale numite stoloni, in timp ce larvele sunt liber inotatoare, planctonice. Exista si adulti liber inotatori, pelagici.

Dovada ca urocordatele sunt cordate este furnizata de stadiul larvar, care prezinta fante faringiene, cordon nervos dorsal si notocord, situat in regiunea cozii (de aici numele de Urochordata). Coada musculoasa, postanala a larvei este pierduta in cursul metamorfozei, de aceea adultii nu prezinta notocord.

Adultii urocordatelor au corpul in forma de sac, de butoias sau de ghinda si acoperit de un invelis semitransparent numit tunica (de aici numele de Tunicata). Aceasta adera mai mult sau mai putin strans la corp si lasa doua deschideri - sifonul bucal, prin care intra apa si sifonul cloacal, prin care iese apa din corp. Pozitia celor doua sifoane este diferita in functie de modul de viata al adultului: la speciile sesile sunt situate alaturat, la partea anterioara a corpului, iar la cele pelagice sunt situate la extremitatile animalului.

Sistemul nervos al adultului este ganglionar, fiind reprezentat printr-un ganglion cerebroid situat dorsal, de la care pornesc nervi anteriori si posteriori. Stimuli externi sunt receptionati cu ajutorul celulelor senzoriale si a organelor de simt (ochi, statocisti). Exista celule senzoriale cu rol tactil, vizual, chemoreceptor si in perceperea vibratiilor.

Hranirea urocordatelor se realizeaza prin filtrarea microparticulelor alimentare din apa care patrunde in tubul digestiv prin sifonul bucal. Aceasta filtrarea are loc la nivelul faringelui, care este voluminos si are peretii laterali perforati de numeroase fante faringiene. Functia digestiva se realizata cu ajutorul unor structuri din interiorul faringelui (endostil, arcuri pericoronare, rafeu dorsal), specializate in captarea particulelor alimentare si transportul acestora catre esofag .

Schimbul de gaze respiratorii (O2 si CO2) se realizeaza prin difuziune, la nivelul peretilor faringieni, bogat vascularizati. Sistemul circulator este deschis, fiind format din inima, sinusuri si lacune.

La urocordate produsii de excretie nu sunt eliminati in cursul vietii animalului, ci se acumuleaza in celule speciale care formeaza rinichiul de acumulare. Gonadele sunt nepereche si se deschid prin gonoducte la nivelul sifonului cloacal.

Tunicatele sunt animale hermafrodite, fara autofecundatie, deoarece gonadele nu se matureaza in acelasi timp (ovarul se matureaza primul). Fecundatia este incrucisata si se realizeaza in apa, la speciile ovipare sau in cavitatea cloacala, la cele ovovivipare, la care ouale sunt retinute in corpul animalului.

Reproducerea este sexuata si asexuata, prin inmugurire. La unele forme cele doua modalitati de reproducere alterneaza in mod regulat, fenomen numit metageneza. Dezvoltarea postembrionara se realizeaza cu metamorfoza, mai rar direct.

SUBFILUM  CEPHALOCHORDATA (ACRANIATA)

(gr. kephale = cap; l. chorda = notocord)

Cefalocordatele sunt animale marine, libere, raspandite in zona litorala a marilor si oceanelor, la adancimi de 15-40 m. O densitate mare de cefalocordate se intalneste in Oceanul Pacific si Marea Manecii.

Acest filum include o singura familie - Branchiostomatidae, cu 28 de specii apartinand la doua genuri: Branchiostoma si Asymmetron (cu gonade numai pe partea dreapta a corpului). Specia reprezentativa este Branchiostoma lanceolatum (amfioxus), cu o larga raspandire pe platoul continental al marilor si oceanelor; a fost identificata si in Marea Neagra.

Branchiostomatidele sunt animale bentonice, care in stadiul adult, desi se pot deplasa prin inot, au un mod de viata sapator si sedentar. Sunt animale de dimensiuni mici (pana la 7-8 cm lungime), cu corp fusiform, comprimat lateral si sustinut de un notocord ce se intinde pe toata lungimea sa (de aici numele de Cephalochordata). Prezinta inotatoare - una dorsala, una codala cu lobi egali si una ventrala, care sunt simple cute tegumentare, sustinute de radii, dar fara musculatura proprie. Pe liniile latero-ventrale ale corpului se gasesc doua cute tegumentare numite  metapleure.

La cefalocordate nu se diferentiaza un craniu (de aici numele de Acraniata). Tubul nervos este strabatut de un canal ependimar, care la partea anterioara se dilata formand o vezicula frontala (cerebrala); restul tubului formeaza maduva spinarii, care este similara cu cea de la vertebrate si este conectata cu zonele periferice ale corpului prin perechi de nervi rahidieni (spinali). Structurile senzoriale sunt reprezentate prin celule si papile senzoriale, cu rol tactil, chemoreceptor, fotoreceptor.

Locomotia este asigurata prin miscari ondulatorii ale corpului, determinate de contractia a doi muschi laterali, alcatuiti dintr-o serie de pachete de fibre musculare striate (miomere), orientate dorso-lateral si separate prin pereti conjunctivi (miosepte). Un rol important in locomotie il are si notocordul, care are forma unei baghete elastice, dar incompresibile, ce se intinde pe toata lungimea corpului si mentine forma acestuia in timpul inotului.

Segmentul cel mai dezvoltat al tubului digestiv este faringele (la amfioxus ocupa o treime din lungimea corpului), care are peretii laterali perforati de numeroase fante faringiene (peste 200), orientate oblic si este inconjurat de o cavitate perifaringiana, care comunica cu exteriorul printr-un por atrial (atriopor).

Hranirea cefalocordatelor se realizeaza prin filtrarea microparticulelor alimentare la nivelul segmentului anterior al tubului digestiv, care prezinta o serie de adaptari morfologice in acest sens.

Respiratia se realizeaza la nivelul faringelui, care are peretii bogat vascularizati. Sistemul circulator este inchis si alcatuit dintr-un sistem de vase sanguine (artere si vene), fara inima. Excretia se realizeaza cu ajutorul unui numar mare de perechi de nefridii (90 perechi la amfioxus).

Cefalocordatele sunt animale cu sexe separate. Au gonade numeroase (26 perechi la amfioxus), fara gonoducte, situate in cavitatea perifaringiana. Fecundatia este externa, in apa.

Relatiile filogenetice dintre grupele de cordate. Cefalocordatele prezinta o serie de caractere comune atat cu urocordatele (notocord si fante faringiene persistente, faringe cu functie dubla - digestiva si respiratorie, dezvoltare embrionara asemanatoare), cat si cu vertebratele (tub nervos dorsal, musculatura metamerizata, sistem circulator asemanator cu cel al vertebratelor inferioare, inotatoare neperechi, topografie asemanatoare a organelor interne).

Datorita asemanarilor dintre cefalocordate si vertebrate, unii autori au considerat ca cefalocordatele reprezinta stramosul vertebratelor. In prezent exista dovezi morfologice, si in special embriologice, care sustin monofilia cordatelor. Deci, cordatele reprezinta un grup monofiletic (care include cel mai recent stramos comun si toti descendentii acestuia). In plus, se considera ca cefalocordatele si vertebratele reprezinta grupe surori.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.