Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » biologie
Subiecte anatomie

Subiecte anatomie


Epitelii de acoperire - clasificare

Dupa numarul straturilor se impart in: simple (monostratificate) si stratificate (pluristratificate) dar mai exista si epitelii pseudostratificate.

Dupa forma celulelor cele simple se impart in: pavimentos, cubic, prismatic iar cele stratificate in: pavimentos keratinizat, pavimentos nekeratinizat, cubic, uroteliu si prismatic.



Clasificarea glandelor

Dupa mediul in care secreta sunt glande exocrine, endocrine si amficrine (mixte) iar dupa mecanismul de secretie sunt: merocrine, apocrine sau holocrine.

Dupa structura cele exocrine se clasifica dupa forma unitatii secretorii (adenomerului) se impart in: tubuloase ( drepte, sinuoase, ramificate), acinoase (seroase, mucoase, mixte), alveolare, tubule-acinoase, tubule-alveolare iar dupa forma canalului se clasifica in simple si compuse. Cele endocrine se impart in: reticulate, veziculoase si difuze.

Acinul seros, mucos si mixt

Acinul seros - este format din celule prismatice inalte; prin polul lor apical circumscriu un lumen stramt; nuclei sunt veziculosi situati la limita dintre treimea mijlocie sic ea bazala a celulei; citoplasma este intens bazofila (ergastoplasma) iar la polul apical se remarca granulele de zimogen; secretia este fluida fiind antrenata in lumenul stramt al acinului.

Acinul mucos - format din numeroase celule prismatice joase, a caror pol apical delimiteaza un lumen larg; nuclei sunt aplatizati, deformati si discoidali, situati la baza celulei; in citoplasma polului apical se remarca granule de mucigen care prin exocitoxa furnizeaza mucusul, acesta fiind vascos, filant si bogat in glicoproteine acide si neutre.

Acinul mixt secreta un amestec de cele doua tipuri de secretie (seroasa si mucoasa); format din celule mucoase ce se gasesc in numar mare si celule seroase in numar redus luan aspectul de cornulet sau semiluna ce apare mai inchisa la culoare datorita ergastoplasmei; secretia seroasa este antrenata prin spatiile dintre celulele mucoase in lumenul acinului unde se amesteca cu mucusul.

Clasificarea tesuturilor conjunctive propriu-zise

Criteriul dupa care se pot clasifica tesuturile conjunctive propriu-zise este in functie de predominanta unora dintre cele trei elemente strucurale ale lor:

Fara predominanta unor elemente - lax

Cu predominanta unor elemente - celule - mezenchimal, reticular corion citogen, adipos, pigmentar; fibre - tendinos, fascial, aponevrotic, elastic; subs. fundamentala - mucos

Dupa modul in care fibrele conjunctive din structura lor se orienteaza

Neorientate - (nemodelate- lax)

Semiorientate(semimodelate) - membrane seroase (peritoneu, pleura, pericard, mezenter, epiploon) si membrane fibroase (dermul pielii, lamina propia a mucoaselor, capsulele de acoperire a unor organe)

Orientate - tesuturi conjunctive fibroase propriu-zise (tendinos, fascial, aponevrotic, elastic); tesuturi conjunctive lamelare (tesutul propriu al corneei, tunica medie a arterelor de tip elastic); tesuturi conjunctive de alunecare (bursele seroase, culisele tendinose, sinoviile articulare)

Celulele conjunctive autohtone si alohtone(alogene)

Cele alohtone se mai numesc hematogene, deoarece provin din sange prin diapedeza peretelui capilar. Sunt propii tesutului conjunctiv si se formeaza, evolueaza si isi manifesta functiile in tesutul conjunctiv lax. Au caractere comune: origine mezoblastica, capacitate de a se divide, de a se mobiliza pentru apararea organismului.

Indeplinesc variate functii: mecanica, de aparare prin fagocitoza, ultrafagocitoza, pinocitoza si elaborare de anticorpi, functii de sinteza, functii de citogeneza si metaplazie; controleaza homeostazia tesutului conjunctiv.

Celulele autohtone ale tesutului conjunctiv sunt reprezentate de: celula mezenchimala, celula reticulara nediferentiata, fibroblastul-fibrocitul, adipocitul si melanocitul.

Celulele alohtone(alogene, emigrate) ale tesutului conjunctiv sunt: microfagul, eosinocitul, mastocitul, plasmocitul, histiocit-macrofag.

Sistemul macrofagic-monocitar

Maduva osoasa hematogena(48h) - unitatea formatoare de colonii-celule, suse-monoblaste-promonocite; sange(48-72h) - monocite; tesuturi 20-100 zile - macrofage vasculare: splina - maduva osoasa: capilare sinusoide; ficat: celulele Kupffer; limfonod: celule bordante; macrofage tisulare: splina- maduva osoasa - limfonod: macrofagele tramei reticulare; timusul: macrofagele din corticala; tesutul conjunctiv: histiocite; tesut osos: osteoclaste; pulmonul: celule septale si macrofage alveolare; seroase: macrofage libere; tesutul nervos: microglia; placenta; macrofage din leziuni inflamatorii

Capilarele tipice si atipice

Capilarele tipice sunt vase de calibru mic, cu lumen regulat si cu endoteliu continuu. Sunt vizibile numai la microscop, intalnindu-se in lumenul rare hematii deformate si plasma sanguina. Peeretele lor conjunctiv este format din endoteliu, lamina bazala si patul conjunctiv in care se remarca celulele adventitiale sau pericitele(celulele Rouget)

Capilarele atipice sunt capilarele de tip fenestrat ce prezinta un endoteliu subtire perforat de numeroase orificii. Acestea sunt mai numeroase catre periferia celulei, fiind complet deschise, sau pot fi acoperite de o pelicula fina. Acest tip de capilare este prezent in tesuturile si organele in care au loc schimburi rapide de lichide si metaboliti (glandele endocrine) si in organele in care are loc un proces activ de resorbtie (rinichi, intestin, plexurile choroidei).

Tesuturile cartilaginoase

Sunt tesuturi conjunctive metaplaziate, formate din substanta funamentala (condrina), celule (tinere - condroblase si mature - condrocite), care se gasesc in camarute localizate in substanta fundamentala numite condroplaste; fibre de colagen si elastice care de multe ori sunt mascate de bogatia in substanta fundamentala.

Tesutul cartilaginos se prezinta sub trei varietati: hialin, elastic si fibros. Tesutul cartilaginos hialin este cel mai frecvent intalnit in organismul animal. Denumirea de hialin deriva de la faptul ca substanta fundamentala are aspect sticlos. Tesutul cartilaginos elastic se gaseste in zonele in care se cere o mare elasticitate a tesuturilor respective; imprima culoarea galbena. Tesutul cartilaginos fibros este o forma intermediara intre tesutul conjunctiv dens si cartilaj, fiind putin reprezentat la mamifere.

Tesutul osos

Forma cea mai dura, mai rigida si mai rezistenta a tesutului conjunctiv, organizat in structuri specializate numite oase. Este format din substanta fundamentala (oseina) impregnata cu saruri de calciu si magneziu, fibre de colagen si rare fibre elastice incluse in substanta fundamentala si celule (osteoblaste, osteocite si osteoclaste). Tesutul osos matur se prezinta sub doua aspecte: tesut osos compact si tesut osos spongios.

Tesutul osos compact - unitatea morfologica este osteonul sau sistemul Havers. Osteoanele impreuna cu sistemele interstitiale intra in structura diafizelor oaselor lungi si in stratul extern al oaselor scurte si late. Se formeaza prin osteogeneza intracartilaginoasa (encondrala). In sectiune transversala prin osul lung se remarca la periferie si in jurul canalului medular, lamele osoase paralele, care formeaza sistemul fundamental extern si intern, cu structura asemanatoare lamelor osoase ale osteonului.

Tesutul osos spongios - are un aspect spongios (buretos) vizibil si macroscopic, determinat de existenta unor cavitati de marimi si forme variate de obicei intercomunicante, pline cu maduva hematogena. Formeaza axul central al oaselor plate si intra in structura epifizelor oaselor lungi. Cavitatile areolelor sunt delimitate de trabecule osoase (travee).

Osificarea encondrala

Caracteristica formarii oaselor lungi, oaselor centurii pelvine si toracice, oaselor vertebrelor si oaselor bazei craniului. Se realizeaza intr-un model cartilaginos si implica inlocuirea tesutului cartilaginos prin osos. Are loc la embrion si fat, apoi continua dupa fatare unde se poate observa in plina desfasurare la nivelul cartilajului de conjugare situat intre diafiza si epifize. Se produc anumite modificari care duc la edificarea unor zone cu structuri specifice si anume: zona cartilajului hialin, zona cartilajului hipertrofiat, zona de eroziune, zona osteoida si zona osiforma.

Osificarea encondrala depinde de anumiti factori: vascularizatie bogata ce asigura necesitatile energetice cat si cele de calciu si fosfor; prezenta de osteoblaste care elaboreaza si depun oseina; secretarea fosfatazei alcaline, enzima necesara mineralizarii substantei fundamentale organice depuse. Factorii care controleaza procesele de osificare si osteogeneza sunt: hormonul somatotrop, hormonul paratiroidian, hormonul tiroidian, hormonii gonadotropi si vitamine.

Elementele figurate ale sangelui la mamifere

Hematii-5-7um, leucocite granulare (neutrofil-microfag, eozinofil-eozinocit, bazofil-mastocit); leucocite agranulare (monocit, limfocit- L1-mic, L2-mijlociu, L3-mare) si plachete sangvine.


Elementele figurate ale sangelui la pasari

Eritrocite, leucocite granulare ( neutrofil, eozinofil, bazofil); leucocite agranulare (monocit, limfocit-L1-mic, L2-mijlociu, L3-mare ) si trombocite.

Clasificarea limfocitelor

Limfocitele se impart in trei clase majore:

Limfocite B - provin la pasari din bursa lu Fabricius iar la pasari din echivalente ale bursei (maduva osoasa hematogena, amigdalele, domul, placile Peyer)

Limfocite T - provin din timus (Th - ajutatoare, Ta - amplificatoare, Ts - supresoare, Tcs - contrasupresoare, Td - intarziate )

Limfocite citolitice, non - b/timo-independente (celule K; celule NK)

Tesutul muscular striat de tip scheletic

Este constituit din fibre musculare striate (rabdocite), grupate, multinucleate, de natura sincitiala. Constituie unitatile morfo-functionale specifice ale musculaturii somatice. Exista fibre de acest tip si in unele viscere: limba, faringe, laringe, esofag.

Forma fibrelor musculare striate este cilindrica; sunt deosebit de lungi: 1, 5, 12 cm dar exista muschi in care pot atinge chiar 35 cm. Grosimea lor este cuprinsa intre 20-100um.

Culoarea rosie, caracteristica, a muschilor somatici este datorata mioglobinei, precum si retelei capilare sanguine deosebit de bogate.

La microscopul optic, o fibra musculara striata apare constituita din sarcolema, nuclei si sarcoplasma, in care se gasesc organite comune, incluziuni si organite specifice (miofibrilele).

Tesutul muscular striat de tip cardiac

Este format din celule musculare striate care, impreuna cu tesutul interstitial conjunctivo-nervos, formeaza peretele muscular al cordului (miocardul).

Caracteristica functionala principala a fibrelor musculare cardiace este contractia ritmica, automata (involuntara) si continua. Se caracterizeaza prin faptul ca sunt uninucleate; celulele musculare cardiace stabilesc jonctiuni.

Exista doua tipuri de celule (sau fibre) musculare cardiace (miocardocite), fibre cardiace comune, care constituie miocardul contractil si fibre cardiace nodale, inglobate in miocardul contractil, care constituie sistemul excito-conducator al cordului.

Celulele musculare cardiace comune au forma cilindrica, sunt lungi de 50-100 um si groase de 15-20 um. Legaturile dintre celulele cardiace comune marcheaza limita de jonctiune dintre ele, numite si stridiile scalariforme Eberth (discurile intercalare); se aseamana cu leiocitul dar se aseamana si cu rabdocitul ptk este striat.

Celulele musculare cardiace specifice (celulele nodale) sunt cuprinse in masa fibrelor cardiace comune, contractile, formand sistemul excitoconducator al inimii: nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul Hiss si reteauasubendocardica Purkinje. Celulele Purkinje au diametrul de 100-200 um. Citochimic se evidentiaza numeroase granule de glicogen, care dupa fixare si colorare sufera o polarizare (fenomenul de spalare)

Tesutul muscular neted

Este format din celule (fibre) fusiforme-leiocite. Fibrele musculare netede apar izolate sau in grupe mici (muschii erectori ai fibrelor de par, axul vilozitatilor intestinale, traveele splinei, limfonozilor, corpilor cavernosi, albugineea testiculului.

In peretii organelor cavitare (tubul digestiv, caile urinare, genitale, respiratorii, biliare, extreahepatice etc.), fibrele musculare netede sunt grupate in straturi sau in tunici ( longitudinale, circulare) sau in planuri multiple (longitudinale si circulare) vezica biliara, vezica urinara, uter.

Forma de fus unde se afla situat nucleul, mai groasa (5-10 um), lungimea de 100 um. Nucleu are forma de bastonas, in fibra contractata devine spiralizat (in tirbuson).

Citogeneza celulelor sistemului nervos central

Peretele tubului neural - in primul rand de celule se gasesc spongioblaste ependimare cu celule ependimare. In urmatorul strat se gasesc neuroblaste cu neuroni si spongioblaste din care se diferentiaza astroblaste cu astrocit protoplasmatic si astrocit fibros si celule ale oligodendrogliei.

Neuronul si clasificarea

Prezinta un corp - pericarionul din care se formeaza mai multe prelungiri scurte si groase - dendritele si o prelungire unica, lunga, subtire - axonul.

Forma neuronului poate fi: ovalara, sferica (neuronul pseudounipolar) fusiforma, piriforma (celula Purkinje) piramidala (celulele piramidale), stelata, poliedrica si neregulata. Dupa criteriul morfologic se clasifica in: unipolari, pseudounipolari, bipolari si multipolari. Dupa criteriul functional: motori, senzitivi si de asociatie (interneuroni). Dupa lungimea axonului in: neuroni de tip Golgi I si de tip Golgi II. Dupa topografie: centrali si periferici. Dupa sistemul nervos caruia ii apartin: sistem nervos central si ai sistemului nervos vegetativ.

Fibra nervoasa si clasificare

Fibra nervoasa este formata din: axoplasma, axolema si tecile de mielina, Schwann si Kay-Retzius (Henle).

Clasificarea fibrelor nervoase: dupa prezenta sau absenta tecii de mielina: mielinice si amielinice; dupa topografie: centrale si periferice; dupa functia pe care o indepliesc: motorii, senzitive si de asociatie; dupa sistemul nervos caruia ii apartin: somatice si vegetative.

Celulele Schwann sunt alungite 80-600 um, uneori 1000 um - dau teaca de mielina

Grosimea tecii de mielina variaza dupa diametrul axonului. Lungimea segmentului internodal varieaza intre 80-600-1000 um. Teaca de mielina prezinta scizuri de forma conica, denumite scizurile Schmidt-Lantermann. Teaca de mielina este un izolator electric.

Sinapsa si casificarea

Notiunea de sinapsa - gr. Synapto= a inchide. Sinapsa cuprinde: componenta presinaptica - terminatia axonului in forma de buton; spatiul sinaptic si membrana postsinaptica - componenta postsinaptica. Butonul presinaptic, pe langa veziculele sinaptice, mai contin si cateva mitocondrii, reticul endoplasmatic neted, neurotubuli si neurofilamente.

Criterii de clasificare: dupa tipul celulelor care stabilesc contacte: interneuronale, neuro-musculare, neuroglandulare si neuroreceptoare; dupa functii: excito-secretoare si inhibitoare; dupa natura mediatorului: colinergice, adrenergice, ce contin neuropeptide. Tipuri: axo-dendritice, axo-somatice, axo-axonice, axon-fibra striata, axon-fibra neteda, axon-fibra cardiaca, dendrita-receptor; Componente: Componenta presinaptica contine: neurotubuli, neurofilamente, mitocondrii, vezicule sinaptice- acetilcoloina si nonadrenalina; Spatiul intersinaptic limitat de celulele gliale; Componenta postsinaptica contine mitocondrii.

Nevroglia si clasificarea

Nevroglicele sunt sateliti perivasculari, perineuronali si perifibrilari. Celulele gliale ependimo-ventriculare participa la elaborarea lichidului cefalorahidian. Numarul celulelor gliale este mult mai mare decat al neuronilor, totusi, nevrogliile sunt cu mult mai mici, ele ocupa doar circa 50% din volumul tesutului nervos.

Nevroglia sistemului nervos central cuprinde: astrocit protoplasmatic, astrocit fibros, oligodendroglia, glia ependimo-ventriculara, microglia (mezoglia)- SMM

Nevroglia sistemului nervos periferic cuprinde: glia endoteliforma (celule satelite, amficite) si celule Schwann.

Clasificarea celulelor gliale: dupa origine: nevroglii de origine ectoblastica si nevroglii de origine mezoblastica; dupa dimensiunea pericarionului: macroglie, microglie; dupa topografie: glie centrala, glie periferica, glie fibroasa si glie protoplasmatica; dupa morfologica pericarionului si a prelungirilor: glia ependimo-ventriculara, oligodendroglia, glia endoteliforma; dupa functii: glia Schwann-mielogeneza, microglia-fagocitoza, glii cu rol trofic si glii cu rol de aparare

Organogeneza sistemului nervos

Prozencefal - 1.Telencefal cu emisfere cerebrale si ventriculi laterali I si II; 2. Diencefal cu epitalamus, hipotalamus, talamus si metatalamus.

Mezencefal(3) - cuprinde pedunculi cerebrali si tuberculi cvadrigemeni (bigemeni la pasari)

Rombencefal - 4. Metencefal cuprinde cerebelul si puntea Varolio

5. Mielencefal - bulbul rahidian

Structura substantei cenusii si a substantei albe

Substanta cenusie constituita din: pericarioni, fibre amielinice, astrocite protoplasmatice, oligodendrocite, microglii-SMM-deriva din mezoderm, vase sanguine

Substanta alba constituita din: fibre mielinice, astrocite fibroase, oligodendrocite, microglii, vase sanguine, tesut conjunctiv lax redus.

Maduva spinarii

Maduva spinarii are forma unei coloane cilindrice strabatuta de un canal numit canalul ependimar. Maduva este invelita de meninge, constituit din trei foite: pia mater, arahnoida, dura mater.

Substanta cenusie se afla in interior si se dispune caracteristic sub forma literei H, inconjurata de un manson de substanta alba. Bratele literei H sunt unite printr-o comisura. Substanta cenusie poseda trei perechi de expansiuni numite coarne: dorsale (senzitive), ventrale (motorii) si laterale (contin neuronii vegetativi). Coarnele dorsale sunt alungite si subtiate. La baza cornului dorsal, neuronii senzitivi sunt mai mari si se grupeaza intr-un nucleu.

Coarnele ventrale au forma unor proeminente umflate. De la nivelul lor se detasa radacina ventrala (motorie) a nervului rahidian. Axonii neuronilor motori sunt foarte lungi, parasesc substanta cenusie, trec in substanta alba unde se mielinizeaza, ajung la periferia maduvei si formeaza radacinile ventrale ale nervilor rahidieni, ale caror ramificatii terminale fac sinapse cu fibrele musculare striate de tip scheletic realizand placile motorii. Cornul dorsal cu fascicule senzitive. Cornul lateral cu fascicule senzitive si motorii.

Cerebelul - celula piriforma

Substanta cenusie. Este alcatuita din neuroni, fibre nervoase si vase sanguine. Este structurata in trei straturi: molecular (superficial), al celulelor Purkinje (mijlociu); granular (profund), situat spre substanta alba. Stratul molecular consta in doua tipuri de celule: in cosulet si stelate. Semnificativ este faptul ca axonul celulelor in cosulet, ca si cel al celulelor stelate, este perpendicular atat pe fibrele paralele cat si pe axul principal al celulelor Purkinje. Reteaua proceselor celulare din stratul molecular consta in trei tipuri de prelungiri (dendritele celulelor Purkinje, fibrele paralele, precum si axonii celulelor stelate si a celor in cosulet). Stratul granular este format din neuroni granulari si Golgi.

Axonii celulelor granulare trec printre celulele Purkinje si patrund in stratul molecular. Aici se impart in doua ramuri luand forma literei T. Fibrele nervoase - de la scoarta cerebelului pleaca un singur tip de fibre eferente - axonii celulelor Purkinje si sosesc doua tipuri de fibre aferente - fibre agatatoare si cele musciforme.

Emisferele cerebrele

Emisferele cerebrale sunt constituite din substanta cenusie la exterior (cortexul cerebral) si substanta alba la interior. In substanta cenusie a emisferelor cerebrale se gasesc celule motorii (piramidale), celule fuziforme si celule de asociatie - receptie. Scoarta cerebrala este formata din sase straturi si anume: molecular, granular extern, piramidal extern, granular intern, piramidal intern si polimorf.

Ganglionul spinal si formarea nervului spinal

Format din: tesut de invelis si de sustinere - capsula si septe ce delimiteaza loji;

Parenchim - neuroni dispusi in loji (in zona corticala), celule satelite (amficite) si fibre nervoase dispuse central, in zona mediana a ganglionului.

Nervul spinal este un nerv mixt: radaci na dorsala este aferenta senzitiva; radacina ventrala este efectoare, motorie care realizeaza placile motorii (sinapsele neuromusculare). RD rezulta din totalitatea dendritelor ganglionului rahidian; RV rezulta din totalitatea axonilor neuronilor unipolari din coarnele ventrale.

Analizatorii

Fiecare analizator este alcatuit din trei segmente:

a.      Segmentul periferic - specializat pentru a receptiona o anumita forma de energie

b.     Segmentul intermediar (de conducere) - format din caile nervoase

c.      Segmentul centra - reprezentat prin aria din scoarta cerebrala la care ajung fibrele caii de conducere si in care excitatia este transformata in senzatie.

Pielea

Indeplineste un rol important de protectie, termoreglare, excretie, metabolism, absorbtie si imunitara, fiind in acelasi timp un organ de simt cu o mare suprafata pentru receptia tactila, termica si dureroasa. Este un imens camp de receptie cu foarte multi receptori. Este structurata din epiderm, derm si hipoderm iar in aceste straturi se gasesc glande sudoripare merocrine, glande sebacee si foliculi pilosi.

Parul si copita

Parul: Tija - portiunea libera, vizibila la suprafata epidermului: medulara, corticala, cuticula; Radacina - portiunea implantata in derm si hipoderm:

Prezinta o dilatatie (bulbul pilos), escavata, in care patrunde papila parului

In regiunea radacinii se remarca o serie de teci, care formeaza foliculul pilos: - teaca epiteliala interna, teaca epiteliala externa si teaca fibroasa de unde se prinde muschiul erector al parului.

Copita - este o formatiune cornificata a pielii, adaptata functiei de sustinere, amortizare. Pe sectiune transversala se evidentiaza de la interior la exterior urmatoarele straturi: osul, hipodermul, dermul (periostul, stratul reticular, stratul papilar), stratul kerafilos, stratul tubulos, stratul marginal si glazura (cuticula)

Analizatorul olfactiv

Mucoasa olfactiva este un epiteliu pseudostratificat formata din celule de sustinere, celule olfactive si celule bazale si lamina propria cu glandele Bowman de tip seros.

Celulele olfactive sunt neuroni senzitivi bipolari. Portiunea supranucleara a celulei poarta denumirea de dendrita, iar prelungirea bazala, axon. Dendrita proemina si are doua portiuni:gatul sivezicula olfactiva. Vezicula olfactiva prezinta cili sau peri olfactivi.

Calea de conducere - axonii celulelor olfactive fac sinapsa cu neuronii mitrali din bulbul olfactiv. La caine, al carui simt olfactiv atinge maximum de dezvoltare, axonul unei celule olfactive face sinapsa cu dendritele a 5-6 celule mitrale. De aici rezulta ca excitatiile care vin la o celula olfactiva pot fi difuzate la segmentul central prin 5-6 celule mitrale. La pasari, la care mirosul este putin dezvoltat, celula mitrala prezinta aproximativ 20 prelungiri dendritice, fiecare din acestea facand sinapsa cu 2-4 axoni ai celulelor olfactive. Din punct de vedere al acuitatii olfactive exista animale: anosmatice (cetaceele), la care 60-70 celule olfactive fac sinapsa cu un singur neuron mitral; animale microsmatice (omul), la care 5-6 celule senzoriale fac legatura cu dendritele unei singure celule mitrale; animale macrosmatice (carnasierele, rozatoarele) la care axonul unei singure celule olfactive face sinapsa cu dendritele a 5-6 neuroni mitrali.

Analizatorul gustativ

In structura mugurilor gustativi intra trei tipuri de celule: de sustinere, gustative si bazale. Celulele de sustinere au aspectul unor doage de butoi. Celulele gustative - la polul apical prezinta formatiuni ciliare sub forma de peri gustativi. Calea de conducere - perechea V, VII si IX de nervi cranieni. Segmentul central este localizat in scoarta cerebrala.

Corneea si retina

Corneea - este o membrana avasculara formata din cinci straturi care din exterior spre interior sunt: epiteliu anterior, membrana Bowman, tesutul propriu corneean, membrana Descemet-Demours si epiteliul posterior.

Retina - fundamental este structurata pe trei straturi: receptor, intermediar si intern, iar histologic in: stratul celulelor pigmentare, stratul conurilor si bastonaselor, membrana limitanta externa, stratul molecular extern, stratul plexiform extern, stratul molecular intern, stratul plexiform intern, stratul neuronilor ganglionari, stratul fibrelor optice si membrana limitanta interna.

In segmentul extern al celulelor cu bastonas se gaseste un pigment numit rodopsina, care la lumina se decoloreaza datorita degradarii pigmentului in opsina si un carotenoid (retinen). Retinenul este convertit in vitamina A, lipsita de culoare, care migreaza in celulele pigmentare in care se depoziteaza temporar. La intuneric, rodopsina se reface prin recombinarea retinenului cu opsina.

Analizatorul vestibular si acustic

Receptorii vestibulari sunt reprezentati de macula utriculara, macula saculara si trei creste ampulare. Maculele sunt specializari neuroepiteliale, ingrosate. Epiteliul este format din celule de sustinere, celule senzoriale (receptoare) si membrana otolitica.

Membrana otolitica este formata dintr-o substanta gelatinoasa in care sunt incluse cristale de carbonat de calciu numite otoliti.

Crestele ampulare sunt formate din: celule de sustinere, celule receptoare (senzoriale) si cupola.

Calea vestibulara a analizatorului vestibular este formata din axonii neuronilor bipolari ai ganglionului lui Scarpa ce formeaza nervul Staticus (vestibular) - ramura vestibulara a nervului vestibulo-cohlear.

Receptorii acustici se gasesc in organul lui Corti. Membrana tectoria este plasata inaintea membranei reticulare, pe care o acopera. Ea acopera organul lui Corti, ingrosandu-se progresiv pe masura ce se departeaza lateral, fara a depasi ultimul rand de celule Deiters. Este formata dintr-o substanta fundamentala omogena.

Calea acustica este reprezentata de axonii neuronilor bipolari din ganglionul lui Corti, ce formeaza ramura auditiva, cohleara a nervului acustico-sestibular.

Undele sonore inregistrate ca vibratii de membrana timpanica, oscioare si fereastra ovala a urechii se transmit prin perilimfa si endolimfa canalului cohlear, organului lui Corti, apoi, prin calea acustica, segmentului central.

Celulele din adenohipofiza

Cromofobe - primordiale; degranulate (cromofile ce au elaborat hormoni)

Cromofile - neglicoprotidice (alfa, eta si epsilon); glicoprotidice (beta, gama si delta)

Lobul intermediar - celule cromofobe si cromofile

Neurohipofiza si epifiza

Neurohipofiza - fibrele nervoase sunt in majoritate mielinice si reprezinta axonii neuronilor secretori din nucleii hipotalamusului: nucleul supraoptic (NSO) si paraventricular (NPV). Neuronii din nucleul supra optic secreta hormonul antidiuretic sau vasopresina cu actiune antidiuretica. In schimb, nucleul paraventricular secreta ocitocina care stimuleaza contractiile uterine in initierea travaliului din timpul parturitiei si contractia celulelor mioepiteliale ale canalelor galactofore, determinand prin aceasta eliminarea laptelui.

Epifiza - are aspect de con (pin), de unde denumirea si de glanda pineala. Parenchimul este format din doua categorii de celule de origine nervoasa: celulele principale (pinocitele sau pinealocitele) si celulele interstitiale (gliale). Principalul hormon al glandei este melatonina. Caracteristic epifizei sunt formatiunile sferice cu aspect lamelar, organizate in structuri concentrice si formate dintr-o matrice organica mineralizata, numite concretiuni calcare (nisipul cerebral, acervuli sau corpora arenaceea.

Hipotalamusul si hormonii hipotalamici

Hormonii hipotalamici:

SRH - hormonul de eliberare al STH

PRH - hormonul de eliberare al prolactinei

CRH - hormonul de eliberare al corticotropinei

LRH - hormonul de eliberare al hormonului luteinizant

TRH - hormonul de eliberare al tirotropinei

MRH - hormonul de eliberare al melanotropinei

OXT - oxitocina

VP - vasopresina

Suprarenala

Formata din doua portiuni distincte ca origine, structura si functie: o portiune de origine mezodermica - corticala sau corticosuprarenala si o pertiune nervoasa - medulara sau medulosuprarenala.

Corticala cuprinde urmatoarele zone: glomerulata (mineralocorticoizi), arcuata la cal, caine si iepure; fasciculata (glucocorticoizi), reticulata (androgeni)

Medulara are trei feluri de celule si anume: A - adrenalinice, N - noradrenalinice si celule nervoase ganglionare

In sectiuni efectuate la criostat si colorate cu Sudan IV, lipidele apar sub forma de picaturi galben-portocalii. In sectiune la parafina, citoplasma celulelor apare intens vacuolara datorita dizolvarii lipidelor in solventi organici folositi, ceea ce imprima celulelor un aspect spongios, de unde si denumirea de spongiocite.

La pasari corticala si suprarenala se intrepatrund.

Tiroida si paratiroidele

Delimitata de o capsula fibro-elastica, o serie de travee conjunctivo-vasculare ce impart parenchimul in lobuli. Celulele constituie foliculii sau vezicolele tiroidene primare

Foliculul tiroidian - constituit dintr-o lamina bazala pe care sunt dispuse su singur rand de celule epiteliale ce delimiteaza prin polul lor apical un lumen, in care depoziteaza un produs de secretie numit coloid tiroidian. Celulele foliculare fiind in contact intim cu coloidul, iar polul bazal sprijinindu-se pe lamina bazala. Morfocitologia foliculilor tiroidieni este dependenta de TSH si de aportul de iod necesar in elaborarea hormonilor tiroideni. Celulele foliculilor tiroidieni secreta hormonii tiroidieni: tirozina sau tetraiodotironina si triiodtiroina. Celulele parafoliculare secreta calcitonina, hormon hipocalcemian. Ele formeaza mici aglomerari intre foliculii tiroidieni cu aspect de insule numite insulele lui Wollfler

Paratiroidele - celulele epiteliale glandulare sunt de doua tipuri: celule principale si celule oxifile. Celulele principale se prezinta sub doua aspecte: celule principale intunecate si celule principale clare. Cele intunecate secreta parathormonul indispensabil vietii, care este un polipeptid cu actiune hipercalcemiana.

Arterele

Capilarul este structurat din: endoteliu (tesut pavimentos simplu), lamina bazala si pericite (celule rouget)-pat conjunctiv.

Sunt de doua tipuri: tipice - celulele endoteliale realizeaza jonctiuni; atipice de tip fenestrat, sinusoid, embrionar si de neoformatie.

Sunt structurate din: intima, medie si adventitie.

Intima cuprinde: endoteliu (tesut pavimentos simplu), lamina bazala si un strat subendotelial. Media cuprinde: leiocite, fibre elastice, fibre de colagen, fibre de reticulina, celule conjunctive si substanta fundamentala. Intre intima si medie se gaseste limitanta elastica interna. Adventitia cuprinde fibre de colagen si fibre elastice cu vasa vasorum. Intre medie si adventitie se gaseste limitanta elastica externa. La artere predomina media-50% iar la vene adventitia-80%.

Arterele pot fi: mari (elastice)(aorta) - media prezinta fibre elastice organizate in lamele, rare leiocite, rare fibre de reticulina, rare fibre de colagen, celule conjunctive si substanta fundamentala; mijlocii (de tip muscular)(femurala) -media predomina leiocitele, rare fibre elastice, rare fibre de colagen, rare fibre de reticulina, celule conjunctive si substanta fundamentala; mici (arteriole) - media - leiocite dispuse circular, rare fibre elastice, rare fibre de colagen, rare fibre de reticulina, celule conjunctive.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.