Virusul latent al hameiului japonez - Humulus japonicus latent virus HjLV,
Ilarvirus, Bromoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 672). Virusul a
fost identificat prima data in Anglia (Adams s.a., 1989, Ann. appl. Biol. 114, 497), la
plantute de Humulus japonicus
crescute din seminte importate din China, unde, probail, este raspandit in natura. Infectate
natural sunt plantele de Humulus
japonicus si H. lupulus, la care nu produce simptome
externe. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, Beta vulgaris,
Catharanthus roseus, Celosia cristata, Chenopodium album, C. amaranticolor, C.
foetidum, C. foliosum, C. murale, C. quinoa, Cucumis melo, C. sativus,
Cucurbita maxima, Helianthus annuus, Humulus lupulus, Nicandra physaloides,
Nicotiana clevelandii, N. tabacum, Petunia hybrida si Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice
urmate de cloroze si necroze sistemice la Chenopodium quinoa, leziuni locale punctiforme necrotice si
cloroze sistemice la C. amaranticolor
si leziuni locale necrotice gravate urmate de cloroze si necroze
sistemice la Nicotiana clevelandii.
Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare
de suc, iar in natura se raspandeste prin
samanta si multiplicarea plantelor infectate. Sucul
foliar contine numerosi virioni, longevitatea in vitro fiind este de cca. 6 ore, iar
infectivitatea sucului nu este schimbata prin
tratamente cu eter etilic. Virionii sunt izometrici, de 24-33
nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul
capsomerelor evident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se
separa patru componente, genomul este format din
patru parti de ARN monocatenar, iar in virioni se
gaseste o singura proteina capsidala. Pentru prevenirea bolii se
recomanda, producerea, comercializarea si cultivarea materialului de
inmultire liber de virus si aplicarea masurilor de
carantina.
.com
