Virusul patarii inelare negre a tomatelor

Virusul patarii inelare negre a tomatelor - Tomato black ring virus TBRV, Nepovirus, Comoviridae; sinonime: Bean ringspot virus, Beet ringspot virus, Cellery yellow vein virus, Lettuce ringspot virus, Potato bouquet virus, Potato pseudo-aucuba virus; tulpini: tipica, lettuce ringspot, potato bouquet, potato pseudo-aucuba, beet ringspot si celery yellow vein, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 128). A fost descris prima data la tomate (Lycopersicon esculentum) in Regatul Unit (Smith, 1946, Parasitology 37, 126), in prezent fiind cunoscut in numeroase tari europene, Turcia, S.U.A. si fosta U.R.S.S. În tara noastra, a fost identificat la sfecla de zahar in Moldova (Macovei, 1984, Bull. Prot. Plant) si la unele plante de tomate cultivate in sera. Infectii naturale cu acest virus s-au gasit la Allium porrum, Beta vulgaris, Frasinus spp., Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, Narcisus pseudonarcissus, Robinia pseudoacacia, Rubus spp., Tulipa spp., Vitis spp. si numeroase specii spontane (Harrison, 1983). În faza acuta a bolii, la majoritatea plantelor atacate, virusul se manifesta prin inele, picatele si pete necrotice, inele clorotice sistemice, marmorare, ingalbenirea nervurilor, deformarea frunzelor si piticire, care nu mai apar pe frunzele dezvoltate in faza cronica, plantele manifestand o insanatosire aparenta. Plantele de tomate (Lycopersicon esculentum) infectate natural manifesta pe frunze pete inelare necrotice, de culoare negricioasa.

Necroze de culoare inchisa apar, de asemenea, in lungul petiolurilor si tulpinii, intr-un stadiu mai avansat, petele necrotice devin mai numeroase si se maresc, ducand adesea la distrugerea varfului sau a altor parti ale plantelor. În conditii favorabile dezvoltarii bolii, pe fructele verzi, apar pete brune, iar pe cele in curs de maturare desene inelare divers colorate, frunzele crescute mai tarziu manifestand numai o patare clorotica slaba si tendinta de deformare. Diferite tulpini ale virusului produc patari inelare la sfecla de zahar (Beta vulgaris), fasole (Phaseolus vulgaris), salata (Lactuca sativa), zmeur (Rubus idaeus) si capsun (Fragaria spp.), ingalbenirea nervurilor la telina (Apium graveolens), boala buchet si mozaicul pseudo-aucuba la cartof (Solanum tuberosum), piticirea lastarilor la piersic (Prunus piersica) si mozaic la salcam (Robinia pseudoacacia). Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Amaranthus caudatus, A. retroflexus, Anthirrhinum majus, Apium graveolens, Atriplex hortensis, Bellis perensis, Beta vulgaris, Calendula officinalis, Capsella bursa-pastoris, Celosia argentea, Chenopodium foetidum, C. quinoa, Coriandrum sativum, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita pepo var. medullosa, Datura stramonium, Daucus carota, Emilia sagittata, Fagopyrum esculentum, Glycine max, Gomphrena globosa, Helianthus annuus, Hyoscyamus niger, Lactuca sativa, Lens esculentum, Matthiola incana, Myozotis sylvatica, Narcissus pseudonarcissus, Nicandra physaloides, Nicotiana clevelandii, N. rustica, N. sylvestris, N. tabacum, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Phytolacca americana, Pisum sativum, Salvia splendens, Senecio vulgarisa, Solanum tuberosum, Sonchus oleaceus, Spinacia oleracea, Stellaria media, Tetragonia expansa, Torenia fournieri, Trifolium repens, Tropaeolum majus, Vicia faba, Vigna unguiculata si Zinnia elegans. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice, marmorari si necroze sistemice la Beta vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Cucumis sativus, leziuni locale necrotice, picatele necrotice, striuri, marmorari si malformatiuni sistemice la Lycopersicon esculentum, leziuni locale necrotice, striuri sau dungi necrotice, marmorare si piticire la Nicotiana clevelandii, leziuni locale clorotice si necrotice, urmate de pete si dungi necrotice si marmorare la Nicotiana rustica si N. tabacum soiruile White Burley si Xanthi-nc si leziuni locale clorotice, urmate de cloroze si necroze nervuriene la

Petunia hybrida. Virionii se gasesc in toate partile plantelor gazda, in special in mezofil, fiind localizati in citoplasma si vacuolele celulare. Se observa tubusoare care patrund prin plasmodesme, ceea ce indica degenerarea nucleului. În celulele infectate apar incluziuni sub forma de vezici care contin virioni si randuri unice de virioni inconjurate cu o membrana. Experimental, virusul se transmite usor prin inoculare de suc. În natura, tulpinile asemanatoare cu cea tipica se transmit, mai eficient, prin nematodul Longidorus attenuatus, iar cele inrudite cu tulpina patarii inelare a sfeclei prin L. elongatus. Transmiterea are loc prin larve si adulti, dar virusul nu se transmite la urmasi. Nematozii mentinuti in sol fara vegetatie isi pierd capacitatea de transmiterea dupa 9 saptamani. Un rol important in epidemilogia virusului are transmiterea prin samanta, ce are loc, in proportie de 10-100 %, la peste 20 de specii, apartinand diferitelor familii, multe plante crescute din samanta infectata nemanifestand simptome externe. Astfel, nematozii care isi pierd capacitatea de transmitere reachizitioneaza virusul hranindu-se pe plantutele de buruieni crescute din samanta infectata, transmiterea pe cale seminala reprezentand un mod important de supravietuire a virusului in sol. La samanta de zmeur si capsun, virusul a fost transmis atat de la parintii paterni cat si de la cei materni, dar plantele polenizate cu polen virulifer nu au prezentat simptome externe. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 60-65°C, longevitatea in vitro este de 14-21 zile, dilutie limita 10^-3-10^-4. Desi au greutati diferite, virionii sunt morfologic uniformi, avand forma izometrica, profil unghiular, de c. 30 nm in diametru si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in trei componente, genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. În cazul aparitiei bolii la culturile de tomate din sere si solarii, se recomanda eliminarea cu grija a exemplarelor infectate. Dupa lichidarea culturii, solul va fi dezinfectat termic sau se va aplica un tratament cu pentaclornitrobenzen, prin care se distruge nematodul vector. Prevenirea aparitiei boii in camp se realizeaza prin adoptarea unui asolament adecvat si combaterea sistematica a buruienilor la care virusul se transmite prin samanta. La speciile inmultite vegetativ, raspandirea bolilor poate fi prevenita prin plantarea clonelor libere de virusuri, in cazul soiurilor total infectate fiind necesara obtinerea materialului saditor sanatos prin termoterapie si culturi meristematice.