Virusul piticirii soiei

Virusul piticirii soiei - Soybean dwarf virus SbDV, sinonim Subterranean clower red leaf luteovirus; se cunosc tulpinile dwarfing strain (SbDV-D) si yellowing strain (SbDV-Y), care pot fi diferentiate prin plantele gazda si simptome, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 291). Virusul a fost descris prima data la Glycine max (Tamada s.a., 1969, Ann. Phytopath. Soc. Japan 35, 282), in Japonia, ulterior fiind identificat in Australia, Noua Zeelanda si California si, mai recent, la Trifolium repens in Illinois, S.U.A. si Vicia faba in Tunisia (Najar s.a., 2003, Plant Dis. 87, 1151). În conditii de infectii naturale, virusul produce boli persistente, caracterizate prin incretirea si rugozitatea limbului, ingalbenirea frunzelor si piticire la Glycine max si Trifolium pratense, ingalbenirea slaba a frunzelor bazale la Pisum sativum, ingalbenirea frunzelor si piticire la Phaseolus vulgaris, ingalbenirea si rasucirea frunzelor la Vicia faba si V.articulata, ingalbenirea frunzelor la Beta vulgaris, Lupinus albus, L. angustifolius si Medicago polymorfa, inrosirea frunzelor la Calendrina caulescens, Gomphrena globosa, Erodium moschatum, Trifolium incarnatum, Trifolium subterraneum si Vicia sativa, infectii fara simptome la Trifolium repens si ingalbenirea sau inrosirea frunzelor la Astragalus sinicus, experimental susceptibile fiind Arachis hypogaea, Lactuca sativa, Lens esculenta, Lupinus cosentinii, Medicago hispida, Trifolium dubium si T. hybridum, total rezistente Brassica campestris ssp. napus, Capsela bursa-pastoris, Cicer arietinum, Datura stramonium, Lablab purpurelus, Lathyrus odoratus, Linum usitatissimum, Lotus corniculatus, Medicago sativa, Melilotua albus, Stellaria media, Vicia villosa, Vigna angularis, V. radiata, V. unguiculata si V. unguiculata spp. sesquipedalis. Inoculat artificial, virusul produce cloroze si rasucirea slaba la Astragalus sinicus si piticire, cloroza si inrosirea marginilor frunzelor batrane la Trifolium incarnatum, T. dubium si T. subterraneum.

La plantele de Glycine max primele simptome constau intr-o ingalbenire fina si clorozare slaba a frunzelor cele mai tinere dupa 7-14 zile de la inoculare. În cazul tulpinii "dwarfing" foliolele sunt mici, se curbeaza spre fata inferioara, plantele raman pitice, avand internodurile si petiolurile scurte, iar frunzele sunt ingrosate si de culoare verde inchis. La tulpina "yellowing", frunzele mai batrane manifesta ingalbeniri internervuriene, iar frunzele pot fi mai mult sau mai putin incretite, in functie de soi si conditiile climatice. Particulele virale se gasesc in tuburile ciuruite, parenchimul floemic, celulele acompaniatoare si vasele xilemice, fiind asociate cu necrozarea floemului. Virusul se transmite, in mod persistent-circulativ, prin afidul Acyrtosiphon (Aulacarthum) solani, iar unele izolate, si prin A. pisi, este retinut de insecte la naparlire si nu necesita un virus ajutator pentru transmitere. Timpii minimi pentru achizitionare sunt de 30-60 minute, pentru inoculare 10-30 minute, latenta in vector este 15-27 h si de persistenta in insecte de pana la 40 zile, nimfele fiind vectori mai eficienti decat adultii. Poate fi transmis la insecta vectoare prin injectare si achizitionat de aceasta intepand printr-o membrana. Vectorul A.solanii are doua biotipuri, care transmit ambele tulpini ale virusului (Damsteegt, 1983, Phytopathology 73, 965). Sucul foliar contine putini virioni. Utilizand transmiterea virusului la vectori prin injectare si hranirea prin intepare printr-o membrana, s-a stabilit ca inactivarea termica are loc la 45-50°C, dilutia limita a sucului neconcentrat este 1/2, longevitatea in vitro de cel putin 4 luni la 20°C si 20 zile la 15°C, iar infectivitatea nu a fost afectata de 3 cicluri de inghet si dezghet. Virionii sunt izometrici, de 25-27 nm in diametru, cu profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare apare un singur component, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, capsida fiind formata dintr-o singura proteina capsidala. Pentru prevenirea bolii se recomanda izolarea in spatiu a culturilor de sursele de infectie si combaterea afidelor vectoare.