Sapunul

Sapunul este un agent de curatare sau detergent, facut din grasimi animale sau vegetale, uleiuri si seu; din punct de vedere chimic este sarea de sodiu sau potasiu a unui acid gras, format prin interactiunea grasimilor si a uleiurilor cu alcani.

Istoria fabricarii sapunului

Exista mentionari asupra folosirii materialelor de genul sapunurilor inca din timpuri antice. Agentii de curatare mentionati in Vechiul Testament ( vezi Ieremia 2:22) nu erau sapunuri adevarate, dar erau facute doar din cenusa coajei de copac. In secolul I AD, istoricul roman Plinius cel Batrin a descris diferitele forme de vopsea tare si moale, continind sapunuri, cunoscute drept rutilandis capillis, care fusesera folosite de femei in trecut pentru a-si curata parul de diferite culori. Fabricarea sapunului era un lucru comun in Spania si Italia secolului VIII. In secolul XIII cind, sapunul fusese introdus din Italia in Franta, majoritatea era produs din seu de capra. Francezii , dupa niste experimente, au dedus o metoda de a fabrica sapun din ulei de masline in loc de grasimi animale si au introdus metoda in Anglia in jurul anului 1500. Industria fabricarii sapunului a crescut rapid in Anglia si in 1622 a primit privilegii speciale din partea regelui Iacob I. In 1783 chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele a stimulat accidental reactia dintre uleiul de masline fierbind si oxidul de plumb, reactie care se intilneste astazi in formarea sapunurilor moderne, si a produs o substanta cu gust dulceag pe care el a numit-o Ölsüss si este cunoscuta in ziua de azi ca glicerina. Aceasta descoperire l-a detreminat pe chimistul francez Michel Eugene Chevreul sa investigheze natura chimica a grasimilor si uleiurilor folosite in sapunuri; Chevreul a descoperit in cele din urma, in 1823, ca grasimile simple nu se combina cu bazele pentru a forma sapunuri dar sunt primele care se descompun pentru a forma acizi grasi si glicoli. Intre timp, fabricarea sapunului fusese revolutionata in 1791 de catre chimistul francez Nicolas Leblanc, care a inventat un procedeu de obtinere a carbonatului de sodiu, sau sodiu, din sare obisnuita.

Ingrediente

Uleiurile si grasimile folosite in sapunuri sunt compusi ai glicerinei si ai unui acid gras, precum acidul palmitic ( CH₃-(CH₂)₁₄-COOH) sau stearic

(CH₃-(CH₂)₁₆-COOH). Cind astfel de compusi sunt tratati cu o solutie apoasa a unei baze, precum hidroxidul de sodiu- un proces numit saponificare- se descompun, formind glicerina si sarea de sodiu a acidului gras. Palmiatul, de exemplu, care este esterul glicerinei si al acidului palmitic, "sudeaza' palmiatul de sodiu (sapunul) si glicerina in reactia de saponificare. Acizii grasi necesari fabricarii sapunului sunt oferiti de seu, uleiuri animale (peste) si vegetale ( de cocos, masline, soia). Sapunurile tari sunt facute din uleiuri si grasimi ce contin un procentaj mare de acizi saturati, care sunt saponificati cu hidroxid de sodiu (NaOH). Sapunurile moi sunt semi-fluide si sunt facute din ulei de bumbac sau ulei de peste, si apoi saponificate cu hidroxid de potasiu (KOH). Seul folosit in fabricarea sapunurilor poate fi de la cel mai prost, recuperat din deseuri, pina la cel de un inalt grad de calitate, folosit in sapunurile de toaleta. Dar seul nu produce un sapun destul de solubil, pentru ca este foarte tare, si de obicei este mixat cu niste ulei de cocos. Sapunurile transparente de obicei contin ulei de ricin, ulei de cocos de calitate si seu.

Functii

Majoritatea sapunurilor au capacitatea de spalare a murdariei datorita celor 2 componente, cea hidrofila si cea hidrofoba, care confera sapunurilor proprietati tensio-active. Aceasta propritate este concretizata prin capacitatea de spalare a sapunurilor. Moleculele sapunului actioneaza ca o legatura intre apa si murdarie, indepartind-o de materialul ce trebuie curatat. Partea hidrofila, care este atrasa de apa, este similara in structura cu sarurile solubile in apa, iar partea hidrofoba, care este atrasa de substante care nu sunt solubile in apa, consista frecvent dintr-un lant de hidrocarburi care este similar in structura cu uleiurile si grasimile. Rezultatul acestei structuri a sapunului permite acestuia sa reudca tensiunea de suprafata a apei (prin udare) si sa adere la aceasta si sa faca substante, altfel insolubile in apa, solubile.

Detergentul este o combinare a sapunului cu carbonatul de sodiu. Detergentul este un sapun uscat care a fost transformat intr-o pudra fina. Sapunul lichid este o solutie de sapun moale de potasiu dizolvat in apa.

In anii '60, datorita cresterii ingrijorarii asupra poluarii apelor, includerea chimicalelor daunatoare mediului, precum fosfatii, in sapunuri si detergenti a fost descurajata. In schimb au inceput sa fie folositi agenti biodegradabili care erau usor descompusi de catre bacterii

Astfel au rezultat detergentii neionici, care contineau mai multe grupari eter si o grupare terminala OH. 

ema : Sapunul