Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » Istorie
BASARABII, O FAMILIE VECHE SI NOBILA IN VALAHIA

BASARABII, O FAMILIE VECHE SI NOBILA IN VALAHIA


BASARABII, O FAMILIE VECHE SI NOBILA IN VALAHIA

MOTTO:

Basarabii, domnitori feudali, au fost cei mai reprezentativi pentru pastrarea intereselor fundamentale ale romanilor, ale acelui neam de oameni curajosi si viteji, ale poporului care nu s-a lasat plecat nimanui din afara tarii lor, pastrandu-si demnitatea "in calea tuturor rautatilor"12

(PETRU DEMETRU POPESCU, BASARABII)

DENUMIREA teritoriului de la SUD de CARPATI si a numelui de BASARABI



Marele spatiu teritorial cuprins intre Carpati, Dunare si Mare, creeaza cel mai interesant cadru istoric in care s-au evidentiat in mod deosebit cei mai stralucitori conducatori ai poporului nostru, Basarabii. Denumirea de Tara Romaneasca, deriva direct din cel al fostilor stapanitori ai Daciei, iar in evul mediu din acel echivalent care s-a pastrat si sub numele de Valachia, un nume arhaic al carui popor se mai numea si "valahi" sau "vlahi". Cat priveste termenul de "Tara Romaneasca" ,el poate ridica in mintea oricui o intrebare, dictata de faptul ca procesul de formare a limbii si a poporului roman a avut un caracter unitar, desfasurandu-se in forme puternice in intreg leaganul carpato-dunareano-pontic; de ce dar numai o parte a teritoriului romanesc, si anume cel de la sud de Carpati, a capatat denumirea de Tara Romaneasca, adica a romanilor?

Dimitrie Cantemir afirma despre problema unitatii teritoriale in scrierile sale expresii ca "tarile romanesti", "mosie romaneasca", "pamant romanesc", care nu se refera numai la teritoriul sud-carpatin, ci desemneaza intreg teritoriul locuit de romani. Iar in "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" inlocuieste frecvent termenul de roman cu cel de roman nefacand apoi nici o deosebire intre moldoveni si vlahi. Moldova capata acest nume pentru a se deosebi de tara de la sud de Carpati, desi locuitorii ei, moldovenii, sunt romani.

Se poate conchide ca intrucat statele feudale romanesti s-au constituit separat pe plan politic, la ele apar denumiri regionale pentru a se deosebi una de alta. Un argument destul de concludent ,in aceasta privinta il constituie faptul ca alaturi de termenul "Tara Romaneasca" ce putea fi mai usor confundat cu "Tara Romaneasca a Moldovei" de pilda, apare si alt nume mai deosebitor fata de celelalte provincii romanesti: Tara Munteneasca - mai tarziu Muntenia. Pe masura ce ne apropiem insa de epoca moderna termenul de Tara Romaneasca este folosit tot mai putin in timp ce tot mai frecvent apare cel titular de Tara Romaneasca. Mai tarziu istoricii nostri de odinioara in hrisoavele prafuite de vreme au mai folosit si un alt termen si anume acela de "Ungrovlahia" dat Tarii Romanesti. Iar diecii (logofetii) cancelariilor domnesti au folosit si ei in documentele lor si termenul de Ungrovlahia13, apoi au adaugat si adjectivul de cantitate "toata". In foarte multe acte redactate de logofetii (dieci) cancelariilor domnesti feudale in titulusul domnitorului asezat la inceputul hrisovului, este desemnata stapanirea asupra teritoriului Tarii Romanesti, denumire care apare si sub formularea "domn a toata Ungrovlahia"14. Tara Romaneasca a mai cunoscut de-a lungul vremilor si numele de "Tara de la Istru", "Basarabia" sau si "Tara lui Basarab". Acest nume a fost dat Tarii Romanesti, pastrandu-se multa vreme in documentele sud-slave din prima jumatate a secolului al XIV-lea, deci cam pe vremea lui Basarab Intemeietorul. Teritoriul sud-Carpatic a mai avut si denumirea de "Basarabia" sau in denumirea de "Tara Basarabilor" si de "Tara Basarabeasca".

Mai tarziu acest nume a ramas parasit mai ales la gurile Dunarii trecand apoi in Moldova de azi, ramanand valabil pentru teritoriul dintre Prut si Nistru sub noua denumire de "Basarabia" de azi dintre Prut si Nistru15. Noi insa in lucrarea de fata ne-am propus sa abordam mai indeajuns infatisarea istoriei marilor nostri basarabi, indreptandu-ne mai ales atentia asupra intemeierii Tarii Romanesti si intr-un mod special asupra cuibului si leaganului marilor nostri stramosi: boierii din Brancoveni proveniti din marea dinastie a boierilor Craiovesti si a celei din Brancoveni.

Conjudeteanul nostru profesorul geograf Ion Conea din Coteana, a pornit de la frecventa numelor de Litovoi, Barbat, Tihomir si Basarab in regiunea Hateg-Hunedoara, subliniind ca "Intemeietorii dinastiei si principatului muntean au fost un neam de romani nobili, coborati din partea muntelui, dintr-unul din cele mai romanesti tinuturi, azi si totdeauna: Hategul si Hunedoara."16

Din Letopisetul Cantacuzinesc reiese ca procesul istoric de formare a Tarii Romanesti a cunoscut doua mari etape distincte:

a)       prin "descalicarea" unor romani veniti din sudul Dunarii in Oltenia de azi, care si-au ales "banovetii"(bani conducatori subl. n.) din neamul Basarabilor cu mult timp inainte de formarea statului feudal;

b) in urma "descalecatului" lui Negru Voda din Fagaras anul 1290.  Acest fapt este remarcat si de urmatorul text: "Iar cei ce au descalecat la Turnu Severinului si au tins pre supt poalele muntelui pana la apa Oltului. Atunci s-au ales dintransii boiarii cari au fost de neam mare. Si pusera banoveti un neam ce le zicea Basarabi sa le fie lor capi (adica mari bani). Iar cand au fost la cursul anilor de la Adam 6793 (1290), fiind in Tara Ungureasca un voevod ce l-au chemat Radu Negrul voevod mare herteg pre Amlas si pre Fagaras, ridicatu-s-au de acolo cu toata casa lui si cu multime de noroade: rumani, papistasi, sasi de tot feliul de oameni"17. Iar mai departe "atunce si Basarabestii cu toata boierimea ce era mai inainte peste Olt s-au sculat cu totii de au venit la Radul Voda, inchinandu-se sa fie supt porunca lui si numai el sa fie preste toti.

De atuncea s-au numit de-i zic Tara Romaneasca"18. Problema referitoare la banatul Basarabilor din Oltenia - dupa opinia comentariului facut de D. Onciul - infiintat de romanii de la sud de Dunare, constituie "cel mai vechi element de traditie orala", de origine populara.


Partea privind descalecatul lui Radu Negru Voda din Amlas si Fagaras, o datoreaza insa net de actiunea venita din miaza-zi.

Dupa parerile lui L. Elekes care afirma ca romanii ar fi venit din sud, din Peninsula Balcanica, unde s-ar fi format ca popor si ar fi emigrat la nordul Dunarii, prin secolele XI-XII, adica dupa ce ungurii ar fi patruns in Transilvania19. Cronicarul Radu Popescu afirma si el ca stramosii romanilor "venise de la Roma", iar "descalicarea banovetilor" nu mai apare deloc.

Asa cum au dovedit documentele istorice mai vechi, termenul de "descalecat" apare in vremea lui aga Matei din Brancoveni (Matei Basarab), mai intai in cronica, apoi in documentele epocii si in fine, in textul inscriptiei (pisaniei) sapata in piatra de la Campulung. Interesul domnitorului Matei Voda Basarab Brancoveanu este vadit. Citind cu atentie in cronica pe Banovetii Basarabi, Matei care isi luase patronimicul vechii familii domnitoare voia sa-si legitimeze descendenta din Basarabi; intr-un document din 13 aprilie 1636, dat orasului Campulung "Radu Negru", presupusul intemeietor, este numit "stramosul domniei mele"; iar in pisania amintita apare expresia potrivit careia Matei Basarab se tragea "de intr-aceea ruda buna si de intru acel neam adevarat" al lui Negru Voda. Tot din cronicile istorice cat si din pisaniile de pe unele biserici si manastiri ctitorite de marii nostri Basarabi de odinioara rezulta si unele inadvertente. De pilda, Basarabii reprezinta alt neam (familie), decat a lui Negru Voda (numit uneori Radu Negru) deoarece vin sa i se inchine acestuia care sosea de peste munti; apoi, Banovetii nu erau Basarabi, ci Craiovesti. S-a dovedit documentar ca cel mai vechi banat a fost de Severin, apoi resedinta baniei s-a mutat la Strehaia si tarziu, in secolul al XV-lea, s-a mutat la Craiova.

Iar fragmentul din cronica privitor la inchinarea Banovetilor Basarabi, nu poate reflecta o actiune contemporana cu intemeierea, ci este o transpunere mult mai taruie.

In epoca lui Neagoe Basarab, domn ne s-a ridicat din randul Craiovestilor s-a sprijinit pe Craiovesti20 in perioada domniei sale.

B. P. Hasdeu considera ca legenda cu Negru Voda nu se pastreaza in Oltenia, deoarece acolo e locul de bastina al Basarabilor.

Totusi el face o mare distinctie intre Negri si Basarabi, notand ca in provincia de peste Olt (adica Oltenia) "se gasesc pretutindeni numai suvenirile Basarabilor, iar despre Negru, sau mai bine despre Negri, nicaieri nici o vorba. Oltul desparte, in aceasta privinta, intreaga Muntenie in doua zone pe malul rasaritean al fluviului."21 Nicolae Stoicescu infirma opinia lui B. P Hasdeu demonstrand ca "patria Basarabilor nu este Oltenia22. In procesul desavarsirii etnogenezei romanesti si cristalizarii primelor statulete feudale, ei si-ar fi extins treptat stapanirea asupra teritoriului de la rasarit de Olt, dand nastere statului Tara Romaneasca. B. P. Hasdeu insa merge si mai departe cu argumentatia, presupunand ca din Basarabii olteni deveniti apoi dupa intemeiere si munteni, s-ar fi desprins doua ramuri care ar fi emigrat spre Moldova; una s-a asezat intai in Maramures si ar fi trecut apoi in Moldova numindu-se Bogdanesti, si alta ar fi trecut din Muntenia in Moldova, numindu-se Musatini.23 O periodizare posibila a istoriei Basarabilor nu a fost realizata pana in momentul de fata care sa cuprinda cele patru secole in care s-au perindat la domnie acesti voievozi munteni. Istoria acestor Basarabi e puternic marcata de "Intemeietorul statului Tara Romaneasca si pana la Constantin Brancoveanu".

Aceasta filiatie este redata de profesorul Ion Ionascu, autorul unei genealogii basarabe temeinic intocmita24, care nu tine seama de patronimi (desi il considera ca atare) (ci creeaza un arbore care pleaca de la acest Basarab I pana la Constantin Basarab Brancoveanu - secolele XIV-XVIII).

Istoricul Stefan Stefanescu a prezentat si el o lista genealogica mai selectiva a Basarabilor (incepand cu Basarab I si incheind cu Mihai Viteazul ca ultim Basarab). Dar mai prezinta si o alta lista selectiva a acestei dinastii basarabe care ar porni de la boierii Craiovesti, Basarabi incepand cu Neagoe de la Craiova, ban Strehaianul si incheind cu voievodul Constantin Basarab Brancoveanu. Craiovestii au format si ei, patronimie prin Neagoe Basarab, alta ramura basaraba, continuand-o pe prima si ajutand-o de fapt sa se mentina. Asa dupa cum remarca si marele istoric al neamului romanesc, Nicolae Iorga ca: "Basarabii nu sant monarhi prin cucerire, alesi ai boierimii, cari incep a fi numai Mari bani. Atunce s'au ales dintr'insii boierii cari au fost de neam mare, si pusera Banavet (sic) un neam ce le zicea Basaraba, sa le fie lor cap, adica Mari Bani."25 Neagoe e fiul unui domn cu numele de Basarab din veacul al XV-lea si al unei femei care vine din puternicul neam oltean al asa-numitilor Banoveti sau Craiovesti-Banovesti, fiinca langa Craiova era mosia lor; li se mai zicea si familia Parvulestilor fiindca unul dintre dansii (erau patru frati) se chema Parvu (numele insusi era slav, din Balcani); acela al altui frate, Barbu, insa e un nume venetian, venit din Dalmatia, pe la sarbi, (Barbarus, Barba). Mai tarziu cand dinastia lor s-a stins, (fara a preciza data, n. ns.) si boierii se incapusera fara drept in scaun, voiau sa arate o legatura cu neamul cel vechi de stapanitori, ei si-au zis Basarabi; acestia au fost Brancovenii din veacul al XVII-lea, incepand cu Matei Voda.26 Dupa concluzia istoricului P. P. Panaitescu este ca pana la Matei, aga din Brancovenii Oltului n-ar fi existat Basarabii. Si totusi denumirea ne apare si la Basarabii nepatronimi. Fie singura, ca si la Intemeietor, fie insotita de un nume de botez sau cognomen. Chiar in primul caz, ea nu mai poate fi nume de botez, ci al familiei domnitoare din cadrul careia, de la Intemeietor, toti erau Basarabi. Asa apar in documentele istorice: Basarab al II-lea, fiul lui Dan al II-lea, Basarab cel Batran zis Laiota, fiul lui Dan al II-lea, Basarab cel Tanar zis Tepelus, fiul lui Basarab al II-lea s.a.

Nefiind patronimi ei isi iau numele in mod firesc si de Basarab, deoarece era numele dinastiei domnitoare din care faceau de drept parte. Istoricii nostri au impartit istoria marilor basarabi in trei parti (etape), prima parte (etapa), de la Basarab I pana la sfarsitul secolului XVI, a doua parte (etapa), de la Mihai Viteazul si pana la Matei Basarab si a treia parte (etapa), de la Matei Basarab si pana la Constantin Brancoveanu. In cadrul lucrarii de fata noi ne vom ocupa de fiecare parte (etapa) dar intr-un mod mai deosebit de aspectele legate de acestia nu numai pe plan national, ci si pe plan de istorie locala, petrecute de unii dintre marii nostri "domnitori Basarabi", de pe plaiurile mioritice si pline de istorie ale satului lor de origine, Brancoveni.

N-avem intentia de a trata pe rand fiecare domnitor din spita Basarabilor care au domnit in Tara Romaneasca vreme de patru secole, ci ne vom ocupa mai mult de Basarabii din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu.

Note:

12.Petru Demetru Popescu, Basarabii, Editura Albatros, Bucuresti, 1989, cap. XII, Mostenirea Basarabilor, p. 232

13.Traducerea termenului de "Ungrovlahia" ar insemna de fapt "Valahia de langa Ungaria".

14.Petru Demetru Popescu, Basarabii, Editura Albatros, Bucuresti, 1989, cap. II, Dimensiuni si determinari, denumirile teritoriilor de la sud de Carpati, p. 18-22

15.Ibidem, p. 22

16.Ion Conea, Basarabii de Arges, Despre originea lor teritoriala si etnica, Bucuresti, 1935, p. 161-162

17.Istoria Tarii Romanesti (1290-1690), Letopisetul Cantacuzinesc, Editia critica ingrijita de Constantin Grecescu si Dan Simionescu, Bucuresti, 1960, p. 1-3

18.Ibidem

19.Vezi pe larg N. Stoicescu, Continuitatea romanilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, p. 9-41

20.Petru Demetru Popescu, Basarabii, Editura Albatros, Bucuresti, 1989, p. 25-27

21.B.P. Hasdeu, Istoria critica a Romanilor, Imprimeria statului, Bucuresti, 1875, p. 115

22.N. Stoicescu, op. cit.,p. 146-151, unde ne face o trecere in revista a documentelor care reflecta faptul ca domnitorii invocau un Negru-Voda considerandu-l strabunul lor. Retin in mod deosebit atentia hrisoavele manastirii Tismana si mai cu seama cele din 8 ianuarie 1569 si 28 aprilie 1576, de la Alexandru Mircea (p. 148).

23.Vezi B.P. Hasdeu, Basarabii, Cine? De unde? De cand?, Bucuresti, 1894, p. 4 si urm.

24.Ion Ionascu, Basarabii in tabele genealogice, Studii si articole de istorie, XVII, Bucuresti, 1972, p. 128-132

25.Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, vol VI, Monarhii, Bucuresti, 1938, p. 272

26.P.P. Panaitescu, Mircea cel Batran, Bucuresti, 1944, p. 40





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.