"BOIARII cei BATRANI DEN BRANCOVENI, de MOSIE, DE STRAMOSIE inca DEN DESCALICATOAREA TARII"

BOIARII cei BATRANI DEN BRANCOVENI, de MOSIE, DE STRAMOSIE inca DEN DESCALICATOAREA TARII"

MOTTO:

"Vom fi iarasi CE-AM FOST

Si mai mult DECAT ATAT"

(Petru Rares)

Asa dupa cum mentioneaza marele istoric, Nicolae Iorga in scrierile sale, in 1494, cand a fost refacuta de puternica si influenta familie a boierilor Craiovesti, Manastirea Bran conveni fiinta deja din plin cu viata monahala, acest lucru reiesind din istoricul proprietatilor pe care se afla sfantul lacas.

Cronicile medievale ale Tarii Romanesti marturisesc ca aceasta ramura boiereasca hotara soarta tarii. Incepatorul acestei mari familii de boieri olteni era un anume Neagoe de la Craiova, frate cu Harvat logofatul. Dupa unele marturii fratii Craiovesti erau patru, iar dupa altele sase: Barbu (de calugarie Pahomie), Parvu, Preda, Radu, Danciu si Mircea. Impreuna au ctitorit si au refacut numeroase biserici si manastiri: Bistrita, Tismana, Brancoveni, schitul Pahomie, Sadova, paraclisul Manastirii Xenofont de la Sfantul Munte Athos, Caracal, Snagov, Craiova. La Manastirea Bistrita au adus moastele Sf. Grigorie Decapolitul (in 1497) dupa ce mesterii Dobronui, Dumitru, Chirtop si ispravnicul Stoian, sub primul egumen, Marcu, isi vor fi desavarsit opera. Tot aici, dupa moartea sotiei sale Neagoslava, se va fi calugarit Barbu, sub numele de Pahomie. Manastirea Bistrita a devenit apoi necropola Craiovestilor. Daca Manastirea Brancoveni a fost refacuta de acesti frati, adormiti intru Domnul nostru Iisus Hristos la cativa ani dupa 1500, inseamna ca ea era mult mai veche.⁵⁶

Neagoe de la Craiova, zis si strehaianul s-a casatorit cu Stana fiica lui Barbu paharnicul, apoi stolnic intre anii 1431-1436, care intre datele de 1 iunie 1475 - 15 iulie acelasi an il gasim fara nici un titlu in sfatul tarii.⁵⁷ Neagoe de la Craiova (Strehaianul) se insoara a doua oara cu Vinia dintr-o familie de origine sarba, a unor mari despoti sarbi.⁵⁸ Vinia devine astfel cea de-a doua sotie a lui Neagoe de la Craiova, Strehaianul. Cu aceste doua sotii el face patru copii de sex barbatesc: Barbu, Parvu, Danciu si Radu Craiovescu, care cu totii au obtinut mari dregatorii in sfatul tarii si astfel sa joace si un rol de mare valoare in istoria politica a Tarii Romanesti, pana catre mijlocul secolului al XVI-lea.⁵⁹ Celalalt frate, Barbu Craiovescu, zis si Cralevschi, fiul lui Neagoe de la Craiova - Strehaianul s-a casatorit cu Negoslava sau Neguta, tot o nobila sarba, devenita Salomia prin calugarie.⁶⁰ Pe Barbu Cralevschi il gasim fara titlu (jupan Barbu de la Craiova Ion Craiovescu (Asa-i spune la 1478 iulie 31)⁶¹. Apoi in sfatul tarii din vremea aceea, cu intermitente. Acesta impreuna cu fratii sai a fost vlastelinul domnitor Vlad Calugarul, Radu cel Mare si Vladut voievod (mare ban si ban intre 8 septembrie 1495 - 10 ianuarie 1520 (cand apare fara nici un pic de titlu in sfatul tarii) doar ca Barbu Cralevschi). In relatii foarte proaste cu Mihnea cel Rau, impreuna cu fratii si cu "alt neam al lui" a pribegit peste Dunare (septembrie 1508) de unde revine cu ajutorul turcilor si alunga pe Mihnea (1510), punand ca domn pe Vladut.

Vlastelin si prim sfetnic al lui Neagoe Basarab⁶². Uneori apare in sfat alaturi de Detco ban. Inainte de moarte s-a calugarit cu numele de Pahomie⁶³; moare nelasand urmasi. Impreuna cu toti fratii sai ctitoresc Manastirea Bistrita. Tot familia Craiovescu a mai ctitorit probabil si biserica Sfantul Dumitru din Craiova, precum si alte manastiri (Sadova, Brancoveni, Strehaia, Roaba).

Despre Manastirea Brancoveni⁶⁴ iata ce scrie Nicolae Iorga: "Intre aceste rapi se intinde zidul de caramida care inconjura manastirea, rosu zid intreg, la colturile caruia pazesc turnurile inaltate din bielsugul de bogatie, totdeauna binefacatoare, a lui Voda Basarab Brancoveanu.

Abia se zaresc turnurile bisericii de astazi, pe cand frumoasa turla, de la intrare, cu doua randuri de firide, rasare uriasa, suptiindu-se spre varf. Deocamdata mergeau insa la biserica razleata care sta in afara de zid, drept deasupra rupturii de coasta, catre adancimea alba intre copacii negri unde luneca apele albastre. Aceasta e neatinsa, asa cum a lasat-o lucratorii din timpurile cand se tineau cu scumpatate, cu evlavie, datinile bune. In zilele batrane de tot, aici a fost "unul din cuiburile Craiovestilor", ale acelor fii ai lui Neagoe Vornic: Barbu, Preda, Danciu, Parvu, Mircea, Radu, cari au umbrit tot locul oltean si jiian - la Caracal unde se pomeneste numele lor si la biserica ruinata a Sfantului Gheorghe, la Craiova, care li s-a dat numele si unde biserica Sfantul Dumitru e a unei "banese" de-a lor, la Bistrita si Strehaia, unde ei se inseamna printre ctitori. Bisericuta de zid din veacul al XVI-lea, era insa pe deal, la manastirea de mai tarziu, unde Matei-Voda a inaltat-o din nou."⁶⁵ Manastirea Bistrita, din districtul Valcea, cladita la anul 1497 de Barbu Craiovescu, caruia i se mai zicea si Barbu Basarab Craiovescul, (dupa resedinta baniei sale de la Craiova), cu fratii lui Parvu vornicul, Danciu vornicul si Radu postelnicul, fiii lui Neagoe⁶⁶ e una din manastirile care au pastrat mai multe antice de tot felul: icoane, vase de argint, stofe, cusaturi pretioase, odajdii preotesti, manuscripte, carti tiparite si alte ramasite vechi; toate amintesc epocile trecute ale istoriei noastre.⁶⁷ Manastirea Bistrita pastreaza mai multe suvenire de la banul Preda Basarab, fiul dvornicului Parvu, care era frate cu banul Barbu, devenit monahul Pahomie, si intre altele, acel frumos engolpion de aur si de smalt, cu urmatoarea inscriptie: "au facut acest panaghiar (sau icoana a Maicii Domnului) robii lui Dumnezeu, monahul Pahomie si jupanul Preda, marele ban, in anul 7029 (1521)"

Acest Barbu Craiovescu (Pahomie) devine calugar la Manastirea Bistrita dupa moartea sotiei sale Neagoslava. Manastirea Bistrita din judetul Valcea a devenit necropola boierilor Craiovesti.

In 1570 jupanita Calea (1529-1574), strabunica lui Matei Basarab, construieste pe locul actualului paraclis o bisericuta de lemn⁶⁸. O mentiune documentara din aceasta perioada (1582-1583) din timpul lui Mihnea Turcitul, ne spune ca acesta intareste daniile facute "mai inainte vreme de jupanita Calea de la sfanta manastire, sa-i fie ei vesnica pomana". Acest act de danie este cel mai vechi document de atestare pastrat, pentru ca Nicolae Iorga aminteste in scrierile sale de un hrisov din 1508, care din pacate azi, nu mai exista. Dar sa dam crezare documentelor istorice existente in arhivele nationale si sa urmarim in continuare arborele genealogic al marilor boieri Craiovesti, plecand de la Parvu Craiovescu.

PARVU CRAIOVESCU, marele vornic, era fiul lui Neagoe de la Craiova - Strehaianul, care s-a casatorit cu Despina Brancovici. Din aceasta casatorie a lui Parvu Craiovescu cu doamna Despina de origine sarba, au rezultat urmatorii copii cu care putem afirma ca incepe filiatia neamului Brancovenilor. Copiii rezultati din aceasta casnicie au fost in numar de patru, din care trei baieti: Neagoe Basarab (viitorul domn), Harvat Logofatul si Preda Craiovescu, mare ban si o fata Marga (Marga cea batrana). De la acestia pe parcursul istoriei, au descins, neamul basarabilor - brancoveni pe care-i vom prezenta in randurile urmatoare intr-o ordine cat se poate de cronologica.

Deci vom continua cu Neagoe Basarab.

NEAGOE BASARAB (1512-1521) care era fiul lui Parvu Craiovescu, mare vornic si al doamnei Despina Brancovici, o sarboaica, devenind Doamna Despina, sotia marelui domn de vita "basarabeasca" a domnitorului Neagoe Basarab. Acesta vine la domnia Tarii Romanesti dupa moartea lui Radu cel Mare (1495-1508), adus la tron de boierii Craiovesti, ca pe unul din neamul lor, luandu-si patronimicul de "Basarab". Avand sprijinul puternicei familii boieresti oltene, Neagoe a reusit sa asigure o mai mare autoritate domniei si sa se ocupe mai indeaproape de viata culturala, ctitorind frumoasa biserica de la Curtea de Arges si patronand lucrarea "Invataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie". A ucis multi boieri adversari ai familiei si ai neamului Craiovesc. A avut multe dregatorii in sfatul domnesc: Postelnic la 28 ianuarie 1501; mare postelnic de la 15 decembrie 1501 - 19 iunie 1509; mare comis de la 24 aprilie 1510 - 28 noemvrie 1511; ca domn al Tarii Romanesti el a intretinut relatii diplomatice cu toate statele vecine Tarii Romanesti.

HARVAT (DIN GROZESTI)⁶⁹ Era frate cu Neagoe Basarab. El s-a casatorit cu Maria, fiica lui Ianas clucerul si cu Zorza, care a fost mama lui Giura logofatul, bunicul celor trei frati Buzesti.

Fiind al doilea fiu al acestei familii craiovene el ocupa multe dregatorii: mare spatar de la 15 iunie 1508 - 19 iunie 1509, mare vistier, 24 aprilie - 15 iulie 1514; mare logofat, 23 iulie 1514 - 3 februarie 1522; apoi logofat (fost) de la 4 august 1522 - 4 aprilie 1522 ca logofat in sfatul tarii. Este foarte probabil croat de origine, refugiat la noi⁷⁰. Fiii sai, jupan Alexandru si Motea, nu au mai ajuns la dregatori⁷¹. A fost ctitorul Manastirii Motrului. O fiica a sa pe nume Neacsa care s-a casatorit cu Dobrovoe parcalab, apoi cu Peia mare portar a avut ca urmasa pe Calea ce se va casatori cu Detco (Datco) mare armas din Brancoveni.

DETCO (DATCO) (din Izvorani si Brancoveni) Se cunoaste ca fiind bunic al marilor boieri Craiovesti - Brancoveni care au putut darui Tarii Romanesti pe cei doi domni de seama Matei aga din Brancoveni (Matei Basarab 1632-1654) si pe Constantin Basarab Brancoveanu (1688-1714).

El era nepot de fiu al lui Detco banul de la inceputul secolului al XVI-lea.

S-a casatorit cu Calea din Brancoveni, fiica Neacsei sotia lui Peia mare postelnic in 30 mai 1533, apoi in 25 mai 1539, aprilie 25, il gasim ca clucer (jupan); apoi mare armas intre 10 februarie 1541 si 28 februarie 1545. Acest Peia era un adevarat dregator foarte apropiat si un ins devotat lui Radu Paisie, care-i daruieste pentru slujba dreapta si credincioasa⁷². Fiica sa Maria se casatoreste cu Valsan din Caracal, fiul Margai cea batrana cu care a avut pe Danciu Vornic, Detco si Radu⁷³.

NEACSA Este fiica lui Harvat Logofatul si este considerata de istorici ca incepatoarea neamului si a boierilor Brancoveni. Neacsa, a carei mosie parinteasca era cu Harvatestii primeste de la Neagoe Basarab - ca zestre - pe langa alte daruri, jumatate din satul Brancoveni, iar cealalta jumatate o vinde pentru trei mii de aspri, barbatului Neacsei Dobrovoe jupanul. Darul este motivat si de legaturile de rudenie⁷⁴ ce se aflau intre Harvat logofatul si Neagoe Voda, care, dupa mama sa, descindea din Banul Neagoe din Craiova, fratele lui Harvat.

Intr-aceasta rudenie ce exista intre incepatoarea boierilor din Brancoveni, Neacsa, a carei mosie parinteasca era Harvatesti si intre Neagoe Voda Basarab, care era ginerele lui Lazar Brancovici al Serbiei, trebuie cautata si originea versiunilor ce le-am examinat, asupra vechimii boierilor Brancoveni. Dar Neacsa moare, ramanand vaduva, chiar in acelasi an, 1518.

Dupa moartea sotului ei Dobrovoe parcalab, Neagoe Voda Basarab ii da stapanire asupra intregilor Brancoveni, in loc de jumatate cat avusese pana acum, "cu mosiile si viile" si cu niste case - cele dintai case brancovenesti - ce le facuse raposatul sau sot, Dobrovoe, care s-ar fi cuvenit de drept frati acestuia care primise in schimb o despagubire.

Neacsa se marita a doua oara cu Peia Portarul, cu care inca din 1520, se vede⁷⁵ ca are o fata Calea.

PEIA PORTARUL

Peia Portarul dupa cum ne relateaza un raport al lui Aloisio Gritti, din anul 1534, ne spune ca acest Peia era un "ghiaur sarb" de origine si ca el a fost trimis de Vlad Voda in anul 1534 sa duca haraciul la Poarta, insotindu-l apoi pe Gritti in Tara Romaneasca. Tot el informase pe turci despre intentia lui Vlad Vintila de la Slatina, de a se rascula, motiv pentru care a fost ucis de domn la Pitesti, impreuna cu Valsan logofat si Stan parcalabul⁷⁶.

Peia se casatoreste cu Neacsa din Brancoveni, fiica lui Harvat mare logofat⁷⁷. Apoi a fost mare postelnic (in sfatul Tarii Romanesti) gasit la data de 6 februarie 1526, apoi devine portar la 10 septembrie 1527, la 14 aprilie 1529 pana la 14 septembrie acelasi an, apoi din nou il gasim ca portar la data de 5-10 septembrie 1533. El este ucis in anul 1534 de catre Vlad Vintila de la Slatina.

Cu sotia sa Neacsa el are, o fata Calea care s-a casatorit cu Datco mare armas din Brancoveni.

CALEA s-a nascut in anul 1529 fiind fiica Neacsei din Brancoveni si a portarului Peia, provenita din cea de-a doua casatorie a mamei sale Neacsa cu Peia Portarul, ce apare in documentele istorice inca din 1520. Aceasta fata, dupa moartea mamei sale si a sotului Deatco armasul dobandi in 1570, de la Alexandru Voda, confirmarea asupra mosiei Brancoveni, ca singura stapanitoare, "pentru ca este batrana si dreapta mosie"⁷⁸. Calea nu traieste mult dupa anul 1573 din care pana in 1597 nu avem nici o stire cum se stapanesc Brancoveni, dar vom cauta sa amintim cate ceva despre acesti boieri brancoveni, amintindu-le numele lor cuprinse in aceasta perioada (1573-1597?) din care rezulta ca totusi ei au aparut ca vanzatori sau cumparatori de "ocine" si "dedine".

Iata ce ne spune Documentul ce poarta numarul 309 din 1543 (7051) iunie 15, elaborat in cancelaria domneasca de la Targoviste:⁷⁹

+ In Hristos dumnezeu, binecredinciosul si binecinstitorul si de Hristos iubitorul si singur stapanitorul, Io Radul Voevod si domn, fiul preabunului si marelui Radul Voevod, din mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu, stapanind si dominand peste toata tara Ungrovlahiei, inca si al partilor de peste munti, Amlasul si Fagarasului herteg. A binevoit domnia mea cu a sa bunavointa, cu inima curata si luminata a domniei mele si am daruit aceasta porunca si hrisov al domniei mele cinstitului si credinciosului boier al domniei mele, lui jupan Detco mare armas si soacrei lui Neacsa si jupanitei Calea si cu fiii lor, cati dumnezeu le va lasa ca sa le fie satele anume: Deveselul cu tot hotarul si Tampenii toti cu tot hotarul si BRANCOVENII cu tot hotarul si din Epotesti jumatate, de pretutindeni si Branetii toti tot cu tot hotarul si din Vladuleni jumatate de peste tot si din Blajul jumatate de peste tot si Racovita cu tot hotarul si Harvatestii cu tot hotarul si din Spinisor jumatate, de pretutindeni si Ionestii cu tot hotarul si din Barsesti a 5-a parte si din Izvorani a 5-a parte si Gogose toata cu tot hotarul si Temna cu tot hotarul si Ruptura cu tot hotarul si Aninii cu tot hotarul si Dranovul cu tot hotarul si Malurile cu tot hotarul si Smardastetul cu tot hotarul si Bailestii cu tot hotarul si Nedeia Mare si Mica cu tot hotarul, pentru ca acestea mai sus zise sunt vechi si drept ocine si dedine ale Jupanului Detco armas si ale soacrei lui Neacsa si a jupanitei lui, Calea.

Si iarasi sa fie lui jupan Detco armas si cu fiii lui satul anume Odobesti cu tot hotarul, pentru ca ii este veche si dreapta ocina, dedina, dar a fost pusa zalog, de a luat Peia portar dela Staico Vornic si dela Badea Izvoranul postelnic 25.000 aspri, iar boierul domniei mele Jupan Detco armas, el a platit acei aspri s.a.m.d.

Un alt document cel ce poarta nr. 154 din 1574 (7082) octombrie 13, pomeneste ca: + Din mila lui Dumnezeu, Io Alexandru voevod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului Mircea voevod, fiul lui Mihnea voevod, da domnia mea aceasta porunca a domniei mele jupanitei Calea din BRANCOVENI, ca sa-i fie ei satul Piscul tot cu tot hotarul pentru ca ii este veche si dreapta ocina si dedina.s.a.m.d.

Referindu-ne la documentul cu nr. 276 elaborat in anul 1577 (7085) iunie 3, in cancelaria domneasca din Bucuresti, de catre Alexandru voevod, prin care se daruieste jupanului Ivasco mare vornic, partea lui Vladul si lui Neagul Capatana, toate, oricat se va alege din satul Izvorani, cu vecinii si din deal si din camp si din ape si de peste tot hotarul.

Pentru ca acea ocina a fost de mostenire a lui Vladul si a lui Neagul. Iar intru aceasta, cand a fost in zilele raposatului Radul voevod Calugarul, iar Vladul si Neagul, ei au pus zalog acea mai sus zisa ocina de la jupanitaa Neacsa si de la Jupanita Calea din Brancoveni, pe 3500 aspri⁸⁰.

Un alt document cu nr. 80 din < 1582 septembrie 1 - 1583 iulie > 7091, Bucuresti ne relateaza:

+ Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si prebunului Alixandru voevod, da domnia mea aceasta porunca a domniei mele sfintei manastiri numita uspenia preasfintei stapanei noastre, nascatoare de Dumnezeu, pururea fecioara Maria, care este la Brancoveni, ca sa-i fie satul Vladuleni, jumatate, partea jupanitei Calea toata si cu vecinii.Pentru aceasta, am dat domnia mea aceste mai sus zise averi sa-i fie Sfintei Manastiri Brancoveni⁸¹.

MARIA din BRANCOVENI, era fiica lui Deatco mare armas din Brancoveni si a Calei. S-a casatorit cu Valsan din Caracal fiul Margai cea batrana.

Din casatoria lor au reiesit Danciul Vornicul (tatal lui Matei Basarab, domnul Tarii Romanesti (1632-1654)). In afara lui Danciu Vornicul mai are un alt fiu Radu postelnicu si inca un fiu DATCO, care moare in 1578.

DANCIU VORNICUL DIN BRANCOVENI era fiul lui Valsan din Caracal si al Mariei din Brancoveni, fiica lui Detco mare armas din Brancoveni. Danciu s-a casatorit cu Stanca din Hotarani cu care a avut doi baieti si o fata (Barbu, Matei si Calea). Calea sora viitorului domn al Tarii Romanesti, purta numele mamei sale adoptive. Marele istoric Nicolae Iorga mai sustine ca Matei aga din Brancoveni ar mai fi avut inca o sora pe care o chema Florica (?). in documentul 116, din 25 iunie 1573 cei trei frati si mama lor, miluiesc pe Stefan biv vel clucer, cu un sat de mostenire Perisorul motivand: "pentru slujbele ce le-au slujit lor."

Prin acest document aflam ca Danciu era postelnic, demnitate ce o are pana la 4 decembrie 1579, dupa care pleaca in pribegie in Transilvania. Pana la 30 aprilie 1578, murise Datco, fratele lui Danciu Vornicul, al lui Matei si al Calei. Cei doi frati ramasi in viata, Radu si Matei aga din Brancoveni, se judeca cu ruda lor Anca din Caiani pentru mai multe proprietati. Domnitorul Alexandru al III-lea ii judeca cu dreptate si le confirma mai multe sate: Macesul, Maceselul si Marmurile. In timpul lui Alexandru al III-lea, Danciu era postelnic ("Danciul postelnic ot Brancoveni, la data de 28 iulie 1577").

La data de 4 iulie a anului 1580, Danciu si Radu, desi aflati in exil, primesc de la Mihnea-Voda, actul de confirmare a stapanirii asupra mosiei din Curatesti.

La data de 30 noiembrie 1582, Mihnea Voievod trimite pe comisul Radu la Brasov sa-i aduca in tara pe "Radu si Danciu postelnicii, fiii Calei din Brancoveni", pentru a-si lua toate mosiile. Veniti in tara li se confirma stapanirea asupra mosiei Racovita de langa Bals. Danciu impreuna cu fratele sau Datco armas si Radu Postelnicu si cu verisoarele lor primare, Marga si Visana erau stranepotii Jupanitei Marga cea batrana, sora lui Neagoe Basarab si a lui Preda Craiovescu, marele ban.

Dupa ipoteza lui Filitti, cei trei frati: Danciu, Datco si Radu ar fi fost infiati de matusa lor din Caracal, care le-a devenit mama adoptiva. Asa cum s-ar putea explica averea luata de aceasta si a sotului ei Valsan, inclusiv mosia de la BRANCOVENI. Datco armasul din Brancoveni a fost bunicul boierilor Craiovesti-Brancoveni, care au dat tarii doi domnitori: Matei Basarab si Constantin Basarab Brancoveanu. Danciu Vornicu a fost, in timpul domniei lui Petru Cercel, mare vornic, apoi la data de 21 mai 1583, il gasim ca mare armas, apoi din nou intre 8 ianuarie 1588 - 3 mai 1590 cu aceiasi dregatorie. Ca mare vornic se afla intre 1 iunie 1591 - 18 august 1593. In anul 1586 apare in documentele istorice cu numele si localitatea de bastina "din Brancoveni". Faptul ca el era din Brancoveni ni-l poate dovedi si confirma insasi spusele lui Mihnea Voda care scria lui "Danciu biv vel armas de la Brancoveni".

Avand o mare teama fata de Mihnea Voda cel Rau, Danciu si fratele sau Radu impreuna cu Petru Cercel pleaca in pribegie peste munti in Transilvania, unde cumpara niste proprietati acolo, pe care le vand apoi judelui sasesc Albert Harnet din Sibiu si astfel ei saracesc si se intorc din nou in tara. Domnitorul Alexandru cel Rau (1592-1593) il face pe Danciu mare vornic, apoi devine mare spatar intre 13 decembrie 1594 si 12 februarie 1595 in timpul domniei lui Mihai Viteazul, care il trimite ca sol la Alba Iulia, impreuna cu alti boieri sa incheie o alianta cu Sigismund Bathory. Aici insa el isi da obstescul sau sfarsit (in anul 1595), fiind ingropat la biserica din Alba-Iulia pe cheltuiala Doamnei Stanca, sotia lui Mihai Viteazul (documentele din 30 iunie 1597 -28 decembrie 1603). Pentru gestul sau Doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, este rasplatita de catre cealalta doamna Stanca Vorniceasa cu un sat "pentru cautarea ce a facut sotului ei Danciului . pentru cheltuiala ce a facut la inmormantarea lui in tara ungureasca, cand a murit si l-a ingropat in biserica din Balgrad, cheltuind 20.000 de aspri". Cand aga Matei din Brancoveni era in scaunul Tarii Romanesti pe la anul 1646 il trimite pe marele sau vornic pe nume Dragomir sa-i aduca osemintele tatalui sau, Danciu Vornicu si sa i le ingroape la Arnota, manastire ctitorita de ei pe al carei lespede se poate citi ca el odihneste acolo, iar pe peretii bisericii in interior sunt pictati impreuna⁸².

Atat Danciu cat si fratele sau Radu postelnicul posedau mari averi mostenite de la parintii lor. Amintim aici satele: Brancoveni, Bucinisul, Bailestii, Macesul, Maceselul, Marmurile, Slatinicul, Scaesti, Racovita, Studina, Urzica etc. Stanca probabil ca traia la data de 23 mai 1598. S-ar putea sa fie inmormantata la Brancoveni.

(Eroarea de a considera pe Danciu, care avea mosia Brancoveni, ca Brancovean, vine de acolo ca avea un fiu, pe DAVID postelnic, care traia in 1599, deci nu poate fi identificat cu celalalt David care deja murise in 1597, n.a.)

Dovada aceasta o mai pot afirma si urmatoarele documente gasite printre actele vechi si prafuite, ingalbenite de vreme ale arhivelor studiate de noi; printre care vom reda mai intai pe cel ce poarta numarul 116, din 1573 (7081), Iunie 25 care, iata, ce ne poate spune: "In numele tatalui si al fiului si al sfantului <<duh>> troita ce-i nedespartita in vecii vecilor, amin.

Iata eu roaba lui dumnezeu, jupaneasa Maria din Caracal si cu feciorii mei, jupan DANCIUL, postelnicul si jupan Datco si jupan Radul postelnicul, scriem cartea noastra acestui boeriu jupan Stepan fost mare clucer si feciorilor lui, cati dumnezeu ii va darui, ca sa-i fie mosia din Perisor, jumatate din sat, insa parte lui Valcsan (Valsan din Caracal) toata, du peste tot hotaru, pentru ca i-am dat-o de a noastra buna voe, cu vointa noastra, pentru slujbele care ne-au slujit noao si parintilor nostri, mai denainte vreme si prin teri straine" . etc.

<<Io Alexandru Voevod din mila lui dumnezeu, domn>>⁸³.

Documentul urmator, cu nr. 124, va intari si mai mult cele spuse de noi mai sus: Documentul 124, 1573 (7083) Septembrie 15, + In numele tatalui si al fiului si al Sfantului duh, amin.

Deci, eu preasfintitul arhimitropolit, chir Vladica Anania, am scris aceasta carte a vladicii mele, ca sa se stie toate averile mele si Atiganii si partea mea.

Si am scris eu logofatul, in luna lui Iunie 25 zile, in anul 7081 <1573>.

Eu jupaneasa Maria din Caracal.

Eu DANCIUL postelnicul, fiul ei.

Eu Datco, fiul ei.

Eu Radul postelnicul, fiul ei, adeverim.⁸⁴

Acelasi lucru il poate demonstra si un alt document, 286, din 1577 (7085), Iulie, 8, elaborat in cancelaria domneasca de la Bucuresti: + Din mila lui dumnezeu, Io Alexandru voevod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului Mircea voievod. Da domnia mea < aceasta porunca a domniei mele > sfintei vavedenii a preasfintei stapanei noastre, nascatoare de dumnezeu, ca sa-i fie ocina din Popesti, toata oricat se va alege, de pretutindeni, oricat va fi . de peste tot hotarul si cu viile, pentru ca ocina mai sus zisa a fost de mostenire a boierului domniei mele mai sus zis DANCIUL postelnic. Dar a venit insusi insusi boierul domniei mele DANCIUL postelnic, inaintea domniei mele, de a dat aceasta ocina mai sus zisa sfintei, dumnezeiesti manastiri mai sus zisa, pentru sufletul lui < si al > parintilor lui, sa le fie vesnica pomenire⁸⁵.etc.

Iar in documentul cu nr. 289, de la pag 288-289, il gasim pe DANCIUL postelnic ca martor al lui Calota banul pentru o ocina in satul Lipovul, cumparata dela Balan si dela Cazan si dela Patru partea lor toata la 1577 (7085), Iulie 28.­⁸⁶ Acelasi lucru il poate reda si un alt document cu numarul 84⁵⁷:" 1582 (7091) Septembrie 1, Bucuresti

+ Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui preabunului Alexandru voevod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele Neacsei, ca sa-i fie ocina, oricat se va alege din camp si din apa si din padure si din braniste si de pretutindeni, a treia parte dintr'o funie, pentru ca ii este veche si dreapta ocina si dedina.

Iar dupa aceia, a venit insasi Neacsa inaintea domniei mele, de a dat ocina ei mai sus zisa, toata, fiului ei, lui DANCIUL si fiicei sale Vladae, ca sa fie DANCIUL cu sora sa Vladae frati, unul ca si altul, peste aceasta mai sus spusa ocina, peste toata. Iar cealalta fiica a Neacsei, anume Dumitra, pe ea a maritat-o Neacsa in tara si a inzestrat-o ca pe o fata, cu vite si cu scule.

Deci nici un amestec sa nu aiba in ocina, ci sa tie numai Danciul singur si cu sora sa Vladae aceasta ocina sus spusa . s.a.m.d. Si eu, Gheorghe, care am scris in cetatea Bucuresti, luna Septembrie 11 zile, in anul 7091 <1582>.

+ Io Mihnea voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.⁸⁸

Sa vedem ce ne mai marturiseste despre Danciul Vornic din Brancoveni si documentul ce poarta numarul de 361, din 8 Ianuarie a anului 1588:

+ Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod si domn. Scrie domnia mea pentru randul sfintei manastiri din Glavacioc, pentru ca asa au spus inaintea domniei mele ca i-a dat jupaneasa Marga, la moartea ei, partea ei din Comosteni si din Drancea si din Caracal. Si am auzit domnia mea si cartea domniei mele ca a dat Marga partea ei la sfanta manastirea, care este mai sus zisa. Si a luat sfanta manastire galeata si daturile si ce este venitul boieresc tot. Iar cand a fost acum, iar voi v'ati dus in aceste sate de ati luat galetile si daturile a doua oara.

Printre aceia, de vreme ce veti vedea aceasta carte a domniei mele, iar voi sa cautati, sa lasati in pace aceste sate ce sunt mai sus zise. Si nimic sa nu turburati caci mai mare rusine decat voi nimeni nu va pati. Si orice veti fi luat din aceste sate, sa intoarceti inapoi. Si Ategani cati a dat Marga la manastire, sa-i lasati in pace! Aceste va vorbim domnia mea.

Astfel sa nu fie, dupa spusa domniei mele.

Ispravnic insasi asupra domniei mele.

Am scris, Neagul logofat, luna Ianuarie 8 zile.

+ Io Mihnea Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn⁸⁹. De asemenea se mai aminteste despre jupan Danciul fost Vornic din Brancoveni, si in documentul cu nr. 164 din 1594 (7102) din 29 august, Bucuresti, prin care domnitorul "Io Mihail voevod, fiul raposatului Petrasco voievod, da o carte prin care ii are ca martori pe jupan Danciul Vornicul din Brancoveni si pe jupan Manta paharnicul pentru daniile facute de catre jupanita Marga din Caracal, manastirii Glavaciog, a unor ocine, dedine si Atigani din Caracal, Betejani, Strehaia, Drencea, Marmurele, Sadova, Ocolna, Frunosei, Predestii, Seaca, Bucovet, Salatrucul, Spartii si Cuscodia"⁹⁰. Redam mai jos un document inedit ce poarta numarul 296, redactat in cetatea de la Targoviste in 30 Iunie 1597 (7105) de catre "Io Mihail voevod domn a toata tara Ungrovlahiei" care a poruncit ca sotia sa Stanca (a lui Mihai Viteazul) sa primeasca de la sotia Vornicului Danciu din Brancoveni "satele Pieraia cu tot hotarul, pana la Poiana lui Novac, pana la Smedovita si pana la Fantana lui Dragan, insa stanjuie in latime 3300, pentru acest sat a fost de mostenire a lui Jupan Danciul Vornicul si al jupanitei lui Stanca. Astfel cand s-a intamplat moartea Danciului vornic in Tara Ungureasca, iar pe altul nimeni n'a avut la moarte, Danciul Vornicul, ca sa-l ingrijeasca si nici cheltuiala n'a avut pe langa dansul pentru inmormantare, la moartea lui. Iar aceasta doamna Stanca (cea a lui Mihai Viteazul) i s'a facut mila de dansul si a cercetat pe Danciul Vornic la moartea lui <si dupa moarte> .(loc rupt in original) l-a ingropat la biserica dela Belgrad (Alba Iulia) si multa cheltuiala a cheltuit la moartea lui, < 20.000 . (loc rupt) aspri >.

< Iar dupa aceia, doamna > (loc rupt) domniei mele (Mihai Viteazul) a miluit pe <sluga> (loc rupt) . domniei sale Oprea postelnic < cu acest sat > cu tot hotarul . (loc rupt) pentru dreapta si credincioasa <slujba> . (loc rupt) ce a slujit si in tari straine si iar in aceasta <tara> . (loc rupt), ca sa-i fie ocina si ohaba in veci."⁹¹ .s.a.m.d.

In 12 Februarie 1598 (7106) prin documentul cu numarul 319, se mai relateaza despre moartea jupanului Danciul Vornicul din Brancoveni urmatoarele:

+ In numele tatalui si al fiului si al sfantului duh, amin. Iata dar, eu am scris aceasta carte, Jupanita Stanca vorniceasa lui Jupan Danciul fost mare vornic si jupan Calota banul si jupanita lui, Calea si cu fratii lor, Barbu si Matei postelnic, ca am miluit pe sluga noastra, anume Alexie, cu jumatate de ocina dela Harvatesti, oricat se va alege si din sus si din jos, pentru ca am miluit cu aceasta ocina ce este mai sus scrisa pentru slujba lui credincioasa pe care a slujit-o parintelui nostru, jupan Danciul vornic, cu slujba credincioasa printre tari straine si cu sange varsat si cu slujba dreapta. Inca si noua ne-a slujit.

Pentru aceasta, sa-i <fie> lui ocina, ohaba lui, nepotilor si stranepotilor si de nimeni neclintit, cum este pomana in veci, amin. Iar cine va strica aceasta pomana si aceasta intocmire, iar el sa fie intr'un loc cu Iuda si cu Arie. Scris in luna Februarie 12 zile, in anul 7106 (1598)⁹².

RADU POSTELNICUL⁹³. Radu postelnicul este fiul lui Valsan din Caracal si al Mariei fiica lui Detco mare armas din Brancoveni. A avut ca frate pe Danciul Vornicul din Brancoveni si Detco care a murit in 1578. S-a casatorit cu Neacsa din Golesti cu care a avut o fata pe nume Maria, casatorita cu David. Incepand cu acest boier din Brancoveni vor urma si descendentii Brancovenilor, prin care si Constantin Brancoveanu. Documentele istorice nu ne spun prea multe date despre acest boier. Se pare ca si el sa fi fost inmormantat la Brancoveni, alaturi de ceilalti Brancoveni din neamul sau. Il gasim totusi in unele documente din anii 1573, 1578 17 decembrie, apoi la 30 aprilie 1579, 4 decembrie, 1585 20 septembrie, 1590, 8 aprilie. Sa vedem ce ne spune documentul numarul 346 datat la 29 august 1598 (7106) despre acest Radu din Brancoveni: "In numele tatalui si al fiului si al sfantului duh, amin. Scris-am noi jupaneasa Stana si David Postelnicul a noastra carte sfintei manastiri ce se chiama Gura Motrului, ca sa-i fie satul Scaiesti tot, cu tot hotarul, veri cat va fi din camp si din apa si din padure, veri cat sa va alege, pentru ca au fost miluit boiarii pre sfanta manastire ce iaste mai sus scrisa cu satul, cu Buncestii. Iar satul Buncesti, el au pustiit si s'au spart de n'au ramas nimic in Buncestii, ci au ramas silistea pustie. De am vazut noi ca n'are manastirea niciun venit dintr'aceea siliste, ci sta pustie, ii am chemat igumenul anume Agapie si cu alti calugarasi, cati au fost aciia, anume Istratie si popa Onofrie si popa Stefan de i-am intrebat: au v'run venit sau vreun folos dintr'aceea siliste sau nu. Deci ei au zis ca n'au nici un folos.

Deci i-am dat la sfanta manastire satul Scaesti, ca iaste sat cu rumani, iar silistea ce sa chiama Buncestii, io o am vandut Predii clucer, pentru datoriia Danciului Vornicul si a RADULUI postelnic, de am platit datoria. Si am vandut noi de a noastra bunavoe, insa nu pentru altceva, ci pentru datoriia ce au facut boiarii. Deci sa fie satul Scaesti ce e mai sus scris sfintei manastiri mosie si ctitorilor pomana in veci, iar silistea ce se cheama Buncestii sa fie mosie Predii clucer. Iar acela ce va vrea sa faca alte tocmele de acum inainte, veri boiari, veri calugari, pre urma noastra, sa fie proclet si anatima, amin⁹⁴.

Scris luna Avgust 29, leat 7106 <1598>."

DAVID POSTELNICUL din BRANCOVENI

David postelnicul din Brancoveni, era fiul lui Danciu Vornicul din Brancoveni si al Stancai Vorniceasa din Brancoveni, frate cu Matei aga din Brancoveni, viitor domn al Tarii Romanesti sub numele de Matei Basarab (1632-1654). El a mai avut si o sora Calea. Despre acest boier originar din Brancoveni iata ce ne pot marturisi unele documente istorice ¤ Documentul 267 din data de 28 septembrie, 1596 (7105) ne spune ca: + Eftimie, din mila lui Dumnezeu smeritul mitropolit a toata tara Ungrovlahiei: + Am scris vladicia mea aceasta cartea vladiciei mele sfintei dumnezeiesti manastiri numita Glavaciog, unde este hramul sfintei blagovestenii a nascatoarei de dumnezeu, ca sa-i fie din sat din Comosteni si din Sadova a patra parte si Frumuseii toti, despre tot hotarul si sase salase de Atigani pentru ca egumenul dela sfanta manastire care este mai sus zisa a avut pana inaintea domnului si inauntea vladicei mele cu jupanita Stanca lui Danciu Vornicul si cu David postelnicul pentru acele sate si Atigani, care sunt mai sus scrisi, care sunt partile jupanitei Marga. Iar apoi, ei s'au intocmit de a lor buna voie inaintea domnului voevod si inaintea vladicei mele si inaintea tuturor dregatorilor domnului din divanul domnului, ca sa-i fie ohaba sfintei manastiri din Glavaciog aceste mai sus zise sate. Si care dintre ei, de acum inainte va ridica para sau dintre boieri sau din calugari se va ridica asupra boierilor ca sa ia si alte sate, sa fie blestemat de 318 sfinti parinti care sunt la Nicheia si sa fie afurisit de Dumnezeu si de vladicia mea. Iata si martorii s'au pus: jupan Dumitru mare vornic si jupan Teodosie mare logofat si jupan Andronie vistier si Radul comis si <Stroe> stolnic si Serban paharnic si jupan Preda mare postelnic. Aceasta pomeneste vladicia mea, <astfel> sa nu fie, peste porunca vladiciei mele.

Scris in luna septembrie 28 zile, in anul 1596 (7105)"⁹⁵.

Despre David postelnicul din Brancoveni se mai pomeneste si intr-un alt document cu nr. 346, redactat in ziua de 29 August 1598 (leat 7106) pe care-l vom reda sub forma lui autentica mai jos: "In numele tatalui si al fiului si al sfantului duh amin. Scris-am noi jupaneasa Stana si David postelnic a noastra carte sfintei manastiri ce se cheama Gura Motrului, ca sa-i fie satul Scaiesti tot, cu tot hotarul, veri cat va fi din camp si din apa si din padure, veri cat se va alege, pentru ca au fost miluit boiarii pre sfanta manastire ce iaste mai sus scrisa cu satul, cu Buncestii. Iar satul Buncestii, ei au ramas silistea pustie. De am vazut noi ca n'are manastirea niciun venit dintr'acea siliste, ci sta pustie, ii am chemat igumenul anume Agapie⁹⁶ si cu alti calugarasi, cati au fost aciia, anume Istratie si popa Onofrie si popa Stefan de i-au intrebat: au v'run venit sau nu vreun folos dintr'aceea siliste sau nu. Deci ei au zis ca n'au nici un folos. Deci i-am dat la sfanta manastire satul Scaesti, ca iaste sat cu rumani, iar Silistea ce se chiama Buncestii, io o am vandut Predii clucer, pentru datoriia Danciului Vornicul si a Radului postelnic, de am platit datoriia.

Si am vandut noi de a noastra buna voe, insa nu pentru altceva, ci pentru datoriia ce au facut boiarii. Deci sa fie satul Scaiestii ce ei mai sus scris sfintei manastiri mosie si ctitorilor pomana in veci, iar silistea ce se cheama Buncestii sa fie mosie Predii clucer. Iar cela ce va vrea sa faca alte tocmele de acum inainte, veri boiarii, veri calugari, pre urma noastra, sa fie proclet si anatima amin. Scris luna Avgust 29, leat 7106 <1598>"⁹⁷.

Documentul cu nr. 351 din 13 Ianuarie 1599 (7107), elaborat in cancelaria de la Curtea domneasca din Targoviste vine si el si ne relateaza urmatoarele date despre David postelnicul din Brancoveni: "+ Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod si domn a toata tara Ungureasca, fiul marelui si Preabunului Petrasco voievod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele slugii domniei mele, lui David postelnic si cu fiii sai, cati va da Dumnezeu, ca sa-i fie ocina Izvorani, toate partile lui Danciul fost mare vornic si ale lui Radu postelnic, oricat se va alege, din camp si din apa si de pretutindeni, de peste tot hotarul pentru ca aceasta mai sus zisa ocina a fost de mostenire a lui Danciu vornic si a fratelui sau, Radu postelnic. Iar dupa aceia, ei au fost datori cinstitului dregator al domniei mele, lui jupan Preda mare postelnic 16.000 aspri.

Deci ei au murit din lumea aceasta si au ramas acei aspri neplatiti. Astfel la aceasta, jupanita Stanca vorniceasa si jupanita Maria, fiica lui Radu postelnic, nici cum n'au putut sa plateasca acesti mai sus zisi aspri, ci au dat aceste mai sus zise parti de ocina ale lor din Izvorani jupanului Preda mare postelnic pentru acei aspri, de s'au platit.

Iar dupa aceia, sluga domniei mele mai sus zisa, David postelnicul sotul jupanitei Maria, el nu s'a bucurat de mostenirea <lui>, ci a dat el din agonisita lui si a cumparat dela cinstitul dregator al domniei mele Preda mare postelnic, tot cu 16.000 aspri. Si iar sa-i fie slugi domniei mele David postelnic iar Atigan anume Raicu si cu Atigana.

Pentru ca acei Atigani au fost de mostenire ai boierului domniei mele jupan Serban mare paharnic. Iar cand a fost in zilele lui Stefan voevod, domnia sa a luat toate averile si dedinele jupanului Sarban, mare paharnic.

Iar la aceasta sluga a domniei mele David postelnic, el a vorbit si i-a facut impacare dela Stefan voevod, pentru toate averile si dedina.

De aceia a dat si a daruit cinstitul dregator al domniei mele Sarban mare paharnic acesti mai sus zise lui David postelnic, pentru ca i-a facut impacare dela Stefan voevod.

De aceia, am dat si domnia mea slujbe Domniei mele, lui David postelnic ca sa-i fie aceste mai sus zise ocine si Atigani de ohaba, dedina lui si fiilor si nepotilor si stranepotilor si de nimeni neclintit, dupa spusa domniei mele. Iata si martori au pus domnia mea: Jupan Dumitru mare vornic, Jupan Teodosie mare logofat si Negrea spatar si Stoica vistier si Radu comis si Stroe stolnic si Serban paharnic si jupan Preda mare postelnic.

Ispravnic Teodosie mare logofat. Si eu, Radul, am scris in cetatea Targovistei, luna Ianuarie 13 zile, anul 7107 <1599>"⁹⁸.

Mergand mai departe prin Documentul cu nr. 89 din 12 Ianuarie <1603-1610> dam peste urmatorul hrisov: "din mila lui dumnezeu, Io Radul voevod si domn. Am dat Domnia mea aceasta porunca a domniei mele acestui om cu numele Neagoe din orasul domniei mele Piitesti, ca sa fie volnic cu cartea domniei mele si cu sluga domniei mele cu numele . arm. sa-si ia dela jupaneasa Elca, muma lui David postelnicul de in Brancoveni 6000 aspri, pentruca au fost cumparat Neagoe niste mori de la jupaneasa Neacsa, soacra lui D<a>vid postelnicul "mai dein vrem<e> deriptu atata aspri, apoi D<a>vid postelnicul elu a luat acele mori de la Neagoe, de le-au vandut altor oameni" . S'a scris Ianuarie 12 zile⁹⁹.

Printr-un alt document ce poarta numarul 105 din 25 Iunie 1603 <7111> din Targoviste se arata: "Poronca lui Radul voevod, ce o da slugii sale David postelnicul si jupanesei lui Marii si Barbului si lui Mateiu postelnic si feciorilor lor, ca sa le fie lor satul Bailesti tot cu tot hotarul.

Cu mila lui Dumnezeu, Ion Radul voevod si domn a toata Tara Romaneasca, feciorul marelui si prea bunului . (loc alb in text) nepotul lui Basarab voevod, dat-am domnia lui aciasta porunca a domniei lui David postelnicul si jupanesei lui Marie si Barbului si lui Mateiu postelnicul si feciorilor lor, cati dumnezeu le va darui, ca sa le fie satul Bailesti toti cu tot hotarul, despre cum au fost al lor si mai inainte vreme de bastina.

Dupa aceea cand au fost zilele lui Io Stefan voevod, iar Jupan Danciul dvornicul din Brancoveni, Iane ban din Craiova ca sa aiba cinste si socotinta si sa-si scoata lui dregatorie de la Stefan Voevod. Deci jupan Danciul dvornicul, el a fost numai cu satul dat, iar mila si cinste si cautare n'au avut nimic, nici nu i-au scos vreo boierie de la Stefan Voda. Iar dupa aceeaia jupanului Danciului s'au intamplat moarte si dupa moartea lui s'au intamplat de au murit si jupanul Iane mare ban .

Si au scris Pantazi logofatu in scaunul Targovistei, luna Iunie, 25 zile leat 7111 <1603>.

Aceasta talmacire, citindu-sa cu cel adevarat sinet, care fiind intocmai din cuvant in cuvant, am iscalit-o, 1828, Mart. 7. Dumitrache logofatu, pentru divan."¹⁰⁰

Dupa cum ne mai glasuiesc si documentele mosiei Izvorani care ne afirma ca David postelnicul din Brancoveni, era casatorit cu Maria, vara lui Matei aga din Brancoveni si fiica lui Radu postelnicul, fratele Danciului mare vornic din Brancoveni, tatal lui Matei aga din Brancoveni, viitorul domn al Tarii Romanesti purtand numele de Matei Basarab Voievod (1632-1654). David si-a luat numele si de la mosia sa de la Brancoveni, de David Brancoveanu postelnic. Mosia din Brancoveni, era o mosie destul de veche a mosilor Basarabi, ce a ajuns din generatie in generatie si pana la David Brancoveanul.

In anul 1577 era mare dregator al tarii avand titlul de "postelnic din Brancoveni", gasit intr-un act al Banului Dobromir. In timpul domniei lui Alexandru Voievod gasim un document cu nr. 266 din 28 septembrie 1596 (leat 7105) din cetatea de scaun a Targovistei prin care se relateaza urmatoarele: + "Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului Io Petrasco voevod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele slugilor domniei mele, lui David postelnicul si jupanitei lui, Maria si cu fiii lor, cati le va da Dumnezeu, ca sa le fie satul anume Recica Dabului tot, de peste tot hotarul si din vecini si din camp si din balta si din garle si de pretutindeni, fiindca a fost veche si dreapta ocina si satul si baltile si de mostenire a jupanitei Calea, bunica jupanitei Maria si de la bunicul jupanitei Calea, de la jupan Stanciul comis si cumparate de Stanciul comis, inca din zilele raposatului Radu Voevod cel Batran si Bun, si din zilele raposatului Vladul voevod. Si am vazut domnia mea si cartile de cumparatura. Iar apoi cand a fost in zilele raposatului Radul Voevod Calugarul, iar jupan DETCO clucer si jupanita Calea, ei au avut para pentru mai sus zisele sate si balti, cu calugarii dela sfanta manastire dela Xenof. Si asa au parat ca a fost acel sat, Recica si baltile de mostenire ale sfintei manastiri. Iar la aceasta, Radul voevod, domnia lui i-a judecat dupa dreptate si dupa lege si a dat jupanului DETCO clucer si jupanitei Calea lege, 12 boiari. Iar la aceasta, jupan Detco clucer si jupanita Calea au adus pe cei 12 boiari si la zi, de au marturisit si au jurat cu sufletele lor ca acel sat, Recica si acele balti au fost de mostenire ale lui jupan Detco clucer si ale jupanitei Calea, ca nu au fost dela Craiovesti. Iar calugarii n'au avut niciun amestec. Iar apoi, calugarii n'au vrut sa se lase asa, ci au luat lege, 24 de boiari, sa jure si sa infranga pe cei 12 boiari si sa le ia satul si baltile, dar ei nicicum n'au putut sa-i aduca la zi si la soroc ci au ramas atunci calugarii de lege si dinaintea raposatului Radul Voevod, ca mai mult amestec sa nu aiba. Iar la aceasta au tot stapanit satul Jupan DETCO clucer si jupanita CALEA in pace. Iar apoi, din vremea cand raposatul Alexandru voevod, a ajuns domn al Tarii Romanesti, jupanita Calea n'a putut sa se odihneasca, ci iarasi au avut para si inaintea domniei lui pentru acest mai sus zis sat, Recica Dabului, cu calugarii dela Xenof. Astfel au parat calugarii ca n'a fost satul Recica de mostenire ci li l-a cotropit Detco clucer, l-a luat cu sila si fara judecata. Iar la aceasta, raposatul, raposatul Alexandru Voevod, domnia lui a cercetat si a judecat dupa dreptate si dupa lege si cu toti cinstitii dregatori ai domniei lui si a vazut domnia lui si a citit cartile altor domni, cine a fost inaintea noastra: cartea raposatului Radul Voevod cel Batran si Bun scrisa inainte de toate cartile calugarilor si cartea raposatului Vladul, ca au fost cumparate cu aspri aceasta mai sus zisa ocina si satul Recica si baltile de la bunicul jupanitei Calea; care s'a apus Jupan Stanciul comis, dar lacul si balta ce era atunci. Iar din vreme ce au cumparat ocina, iar mai sus zisii boiari au facut acest sat mai sus zis Recica Dabului. Si a vazut Alexandru voevod cartea raposatului Radul Voevod Calugarul ca au ramas calugarii de lege de la 24 de boiari. Astfel, asa a adeverit Alexandru voevod ca Recica a fost de mostenire a jupanitei Calea, ca n'a fost de la Craiovesti.

Iar calugarul au n'au avut nici un amestec. Iar apoi, dupa aceia, in zilele domniei mele, iarasi nu s'au putut odihni nepotii jupanitei Calea, David postelnicul si jupanita lui, Maria, de calugarii de la sfanta manastire dela Xenof.

Astfel si domnia mea am vazut cartile altor domni batrani: cartea lui Radul Voievod <cu> blestem si cartile raposatului Alixandru voevod de ramas; de aceia iarasi au ramas calugarii dela Xenof de lege, dinaintea domniei mele. Astfel, am dat si domnia mea lui David postelnic si Jupanitei lui Maria, nepotii Jupanitei Calea, ca sa le fie satul Recica Dabului, cu tot hotarul, din balta si de pretutindeni, de ohaba, lor si fiilor lor si nepotilor si stranepotilor si de nimeni neclintit, dupa porunca domniei mele. Iata dar martori punem domnia mea: Jupan Dumitru mare vornic si jupan Teodosie mare logofat si Andronie mare vistier si Radul Mare comis si Stroe mare stolnic si Serban mare paharnic si Arsenie mare sluger si jupan Preda mare postelnic. Si ispravnic Teodosie mare logofat.

Am scris eu, Craciun in scaunul Targovistei, luna Septembrie, 28 zile, dela Adam pana acum curgatori in anul 7105 <1596>.

+ Io Mihail Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn."¹⁰¹

Un alt document ce poarta numarul 267, p. 253 din cartea "Documente privind Istoria Romaniei, veacul al XVI-lea, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1582), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 153, ne apare din nou numele intr-un hrisov al lui David postelnicul din Brancoveni, act documentar ce poarta nr. 267 din data de 28 Septembrie 1596 (7105).

Acest boier brancovean de bastina a avut ca fiu pe Preda marele vornic din Brancoveni. Se stinge din viata in anul 1577 si ingropat la Brancoveni (?!).

PREDA BRANCOVEANU marele vornic din Brancoveni, se tragea din familia Brancovenilor si a marilor basarabi ca fiind fiul postelnicului David si al Mariei din Brancoveni, avand o sora ce se chema Stanca si un frate Matei. Preda Brancoveanu s-a casatorit cu Pauna Greceanu, fiica lui Popa Greceanu. Dupa moartea lui Danciu Vornicul (1595) casa de la Brancoveni si mosia au ramas in conducerea sotiei sale Stanca Vorniceasa care o imparte pentru saptezeci de mii de aspri, intaia mosie a Brancovenilor cu David Postelnicul, nepot de casa al raposatului vornic. De-atunci, pamanturile si celelalte bogatii au fost date pe din doua intre urmasii acestor doua ramuri ale familiei, astfel ca posesiunile ce apartinusera casei lui Danciu au trecut in mainile fiului.

Note:

56.Maria Vaduva, Sfanta Manastire Brancoveni, Editura Fundatiei "Universitatea pentru toti", Slatina, 2004, p. 10-11

57.DIR., XVIII, p. 24., si Boierii Craiovesti si "Valachia", 1969, p. 59

58.Dupa AO, 1932, p. 23-24 si DIR, XVI, p. 2.; Despre originea nobila a

59.Ibidem, p. 2

60.AO, 1932, p. 23-24, si DIR, XVI/1, p. 2. Despre originea nobila a Negoslavei vezi Radu Florea, din relatiile sarbo-romane, Panciova, 1964, p. 29.

61.DIR, XIII, -XV, p. 188

62.Documentul, 1949, art., 15, 1508, iunie 29, 1510 aprilie, 1, etc.; DIR, XIII,-XV, p. 224 si XVI/1, p. 47 si 55

63.DIR, XVI/5, p. 404, si Stud. doc., XVI, p. 82. Despre Barbu Craiovescu vezi si Metzulescu Stelian, In jurul unui ctitor bisericesc (G.B, 1959, ar. 7-12, p. 657-672; Despre Craiovesti si rolul lor politic insemnat vezi: Filitti, Neamul Craiovestilor (CL, LIII, 1922, p. 194-228, 292-320, 398-416) si extras; Florescu, Divane, p. 60-61; Demetrescu G. Craiovestii, 1932, p. 123.

64.N. Iorga a facut o vizita la Brancoveni in iarna anului 1903, scriind volumul "Sate si manastiri".

65.Nicolae Iorga, Romania cum era pana la 1918, vol., I, Romania munteana, Editie ingrijita, prefatata si tabel cronologic de Lucian Cursaru, articolul "Manastirea Brancovenilor" p. 128

66.Aceasta indicatiune asupra familiei fondatoare e trasa dupa inscriptiunea gravata pe unele obiecte antice de argint daruite manastirii chiar de fondatorii ei, vom cita in filele urmatoare unele din aceste obiecte.

67.Alexandru Odobescu, Boierii Craiovesti in Note de calatorie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981, p. 80

68.Maria Vaduva, Sfanta Manastire Brancoveni, Editura Fundatiei "Universitatea pentru toti", Slatina, 2005, p. 11

69.Asupra Harvatestilor, vezi Arhivele Statului, Mamu si Brancoveni, pachetul XXV, doc. 9; Ibid., p. XIV, d. 2, si p. XIII, d. 4;

70.Despre Harvat vezi si Genealogia doc., II, p. 303-305, St. Nicolaescu, Doc. slavo-romane, p. 37 si T. Palade, Radu de la Afumati, p. 72-74

71.DIR, XVI/2, p. 10 si 214, Un lat fiu al sau pare a fi fost Talapi care nici acesta n-a fost dregator; Ibid, IV, p. 429;

72.DIR, XVI/2, p. 304;

73.Vezi si pomelnicul m-rii Arges (BOR), 1965, nr. 3-4, p. 305 si SV. 1970, p. 118; mai vezi si Pr. Ioan D. Ciuca, Prof. univ. dr. Bianca Predescu si Prof. Ioan M. Ciuca, "Un destin romanesc exemplar Brancovenii", Parohia Campu - Mare - Olt, p. 85;

74.N. Iorga, loc. cit., V, 169

75.Ibidem, V, 170;

76.A. Decei, Doua documente turcesti, privitoare la Aloisio Gritti, ms.

77.AO, 1932, p. 135 si DIR, XVI/2, p. 39 si 311 dintr-un document din 1533 sept. 5, rezulta ca mama Neacsei se numea Maria si era fiica lui Ianas clucerul. (ibid. p. 145). Vezi si pomelnicul m-rii Arges, unde este trecut tot neamul acesta de boieri (BOR, 1965, nr. 3-4, p. 305);

78.Doc. - citat la Iorga, ibid. V, p. 171

79.Academia R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei, veacul al XVI-lea, B, Tara Romaneasca, vol., I, (1501-1525), Editura Academiei R.P.R., 1951, p. 302-305

80.Arh. St. Bucuresti, Condica m-rii Vierosi, nr. 479, f. 46, 47 copie slava o traducere romaneasca din 1859, la Arh. St. Bucuresti, S. I, nr. 1026

81.Acad. R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei, veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., V, (1581-1590), Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, p. 77-78, Original slav, perg., pecete timbrata

82.N. Iorga, Inscriptii, vol., I, p. 75, 185-188, 203)

83.Academia Republicii Populare Romane, Documente privind Istoria Romaniei veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, Documentul 116, p. 116-117.

84,Ibidem, p. 120-121, mai vezi si Arh. St. Buc., Condica m-rii Bucovatu, ms. 443, f. 157-157V; Traducere romaneasca. Alta traducere rom. in ms. 722, f. 373V-374V, fara data luna, dupa care s-au facut complectari.

85.Academia R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, Documentul nr. 286, din 1577 (7085), Iulie, 8, Bucuresti, p. 286.

86.Ibidem, doc. 289, p. 288-289.

87.Acad. R.P.R., Documente privind Istoria Tarii Romanesti., veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Edit. Acad. R.P.R., 1952, p. 81-82

88.Academia R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei, veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 81-82; vezi si Acad. R.P.R., CXLVII/21, Orig., slav, hartie pecete timbrata, cu o traducere romaneasca.

89.Academia Republicii Populare Romane, Documente privind Istoria Romaniei, veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R.,1952, p. 344, Documentul nr. 361; Vezi si Arh. St., Buc., S.I., nr. 1372, Orig. slav., hartie, pecete aplicata, cazuta. Cu o traducere romaneasca din 1848. Datat ca fiind posterior documentului din septembrie 1587 si dupa Neagul logofat.

90.Academia R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei, veacul XVI, B, Tara Romaneasca, volumul IV, (1571-1580), Editura Acad. R.P.R., 1952, documentul 164, p. 148-150; mai vezi si Arh. st., Bucuresti, S.I, nr. 1543, Orig. slav., perg., pecete timbrata. Cu o trad. rom. din 1848.

91.Acad. R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Edit. Acad. R.P.R., Buc., 1952, Documentul nr. 296, p. 279, 280.; mai vezi si Arh. St., Bucuresti, S.I., nr. 1608, Orig. slav. hartie, pecete timbrata. Pecetea nu este a lui Mihai Viteazul. Cu o traducere rom., una din sec. XVIII, dupa care s'au facut completarile, cealalta din 1859.

92.Acad. R.P.R., Documente privind Istoria Romaniei veacul XVI, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1575-1580), Edit Acad. R.P.R., Bucuresti, 1952, Documentul 319 din 12 februarie 1598 (7106), p. 303. Mai vezi si Arh. St. Buc., S.I., nr. 1627. Orig Slav. hartie, doua peceti aplicate. Cu o trad. rom. din 1860; Mai vezi si Preot Ioan D. Ciuca, Prof. univ. dr. Bianca Predescu si Prof. Ion M. Ciuca, Un destin romanesc exemplar Brancovenii, Parohia Campu Mare - Olt, 2004, Danciu din Brancoveni, p. 87,88;

93.Ibidem, p. 88; Chirita I., Boierii Brancoveni, Fiii lui Valsan, in "Arhivele Olteniei", XII, 1933, p. 49-57; N. Stoicescu, Dictionar., p. 49

94.Academia Republicii Populare Romane, Documente privind Istoria Romaniei, veacul XVI, B, Tara Romaneasca, volumul IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, documentul nr. 346, p. 334-335.; Vezi si Arh. st., Buc., Condica m-rii Motru, nr. 252, f. 124 si nr. 250, f. 72, Trad. romaneasca.

95.Arh. st., Bucuresti, S.I., nr. 592, Orig. slav. hartie, pecete timbrata. Cu o traducere romaneasca din 1848.

96.Vezi si Documente privind Istoria Romaniei, veacul al XVI-lea, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 334-335

97.Arh. St., Bucuresti, Condica m-rii Motru, nr. 252, f., 124 si nr. 250, f. 72. Trad. rom.; vezi si Documente din Istoria Romaniei, veacul al XVI-lea, B, Tara Romaneasca, vol., IV, (1571-1580), Editura Academiei R.P.R., 1952, p. 353-354.

98.Arh. St. Buc., Condica m-rii Vieros, nr. 479, f. 50, Copie slava. Cu o traducere rom. din 1860 la SI., nr. 1644.

99.Acad. R.P.R., XLI, 150, Orig. rom. hartie, filigran, pecete aplicata cazuta. Dotarea s-a facut tinandu-se seama de anii in care Cernica apare in divanurile domnesti, ca mare vornic.

100.Sef M.D. Popp, Academia R.P.R., Fondul <<Credit>>, Condica mosiei Bailesti, Dolj, p. 4-5. Copie rom.

101.Muzeul Sfaturilor Populare, Bucuresti, Fondul Asezamintelor Brancovenesti, Dabulari, X, Orig. slav. hartie pecete timbrata. Cu trei traduceri rom. una din 1793, a doua din 1830 si a treia copie dupa a doua.