MARIA BRANCOVEANU – DUCA (1677+1697)

MARIA BRANCOVEANU – DUCA (1677+1697)

Avand ca doamna pe Marica, fiica lui Neagu postelnicul din Negoiesti si nepoata lui Antonie Voda din Popesti, domn al Tarii Romanesti, in anii 1669-1672²⁸⁷, Brancoveanu a avut un numar insemnat de copii: patru baieti si sapte fete: Stanca, Maria, cele dintai fete, iar restul copiilor in vremea domniei. Cand Brancoveanu a fost mazilit, din cei unsprezece urmasi incetasera din viata primele doua fete: Maria in anul 1697, „intr-o strainatate” – cum scria cronica²⁸⁸ – la Istanbul, unde o purtase mazilirea sotului ei, Constantin Duca (Duculet), iar Stanca prima fata (si copil) a lui Constantin Basarab Brancoveanu, - vaduva din anul 1705 – murise la data de 15 martie 1714, in preajma tragicului sfarsit al familiei sale²⁸⁹.

Pe domnita Maria care s-a nascut in anul 1677 si a murit in 1697 la varsta de 20 de ani, a maritat-o Constantin Voda Brancoveanu in anul 1693, la 16 ani, cu Constantin Duca, domn al Moldovei, fiul lui Gheorghe Voda Duca (domnitor in ambele principate) si al Anastasiei Buhus.

Dar pe de alta parte, Constantin Duca era, datorita mamei sale, var primar cu sotia lui Constantin Cantacuzino stolnicul, unchiul lui Brancoveanu.

Diferentele de varsta (obisnuite de altfel cam in toate casatoriile din ratiuni politice) au facut, astfel, ca fiica lui Voda Basarab Brancoveanu, sa devina vara primara prin alianta cu fratele propriei sale bunici. Cu Buhusestii, mai exista o inrudire prin Cantacuzinii Moldoveni. Safta Iordache Cantacuzino, vara primara a stolnicului si Stancai Cantacuzino-Brancoveanu, se casatorise cu marele spatar Lupasco Buhus (m. 1678)²⁹⁰, unchiul matern al lui Constantin Voda Duca. Tatal sau Constantin Basarab Brancoveanu, a trimis-o la Iasi impreuna cu Stanca Cantacuzino bunica ei si mama domnitorului, impreuna cu o delegatie de boieri care o insotea in marele alai de nunta. Nunta a avut loc la Iasi in luna noiembrie 1693. ca dar de nunta marele nostru voievod muntean ii da zestre urmatoarele: „Satul Slimnicul cu tot hotarul si cu toate viile, pogoane 35. Satul Gugesti cu morile, mosia de la Seturi de langa Braila si alte mosii pren alte hotare, toate cate s’au cumparat de la jupaneasa Stanca Catafeneanca si dela altii, precum arata cartea a 12 boiari hotarnici, 20 de pogoane de vie in dealul Candestilor in Slam-Ramnic”. La Iasi au fost primiti cu mare bucurie „primire cu cinste si cu pompe… facutu-s’au nunta dupa obiceiu’, la luna lui Noiembrie in 5 zile”.

Cu Constantin Duca (Duculet) Voda, Maria Brancoveanu are doi copii, o fata (careia nu i-am putut dobandi numele) nascuta la 9 iulie 1695, care a murit probabil copil fiind.

Cel de al doilea copil (baiat) se numea Serban Duca biezadea, care a trait pana in anul 1742. Brancoveanu a dorit sa faca din acest ginere un Domn in Moldova, fapt implinit.

Acesta ca domn fiind introduce vacaritul ca plata si pentru boieri. Acestia, insa prind pizma pe el si-l reclama la Poarta care il mazileste. In clipele acestea de grea suferinta pentru sotia sa Maria care fiind ingrozita si disperata de hotararea luata a exclamat celebrele cuvinte: „Adio, adio, ca va pune taica punga de punga din Bucuresti, pana la Tarigrad si, zau, nu ne va lasa asa, si iar ne vom intoarce cu domnia”. Dar in anul 1697, ea isi da obstescul sau sfarsit la o varsta destul de frageda de numai 19 ani, fiind macinata de o boala de ciuma la Tarigrad, departe de tara. Boierii brancoveni auzind vestea trista in mainile lor s-a produs „rupere de inima, parintilor” (dupa cum spun marii nostri cronicari). Unicul sau copil Serban Duca beizadea ramas fara parinti la o varsta mica este adus de bunicul sau dupa mama Constantin Voda „il aduce acasa ca sa fie de mangaiere instricaciunei ce avea de la fiica Mariei Sale, Doamna Maria”. Acesta moare in anul 1742, neavand urmasi iar locul unde el a fost inmormantat nu-l cunoastem. Chipul Mariei, fiica cea de a doua a lui Brancoveanu a ramas imortalizat in zugravelile de la manastirile Hurezi, Sinaia si bisericile din Doicesti si Mogosoaia²⁹¹.

Cronicarii Ion Neculce si Radu Greceanu au avut compasiune fata de „rumperea de imena a parintilor”, care nu o vazusera de patru ani si a murit la 19 ani in strainatate. Moartea Doamnei Maria Brancoveanu-Duca (1678-1697) a anticipat tragedia familiei Constantin Brancoveanu.

Insa pe cand Duca Voda si chiar mama-sa Anastasia, patru ani mai tarziu, se vor intoarce in adevar la Iasi, ea, doamna Maria va ramane acolo pentru totdeauna. Un scurt raport al baiului venetian din luna august a anului 1697, glasuieste: „Zilele acestea a murit de ciuma principeasa, fiica principelui Valahiei, care a fost sotia principelui Duca”²⁹². Moarta de ciuma, biata mandra doamna!