Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » referate » Istorie
Organizarea postbelica a lumii (1945-1947)

Organizarea postbelica a lumii (1945-1947)




ORGANIZAREA POSTBELICA A LUMII

Ultimele mari conferinte interaliate

1.1 .a. De la Teheran la Yalta

Problema organizarii pacii a preocupat conducatorii Natiunilor Unite inca din momentul in care s-a reusit inchegarea aliantei dintre Statele Unite ale Americii, Marea Britanic si Uniunea Sovietica. Practic, esecul trupelor germane de a debarca in Anglia si. mai apoi, de a scoate Uniunea Sovietica din razboi, dublat de agresiunea Japoniei contra Statelor Unite (Pearl Harbour, 7 decembrie a avut efect de bumerang. Prin unirea poten­tialului militar, economic si uman al Statelor Unite, Marii Britanii si Uniunii Sovietice s-a creat un bloc impresionant, beneficiind de resurse uriase care faceau ca rezultatul final al confruntarii sa previzibil.




Pentru a evita repetarea dificultatilor ce au urmat primului razboi mondial, „Cei Trei Mari', Franklin D. Roosevelt (presedintele Statelor Unite), Winston Churchill (premierul britanic) si losif V. Stalin (dictatorul de la Kremlin), au convenit sa se intalneasca la cel mai inalt nivel pentru a decide cum va arata harta postbelica a lumii.

Din pacate, deciziile si tratativele initiate de Marile Puteri, dar si de „satelitii' Germaniei, au fost influentate negativ de solutia nefericita a capitularii neconditionate (unconditionnal surrender), facuta publica de presedintele Roosevelt la 24 ianuarie cu prilejul conferintei de presa ce a urmat reuniunii de la Casablanca. Desi formula nu a fost imbratisata imediat de Stalin, ea a inhibat opozitia din Gennania si Italia, la fel ca si pe cea din alte state ce erau aliate de circumstanta cu Axa.

Prima mare conferinta interaliata, cea de la Teheran noiembrie decembrie care i-a reunit pe Stalin, Roosevelt si Churchill, a fost un bun prilej pentru manifestarea publica a coeziunii „Celor Trei Mari',

intr-un moment de cotitura a razboiului. Sortii erau de partea Aliatilor, dar victoria finala era inca departe. Pe langa demonstrarea dorintei Natiunilor Unite de a merge pana la capat in lupta impotriva puterilor Axei, cea mai importanta hotarare luata in capitala Iranului s-a referit la deschiderea celui de-al doilea front in Europa. Cu toate ca Winston Churchill ar fi dorit ca acesta sa fie in sud-estul Europei, solutia aleasa a fost alta: debarcarea in Franta. A fost o decizie care nu a influentat decisiv soarta razboiului, dar care. in schimb, a marcat profund evolutia politica postbelica a statelor din Europa de Est. care ramaneau la discretia Armatei Rosii si a lui Stalin, in fapt, inca de la Teheran s-a profilat divizarea Europei dupa infrangerea lui Hitler.

Conferinta de la Teheran, desfasurata sub numele de cod Evrika, a prilejuit stabilirea declansarii operatiunii Overlord pentru intervalul mai De asemenea, au fost discutate chestiuni precum cea a intrarii Turciei in razboi, cele finlandeza si poloneza, ori statutul postbelic al Germaniei, intalnirea i-a dat ocazia lui F.D. Roosevelt, care a prezidat sedintele in plen. sa-si manifeste calitatile de arbitru in disputele dintre Churchill si Stalin. De notat ca atmosfera generala a fost totusi una cordiala.

Anul a fost decisiv pentai inclinarea definitiva a balantei militare de partea Natiunilor Unite. Pe frontul din Europa, Germania a suferit esecuri in lant atat in Vest, acolo unde operatiunea Overlord a reusit la iunie cat si in Est, unde sub presiunea trupelor sovietice s-au produs schimbari profunde, inclusiv trecerea Romaniei in tabara Aliatilor ca urmare a actului de la august

O semnificatie aparte pentru evolutia situatiei internationale a avut-o vizita premierului Winston Churchill la Moscova, in octombrie A fost un prilej de a regla, inca din seara de octombrie, interesele Marii Britanii si ale Uniunii Sovietice in Europa de Est si Balcani. Potrivit memoriilor lui Churchill, Stalin a acceptat propunerea de a incheia un acord procentual prin care Moscova isi asigura preponderenta de in Romania, iar Marea Britanic o pozitie similara in Grecia. Desi, ulterior, premierul britanic a negat vehement ca era vorba de impartirea sferelor de influenta, fiind vorba doar de aranjamente valabile pe parcursul razboiului, evolutia evenimentelor (decembrie Atena, martie Bucuresti) a confirmat intelegerea de la Moscova. E de semnalat si faptul ca unii istorici considera ca, prin aceasta negociere, Churchill de fapt a salvat

Grecia de comunism, in conditiile in care pentru Romania nu se mai putea face mare lucru.

Daca la Teheran, in conditiile cunoscute ale anului au fost abordate cu precadere chestiuni de ordin strategic, la Yalta, in februarie problemele politice au fost cele care au dominat agenda intalnirii. Reuniunea din Crimeea, desfasurata intre si 11 februarie, a stat sub semnul avantajului militar luat de Stalin in fata democratiilor occidentale. Armata Rosie ocupase deja Romania, Polonia, Ungaria si parti din Cehoslovacia, iar avangarda trupelor sovietice se afla la doar de kilometri de Berlin, in schimb, anglo-americanii, care fusesera pusi in dificultate in Ardeni, se gaseau la circa de kilometri vest de capitala Reichului.

Ar fi de precizat si faptul ca in legatura cu Conferinta de la Yalta exista deja o intreaga literatura privind intelegerea dintre Marile Puteri asupra partajarii Europei. La fel cum se va intampla dupa jumatate de secol in cazul intalnirii din Malta (decembrie dintre presedintele american George Bush si omologul sau sovietic, Mihail Gorbaciov, istoricul este obligat sa deceleze intre mit si realitate.

Conferinta a inceput in dupa-amiaza zilei de februarie. Statele Unite fiind reprezentate de presedintele Franklin D. Roosevelt, asistat de secretarul de stat Edward Stettinus, generalul George C. Marshall, amiralii Ernest King si William Leahy, Marea Britanic de premierul Winston Churchill, insotit de seful diplomatiei engleze Anthony Eden, Alan Francis Alanbrooke, Harold Alexander si Charles Portal, in timp ce delegatia sovietica, care-1 acompania pe Stalin, era compusa din Molotov, Hudeakov, Kuznetov si Antonov. De remarcat ca reprezentantii militari au participat doar la aceasta prima intalnire. De asemenea, la fel ca la Teheran, atmosfera a fost una destinsa, cel putin la nivelul „Celor Trei Mari', Roosevelt insusi facand apel la discutii deschise si sincere, intrucat toata lumea astepta deciziile menite sa contribuie la scurtarea razboiului.

Dintre chestiunile majore abordate in Crimeea retinem: stabilirea statutului postbelic al Gennaniei, zonele de ocupatie si participarea Frantei cu propria zona; Polonia, ,.o chestiune de onoare' pentru Churchill, una „de securitate' pentru Stalin; intrarea Uniunii Sovietice in razboi contra Japoniei; aprobarea documentelor Conferintei de la Dumbarton Oaks din august-septembrie care au condus la infiintarea Organizatiei

Natiunilor Unite (problema asupra careia vom insista cu prilejul discutiei asupra Conferintei de la San Francisco).

Pentru opinia publica internationala, Yalta aparea initial ca un succes. Adoptarea Declaratiei privind Europa eliberata a produs satisfactie si a generat optimism, fapt explicabil daca avem in vedere angajamentul guvernelor Statelor Unite, Marii Britanii si Uniunii Sovietice de a conlucra pentru asigurarea dreptului tuturor popoarelor de a-si alege forma de guvernamant si de a se organiza alegeri libere. Din pacate, testul din Romania instaurarea guvernului Groza a demonstrat clar ca documentul adoptat in Crimeea nu avea acoperire. Ca o ironie, in ziua cand Stalin 1-a trimis la Bucuresti pe adjunctul lui Molotov, Andrei Visinski februarie pentru a impune schimbarea guvernului Radescu, Winston Churchill prezenta raportul despre Yalta in fata Parlamentului britanic, in timp ce Roosevelt abia debarca la New York. Evolutia evenimentelor a condus la ipoteza ca, de fapt, Stalin actiona la Bucuresti cu acordul tacit al anglo-americanilor, aceasta cu atat mai mult, cu cat Churchill era lipsit de reactie, legat fiind de semnatura data la Moscova in octombrie De altfel, in Memorii, premierul britanic se justifica: „Dar daca protestam prea viguros fata de el (Stalin), imi putea spune: Eu nu am jenat actiunea voastra in Grecia, de ce nu ma lasati sa fac la fel in Romania?'

Martor al evenimentelor, ambasadorul american la Moscova, W. Averell Harriman. da vina pe Stalin: „A aparut un mit despre Yalta, ca intr-un fel sau altul Roosevelt si Churchill au vandut Europa Estica lui Stalin. Nu este adevarat deloc S-a hotarat ca aceste tari sa-si decida proprii guvernanti prin alegeri libere. Dar Stalin nu a permis acest lucru.'

in aceeasi directie converg si documentele diplomatice, inclusiv raportul Departamentului de Stat adresat noului presedinte american Harry S. Truman, la aprilie adica imediat dupa decesul lui Roosevelt „Dupa Conferinta de la Yalta, guvernul sovietic a adoptat o pozitie rigida si intransigenta asupra tuturor problemelor care au intervenit in relatiile noastre. Cele mai importante dintre ele sunt: chestiunea poloneza, aplica­rea acordurilor de la Yalta in regiunile eliberate, acordul privind schimbu­rile de prizonieri si civili eliberati si Conferinta de la San Francisco, in regiunile eliberate si aflate sub controlul rus, guvernul rus se comporta adesea intr-o maniera unilaterala si refuza sa admita ca evenimentele care au loc justifica aplicarea documentelor din Crimeea.'

Pe baza acestor realitati, putem considera ca Uniunea Sovietica a reusit sa-si impuna punctul de vedere fie la masa tratativelor, fie dupa incheierea negocierilor, profitand din plin de avantajul militar pe care il avea in Europa. De altfel, pentru statele din Est a inceput sa fie pus in practica un plan de transformari politico-economice si sociale, intrate in istoriografie sub numele de epoca „democrat-populara'.

I. l.b. Conferinta de la San Francisco, crearea si rolul O.N. U.

Scopul declarat al Conferintei de la San Francisco, programata sa inceapa la aprilie era acela de a pune bazele Organizatiei Natiunilor Unite, forumul mondial in care trebuia sa fie discutate pro­blemele globale ale omenirii dupa incheierea razboiului. Crearea si sem­narea Cartei O.N.U. nu erau un lucru facil, in special daca avem in vedere esecul rasunator inregistrat de predecesorul ei, Societatea Natiunilor. Faptul ca Liga nu reusise sa identifice solutiile practice pentru oprirea ascensiunii statelor revansarde si revizioniste, fiind necesara autodizolvarea ei, consti­tuia un semnal de alarma pentru initiatorii noului proiect international, care erau constienti ca, de aceasta data, totul trebuia pregatit mai temeinic, inclusiv prin adoptarea unor masuri care sa eficientizeze noua structura.

Radacinile interne ale crearii O.N.U. trebuie cautate in semnarea Cartei Atlanticului, la august intr-un moment in care Germania domina Europa, iar coalitia „Celor Trei Mari' era inca un proiect. Totul a fost precipitat de rezistenta Armatei Rosii la portile Moscovei, dar, mai ales, de atacul Japoniei de la Pearl Harbour, care a provocat intrarea Statelor Unite in razboi. Astfel, la l ianuarie la Washington era semnata Declaratia Natiunilor Unite, elaborata de reprezentantii Statelor Unite, Marii Britanii si Uniunii Sovietice, in numele celor de state aflate in razboi cu Axa.

Problema a ramas in atentia conducatorilor Aliati, fiind discutata la cel mai inalt nivel la Teheran. A revenit insa ministrilor de externe ai celor trei state, reuniti la Dumbarton Oaks (august misiunea de a elabora proiectul Cartei O.N.U., documentele pregatitoare fiind facute publice la octombrie Ulterior, cu prilejul Conferintei de la Yalta, au fost decise procedura votarii in cadrul viitorului Consiliu de Securitate, precum

si data inceperii si locul de desfasurare a Conferintei: aprilie San Francisco.

Textul invitatiei oficiale a fost publicat in numele guvernelor Statelor Unite, Marii Britanii, Uniunii Sovietice si Chinei, el fiind adresat initial catre de state. Finalmente, dupa ce a fost clarificat statutul Argentinei, Danemarcei, Bielorusiei si Ucrainei, s-a ajuns ca la San Francisco sa fie reprezentate de tari.

Conferinta de la San Francisco a stat sub semnul decesului presedintelui Franklin D. Roosevelt, la aprilie, fapt ce a contribuit decisiv si la schimbarea deciziei Kremlinului de a-1 trimite in cele din urma la reuniune pe Veaceslav Molotov in locul lui Andrei Gromiko, desemnat initial, desi celelalte Mari Puteri hotarasera sa-si trimita ministrii de externe. La aprilie, la Washington s-au intalnit sefii diplomatiilor din Statele Unite, Marea Britanic, Uniunea Sovietica si China, Edward Stettinus, Anthony Eden, Veaceslav Molotov si Sun Tzi-van, pentru a discuta probleme de ordin tehnic si metodologic, menite sa contribuie la succesul intalnirii de la San Francisco.

Conferinta s-a desfasurat intre aprilie si iunie pe baza celor convenite anterior. Cele de delegatii au aprobat Statutul Organizatiei Natiunilor Unite si pe cel al Tribunalului International. Ulterior, la octombrie Polonia a semnat si ea documentele, devenind al 1-lea membru fondator al O.N.U.

Carta Organizatiei Natiunilor Unite a fost semnata la mai, intrand in vigoare la octombrie declarata Ziua Natiunilor Unite. Ea stabileste principiile si telurile fundamentale, statuand totodata cele sase organisme principale. Este vorba despre:

a. Adunarea Generala, care cuprinde reprezentanti ai tuturor
membrilor, fiecare stat beneficiind de dreptul la un vot;

b. Consiliul de Securitate, alcatuit din membri permanenti, respectiv
cele cinci mari puteri desemnate chiar prin Carta (China, Franta, Marea
Britanic, Statele Unite si Uniunea Sovietica), si membri nepermanenti, alesi
de Adunarea Generala pentru mandate de doi ani. Cei cinci membri
permanenti beneficiaza de drept de veto;

c. Consiliul Economic si Social, E.C.O.S.O.C.;

d. Curtea Internationala de Justitie;

e. Consiliul de Tutela;

f. Secretariatul.

Scopurile principale ale O.N.U., asa cum precizeaza Cartea ONU, sunt asigurarea pacii si securitatii internationale, dezvoltarea de relatii de prietenie intre natiuni pe baza respectarii principiului egalitatii in drepturi a tuturor statelor si a dreptului de a decide ele insele, realizarea cooperarii in plan international din punct de vedere economic, social, cultural si umanitar.

O.N.U. are, in plus, organisme subsidiare. La octombrie a luat fiinta F.A.O. Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura, cu sediul la Roma, avand ca rol principal dezvoltarea economiei mondiale si eliminarea spectrului foametei prin ameliorarea productiei si repartizarea produselor agroalimentare.

La noiembrie cu prilejul Conferintei pentru cooperare intelectuala de la Londra, s-au pus bazele Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, U.N.E.S.C.O., cu sediul la Paris. Scopul U.N.E.S.C.O. este de a contribui, prin promovarea educatiei, stiintei si culturii, Ia pacea si securitatea mondiala.

Ca institutii specializate ale O.N.U. au inceput sa functioneze, de la decembrie Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, B.I.R.D., si Fondul Monetar International, F.M.I. Cele doua institutii de profil au fost create potrivit acordurilor de la Bretton Woods din sediul lor fiind la Washington. Scopul principal al Fondului il constituie promovarea colaborarii monetare internationale si dezvoltarea comertului dintre state.

Conducerea executiva a O.N.U. este asigurata de un secretariat general, avand in frunte un secretar general. Resedinta acestuia a fost stabilita la New York cu prilejul primei sesiuni a Adunarii Generale, desfasurata la Londra, intre ianuarie si februarie Pana in prezent, la conducerea Organizatiei s-au aflat sapte secretari generali.

Trygve Haldvan Lie (1896-1968) a fost ales primul secretar general al Organizatiei Natiunilor Unite chiar cu prilejul sesiunii de la Londra. De profesie avocat, fost ministru de externe in guvernul norvegian in exil de la Londra, el a condus O.N.U. pana la martie cand a demisionat. Ulterior, dupa a fost cooptat in cabinetul de la Oslo.

Pe baza recomandarii Consiliului de Securitate, la aprilie un alt nordic, Dag Hammarskjoeld, devine cel de-al doilea secretar general al O.N.U. Mandatul sau s-a incheiat in conditiile crizei din Congo si ale asasinarii primului ministru Patrice Lumumba, la februarie A

doua zi. guvernul sovietic a cerut inlaturarea lui Hammarskjoeld pentru ca a fost „complice si organizator' al actiunii, intinand implicit numele si prestigiul Organizatiei. Dupa cateva luni. in mod paradoxal tocmai pe cand se afla intr-o misiune in Republica Congo, avionul cu care calatorea s-a prabusit langa orasul Ndola. la septembrie

Cel care a preluat interimatul, diplomatul originar din Burma (Birmania), U Thant era investit oficial la noiembrie ca secretar general. El avea o buna experienta in spatiul Natiunilor Unite, reprezentand tara sa la New York inca din Mandatul lui U Thant ramane important mai ales prin rolul jucat cu prilejul crizei rachetelor cubaneze.

La iunie Consiliul de Securitate 1-a recomandat pe Kurt Waldheim drept succesor al lui U Thant, austriacul fiind confirmat de Adunarea Generala. Nascut in Waldheim avea, la randul lui, o bogata experienta diplomatica, acumulata ca ambasador al Austriei la Organizatia Natiunilor Unite si in Canada. Dupa un mandat de zece ani ca secretar general, pana la finele lui el a fost ales, in presedinte al Austriei, in timpul campaniei electorale a fost acuzat de implicare pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial in executiile sumare ale unor partizani iugoslavi si in deportarea evreilor.

Primul reprezentant al Americii de Sud in fruntea Organizatiei Natiunilor Unite a fost numit la l ianuarie Peruanul Javier Perez de Cuellar (nascut in a continuat traditia mandatelor de zece ani. Cel de-al cincilea secretar general ramane important prin rolul jucat ca factor de .stabilitate si de aparator al pacii, beneficiind si de noua era a relatiilor internationale ce a urmat incheierii razboiului rece.

In ianuarie a venit randul Africii sa fie reprezentata la cel mai inalt nivel la O.N.U. prin alegerea ca secretar general a lui Boutros Boutros Ghali. Nascut la Cairo, in Boutros Ghali este, totodata, si primul arab care accede la inalta demnitate. La data alegerii se remarcase deja prin misiunea de negociator din cu prilejul discutiilor de la Camp David, dintre Israel si Egipt, in calitatea sa de sef al diplomatiei de pe Nil. De remarcat ca el s-a manifestat drept un promotor al rezolvarii diferendului arabo-israelian pe cale pasnica.

Secretarul general in exercitiu al Organizatiei Natiunilor Unite. Kofi Annan, provine din Ghana. Nascut in el a preluat oficial mandatul de la Boutros Ghali in ianuarie dupa ce Statele Unite s-au opus

realegerii egipteanului. In acel moment, Annan avea o experienta de peste trei decenii in structurile O.N.U., ultima sa misiune importanta fiind cea din Iugoslavia, in a primit, impreuna cu Organizatia Natiunilor Unite, premiul Nobel pentru pace.

In cele sase decenii de activitate, bazele Organizatiei au fost largite permanent, astfel ca astazi se poate vorbi cu adevarat de o structura la nivel mondial. Desi s-a confruntat cu numeroase crize, se impun doua precizari: forumul mondial a jucat un rol important in evitarea unei noi conflagratii mondiale, dar nu a reusit sa tuteleze Marile Puteri care, prin dreptul de veto pe care-1 au in calitate de membri permanenti ai Consiliului de Securitate, pot oricand bloca o decizie dorita de o majoritate covarsitoare. De asemenea, dimensiunea culturala si umanitara a O.N.U. a iesit in evidenta, contribuind la imbogatirea patrimoniului comun al umanitatii.

I. I.e. Conferinta de la Potsdam

Daca la San Francisco s-au discutat probleme de organizare a unui organism la nivel planetar, ultima Conferinta a „Celor Trei Mari' desfasurata la Potsdam (17 iulie august a fost un prilej pentru a trage concluziile in urma infrangerii Germaniei. Langa Berlin au fost prezenti Harry Truman, noul sef al executivului american, LV. Stalin si Winston Churchill, inlocuit pe parcursul lucrarilor de noul premier britanic. Clement Attlee. Era, chiar daca privim doar prin prisma noii componente, un semnal al destramarii coalitiei.

De aceasta data. americanii au incercat sa conduca ostilitatile. Truman avand o alta viziune si, implicit, atitudine fata de Stalin in comparatie cu predecesorul sau, Roosevelt El beneficia acum si de un important atu de ordin militar, deopotriva factor psihologic si de presiune in negocierile cu sovieticii: bomba atomica, intr-adevar. la iulie, in poligonul de la Alamogordo (New Mexico), omenirea pasea in era nucleara, primele impresii confirmand efectul devastator al noii arme. Truman era decis sa o foloseasca impotriva Japoniei, sperand ca astfel va infrange rezistenta fanatica a niponilor, crezand totodata ca il poate impresiona pe Stalin in contextul in care americanii au pus in discutie aplicarea Declaratiei privind Europa eliberata de la Yalta, prin remanierea guvernelor Romaniei si Bulgariei si organizarea de alegeri libere in cele doua tari si Ungaria.

Problema intrarii Uniunii Sovietice in razboi contra Japoniei a fost, practic, rezolvata inainte de debutul oficial al discutiilor, cu prilejul vizitei facute de Stalin lui Truman, chiar la 1 iulie, intrucat agenda intalnirii a fost extrem de aglomerata, vom puncta doar problemele esentiale. Intre acestea s-a inscris cea a formarii unui Consiliu al Ministrilor de Externe in care sa fie reprezentate cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al O.N.U., respectiv Statele Unite, Marea Britanic, Uniunea Sovietica, China si Franta. Misiunea principala a Consiliului era de a pregati tratatele de pace cu fostii aliati ai Germaniei, inclusiv Romania, de a rezolva eventualele chestiuni de ordin teritorial ramase in suspensie si, mai ales, de a organiza Conferinta de pace proiectata dupa capitularea Japoniei. Propunerea, venita din partea secretarului de stat american, James Byrnes, a intrunit sufragiul sovieticilor si britanicilor.

Marea majoritate a problemelor discutate la Potsdam au generat controverse intre aliati, iesind in evidenta interesele divergente ale sovieticilor, pe de o parte, si ale anglo-americanilor, pe de alta. Astfel, daca in cazul situatiei Austriei s-a ajuns la o solutie amiabila, atat privind zonele de ocupatie, cat mai ales prin renuntarea la reparatii, situatia a diferit in multe alte cazuri. Avem in vedere chestiunea reparatiilor sau pe cea poloneza (granita de vest a Poloniei si raporturile dintre Marile Puteri si guvernul polonez de la Varsovia si, mai ales, cel din exil de la Londra).

Definirea statutului postbelic al Germaniei, la Potsdam convenindu-se asupra infiintarii unei Comisii interaliate de control care sa-si inceapa cat mai curand activitatea, a stat, firesc, in centrul atentiei. Astfel, s-au luat masuri pentru dezarmarea si demilitarizarea spatiului german, pentru dizolvarea institutiilor naziste. Criminalii de razboi urmau sa fie pedepsiti, in acest sens infiintandu-se un Tribunal Militar International, in plus, trebuia incurajate elementele antitotalitare, restaurate autoguvernarile locale si stimulate partidele democratice, prin respectarea libertatii cuvantului, a presei si religiei.

Desigur, nu lipseau nici prevederi punitive. Au fost impuse masuri restrictive de ordin economic, prin prohibirea productiei de razboi, controlul productiei de metal, materiale chimice si masini, controlul exporturilor, dar si al cercetarii stiintifice. Cartelurile, sindicatele si trusturile germane erau descentralizate. Prin adoptarea acestui complex de decizii se spera ca Germania nu va reusi prea curand sa redevina o amenintare pentru vecinii sai.

Conferinta de la Potsdam a fost epilogul intalnirilor la varf dintre ,.Cei Trei Mari', marcand totodata finalul unei etape importante din istoria omenirii. Prin efortul conjugat al Aliatilor, au fost infrante regimurile totalitare de tip fascist, fiind restaurate drepturile si libertatile fundamentale pentru sute de milioane de oameni. Nu este mai putin adevarat insa ca. tot ca efect al razboiului, statele din Europa de Est au fost ocupate de Uniunea Sovietica, fiind nevoite sa adopte sistemul politic, economic, social si ideologic de tip totalitar-comunist pentru aproape jumatate de secol. Realitatea contrazicea declaratia optimista a presedintelui Truman din august dupa revenirea sa de la Potsdam: „Aceste tari (Romania. Bulgaria si Ungaria) nu vor fi sfere de influenta ale nici unei puteri.'

Dupa cum se stie, aceasta previziune optimista a declansat criza constitutionala din Romania, prin care regele Mihai a incercat sa demita guvernul Petru Groza (..greva regala'). Tentativa suveranului roman a esuat in urma deciziei ministrilor de externe ai Marilor Puteri, reuniti la Moscova, in decembrie Era dovada ca intre chestiunile „de onoare' si cele „de securitate', ultimele au avut castig de cauza.

I.l.d. Conferinta de pace si tratatul de la Paris februarie

Ca si la finalul primei conflagratii mondiale, sarcina de a gazdui Conferinta de pace a revenit capitalei Frantei. De aceasta data, puterile invingatoare au avut grija ca toate deciziile sa treaca mai intai prin mainile sefilor diplomatiilor din Statele Unite. Marea Britanic, Franta si Uniunea Sovietica. Cei patru erau, in fapt singurii cu putere reala de decizie, evident cu consultarea guvernelor proprii.

Intre aprilie si iulie ministrii de externe din Uniunea Sovietica (Veaceslav Molotov). Statele Unite (James Byrnes), Marea Britanic (Ernest Bevin) si Franta (Georges Bidault) s-au reunit la Paris pentru a discuta proiectele tratatelor de pace dintre puterile invingatoare si satelitii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. Cu acest prilej s-a convenit asupra convocarii la iulie a Conferintei de pace. Aceasta avea sa se desfasoare conform planului, pana la octombrie, la Palatul Luxemburg.

La reuniune au participat delegatiile a de state. Rolul conducator, la fel cum se petrecuse in a revenit celor cinci puteri: Statele Unite, Marea Britanic, Franta, Uniunea Sovietica si China. Alaturi de acestea s-au

aflat un numar de tari cu statut de invitat si alte sase cu titlu consultativ. Din ultima categorie faceau parte cele cinci state invinse. Delegatiile lor isi puteau exprima punctul de vedere numai daca erau solicitate, in timp ce eventualele memorii inaintate Conferintei nu puteau constitui material de lucru. De altfel, se impune precizarea ca singurul for care avea putere de decizie era Consiliul Ministrilor de Externe ai Marilor Puteri, Conferinta avand doar posibilitatea de a face recomandari.

Proiectele tratatelor de pace au devenit publice o data cu publicarea lor simultana la Londra, Paris, Moscova si Washington, la iulie Calendarul lucrarilor Conferintei a fost respectat, intalnirile desfasurandu-se in plen si pe sectiuni. Nota comuna a fost lipsa entuziasmului in a gasi rezolvari notabile, exceptie facand problema reparatiilor, acolo unde s-au inregistrat progrese vizibile.

Problemele ramase in suspensie au fost reportate pentru Conferinta ministrilor de externe de la New York noiembrie 11 decembrie 1 care a avut sarcina de a redacta forma finala a tratatelor. Caracteristica principala a reuniunii a fost nota de conciliere, oarecum surprinzatoare, afisata de seful diplomatiei sovietice. Molotov, mai ales in privinta statutului zonei Trieste si a situatiilor din Iran si Turcia, in acest mod, reprezentantii Marilor Puteri au reusit sa-si indeplineasca misiunea, salvand totodata imaginea unor aliati hotarati sa actioneze in comun pentru eliminarea urmarilor dezastruoase ale razboiului. Astfel, pe rand, textele tratatelor au fost semnate de James Byrnes (20 ianuarie New York), V.M. Molotov ianuarie. Moscova) si Ernest Bevin (4 februarie. Londra).

Ceremonia oficiala s-a desfasurat in Sala Orologiului de la Quai d'Orsay, la februarie in prezenta delegatiilor celor cinci state invinse: Italia, Finlanda. Bulgaria, Romania si Ungaria. Clauzele teritoriale, care au prilejuit dezbateri si confruntari, au fost in centrul atentiei. Italia pierdea patru mici teritorii la frontiera cu Franta, insulele din Marea Adriatica si Insulele Dodecanezului, coloniile din nordul Africii. Orasul Trieste era declarat zona libera, capacitatea annatei era limitata la de soldati, iar cuantumul reparatiilor se ridica la milioane de dolari. Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo, fiind in plus obligata sa inchirieze Kremlinului, pentru de ani, baza navala de la Porkkala. Ungaria era readusa la granitele din in timp ce Bulgaria pastra Cadrilaterul. obtinut de la Romania prin acordul de la Craiova din 7 septembrie

In ceea ce priveste Romania, pe langa clauzele economice impova­ratoare, era legalizata pierderea Basarabiei si a nordului Bucovinei, in schimb Bucurestiul obtinand castig de cauza in privinta nord-vestului Transilvaniei. Alaturi de problemele de ordin economic si teritorial, ori cele privind reparatiile, au retinut atentia clauzele militare. S-a hotarat ca in termen de noua luni trupele straine sa fie retrase din Europa, cu exceptia celor sovietice din Romania si Ungaria, explicatia oficiala fiind necesitatea asigurarii liniilor de comunicatie cu unitatile stationate in Austria. Dupa cum se stie, aceste prevederi nu au fost respectate. Armata Rosie retragandu-se din Romania in 1 iar din Ungaria abia in 1

De fapt. semnarea tratatelor de pace de la Paris a avut pentru tarile din Europa de Est o alta semnificatie. De acum inainte. Uniunea Sovietica putea actiona fara echivoc pentru instaurarea unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, integrand astfel aceste state in complexul politico-militaro-economic dirijat de Stalin. Pe de alta parte, este de remarcat faptul ca, spre deosebire de situatia creata dupa primul razboi mondial, de aceasta data toate Marile Puteri au fost prezente la masa tratativelor si, in ciuda divergentelor, au reusit sa puna bazele unei organizari mondiale care s-a dovedit coerenta, in ciuda multelor momente de criza din a doua jumatate a secolului XX.

1.2. Transformari politice postbelice

I.2.a. Urinarile razboiului

Marea conflagratie mondiala desfasurata intre si a avut toate caracteristicile unui razboi total. Prin amploarea desfasurarilor de trupe, nivelul pierderilor, cantitatea imensa a resurselor antrenate, numarul statelor implicate si alte elemente, conflictul a influentat decisiv evolutia so­cietatii umane. De asemenea, efectele si urmarile lui au fost resimtite la scara planetara.

Daca avem in vedere urmarile razboiului, primul gand ne conduce spre pierderile inregistrate, fie ele de natura economica sau materiala. Desigur ca marile distrugeri si dramele umane aferente nu sunt singurele elemente demne de luat in calcul. Al doilea razboi mondial a adus in fata omenirii noi provocari, dintre acestea remarcandu-se lagarele de concen­trare si utilizarea primei bombe atomice. Fara indoiala, nu au lipsit nici

beneficiarii, dupa cum stiinta a progresat din pacate in legatura cu dezvoltarea tehnicilor aferente razboiului.

O alta categorie de urmari sunt cele de natura politica. De o amploare tara precedent in istoria umanitatii, acestea vor fi analizate in extenso in subcapitolul urmator.

Datele statistice reci ofera un tablou apropiat de realitate in privinta daunelor suferite de populatia globului. Potrivit majoritatii surselor s-au inregistrat, in cei sase ani de conflict, circa milioane de morti, intr-un clasament, Uniunea Sovietica, statul care a suferit cele mai grele pierderi la toate capitolele, se afla in frunte cu de milioane. La randul lor, tarile agresoare, Germania cu milioane si Japonia cu doua milioane, au inre­gistrat daune umane considerabile. Si Europa de Est si-a platit contributia la razboi cu circa cinci milioane de jertfe, dupa cum in cazul Chinei din motive lesne de inteles cifrele oscileaza intre si 1 milioane.

Bineinteles ca numarul victimelor constituie doar o latura a dimen­siunii umane a pierderilor. Trebuie adaugate distrugerile de locuinte, in multe cazuri localitati intregi fiind sterse literalmente de pe suprafata pa­mantului, sutele de milioane de invalizi raspanditi in intreaga lume si orfanii ramasi fara parinti si adapost in vremuri extrem de grele. Dupa cum am subliniat deja, Uniunea Sovietica domina si la acest capitol, inregistrand distrugerea a circa de milioane de locuinte. Foametea, devenita cronica in multe cazuri, cum ar fi experienta locuitorilor Leningradului aflati sub asediu, sau bolile, pentru un singur exemplu amintim de cele doua milioane de morti inregistrati de India in in urma unei epidemii, s-au dovedit pentru supravietuitori obstacole importante.

Dincolo de pierderile inerente ale oricarui conflict, atat printre militari, cat si in randul populatiei civile, razboiul mondial a socat prin dezvaluirile privind lagarele de concentrare naziste. Pe baza studiilor aparute pana in prezent, se estimeaza ca numai in Germania dominata de Hitler timp de ani au fost exterminati peste milioane de evrei. Victime ale unei doctrine rasiste, care proclama superioritatea arienilor fata de alte rase. au cazut in locuri de trista amintire precum Auschwitz, Birkenau, Buchenwald, Belsen etc. Nu s-a facut diferenta intre copii si batrani, intre barbati si femei, dupa cum nu au lipsit nici experientele pe oameni, torturi de un sadism de neimaginat pentru homo sapiens. Astfel de orori nu a cunoscut doar Europa, pe frontul din Asia inregistrandu-se numeroase excese, datorate mai ales japonezilor.

Daca dezvaluirea secretului lagarelor de concentrare a socat, in schimb folosirea bombei atomice a avut darul de a induce pentru prima data sentimentul ca omenirea a atins pragul cand este capabila sa se autodistruga. Este cunoscut faptul ca, pe parcursul razboiului, Hitler a amenintat tot timpul cu teribilele sale arme secrete. Propaganda nazista a trambitat mereu ca Germania este in fata unor descoperiri ce vor revolu­tiona istoria razboiului, in cele din urma, germanii nu au putut utiliza decat rachetele de tipul VI si V2. in schimb, cercetarile americanilor au fost incununate de succes.

Construirea bombei atomice, sau Proiectul Manhattan, s-a bazat pe cercetarile teoretice desfasurate din de o echipa condusa de Robert Oppenheimer in laboratoarele de la Los Alamos, statul New Mexico. Beneficiind de fonduri importante, estimate la circa doua miliarde de dolari, dupa doi ani cercetatorii americani au reusit sa-si atinga obiectivul. Prima bomba atomica a explodat in desertul de la Alamogordo la iulie orele Efectele au fost inspaimantatoare pentru cei care au supravegheat experimentul. O imensa ciuperca s-a ridicat pana la circa km, iar suflul exploziei s-a dovedit terifiant.

La scurt timp, la august orasul japonez Hiroshima era distrus practic in totalitate de o singura explozie. Pe o arie de km2 s-a inregistrat o distrugere completa, de oameni au murit instantaneu, alti fiind serios raniti. La august, un alt mare centru urban japonez, Nagasaki, avea aceeasi soarta.

Rezultatul a fost pe masura asteptarilor. Japonia a capitulat imediat, arma demonstrandu-si puterile colosale. Din pacate, efectele pe termen lung, in special cele legate de radiatii, au aratat cu claritate ca un posibil razboi nuclear la scara planetara nu ar avea invinsi si invingatori. De altfel, la august presedintele Truman avea sa declare: „Bomba atomica este prea periculoasa pentru a fi incredintata unei lumi fara principii.'

Dupa cum se intampla in cazul conflictelor militare majore, economia are intotdeauna de suferit. Si pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial s-au inregistrat dereglari importante, dincolo de cele provocate de trecerea de la productia de pace la cea de razboi. Au fost distruse intinse terenuri agricole si ani in sir agricultura nu a putut asigura hrana necesara populatiei, cu atat mai mult, cu cat si in privinta cresterii animalelor pierderile au fost majore.

Industria a avut de suferit atat din cauza adaptarii la productia de razboi, cat si, mai ales, datorita distrugerilor provocate de bombardamente, de demontarea unor intreprinderi si uzine, de lipsa materialelor, a comen­zilor si a pieselor de schimb. Productia era, la sfarsitul razboiului, dezor­ganizata, haosul domnind peste tot.



Retelele de comunicatii, caile ferate, drumurile si soselele au suferit daune considerabile. Se adaugau nesiguranta utilizarii lor si lipsa mijloace­lor de transport, fapt care afecta negativ evolutia altor domenii economice.

Daca pierderile din industrie si transporturi au fost recuperate in primii ani postbelici, era greu de rezolvat problema distrugerilor institu­tionale. In multe zone, s-a creat haos prin inlocuirea unor reguli statuate, dupa cum disparitia unei minime birocratii a avut efecte asupra organizarii vietii sociale. Totul a fost amplificat in tarile in care a fost impus un nou sistem social, politic, economic si ideologic.

Schimbarile de ordin demografic, mobilitatea populatiei, deportarile au jucat un rol important, pe langa pierderile propriu-zise de vieti omenesti. Evenimentele din Europa, deportarea etnicilor germani in Uniunea Sovietica, faptul ca s-a ajuns la schimburi de populatie, cum ar fi situatia germanilor din Polonia si Cehoslovacia, sau ca miscarea croata Ustasa reusise sa elimine fizic circa trei milioane de sarbi, sunt realitati de necontestat. Astfel, se poate consemna la finalul razboiului un nou triumfal nationalismului.

Fara indoiala ca principalul beneficiar al razboiului, din punct de vedere economic, a fost S.U.A. Datele statistice sunt relevante: s-a inre­gistrat o crestere economica evidenta, produsul intern brut aproape s-a dublat, ajungand de la la miliarde dolari, dupa cum si productia glo­bala s-a dublat. Agricultura a cunoscut o crestere de peste in timp ce industria de armament a inflorit, numai productia de avioane crescand intr-un ritm de de aparate anual. Prin redistribuirea sarcinilor si comenzilor. Vestul american a cunoscut o crestere economica importanta, recuperand handicapul fata de coasta de est. Toate acestea au fost posibile intrucat Statele Unite au purtat razboiul in afara granitelor sale, fiind totodata si principalul sustinator al efortului de razboi al coalitiei Natiunilor Unite.

Asa cum se intampla de obicei, mobilizarea pentru castigarea unui razboi ofera stiintei sansa de a beneficia de resurse financiare si conditii privilegiate pentru a se dezvolta intr-un ritm superior celui din timp de pace. Este aproape o certitudine faptul ca. de exemplu, epoca zborurilor

spatiale a fost mult precipitata de inventiile savantilor germani, dupa cum o instalatie la moda astazi, precum radarul, a fost pusa la punct in timpul razboiului de catre englezi. Neajunsul consta in faptul ca pe primul plan a stat dezvoltarea armamentului si a tehnicilor de distrugere in masa.

Dincolo de toate transformarile, omenirea a demonstrat ca este capabila sa treaca peste greutati si sa recupereze pierderile cauzate de marea conflagratie. Desigur, in tot acest context, factorul politic joaca un rol primordial. De aceea, vom analiza in cele ce urmeaza transformarile de ordin politic, deosebit de spectaculoase. Practic, harta politica a lumii s-a schimbat, Europa a mai pierdut un tempo in fata Statelor Unite, ba chiar sase mari puteri coloniale de pe batranul continent au ramas fara posesiunile de peste mari.

I.2.b. Germania, Italia si Japonia posttotalitare

Statele care au constituit Axa Roma - Tokyo - Berlin si care sperau sa domine lumea si-au vazut visul spulberat in doar cativa ani. Mai mult. pentru toate trei a urmat o perioada de ocupatie straina, insotita de necesare masuri pentru revenirea la regimuri interne democratice.

Germania

Statul care a declansat cel de-al doilea razboi mondial era, la finele conflictului, in ruine. Dorinta lui Adolf Hitler de a deveni stapanul lumii avea sa provoace grele pierderi propriei tari. in Germania era deja nevoita sa lupte cu disperare in speranta ca miraculoasele arme secrete ale conducatorului urmau sa-si faca efectul. Asteptand insa sa se produca o rasturnare spectaculoasa, germanii simteau tot mai mult efectele privatiu­nilor, lipsurilor si foametei. S-au adaugat si alte drame colective, cum a fost bombardarea salbatica a orasului Dresda, la februarie Atunci, circa de bombardiere americane si britanice au sters de pe harta unul din cele mai frumoase centre urbane ale Europei, supranumit „Florenta nordului', intr-o singura zi au fost inregistrati circa de morti, adica dublu fata de numarul victimelor provocate de explozia primei bombe atomice detonate la Hiroshima.

Cosmarul Germaniei s-a sfarsit o data cu sinuciderea lui Adolf Hitler, la aprilie Fiihrerul si-a pus capat zilelor in bunkerul sau din Berlin, impreuna cu amanta sa Eva Braun. Imediat au demarat negocieri in vederea

semnarii armistitiului, fapt anuntat chiar in primul mesaj al amiralului Karl Dônitz catre germani, in calitatea lui de succesor desemnat al lui Hitler. Bineinteles, data fiind situatia disperata in care se gasea. Germania a trebuit sa accepte termenii unei capitulari neconditionate, fapt consfintit la mai, la Reims. Guvernul de la Berlin isi inceta activitatea, iar autoritatea suprema pe intreg teritoriul german revenea Comisiei Aliate de Control a Marii Britanii, Frantei, Statelor Unite si Uniunii Sovietice. Fiecare dintre cele patru mari puteri controla o arie de ocupatie. Berlinul fiind impartit, la randul sau, tot in patru zone.

Liniile viitorului politic al noii Germanii au fost decise de Aliati cu prilejul Conferintei de la Potsdam (17 iulie august Conditiile erau dure, cu atat mai mult, cu cat industria si agricultura germana erau. practic, distruse, in aceste conditii, populatia a avut de infruntat, cu precadere in primii ani postbelici, multiple greutati, care au afectat vizibil nivelul de trai.

Fostii lideri ai partidului nazist si principalii colaboratori ai lui Hitler au fost judecati de un tribunal international la Nurnberg. Procesul, care a durat aproape un an, noiembrie l octombrie a fost un prilej de acuzare publica a totalitarismului de tip fascist si a metodelor sale de punere in practica, in boxa acuzatilor s-au aflat de inalti demnitari nazisti, dintre care au fost achitati doar trei: Hjalmar Schacht, Franz von Papen si Hans Fritzsche. De asemenea, instanta 1-a achitat pe magnatul Gustav Krupp, considerat senil, in timp ce Robert Ley s-a sinucis. Martin Bormann, care nu a putut ti capturat de Aliati, a fost judecat si condamnat in contumacie.

Conform deciziei finale a tribunalului, la octombrie au fost spanzurati, la inchisoarea berlineza Spandau. zece lideri nazisti: Hans Frank, Wilhelm Frick, Julius Streicher, Alfred Rosenberg, Ernest Kaltenbrunner, Joachim von Ribbentrop, Fritz Sauckel, Alfred Jodl, Wilhelm Keitel si Arthur Seyss-Inquart. Hermann Goring s-a sinucis in ajunul programatei executii. Karl Dônitz. Baldur von Schirach, Albert Speer si Konstantin von Neurath au primit pedepse intre zece si douazeci de ani inchisoare, in timp ce Rudolf Hess. Walter Franck si Erich Raeder au fost condamnati la inchisoare pe viata.

Dezvoltarea postbelica a Germaniei a fost influentata de ocupatia straina, caile diferind in functie de puterea care administra respectiva zona. De asemenea, partidele au inceput sa joace din nou un rol, ele fiind reautorizate sa functioneze de la finele lui Si evolutia lor a fost decisa

de plasarea in zona sovietica sau in cea vestica. De altfel, in teritoriile apusene au fost initiate autoguvernari locale la diferite niveluri, in timp ce in Rasarit sovieticii au initiat o reforma agrara radicala. Problemele au fost complicate si de decizia Aliatilor din noiembrie potrivit careia milioane de etnici germani au fost transferati din Austria, Ungaria, Polonia. Cehoslovacia si de dincolo de linia Oder- Neisse, pe noul teritoriu german.

Primele alegeri postbelice au fost organizate separat, pe zone de ocu­patie. In teritoriul administrat de americani, scrutinul din ianuarie a fost castigat de crestin-democrati, secondati de social-democrati. In schimb, in zona sovietica, la aprilie a triumfat Partidul Socialist Unit, o coalitie intre comunisti si social-democrati. A doua zi, lideail comunist Walter Ulbricht putea declara cu satisfactie ca s-a realizat unificarea mis­carii socialiste in zona sovietica. De altfel, era din ce in ce mai clar ca se crease o linie de demarcatie evidenta intre partea sovietica si partile administrate de statele apusene.

In mod firesc, a aparut si ideea unificarii celor patru zone. la decembrie secretarul de stat american James Byrnes si ministrul britanic de externe Ernest Bevin semnand un acord privind unirea economica a zonelor controlate de cele doua puteri, cunoscuta drept Bizonia. Cu acest prilej, au fost invitate si guvernele francez si sovietic sa adere la initiativa. Evident. Uniunea Sovietica a respins solutia, preferand sa administreze singura teritoriile din Est.

Mai mult, la februarie sovieticii au luat decizia de a parasi Comisia Aliata de Control, prilej de a acuza puterile occidentale ca saboteaza administrarea cvadrupla a Germaniei. La scurt timp, la mai, au fost organizate alegeri pentru Congresul poporului din Germania de Est. A urmat publicarea, la mai, a proiectului de Constitutie a Republicii Democrate Germane. Adoptarea oficiala a textului s-a produs la octombrie atunci cand guvernul militar sovietic a fost inlocuit de o Comisie de control sovietica. Primul presedinte al Republicii Democrate Germane a fost numit Wilhelm Pieck, in timp ce in fruntea guvernului se afla Otto Grotewohl.

In partea de vest s-a mers pe ideea unificarii celor trei zone administrate de Franta, Marea Britanic si Statele Unite. Un prim semnal clar a fost reforma monetara prin care s-a introdus moneda unica deutsche mark, in paralel fiind initiat un proces de redresare economica rapida. In replica, la mai, o reforma monetara a fost operata si in zona sovietica.

Procesul separarii Germaniei a cunoscut un moment extrem de tensionat o data cu inceperea blocadei Berlinului, la iulie Uniunea Sovietica a luat decizia de a bloca soselele si caile ferate spre Berlin in semn de protest fata introducerea deutsche mark in zona de vest a capitalei germane. Ca reactie, americanii au initiat un pod aerian, aprovizionand, cu incepere de la iulie, Berlinul de Vest exclusiv pe calea aerului. A fost un efort considerabil, adeseori eroic, care s-a incheiat cu victoria puterilor occidentale, in primul rand a Statelor Unite. Timp de 11 luni a fost asigurat necesarul subzistentei pentru Berlin, fiind transportate in total circa doua milioane tone de bunuri.

Perioada a fost deosebit de tensionata din punct de vedere militar. Sovieticii au transferat trupe suplimentare la Berlin, cifrate la circa de divizii, creandu-si un avantaj de cinci Ia unu. In replica, americanii au trimis in Marea Britanie trei grupe de bombardiere strategice. Din fericire, totul s-a redus la o demonstratie de forta, fara a se inregistra un conflict. Mai mult, urmare a puternicelor contramasuri economice ale puterilor vestice, prin care era practic sabotat exportul statelor estice, blocada a fost ridicata de sovietici la mai

in paralel, a continuat actiunea de unificare administrativa a celor trei zone din Vest, astfel ca, la mai a aparut legea privind infiintarea Republicii Federale Germania, cu capitala la Bonn. Noul stat a fost proclamat oficial la mai, Constitutia adoptata preluand, in linii generale, ideile directoare ale celei din timpul Republicii de la Weimar. Beneficiind de prevederile planului Marshall, in scurt timp. Germania Federala a redevenit o putere economica, surclasandu-si rivala din est si devenind un partener solid pentru Statele Unite.

Italia

Situatia Italiei a diferit de cea a Germaniei, aici ducele Benito Mussolini neavand un control asupra situatiei similar celui pe care il avea Hitler in Reich. De altfel, pe fondul debarcarii Aliatilor in Peninsula, regele Victor Emanuel 1-a insarcinat pe generalul Pietro Badoglio cu formarea noului guvern la iulie fostul dictator Mussolini fiind arestat. Au urmat masuri normale pentru democratizarea scenei politice, la iulie, fiind dizolvat Partidul Fascist. In paralel, Badoglio a initiat negocieri pentru incheierea armistitiului. Termenii capitularii au fost acceptati la septembrie, documentul fiind semnat la septembrie

intre timp, printr-o actiune spectaculoasa, germanii I-au rapit pe Mussolini, instalandu-1 in fruntea unui teritoriu controlat de Wehrmacht, unde s-a proclamat, Ia septembrie Republica de la Salo. Aventura lui Mussolini s-a sfarsit tragic la aprilie cand a fost capturat de partizani, fiind executat impreuna cu amanta lui. Clara Petacci.

in paralel, guvernul Badoglio a fost nevoit sa demisioneze sub pre­siunea anglo-americanilor dupa ce Roma a fost eliberata de Aliati, in aprilie in fruntea cabinetului a fost numit Ivanoe Bonomi, care, la randul lui, va fi inlocuit, la iunie de Ferruccio Pani. La noiembrie s-a format un guvern de coalitie condus de seful crestin-democratilor Alcide de Gasperi, acestuia revenindu-i dificila misiune de a trece la inlaturarea efectelor razboiului.

O problema care a nascut discutii si tensiuni a fost cea a monarhiei. Multi considerau ca regele Victor Emanuel III facuse prea multe concesii fascismului, agitand chestiunea proclamarii Republicii, intr-un gest disperat, menit sa salveze dinastia, suveranul a abdicat, la mai in favoarea fiului sau Umberto Efectul nu a fost insa cel scontat. Cu prilejul alegerilor de la iunie 1 castigate de crestini-democrati, care au obtinut mandate, fata de ale socialistilor si ale comunistilor (Parlamentul italian avea de locuri), s-a organizat si un referendum asupra viitorului monarhiei. Desi rezultatul a fost relativ strans, totusi adeptii ideilor republicane s-au impus cu voturi la Astfel, Umberto II a fost indepartat de pe tron dupa nici o luna de domnie, Italia fiind proclamata Republica. Primul presedinte a fost ales, la iunie, in persoana lui Enrico de Nicola.

Realitatile tranzitiei au fost consfintite de votarea noii Constitutii, la decembrie intre cele mai importante puncte ale sale figurau masurile pentru descentralizarea guvernarii si faptul ca Parlamentul bicameral, format din Camera si Senat, trebuia ales prin vot popular direct. Relatiile dintre stat si biserica ramaneau neschimbate.

Potrivit reglementarilor Constitutiei, la aprilie au avut loc alegeri, castigate din nou de crestin-democrati. Frontul Popular, alianta dintre comunisti si socialisti, nu a reusit sa obtina decat La 11 mai, senatorul Luigi Einaudi era ales presedinte. Noul guvern a fost format tot de Alcide de Gasperi, la mai, acesta confruntandu-se cu opozitia deschisa manifestata de comunisti. Tensiunea a crescut mai ales cand s-a

facut apel la declansarea grevei generale dupa atentatul impotriva liderului stangii, Palmiro Togliatti, ranit de un student la iulie

Totusi, in ciuda framantarilor politice, care au caracterizat decenii la rand scena italiana, cu sprijinul deschis al Washingtonului dificultatile economice au fost depasite. A avut impact Tratatul de prietenie, comert si navigatie incheiat de Italia cu Statele Unite ale Americii la februarie dupa cum cele milioane dolari primiti conform prevederilor Planului Marshall, la iunie au constituit un puternic stimulent economic. Apropierea de americani s-a concretizat si prin aderarea Italiei laN.A.T.O., la aprilie

in aceste conditii, inflatia a inceput sa scada intre si fiind impus si un program strict de stabilizare economica. Astfel, Italia a devenit, la randul ei, un partener viabil pentru statele apusene in conditiile competitiei cu lumea comunista ce a caracterizat razboiul rece.

Japonia

Dupa victoria Aliatilor in Europa, Japonia ramanea ultima putere a fostei Axe care refuza sa capituleze, in consecinta, efortul americanilor pentru a o scoate din razboi cat mai rapid a crescut. Statele Unite se con­fruntau cu o rezistenta dusa la extrem, fanatica, concretizata in atacurile dis­perate cu caracter sinucigas ale celebrilor kamikadze. Pentru a da lovitura decisiva s-a decis atacarea directa a arhipelagului nipon, decada iulie fiind hotaratoare. La iulie, capitala Tokyo a fost tinta a o mie de bombardiere americane, in timp ce la iulie se reusea scufundarea vaselor japoneze din golful Tokyo. Astfel, la iulie, Statele Unite, Marea Britanic si China au cerut capitularea neconditionata a Japoniei.

intrucat niponii continuau sa reziste, dupa incheierea lucrarilor Conferintei de la Potsdam a urmat ceea ce istoriografia numeste „sapta­mana dezastruoasa a Japoniei', august La august, Hiroshima devine primul oras atacat cu o bomba atomica, fiind urmat de Nagasaki, la 9 august, intre timp, la august Uniunea Sovietica declara razboi Japoniei si intra cu trupele in Manciuria. Sub impresia naucitoare a atacurilor nucleare, la august, guvernul nipon s-a aratat dispus sa capituleze cu conditia ca imparatul Hiro Hito sa-si mentina tronul. Dupa patru zile, termenii armistitiului erau acceptati la Tokyo.

Teritoriul japonez a fost ocupat de catre armata americana, care s-a instalat in centrele strategice, trecand la dezarmarea trupelor imperiale, in

mod formal, capitularea a fost semnata la bordul vasului U.S.S. Missouri, in rada golfului Tokyo, la septembrie Astfel incetau ostilitatile celui de-al doilea razboi mondial.

Dupa capitulare, controlul efectiv asupra Japoniei a fost preluat de generalul Douglas MacArthur in calitatea lui de Comandant Suprem al Puterilor Aliate. MacArthur a promovat o politica independenta pentru demilitarizarea si refacerea Japoniei. A ales formula de a pastra guvernul japonez in structura consacrata, sub conducerea premierului Kijuro Shidehara. Totodata, generalul a emis un numar de decizii prin care a restaurat libertatile civile, a eliberat detinutii politici, a desfiintat politia secreta si a abolit ramasitele legislatiei feudale din agricultura.

MacArthur a promovat si masuri impotriva celor care au fost exponenti activi ai nationalismului nipon agresiv, inclusiv intelectuali si oameni de afaceri, cifra totala a celor implicati fiind de circa milioane, in paralel, un tribunal international a judecat marii criminali de razboi, la noiembrie generalul Hideki Tojo impreuna cu alti sase colaboratori fiind condamnati la moarte.

O atentie deosebita a fost acordata statutului monarhiei. Americanii 1-au tolerat pe Hiro Hito pe tron, dar au promovat imaginea unui suveran modern si nu pe cea intiparita in mentalul japonez, potrivit careia imparatul era de natura divina. De altfel, la l ianuarie 1 Hiro Hito a recunoscut public acest fapt.

La aprilie au avut loc primele alegeri postbelice. Ele au fost castigate de partidele moderate si la mai Shigeru Yoshida forma guvernul. Tot acum a fost votata si o noua Constitutie, la noiembrie 1 Pe langa asigurarea drepturilor individuale si a principiului autoguvernarii, retine atentia faptul ca atributul suveranitatii trecea de la imparat catre popor.

Anii au fost marcati de framantari si instabilitate politica. In schimb, in plan economic au fost operate masuri vizand reforma. Acestea s-au introdus insa lent, refacerea fiind dependenta de ajutorul american. De aici au rezultat valuri de nemultumire care 1-au determinat pe generalul MacArthur sa ia masuri pentru limitarea grevelor. Mai mult succes a avut reforma agrara, care a produs, in timp, efectele scontate, considerate de multi analisti chiar spectaculoase, conducand la dezvoltarea Pietei interne si influentand cererea de marfuri.

incheierea pacii cu Japonia a insemnat si sfarsitul de jure al ocupatiei straine. Dupa ce Moscova a propus incheierea unui tratat intre Tokyo, pe de o parte, si Uniunea Sovietica, China, Marea Britanic si Statele Unite, pe de alta, oferta respinsa de Washington, a fost convocata o conferinta de pace la San Francisco. Aceasta a fost prefatata de negocierile incepute la ianuarie de premierul nipon Shigeru Yoshida si John Foster Dulles, partea japoneza solicitand insulele Ryu Kyu, inclusiv Okinawa, precum si Kurilele de la Uniunea Sovietica.

Desfasurata intre si septembrie 1 intamirea s-a incheiat prin semnarea tratatului dintre Japonia si alte de state, cu exceptia guvernelor comuniste de la Moscova si Beijing care 1-au boicotat. Potrivit prevederilor documentului, niponii pierdeau posesiunile coloniale, beneficiind in schimb de renuntarea platii reparatiilor. Reinarmarea Japoniei era permisa, fiind stipulata si incheierea ocupatiei straine.

Tot la San Francisco, la septembrie Statele Unite au incheiat un acord mutual cu Japonia potrivit caruia americanii erau singura putere ce putea pastra baze militare pe teritoriul arhipelagului nipon pe termen nelimitat. Cu toate ca rezultatele reconstructiei s-au vazut mai greu decat in alte state invinse, economia revenindu-si intr-un ritm lent. in primii ani postbelici au fost puse bazele viitoarei explozii industriale a Japoniei. In acest context, rolul jucat de generalul Douglas MacArthur trebuie subliniat.

La aprilie Japonia incheia un tratat cu Taiwanul, document ce punea capat formal razboiului din Pacific. La august, cele doua parti reluau si relatiile diplomatice.

Vinovate de declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Germania. Italia si Japonia au avut sansa de a beneficia de programe economice si de reforme politice care le-au tl'ansfonnat, in doar cativa ani, in mari puteri. Exceptie a facut doar partea germana administrata de Uniunea Sovietica, evolutia Republicii Democrate Germane fiind un exemplu sugestiv in privinta diferentei dintre politica promovata de democratiile occidentale si politica statelor comuniste.

I.2.C. Uniunea Sovietica si regimurile „democrat-populare' in Europa de Est

Pentru anii istoricii care au studiat situatia din Europa de Est ocupata de trupele sovietice au ales termenul de „democratie-populara' pentru a defini intervalul, in fapt, era vorba despre un hibrid intre

democratia de tip occidental si sistemul sovietic, cercetatorii considerand ca dictatorul de la Kremlin a ales aceasta tactica tranzitorie cu speranta ca va reusi sa pastreze unitatea „Celor Trei Mari' suficient timp pentru a-si consolida pozitiile. De altfel, in 1945, Stalin nu ezita sa-1 asigure pe Harry Hopkins ca Polonia poate dezvolta un sistem parlamentar similar celui din Olanda sau Belgia. Se explica, asadar, de ce nu a fost totdeauna vorba de o evolutie lineara, aparand „anomalii' in functie de specificul national, cum ar fi infrangerea comunistilor la primele alegeri din Ungaria, din prezenta unor oameni politici burghezi in functii importante, prezervarea monarhiei acolo unde exista o traditie puternica (regele Mihai a rezistat pe tronul Romaniei pana la decembrie

Evolutia politica a estului Europei releva existenta unui plan complex, elaborat de Kremlin, bazat pe gradualism si camuflaj, in conditiile prezentei Armatei Rosii, care domina raportul de forte pe continent. De exemplu, la l noiembrie ca trupe de ocupatie in Europa, americani aveau combatanti, englezii si francezii in timp ce Uniunea Sovietica le opunea singura l de soldati si ofiteri. Nu trebuie neglijat nici rolul politiei secrete sovietice, care dubla peste tot Armata Rosie.

Situatia politica din Europa de Est apare. deci. ca o realizare graduala a unui plan strategic elaborat la Moscova si executat de comunistii indigeni. Prin aceasta se urmarea integrarea dupa razboi a statelor in cauza in sistemul politic, economic, social si cultural sovietic. Era vorba despre aplicarea unui prototip al revolutiei bolsevice care insuma folosirea foitei armate, a propagandei, lipsa de scrupule, partidul unic si planificarea.

Planul de comunizare este evident mai ales la nivelul puterii executive, palier la care se disting trei etape:

l)guvem de coalitie autentica (cele doua cabinete Sanatescu si cel condus de Radescu. deci intervalul august februarie in cazul Romaniei);

cabinet de coalitie aparenta (echipa condusa de Petru Groza, instalata la Bucuresti la martie in care intrau oameni politici burghezi de talia lui Gheorghe Tatarescu);

executiv pur comunist.

Durata fiecarei etape este diferita in functie de conditiile nationale, dupa cum in cazul Albaniei s-a trecut direct la ultima faza. Aceasta in timp ce in Bulgaria prima secventa se incheia in ianuarie 1 pe cand Ungaria

si Cehoslovacia au avut guverne de coalitie autentica pana in in calcul mai trebuie luate anumite personalitati burgheze care aveau relatii traditional cordiale cu Moscova, cum ar fi presedintele cehoslovac Eduard Benes, factorul confesional ori interesele Marilor Puteri. De asemenea, cercetatorii au identificat, analizand fazele transformarii de tip totalitar, trei etape ale loviturii de stat: politica, economica si sociala, ultima mai bine cunoscuta sub sintagma lupta de clasa.

Daca, in 1943, Stalin luase decizia de a dizolva Internationala III Comunista, considerand ca era o institutie depasita in conditiile razboiului si ca Armata Rosie putea fi mult mai eficienta pentru diseminarea comunismului in statele ocupate, in vor aparea Koininformul si Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.). intre si septembrie la Szklarska Poreba, in Polonia, reprezentantii a noua partide comuniste, respectiv cele din Uniunea Sovietica, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Romania, Ungaria, Franta si Italia, au hotarat sa puna bazele Biroului Informativ, un organism prin intermediul caruia Stalin putea coordona direct miscarile politice ale liderilor comunisti. Lipsa Albaniei este explicabila datorita rolului ei minor, dar si prea marii apropieri de losip Broz Tito. Sediul a fost stabilit, initial, la Belgrad, acolo unde trebuia sa apara si organul ideologic al Kominformului, revista „Pentru pace trainica, pentru democratie populara'. Dupa ce Tito va fi exclus din randurile organizatiei, sediul se va muta la Bucuresti, ceea ce sublinia si cresterea importantei pe care Kremlinul o acorda Romaniei. C.A.E.R.-ul, creat la ianuarie era instrumentul de control si presiune economica al Moscovei in spatiul est-european, fiind dublat de tratate bilaterale intre Uniunea Sovietica si statele in cauza.

Se cuvine mentionata si maniera comuna in care a fost instrumentata eliminarea adversarilor politici in statele est-europene. S-a recurs la vechile metode verificate de Stalin in anii ..marii terori', la punerea in scena a unor procese in care apareau acuze si „dovezi incontestabile' privind spionajul si tradarea intereselor nationale. Dupa condamnarea liderilor urma, de regula, desfiintarea partidelor de opozitie. Astfel, cei care reuseau sa evadeze peste granita se puteau socoti norocosi.

Toata recuzita venea in contradictie cu principiile de baza ale doctrinei comuniste, potrivit careia bunastarea omenirii depindea de victoria proletariatului, care nu putea fi infaptuita decat prin instaurarea dictaturii partidului comunist, care, la randul ei, functiona prin puterea

discretionara a liderilor, indiferent daca vorbim de Biroul Politic sau de Lenin ori Mao. Bineinteles ca, in aceasta arhitectura, potrivit chiar lui Stalin, cadrele deveneau „fondul de aur' al partidului. De altfel, dupa cum subliniaza cercetatorii fenomenului, esenta oricarui sistem comunist rezida in conducerea monopolista a societatii de catre partid.

Dincolo de factorul politic si economic, nu trebuie minimalizat rolul presei intr-un regim totalitar. Dupa proclamarea victoriei socialismului, ea devine un instrument de lupta pentru educatia maselor largi, avand misiunea de a populariza „marile succese' inregistrate in edificarea noii oranduiri si, nu in ultimul rand, politica de pace a Kremlinului, sintetizata in sloganul „U.R.S.S. bastion al pacii el'. La randul sau, educatia a beneficiat de o atentie speciala. Prin reorganizarea invatamantului erau urmarite doua scopuri majore, respectiv indoctrinarea inca de pe bancile scolii si asigurarea necesarului de cadre cu un minim de pregatire.

Uniunea Sovietica

Situatia politica in tara sovietelor era diferita fata de cea din tarile din jur. Aici, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu era un partid in acceptiunea occidentala a termenului, el era insusi statul. Aparatul de partid sau nomenklatura controla mersul intregii societati, de la decizia politica la programul teatrelor sau numirea antrenorilor la fotbal. Orice functie era decisa la partid, caci el repartiza slujbe si distribuia privilegii, de la deplasarile in strainatate Ia masini si accesul in magazinele cu circuit inchis.

Esenta nomenclaturii poate fi inteleasa daca avem in vedere ca totul se sprijinea pe o schema simpla, bazata pe existenta unor liste. Istoricii au identificat trei tipuri de liste, si anume cea a functiilor, cea a candidatilor la functii si. in fine, cea de rezerva. Astfel, oricine era dependent de prezenta pe o lista si stimulat sa treaca de pe una pe alta, superioara, sau sa-si mentina pozitia demonstrandu-si recunostinta fata de partid.

Asigurandu-si controlul asupra societatii, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si exponentul sau principal, losif Vissarionovici Stalin, puteau controla si celelalte segmente: economia prin planificare, cultura prin cenzura, viata intima si eventualele tentative de dizidenta prin politia secreta si amenintarea cu trimiterea in gulag. Descrisa de genialul George Orwell, in romanul acest tip de societate urma sa fie impus si noilor sateliti.

Desigur ca o realizare a revolutiei comuniste ramane economia planificata. Trotki considera chiar ca planificarea este insasi esenta socialismului, in timp ce pentru Stalin industrializarea era cheia viitorului. De altfel, in toate economiile de tip sovietic se constata prioritatea acordata industriei grele, care tinde sa contribuie la cresterea constanta a partii de acumulare din venitul national, in dauna celei de consum, in privinta agriculturii, experienta colectivizarii din Uniunea Sovietica a demonstrat clar ca aceasta produce efecte negative pentru tarani, dar si pentru societate. Cu toate acestea, modelul sovietic a fost impus in toate statele satelite. Rezultatele productiei agricole arata ca taranii liberi au castigat lupta, infirmand teoria superioritatii economiei colectiviste asupra micii proprietati.

Revenind la situatia Uniunii Sovietice din timpul razboiului, se poate aprecia faptul ca Stalin a gasit metodele optime si mijloacele eficiente pentru a-si apara tara. El a inteles ca trebuie sa faca rabat de la principii si dogme, sa colaboreze cu puterile ..imperialiste'', sa sustina un discurs mai degraba nationalist decat internationalist. Se explica, asadar, gestul lui de la mai dizolvarea Kominternului, cand fantasticele dificultati interne si necesitatea sustinerii efortului de razboi cu Germania predominau, in planul politicii externe, Stalin a dat dovada de abilitate in exploatarea situatiei postbelice confuze.

Dupa victoria impotriva Germaniei si Japoniei, la februarie in Uniunea Sovietica s-au desfasurat primele alegeri pentru Sovietul Suprem de dupa Bineinteles, totul s-a redus la votarea listei unice a partidului. La aprilie noul for legislativ aproba prevederile celui de-al patrulea plan cincinal, pentru care era fixat un obiectiv ambitios, atingerea unei cresteri economice de Avand in vedere ca majoritatea materialului tehnologic necesar era ridicat sau urma sa fie adus din regiunile straine ocupate, tinta parea realista si, deci. tangibila.

Tot acum, la 1 martie, au loc unele modificari de fatada la nivelul structurii de conducere politica. Batranul presedinte Mihail Kalinin demisioneaza, lasand locul liderului sindicalist Nikolai Svernik. De asemenea, fostul Consiliu al Comisarilor Poporului este inlocuit de un Consiliu de Ministri, avandu-i in frunte pe Stalin ca presedinte si pe Molotov, vicepresedinte si ministru de externe. Cu totul alta semnificatie are demiterea din fruntea Armatei Rosii a maresalului Gheorghi Jukov la noiembrie 1946. Stalin nu putea tolera cresterea

popularitatii lui Jukov castigata de acesta pe parcursul razboiului sau atunci cand a fost primul guvernator al Germaniei de Est, strangand relatiile cu un alt erou al marii conflagratii, generalul american Dvvight Eisenhower, in locul lui Jukov a fost numit maresalul Ivan Konev (1897-1973). care isi castigase o buna reputatie pe front, fiind avansat la cel mai inalt grad chiar cu prilejul ocuparii Berlinului.

Privind situatia in ansamblu, se constata ca in nu au aparut rezultatele economice scontate. De aceea, la iunie, Ministerul Controlului de Stat anunta masuri dure de destituire a incompetentilor din industrie. La fel se va intampla si in agricultura, in august. Desi situatia era inca dificila si anul urmator, totusi Stalin a decis sa respinga Planul Marshall, in iulie sfatuindu-si noii sateliti sa procedeze la fel. Era, desigur, vorba mai intai de o decizie politica.

Toamna, semnalele date de economia sovietica au inceput sa devina optimiste, in octombrie anuntandu-se ca productia a fost excelenta, motiv pentru care, de la decembrie s-a renuntat la cartele. Pe aceste considerente, la 1 decembrie, a fost efectuata o reforma monetara drastica prin devaluarea rublei cu zece la unu. Masura a provocat noi dificultati populatiei, dar s-a dovedit benefica pentru climatul economic in ansamblu.

Treptat, bazandu-se si pe recuperarea pierderilor suferite in timpul razboiului prin controlul economic asupra statelor invinse, precum si pe mana de lucru calificata si gratuita obtinuta prin deportarea etnicilor ger­mani din statele europene din jur. Uniunea Sovietica a depasit perioada de criza. Recuperarea sumelor prevazute cu titlu de despagubiri de razboi in tratatele incheiate cu fostii sateliti ai Germaniei, precum si avansul tehni-co-stiintific, favorizat de utilizarea savantilor germani capturati si deportati in tara sovietelor, trebuie luate in calcul.

Au ramas urme profunde mai ales la nivelul societatii, milioanele de morti si raniti, de invalizi si orfani producand suferinta in majoritatea familiilor ruse, dupa cum marele dezechilibru produs prin disparitia unui insemnat numar de barbati s-a resimtit mult timp. Totusi, Stalin si conduce­rea de la Kremlin au gasit resursele necesare pentru a adopta o linie dura in raporturile cu Statele Unite si in general cu Occidentul, mai ales in vederea prezervarii pozitiilor strategice si a obiectivelor politice deja atinse. Politica externa sovietica a urmarit, deci, in continuare cele doua linii strategice ale sale, si anume rasturnarea guvernelor capitaliste, in paralel cu dezvoltarea de relatii normale cu aceleasi state.

Albania

Atacata de trupele italiene inca din aprilie Albania a fost ocupata de fortele Axei pana la sfarsitul razboiului. Evolutia politica a acestei tari a fost una destul de simpla si previzibila. La noiembrie comunistul Enver Hodja care va fi dictatorul Albaniei pentru patru decenii a format un nou guvern dominat de partidul sau, care a fost recunoscut atat de Uniunea Sovietica, cat si de Statele Unite si Marea Britanic.

La acea data, Hodja, nascut intr-o familie musulmana si beneficiind de posibilitatea de a studia la Montpellier, in Franta, era o figura proemi­nenta pe scena politica albaneza. Fondator al Partidului Comunist in ilegalitate, la noiembrie el a condus miscarea de eliberare din sudul tarii, utilizand armamentul furnizat de iugoslavi si de anglo-americani. In calitate de comandant al Armatei de Eliberare Nationala, a intrat in Tirana la noiembrie 1 asumandu-si inca de pe atunci demnitatea de sef al guvernului.

Primele alegeri au loc la decembrie fiind admisa doar lista oficiala a Frontului Democrat, care a cules din voturi. Noua Adunare Constituanta va proclama, la 11 ianuarie 1 Republica Populara Albania. Fostul rege Zogu I, care nu era foarte popular, se afla in Marea Britanic inca din timpul atacului declansat de trupele lui Benito Mussolini la inceputul razboiului.

Politica externa promovata de Hodja a fost una de stransa colaborare cu Moscova si Belgradul, reversul fiind oferit de relatiile reci cu tarile vestice. In perioada mai-octombrie s-au inregistrat chiar incidente navale in Canalul Corfu, fapt care a contribuit la tensionarea relatiilor cu Londra.



in plan intern, s-a mers pe ideea nationalizarii in industrie si a unei reforme agrare radicale. De asemenea, nu a fost tolerata nici o forma de dizidenta, fiind luate masuri dure impotriva opozantilor, dupa cum religia a fost interzisa.

Daca pana in 1 planurile guvernului albanez mergeau spre linia unei viitoare uniri cu Iugoslavia, dupa caderea maresalului Tito in dizgratia lui Stalin, Hodja a urmat fidel, timp de mai multi ani, linia politica a Uniunii Sovietice. El s-a ilustrat printr-un dogmatism dus la extrem, care a mentinut Albania intr-o stare de inapoiere cronica.

Bulgaria

Evolutia politica postbelica a Bulgariei a fost profund influentata de ocupatia si consilierii sovietici. La septembrie Sofia capitula, a doua zi formandu-se un guvern condus de Kimon Gheorghiev, in care ministrii comunisti, fara a fi majoritari, detineau portofoliile-cheie. Capitularea formala a Bulgariei s-a produs la octombrie.

Partidul Comunist Bulgar era avantajat de faptul ca beneficiase de o oarecare popularitate in perioada interbelica, iar sentimentul antirus nu era la fel de puternic precum cel din Romania sau Polonia. Sprijinit direct de trupele sovietice, cabinetul procomunist Gheorghiev a initiat un val de epurari si procese care, numai in primele sase luni, au condus la arestarea a peste 11 persoane, din care au fost executate.

Primele alegeri au fost organizate la noiembrie soldandu-se cu victoria clara a Frontului Patriei, din voturi, controlat de comunisti, in dauna agrarienilor condusi pe Nikola Petkov, cel mai puternic partid bulgar interbelic. Monarhia si opozitia au mai fost tolerate apoi scurt timp. Dupa ce, Ia martie Kimon Gheorghiev a format un nou guvern, de aceasta data predominant comunist, la septembrie a fost organizat un referendum in privinta viitorului monarhiei, intrucat din voturi au fost pentru abolirea regalitatii, la septembrie, s-a proclamat Republica Populara, iar tanarul tar de doar ani, Simeon II, a fost nevoit sa aleaga exilul impreuna cu mama lui, Ioana. De subliniat ca, la data abdicarii, el nu se bucura de aceeasi popularitate precum suveranul Romaniei, Mihai I.

Tot in toamna, la octombrie, s-au organizat noi alegeri, prilej pentru comunisti de a-si asigura controlul total asupra Parlamentului da­torita celor din voturi obtinute de Frontul Patriei. Mai mult, la noiembrie, veteranul si fostul secretar general al Kominternului, Gheorghi Dimitrov se intorcea de la Moscova pentru a prelua conducerea guvernului si a asigura trecerea Bulgariei spre socialism.

Sub directa indrumare a lui Dimitrov s-au luat masuri similare celor din statele satelite ale Uniunii Sovietice in plan economic si politic. A fost adoptat un plan pe doi ani, la l aprilie iar la decembrie erau nationalizate bancile, intreprinderile industriale si miniere.

Opozitia politica a fost redusa la tacere in vara lui aproape simultan cu arestarea lui luliu Maniu si dizolvarea Partidului National

Taranesc in Romania. Liderul agrarienilor, Nikola Petkov. a fost arestat la iunie, fiind executat la septembrie, iar la scurt timp, la august, dupa o campanie intensa impotriva celorlalti membri marcanti si colaboratori apropiati ai lui Petkov, Partidul Agrarian a fost desfiintat. Astfel, la decembrie 1 cand trupele sovietice au parasit Bulgaria, acestea lasau in urma un regim consolidat, organizat intocmai conform dispozitiilor date de Moscova.

Cehoslovacia

Situatia a fost mult mai complexa in cazul Cehoslovaciei. Aici exista o traditie democratica, tara fusese o victima a nazismului, iar presedintele Eduard Benes era un adept declarat al bunelor relatii cu Kremlinul, inainte de razboi. In calitatea lui de sef al guvernului cehoslovac in exil de la Londra, in el semnase un acord mutual pe de ani cu Uniunea Sovietica, cu dorinta ferma ca tara sa sa devina o punte intre Est si Vest. De altfel, la inceput, totul parea sa decurga normal din punct de vedere politic.

La aprilie presedintele Benes 1-a numit pe socialistul Zdenek Fierlinger in fruntea noului guvern al Frontului National. La mai. dupa eliberarea tarii, cabinetul s-a mutat la Praga. confnintandu-se ca in toate celelalte state cu problema refacerii, dar si cu cea a pedepsirii colaborationistilor. Astfel, fostul presedinte-marioneta Hacha a murit in inchisoare, iar Konrad Henlein. seful germanilor sudeti. s-a sinucis. Monseniorul Josef Tiso. seful statului slovac, a fost executat la aprilie

in privinta problemelor teritoriale si a celor legate de politica fata de minoritati, guvernul de la Praga si-a dat acordul pentru cedarea Ruteniei catre Uniunea Sovietica, la iunie dar a expulzat toti etnicii germani si ungari din Cehoslovacia, retragandu-le cetatenia la august. Era o modalitate de a incerca sa previna noi surprize in viitor, precum cea din cu atat mai mult. cu cat unirea dintre cehi si slovaci nu avea doar adepti.

Situatia Partidului Comunist Cehoslovac era, si ea, una complexa, dar. totusi, favorabila. Rusii se bucurau de prestigiu in tara. iar comunistii au acceptat un program privind modernizarea. Primele alegeri postbelice au fost organizate la octombrie pe baza votului indirect, rezultand o Adunare nationala provizorie. Imediat la octombrie, guvernul s-a angajat

la un program ambitios care prevedea nationalizarea industriei, a bancilor, companiilor de asigurari si efectuarea reformei agrare.

Noi alegeri, de aceasta data pe baza votului direct, s-au desfasurat la mai Ele au fost castigate de comunisti, care obtineau 1 din cele de locuri ale Parlamentului, respectiv fiind urmati de partidul presedintelui Benes, cu Partidul Catolic Popular, cu si de social-democratii premierului Fierlinger, care reusisera sa obtina doar din voturi. Totusi, cele de locuri ale lui Fierlinger vor fi suficiente pentru crearea unei majoritati de impreuna cu comunistii. Liderul partidului, Klement Gottwald, formeaza un guvern de coalitie, care trebuia sa conduca tara cu un Parlament in care se baza pe doar de deputati. Pe de alta parte, miscarea lui Fierlinger a contribuit mult la ridicarea cotei sale personale in fata sovieticilor si a comunistilor indigeni. Evident, opozitia 1-a atacat, considerandu-1 „groparul democratiei' din Cehoslovacia.

in schimb, la iunie, Eduard Benes va fi reales in unanimitate presedinte de catre Adunarea Nationala. Faptul ca el a primit sufragiile comunistilor si ale socialistilor, impreuna cu prezenta lui Jan Masaryk in fruntea Ministerului de Externe, dadea pe mai departe impresia ca o coabitare intre fortele democratice si cele de extrema stanga era inca posibila.

In scurt timp, evenimentele au dovedit ca era vorba doar de o iluzie. Mai intai a fost acceptarea de catre guvernul cehoslovac in unanimitate, la insistentele lui Masaryk. a invitatiei de a adera la Planul Marshall, la iulie Imediat, premierul Gottwald, insotit de Masaryk si de ministrul justitiei, socialistul Prokap Drtina, au fost chemati la ordine, la Moscova. Dupa intalnirea cu Stalin, Gottwald avea sa le spuna celor doi colegi care il insoteau ca nu-1 vazuse niciodata pe liderul de la Kremlin atat de furios. Reveniti la Praga. cei trei au participat la o noua sedinta a cabinetului, la iulie, prilej de a vota, tot in unanimitate, respingerea Planului Marshall. Erau dezvaluite, practic, limitele independentei guvernului cehoslovac, Jan Masaryk insusi spunand unui prieten apropiat ca „nu suntem altceva decat niste vasali'.

Lovitura de stat comunista va avea loc la februarie Dupa o buna pregatire, inclusiv prin preluarea de catre Partidul Comunist a controlului asupra sindicatelor si a parghiilor intregului aparat de stat, cu sprijinul deschis al sovieticilor, presedintele Benes a fost nevoit sa semneze documentul prin care il insarcina pe Gottwald sa formeze un cabinet pur

comunist. Ultimul indezirabil, Jan Masaryk, era gasit mort, la martie, sub fereastra biroului sau de la sediul Ministerului de Externe. Varianta oficiala vorbea de o sinucidere si, desi lucrurile sunt pana astazi incomplet clarificate, majoritatea cercetatorilor inclina spre ideea ca Masaryk a fost aruncat de la un etaj superior.

La mai. Adunarea Constituanta a Cehoslovaciei a adoptat o noua Constitutie, iar la mai au avut loc alegeri. De aceasta data a fost admisa o singura lista, cea a Frontului National controlat total de comunisti. In aceasta situatie, Eduard Benes a demisionat la iunie, invocand motive reale privind starea sanatatii, confirmate de decesul sau, la septembrie.

Dupa demisia lui Benes, Klement Gottwald a fost ales presedinte, la iunie. In cateva luni, prin promovarea unei politici dure, Cehoslovacia se transforma intr-o tara comunista, in care teroarea era la loc de frunte. Drept dovada este si legea din octombrie prin care erau infiintate lagarele de munca fortata.

Evolutiile de la Praga au demonstrat clar ca Stalin nu va tolera nici o formula de compromis in spatiul pe care-1 domina, demisia lui Benes fiind indeobste considerata drept finalul etapei „democrat-populare' la nivelul estului Europei. Se confirma astfel faptul ca Uniunea Sovietica era ingrijorata de mentinerea pozitiilor sale in Europa de Est, dar intre efecte avea sa apara si discreditarea Moscovei in fata stangii vest-europene.

Iugoslavia

Puternica miscare de partizani organizata sub conducerea maresalului losif Broz Tito in timpul celui de-al doilea razboi mondial 1-a facut pe acesta foarte popular si a creat conditiile unei evolutii postbelice diferite de cea a majoritatii statelor est-europene. De altfel, el conducea unul din cele mai puternice partide comuniste din Balcani, care. desi fusese scos in ilegalitate inca din detinea si in aceasta privinta intaietatea in regiune. De aceea, in momentul in care Belgradul era eliberat de trupele iugoslave, sprijinite de Armata Rosie, la octombrie Iugoslavia era controlata de Miscarea de Eliberare Nationala a lui Tito, desi formal tara era inca monarhie.

Alegerile organizate la 11 noiembrie au dat castig de cauza Frontului National condus de Tito, care domina clar noua Adunare. De aceea, proclamarea Republicii Populare Federale Iugoslavia, la noiembrie, nu a constituit o surpriza. Expresie a stranselor legaturi cu

Uniunea Sovietica, la 1 ianuarie 1 era adoptata o noua Constitutie care copia modelul Stalinist. Pe aceeasi linie se inscrie si debutul primului plan cincinal, adoptat la august

Situatia particulara a Iugoslaviei din timpul razboiului a condus la solutii radicale dupa incheierea conflictului. Fiind stapan pe situatie. Tito a reusit, la martie sa-1 captureze pe generalul Draza Mihailovici, seful cetnicilor, cel care a condus, la randul lui, o miscare de rezistenta antigermana. in ciuda protestelor energice ale statelor apusene, Mihailovici era executat la iulie. De asemenea, la septembrie, liderul catolic al Croatiei, arhiepiscopul Stepinac, era arestat si condamnat ia ani de munca grea.

Refuzul lui Tito de a deveni, din prieten, vasal al Moscovei, a condus la criza sovieto-iugoslava, care a marcat profund relatiile dintre statele socialiste. Evenimentele s-au precipitat dupa ce Stalin a solicitat punerea in practica a planului de creare a federatiei iugoslavo-bulgare, doleanta respinsa, la l martie de Comitetul Central al Partidului Comunist Iugoslav, pe motiv ca ideea era prematura. La martie. Uniunea Sovietica si-a retras militarii si consilierii tehnici din Iugoslavia, ca un ultim avertisment dat lui Tito. A urmat excluderea din Kominform, o masura prin care Stalin credea ca-l poate izola pe Tito de conducerea partidului sau.

Spre surpriza liderilor moscoviti in frunte cu Stalin, Congresul Partidului Comunist Iugoslav, desfasurat intre si iulie, s-a transformat intr-un triumf pentru Tito. Dupa ce a respins toate acuzatiile sovieticilor si a primit un vot de incredere din partea Congresului, maresalul si-a permis chiar sa treaca la epurarea din partid a adeptilor Kominformului.

Conflictul dintre Stalin si Tito a produs si „victime colaterale' in alte state socialiste. Wladislaw Gomulka era inlocuit, la august, din fruntea Partidului Muncitoresc Polonez cu Boleslaw Bierut, iar in vor fi indepartati din functii si executati ministrii de externe ai Albaniei, Bulgariei si Ungariei, respectiv Kotchi Xoxe, Traiko Kostov si Laszlo Rajk.

Dupa ce a reusit sa-si consolideze situatia in fruntea partidului si i-a demonstrat lui Stalin ca este stapanul Iugoslaviei, Tito a exploatat din plin situatia si in plan extern. Daca relatiile cu Uniunea Sovietica si satelitii sai s-au racit, in schimb s-a inregistrat o imbunatatire sensibila a raporturilor sale cu Statele Unite si puterile vestice. Ca o recunoastere a noii pozitii internationale, la octombrie Iugoslavia va fi aleasa membru nepermanent al Consiliului de Securitate O.N.U. Timp de cateva decenii,

Tito a reusit sa gestioneze dificila problema iugoslava, afirmandu-se si ca un lider international al miscarii de nealiniere.

Polonia

Nevoita sa capituleze in cateva saptamani, fiind impartita intre Germania si Uniunea Sovietica, Polonia si-a legat toate sperantele de Occident. Astfel, la aprilie s-a format un guvern polonez in exil, initial cu sediul la Paris, ce va fi mutat, din iulie la Londra. El s-a alaturat eforturilor Aliatilor, coordonand activitatea trupelor sale din diaspora si pe cele ale puternicei emigratii poloneze.

Relatiile proaste ale guvernului in exil cu Uniunea Sovietica s-au accentuat dupa ce acesta a solicitat Crucii Rosii Internationale, la aprilie sa investigheze informatiile potrivit carora circa de ofiteri polonezi au fost gasiti morti langa Smolensk, in padurea Katyn. Imediat, in replica, radio Moscova a dat un comunicat la aprilie, aruncand intreaga responsabilitate pe germani. Totodata, Moscova a suspendat relatiile cu guvernul polonez de la Londra. Documentele date publicitatii dupa au demonstrat indubitabil ca masacrul de la Katyn se datoreaza Armatei Rosii.

Un alt moment in care Moscova si-a demonstrat adevaratele intentii fata de Polonia s-a produs in vara lui La l august rezistenta poloneza condusa de generalul Tadeo Bor a atacat trupele germane din Varsovia, bazandu-se pe faptul ca Armata Rosie era in ofensiva, avangarda ei fiind la portile capitalei polone. Totusi, Stalin a dat ordin trupelor sale sa se opreasca, asistand astfel la inabusirea rascoalei de catre germani pana la octombrie. Abia dupa aceea, Armata Rosie si-a reluat ofensiva. Operatiunile militare din iarna lui au provocat distrugeri considerabile industriei si agriculturii, fapt ce a afectat efortul de refacere.

Cauzele acestei atitudini a Uniunii Sovietice rezida in interesul direct al acesteia de a controla Polonia dupa razboi. Mai mult. Stalin nu dorea sa renunte nici la teritoriul polonez pe care-1 ocupase in conformitate cu prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov. Sub puternica presiune a diplomatiei sovietice, la Conferinta de la Yalta s-a hotarat ca Polonia sa cedeze Uniunii Sovietice teritorii in est pe linia Curzon, primind in compensatie spatiu in vest pana pe Oder-Neisse, in detrimentul Germaniei. ,.Mutarea' Poloniei spre vest a avut si o parte pozitiva pentru economie, intrucat carbunele din Silezia, pe care specialistii il apreciau ca fiind superior calitativ celui din Ruhr ori bazinul Donului, trecea in proprietate

polona, contribuind la schimbarea orientarii comertului exterior postbelic al

tarii.

Mai delicata era problema conducerii executive a Poloniei, care avea doua guverne: unul in exil si altul provizoriu, sustinut de Kremlin. Dupa tratative sinuoase, la iunie Anglia si Franta au convins Uniunea Sovietica sa discute aceasta problema intr-o comisie tripartita, ajungan-du-se, la iunie, la formula unui cabinet de uniune nationala condus de socialistul Eduard Osobka-Moravvska, din administratia de Ia Lublin. Cu toata ca avea o tenta prosovietica, el a fost recunoscut de puterile occidentale.

in aceste conditii s-a trecut la adoptarea unor masuri economice specifice. La ianuarie se anunta o nationalizare radicala in industrie, fiind afectate toate fabricile cu peste de muncitori. La iunie, in urma unui referendum era aprobat programul guvernului de nationalizare si pentru efectuarea unei reforme agrare radicale, dupa care la septembrie erau expropriate terenurile mai mari de hectare, in functie de zona, precum si formarea unui Parlament unicameral.

Primele alegeri, desfasurate la 1 ianuarie 1 au fost viciate din start prin masurile represive luate impotriva Partidului Taranesc condus de Stanislaw iMikoIajczyk, la acea data inca vicepremier. Ca urmare, blocul guvernamental a obtinut de locuri in Dieta, din voturi, fata de cele ale taranistilor, generand protestul Marii Britanii si al Statelor Unite, care au considerat ca acordul de la Yalta privind organizarea de alegeri libere a fost incalcat. Cu toate acestea, la februarie. Josef Cyrankievv icz prelua conducerea unui guvern de coalitie aparenta, dominat de comunisti, Boleslavv Bierut fiind ales presedinte al Poloniei. La februarie, Dieta a adoptat si o Constitutie provizorie.

Sensul evolutiei politice fiind evident, mai ales dupa denuntarea Concordatului cu Vaticanul, Ia aprilie liderul opozitiei, Stanislaw Mikolajczyk, a ales exilul, ajungand, la octombrie, la Londra, in lipsa lui, au inceput procesele impotriva liderilor Partidului Taranesc ramasi in tara. Astfel, in Polonia era deja o tara comunista. S-a produs fuziunea intre comunisti si social-democrati, iar resturile Partidului Taranesc au aderat la blocul guvernamental.

Desi incepusera al doilea razboi mondial pentru a-si apara aliatul, atacat de Germania nazista. Anglia si Franta se vedeau obligate, la incetarea ostilitatilor, sa asiste neputincioase la o alta agresiune asupra Poloniei, cea comunista.

Ungaria

Sub conducerea amiralului Miklos Horthy, Ungaria a secondat indeaproape puterile Axei cu speranta ca pretentiile sale teritoriale vor fi satisfacute, in conditiile infrangerilor suferite de Germania pe front, s-a incercat gasirea unei solutii pentru incheierea armistitiului. Cum Hitler nu putea tolera un astfel de gest, la martie Wehrmachtul ocupa Ungaria, impunand un guvern marioneta condus de Doeme Sztojay, care prelua si portofoliul externelor.

Dupa eliberarea de catre trupele sovietice, in decembrie la Budapesta era instalat un guvern provizoriu condus de generalul Bela Dalnoki Miklos, care a semnat armistitiul, la ianuarie la Moscova. Cabinetul, o coalitie intre Micii Agrarieni, social-democrati, comunisti, national-taranisti si liberal-democrati, a condus tara pana la alegerile din noiembrie Intre timp, un moment important 1-a constituit legiferarea reformei agrare, la martie. Sub controlul direct al maresalului sovietic Vorosilov, au fost redistribuite din suprafata arabila a tarii.

Spre deosebire de alte cazuri, primele alegeri postbelice din Ungaria au fost mult mai corecte, fara a fi influentate de comunisti. Ele au fost prefatate de scrutinul local de la Budapesta, din octombrie, la care Partidul Micilor Agrarieni, condus de Zoltan Tildy, s-a impus cu din sufragiile exprimate, fata de cat a obtinut coalitia dintre comunisti si socialisti. Dupa acest test de popularitate, au urmat alegerile generale din noiembrie. Ele au fost marcate de esecul lui Vorosilov de a impune liste comune, fapt ce a condus la succesul detasat al Micilor Proprietari cu in fata Partidului Social Democrat, care nu a obtinut decat cifra apropiata de scorul comunistilor, respectiv Partidul National Taranesc era creditat cu doar

in consecinta, lui Zoltan Tildy i-a revenit sarcina de a forma guvernul, unul de coalitie totusi, in care partidul sau avea noua portofolii, comunistii si socialistii patru, intre care cel de Interne, repartizat la presiunile Partidului Social Democrat lui Imre Nagy (Partidul Comunist), lista fiind completata de un ministru national-taranist. Misiunea cabinetului era insa cautionata de o situatie dramatica, fiind influentata de rechizitiile sovietice, inflatia atingand cote fara precedent. La februarie era proclamata Republica Ungaria. Zoltan Tildy a fost ales presedinte, iar

perene Nagy, tot din Partidul Micilor Proprietari, a preluat conducerea Consiliului de Ministri.

Dupa semnarea tratatului de pace de la Paris, la februarie potrivit prevederilor caruia Ungaria era redusa la granitele naturale, s-a declansat o puternica ofensiva impotriva Partidului Micilor Proprietari, ordonata de la Moscova. La februarie, secretarul general al partidului, Bela Kovacs, era arestat pentru complot impotriva trupelor de ocupatie. La scurt timp, Ia mai, premierul Perene Nagy era silit sa demisioneze, in urma acuzatiilor de conspiratie pe care i le-au adus comunistii. Totusi, presedintia guvernului a ramas in seama Micilor Proprietari, prin Lajos Dinnyes. in plan economic, cabinetul va adopta, la l august un plan pe trei ani, bazat pe controlul asupra economiei si nationalizarea bancilor.

Alegerile desfasurate la august au dat castig de cauza comunistilor, ei obtinand din voturi, fata de ale socialistilor si ale Micilor Proprietari. Pentru ca nici un partid nu a reusit sa-si asigure majoritatea necesara, s-a apelat la un nou guvern de coalitie, prezidat tot de Dinnyes. Din cele portofolii, Partidul Comunist Ungar detinea cinci.

Eliminarea opozitiei politice a fost definitivata in La ianuarie se inregistreaza fuziunea comunistilor cu socialistii, urmarin-du-se scenariul de la nivelul intregii Europe de Est (in Romania, Partidul Comunist 1-a „inghitit' pe cel Social Democrat in februarie La iulie, Zoltan Tildy era fortat sa renunte la sefia statului in favoarea lui Arpad Szakasits, seful noului Partid Muncitoresc Ungar. La decembrie, si premierul Lajos Dinnyes era indepartat din fruntea guvernului, Jocul sau fiind preluat de procomunistul Istvan Dobi. Oricum, adevaratul prim-ministru era liderul comunist Matyas Rakosi.

O alta piedica pe care sovieticii si comunistii maghiari au considerat necesar sa o inlature a fost conducatorul bisericii catolice, cardinalul Mindszenty Pentru atitudinea sa in fata comunistilor, carora le refuzase orice compromis, cardinalul a fost arestat la decembrie fiind condamnat la inchisoare pe viata, la februarie inainte de proces, Mindszenty si-a avertizat prietenii sa nu ia in consideratie nici o declaratie a sa in fata tribunalului pentru ca ar putea fi drogat de autoritati, inchis pana in la domiciliu, el a reusit sa se refugieze, in timpul revolutiei din la sediul ambasadei Statelor Unite de la Budapesta. A

stat aici pana in cand, dupa negocieri indelungate si dificile, Vaticanul a reusit sa obtina plecarea cardinalului la Roma.

Asadar, desi in Ungaria scena politica a fost clar dominata de Partidul Micilor Agrarieni, interventia Uniunii Sovietice s-a dovedit decisiva. Opozitia a fost tolerata doar de forma, iar impotriva bisericii au fost luate masuri dure. Totusi, evenimentele din vor demonstra ca Ungaria a acceptat regimul comunist cu multa reticenta.

I.2.d. Statele Unite, Marea Britanie si Franta Statele Unite ale Americii

Principal sustinator al eforturilor de razboi ale Natiunilor Unite, Statele Unite au beneficiat de marea sansa de a-si desfasura trupele in afara teritoriului national. Datorita politicii traditionale americane, consfintita inca de la inceputul secolului XIX de doctrina Monroe, seful executivului american. Franklin D. Roosevelt a adoptat initial o pozitie neutra fata de conflictul din Europa. Totusi, simpatia fata de Marea Britanie. in special, a fost demonstrata de Actul de imprumut si inchiriere, Lend - Lease Act, din martie Prin aceasta, presedintele american era imputernicit sa aprovizioneze cu bunuri si servicii acele natiuni a caror aparare era vitala pentru securitatea Statelor Unite. Principalii beneficiari au fost englezii, la inceput, ulterior si Uniunea Sovietica exploatand prevederile legii.

Coalitia Natiunilor Unite s-a inchegat imediat dupa atacul japonez de la Pearl Harbour din 7 decembrie Congresul american declara razboi Japoniei a doua zi, iar de la 11 decembrie conflictul se va generaliza prin intrarea Germaniei si Italiei in stare de beligeranta cu Washingtonul.

Politica Statelor Unite in anii premergatori si in timpul razboiului a fost influentata decisiv de Roosevelt, ajuns la o inalta cota de popularitate. Moartea lui la aprilie la Warm Springs, a marcat profund societatea americana, dar a permis, in acelasi timp. radicalizarea pozitiei fata de Uniunea Sovietica. Numit succesor al lui Roosevelt. Harrry Truman a fost exponentul unei atitudini mai active in relatiile internationale, sustinand statutul de lider mondial al Statelor Unite in lupta cu blocul comunist dominat de sovietici.

In plan intern, dupa incheierea razboiului, economia americana s-a confruntat cu problemele generate de revenirea la productia de pace. Datorita masurilor luate, care afectau nivelul de trai. sindicatele au initiat o

serie de greve, intre noiembrie si martie in principalele ramuri industriale. Dupa o scurta acalmie, un al doilea val de greve s-a declansat in lunile aprilie si mai in exploatarile de minereu usor si in transporturi. Pentru a controla situatia si a evita paralizarea unor ramuri vitale ale economiei, la si mai, guvernul a decis sa preia imediat controlul direct asupra transporturilor si minelor de carbune.

Confruntat cu dificultati interne, guvernul american a luat masuri pentru ca, in plan international. Statele Unite sa-si prezerve pozitia. Dupa ce, la Potsdam, Truman anunta posesia bombei atomice, intre l si iulie s-au desfasurat o serie de experiente atomice, inclusiv subacvatice, in atolul Bikini din Pacific, un nou prilej de a demonstra forta noii generatii de arme.

La noiembrie s-au desfasurat alegeri pentru Congres, republicanii obtinand o majoritate confortabila. La ianuarie secre­tarul de stat James Byrnes era schimbat cu generalul George C. Marshall, considerat mai potrivit in noile conditii internationale. Noul curs a fost confirmat de mesajul presedintelui Truman catre Congres, din martie, prin care doctrina Truman devenea publica, in principal, era vorba despre ajutorul economic si militar promis natiunilor amenintate de comunism, obiectivul imediat fiind sustinerea Greciei si a Turciei. La mai. noul secretar de stat anunta, intr-un discurs rostit la Universitatea Harvard, demararea Planului Marshall. Se spera ca prin acest set de masuri expansiunea comunismului va fi stavilita.

Discursul anticomunist se baza pe realitatea, dezvaluita de un sondaj Gallup din mai conform careia din americani considerau ca Uniunea Sovietica vrea sa domine lumea. Potrivit unor investigatii de presa, s-a ajuns chiar ca pericolul sovietic sa fie considerat mai mare decat cel reprezentat de Germania sau chiar Japonia.

Lupta impotriva comunismului international a condus si la ascutirea contradictiilor interne dintre Congresul controlat de republicani si sindicate. Pentru a preveni dezvoltarea doctrinei comuniste in Statele Unite, la iunie congresmenii au adoptat Taft - Hartley Act, in ciuda wto-ului presedintelui democrat Truman. Era interzisa folosirea fondurilor sindicatelor pentru scopuri politice, era prevazuta introducerea unei notificari de de zile in cazul declansarii unor actiuni greviste, iar guvernul era imputernicit sa ia masuri contra grevelor care amenintau economia nationala.

in ciuda acestor masuri, in aprilie-iulie au avut loc noi actiuni greviste in domeniul minier, transporturi feroviare si industria otelului, provocand contramasuri guvernamentale. Pe acest fond s-a constatat si cresterea costului vietii.

Confruntarile cu sindicatele si lupta impotriva comunismului au dominat campania electorala pentru alegerile din noiembrie Pana la scrutin, cel mai semnificativ moment a fost adoptarea in Congres a Actului de Asistenta Externa, Planul Marshall, prin care era autorizata cheltuirea a miliarde dolari pentru reconstructia Europei. Pentru gestionarea fondurilor s-a infiintat Administratia Cooperarii Economice, condusa de Paul G. Hoffman.

in ciuda tuturor pronosticurilor, la noiembrie 1948, Harry Truman a fost reales presedinte in fata contracandidatului republican Thomas E. Dewey. fiind sprijinit de electori, in timp ce Dewey a adunat doar 1 adepti. Totodata, democratii au obtinut majoritatea in ambele camere ale Congresului.

Anul a fost marcat de cresterea temerii ca instaurarea comunismului in Statele Unite era posibila. Sentimentul a fost intretinut de o serie de evenimente puternic mediatizate, intre acestea de notorietate fiind procesul si condamnarea pentru spionaj a lui Judith Coplon, angajata a Departamentului de Justitie, conexiunile relevate in timpul procesului cu cazul Alger Hiss (fost angajat al Departamentului de Stat gasit vinovat, la ianuarie pentru transferul de documente secrete catre Uniunea Sovietica) sau procesul liderilor Partidului Comunist American, condamnati, la octombrie pentru conspiratie in vederea rasturnarii violente a guvernului Statelor Unite.

In paralel cu masurile interne, cel mai puternic semnal extern a fost infiintarea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.), la aprilie documentul fiind ratificat de presedintele Truman la 25 iulie. Era un instrument menit sa asigure protectia lumii libere in fata agresiunii comuniste, avand o dubla menire, politica si militara. La fel ca in acesti primi ani, americanii se vor dovedi si in deceniile urmatoare campionii luptei anticomuniste si antitotalitare.

Marea Britanic

Dupa ce a reusit sa reziste singura agresiunii germane timp de peste un an, Marea Britanie s-a manifestat ca o mare putere, avand un rol important in infrangerea Axei. Dand dovada de tenacitate si exploatand

imensele resurse umane si materiale ale vastului imperiu colonial, englezii au reusit sa duca razboiul concomitent pe trei continente, in Europa. Africa si Asia.

Simbolul luptei si darzeniei britanice a fost premierul Winston Churchill. Totusi, primele alegeri postbelice, desfasurate la iulie s-au soldat cu victoria opozitiei laburiste, care a obtinut de locuri din cele ale Parlamentului. Clement Attlee a fost numit in frantea guver­nului. inlocuindu-1 pe Churchill chiar in timpul desfasurarii conferintei de la potsdam.

Laburistii au initiat un ambitios program socialist, a carui punere in practica a fost insa influentata de regimul austeritatii economice datorat dislocarii economiei britanice ca efect al razboiului. Un soc suplimentar a fost incetarea aplicarii Lend - Lease Act, pentru depasirea acestuia guvernul obtinand, la octombrie votul Camerei Comunelor pentru extinderea cu cinci ani a puterilor Cabinetului pe timp de razboi. In plus, Marea Britanic a beneficiat de un substantial imprumut, de miliarde dolari, acordat de Statele Unite, la care se va adauga si cel de miliarde venit din partea Canadei.

Seria legilor si masurilor cu caracter socialist anuntate de laburisti a inceput prin trecerea Bancii Angliei sub proprietate publica, la februarie intre lunile mai si iulie Parlamentul a votat un set de legi intre care le amintim pe cele privind nationalizarea industriei miniere, un Act al asigurarii nationale prin consolidarea schemei asigurarilor sociale si extinderea ei la categorii mai largi ale populatiei, un Act al serviciilor de sanatate nationala, prin care serviciile medicale deveneau libere pentru fiecare, precum si un Act al cablurilor si transporturilor, prin care erau nationalizate comunicatiile imperiale.

In ciuda acestor initiative, criza mondiala a afectat puternic expor­turile britanice, astfel ca, in plan intern, s-a trecut la masuri de rationalizare a painii, la iulie si a altor produse de prima necesitate. Dupa serioasa criza din industria miniera, din ianuarie-aprilie s-a ajuns la unpunerea de restrictii la carburant.

Dificultatile economice nu au impiedicat Parlamentul sa continue opera legislativa cu caracter socialist, in primul trimestru al anului s-au votat legea transporturilor (care afecta comunicatiile ferate, rutiere si navale interne), cea a electricitatii (prevedea nationalizarea aprovizionarii

cu electricitate) si cea a planificarii in orase si provincii, prin care se introducea un nou sistem de dezvoltare a comunitatilor.

De asemenea, s-a incercat si reformarea imperiului colonial. In acest sens se remarca British Nationality Act, adoptat la iulie Astfel, fiecare dominion primea dreptul sa determine cui apartineau cetatenii lui, in conditiile in care intreg Commonwealth-ul avea dreptul sa acorde cetatenia britanica.



In ciuda acestor masuri, declinul exporturilor britanice continua, motiv pentru care, la septembrie lira sterlina a fost puternic deva­lorizata de la la dolari. Masura a afectat majoritatea populatiei, care a reactionat, cea mai importanta forma de protest fiind greva doche­rilor din iunie-iulie Guvernul a folosit momentul pentru a denunta nuanta comunista a miscarii revendicative si a proclamat starea de urgenta.

De altfel, puternicul efort depus in vederea refacerii, dupa pierderile suferite pe parcursul razboiului, si cautarea unei noi identitati a societatii britanice au marcat evolutia acesteia in primii ani postbelici.

Franta

Dupa rusinoasa capitulare din vara anului Franta a fost reprezentata in plan international de guvernul de la Vichy condus de maresalul Pétain, un simbol al rezistentei din primul razboi mondial, recunoscut de puterile Axei, dar si de francezii liberi. La iunie s-a infiintat un Comitet National de Eliberare, care-i includea pe Charles de Gaulle si pe generalul Henri Girand, succesorul lui Darlan in fruntea teritoriilor franceze din nordul Africii.

Eliberarea Frantei a inceput prin deschiderea celui de-al doilea front in Europa, o data cu debarcarea in Normandia, la iunie 1 La 11 iulie. Statele Unite recunosteau Comitetul Francez pentru Eliberare Nationala condus de generalul Charles de Gaulle, drept guvern civil de facto in zonele controlate de Aliati. Prin eliberarea Parisului, la august erau create conditiile ca noile autoritati sa treaca la refacerea Frantei si sa ia primele masuri impotriva colaborationistilor.

La noiembrie, incepea intaia sesiune a Adunarii nationale consul­tative, sub presedintia lui Charles de Gaulle, care a adoptat primele masuri necesare democratizarii. S-a decis ca Franta sa se alature, cu incepere de la l ianuarie Natiunilor Unite, fiind recunoscuta ca putere cobe-ligeranta. in privinta colaborationistilor, la august Henri-Phillippe

pétain era condamnat la moarte. Daca, in acest caz, s-a tinut cont de varsta si meritele sale din timpul primului razboi mondial, sentinta fiind comutata in inchisoare pe viata, la octombrie, Pierre Laval va fi condamnat si exe­cutat, la octombrie.

Alegerile pentru Adunarea Constituanta s-au desfasurat la octombrie Rezultatele s-au dovedit favorabile stangii, Partidul Comunist obtinand de locuri, Partidul Socialist in timp ce Miscarea Populara Republicana a trimis in Adunare de reprezentanti. La noiembrie, generalul Charles de Gaulle era ales, in unanimitate, de Adunare, presedinte al guvernului provizoriu, astfel ca, la noiembrie, el forma un cabinet de uniune nationala. Insa. misiunea guvernului s-a dovedit aproape imposibila, in special datorita opozitiei constante a stangii. In noile conditii, de Gaulle a demisionat, la ianuarie inaugurand o lunga perioada de instabilitate politica.

In nuntea noului guvern a fost numit, la ianuarie, socialistul Felix Gouin. Din nefericire, proiectul de Constitutie adoptat de Adunare, la aprilie, era respins printr-un referendum popular, la mai, ajungandu-se la convocarea electoratului la urne. Alegerile pentru noua Adunare Constituanta, din iunie s-au soldat cu victoria Miscarii Republicane Populare, la iunie, Georges Bidault fiind ales presedinte al guvernului provizoriu.

La 1 octombrie 1 s-a desfasurat un nou referendum pentru adop­tarea Constitutiei, rezultatul fiind pozitiv de aceasta data: voturi pentru, fata de impotriva, in conditiile in care au absentat electori. Constitutia Republicii IV avea multe elemente comune cu cea a precedentei republici, diferenta fiind ca Senatul era inlocuit cu Consiliul republican, iar relatiile cu coloniile si teritoriile de peste mari erau revizuite prin crearea Uniunii Franceze.

Odata adoptata Constitutia, la noiembrie au fost organizate alegeri pentru Adunarea Nationala. De aceasta data, rezultatele finale consemnau de deputati comunisti, ai Miscarii Republicane Populare si pentru Partidul Socialist. Datorita neintelegerilor dintre comunisti si republicani, la decembrie, Leon Blum a fost insarcinat cu formarea unui cabinet pur socialist. Dar. si viata acestuia s-a dovedit efemera. Blum demisionand pe motive de sanatate, iar la ianuarie Paul Ramadier prelua conducerea unui cabinet de coalitie, intre timp. la ianuarie. Vincent Auriol era ales presedinte.

Datorita cresterii pericolului reprezentat de extrema stanga, dar si a nemultumirii populatiei fata de activitatea partidelor traditionale, la

aprilie generalul Charles de Gaulle a pus bazele Adunarii
Poporului Francez cu scopul declarat al realizarii unitatii de actiune natio­
nala si al reformarii societatii, intre timp, guvernul Ramadier se confrunta
cu o criza puternica, la mai fiind exclusi cinci ministri din Consiliu. Se
adaugau problemele legate de bugetul dezechilibrat, generalizarea saraciei
si a refuzului taranilor de a preda graul la stat. in noiembrie au loc
puternice greve la care participa circa doua milioane de muncitori, ajun-
gandu-se la o coagulare a miscarii sindicale prin formarea Confederatiei
Generale a Muncii, controlata de comunisti. In fata crizei, Ramadier demi­
sioneaza, la noiembrie. Totodata, primele alegeri municipale desfasurate
la si noiembrie aratau forta Adunarii Poporului Francez, de Gaulle
castigand scrutinul la nivel national.

Dupa retragerea lui Ramadier, a revenit lui Robert Schumann misiu­nea sa preia conducerea unui cabinet de coalitie noiembrie

iulie sustinut de socialisti, radicali si Miscarea Populara
Republicana, reuniti in cea de-a treia forta. Dupa o scurta perioada de stabi­
litate, o noua crestere a preturilor duce la retragerea sprijinului socialistilor.
Se ajunge, dupa mai multe runde de negocieri, la un cabinet condus de radi­
calul Henri Queuille, la
septembrie in care Robert Schumann era
ministru de externe.

in noiembrie o puternica criza sociala este generata de decizia Confederatiei Generale a Muncii de a organiza un val de greve, considerate de guvern ca avand un vadit caracter politic, procomunist motiv pentru care trece la contramasuri. Pe acest fond. au loc alegerile pentru Consiliul republican, la noiembrie, castigate de Adunarea Poporului Francez condusa de Charles de Gaulle.

O puternica emotie a provocat pozitia adoptata de Partidul Comunist in raport cu amenintarea Uniunii Sovietice. Astfel, la februarie 1949. Maurice Thorez avea sa declare ca el si comunistii francezi vor refuza sa apere Franta in eventualitatea unei invazii a Armatei Rosii. Aceasta conduita avea sa duca la izolarea treptata a comunistilor de catre fortele de dreapta si centru.

Caracteristica principala a perioadei ramane insa instabilitatea politica. La octombrie guvernul Queuille demisioneaza, fiind

inlocuit de o coalitie in frunte cu Georges Bidault octombrie), care nu va rezista insa decat pana in iunie

I.2.e. Grecia si Turcia

Pozitia strategica a celor doua state, care putea oferi controlul asupra stramtorilor si o posibila baza in Balcani, a atras atentia Marilor Puteri inca din timpul razboiului.

Grecia

Desi la inceputul razboiului s-a declarat neutra, la octombrie Grecia era atacata de trupele italiene, apoi, in fata incapacitatii acestora de a infrange rezistenta elena, si de Germania, la aprilie Sub puternica presiune a Wehrmachtului, la aprilie, Grecia capitula neconditionat.

Eliberarea s-a produs la octombrie atunci cand Aliatii au debarcat la Atena. Din pacate, situatia interna era complexa. Grecia fiind in pragul razboiului civil. Se adauga interesul major al Marii Britanii, manifestat nedisimulat de primul ministru Winston Churchill cu prilejul intalnirii cu Stalin din octombrie, de la Moscova. Intr-o tentativa de a clarifica situatia, la decembrie, premierul englez, insotit de ministrul de externe Anthony Eden, a sosit la Atena cu intentia de a aranja o intelegere intre beligeranti. S-a format un guvern al regentei condus de arhiepiscopul Damaskinos, el insusi devenit regent dupa numirea confirmata de regele George H, la decembrie.

Prima faza a razboiului civil s-a incheiat la 11 ianuarie dupa interventia trupelor britanice impotriva stangii elene, inabusirea revoltei comunistilor greci a fost un test pentru Stalin in privinta respectarii acordului cu Churchill, de la octombrie. La ordin, presa si radioul sovietic au ignorat complet subiectul. Situatia era insa critica, tara era in ruine, foametea si destabilizarea predominau. Instabilitatea politica era o alta trasatura, numai pe parcursul lui arhiepiscopul Damaskinos, sprijinit de englezi, conducand succesiv sase guverne.

Alegerile generale au avut loc la martie majoritatea voturilor fiind obtinuta de Partidul Poporului, regalist, in conditiile in care E.A.M.-ul si alte grupari de stanga au boicotat scrutinul.

Din mai pana in octombrie un lung si sangeros razboi civil are loc in Grecia. El este declansat de comunistii sprijiniti de tarile

socialiste din jur, avand la inceput caracterul unei guerille. Pe fundalul declansarii conflictului, la aprilie 1946, Panayotis Tsaldaris, populist, preia conducerea guvernului, organizand, la l septembrie, un plebiscit in privinta monarhiei. La septembrie, regele George II revenea la Atena.

intre timp, o serie de semnale pozitive pentru statul grec apar in plan international. La martie presedintele american Truman anunta programul de ajutorare a Greciei si Turciei, iar la martie, Insulele Dodecanezului reveneau elenilor, in plan politic, consemnam decesul regelui George II. la l aprilie tronul revenindu-i fratelui sau, printul Paul fiul mai mic al regelui Constantin. De asemenea, amintim si formarea unui nou guvern de coalitie, la septembrie, cu participarea liberalilor si a populistilor, condus de Themistocles Sophoulis. Era momentul de varf al razboiului civil, intrucat, la decembrie, liderul unei puternice guerille ce numara de partizani, generalul Markos. proclama primul guvern provizoriu democrat al Greciei libere.

in replica, la decembrie, guvernul Sophoulis va dizolva Partidul Comunist si E.A.M.-ul. Prin masuri energice, cabinetul a preluat treptat controlul asupra situatiei, beneficiind mai ales de schimbarea conditiilor internationale. Astfel, in s-a raspandit zvonul ca generalul Markos s-a imbolnavit, fiind inlocuit de liderul comunist Zachariades. in fapt. el fusese epurat la ordinul Kominformului pentru ca refuzase sa-1 atace pe maresalul Tito, cel mai important sustinator al sau. Dupa inlaturarea lui Markos. extrema stanga a primit o grea lovitura chiar din partea iugoslavilor, in iulie 1948. Tito anunta cu prilejul unei vizite in capitala Macedoniei. Skopje, inchiderea frontierei cu Grecia si incetarea ajutorului dat miscarii de guerilla. Mai mult, dupa excluderea din Kominfonn. maresalul Tito si-a revizuit total pozitia, incheind acorduri cu guvernele oficiale ale Greciei si Turciei.

Bilantul razboiului civil este unul tragic. S-au inregistrat circa de morti. 11 de sate fiind distruse, intrucat Sophoulis a murit, la iunie s-a format un nou guvern condus de Alexander Diomedes, care a avut satisfactia de a pune capat luptelor. La octombrie razboiul civil se incheia prin infrangerea rebelilor. Sprijinul american si inchiderea granitei cu Iugoslavia s-au dovedit decisive, insa confruntarea a lasat urme adanci in societatea greaca salvata de comunism datorita interventiei democratiilor occidentale.

Turcia

La noiembrie presedintele Ismet Inônu declara ca scopul politic al tarii sale era de a-si mentine independenta si de a pastra relatii de prietenie cu Uniunea Sovietica si Marea Britanic. Politica sa externa se baza pe o remarcabila stabilitate interna, consfintita si de alegerile din februarie 1 la care Partidul Poporului a obtinut toate cele de locuri din parlament. La martie, generalul Ismet Inônii era reales presedinte.

in conditiile in care infrangerea Germaniei era evidenta, la inceputul lui august 1 relatiile diplomatice dintre Ankara si Berlin fiind rupte, de altfel, Stalin a incercat sa obtina un avantaj in raporturile cu guvernul turc. La martie Uniunea Sovietica denunta pactul de neagresiune cu Turcia incheiat in insa turcii au respins cererile Moscovei privind concesii teritoriale si revizuirea conventiei de la Montreux.

La iulie au loc noi alegeri care semnifica trecerea la un sistem bipartid. Desi Partidul Poporului a castigat din nou majoritatea absoluta, deputati, Partidul Democrat (infiintat la ianuarie ca partid de opozitie sub conducerea lui Jelal Bayar) a reusit sa trimita in parlament primii deputati. Noua adunare I-a reconfirmat pe Inônii ca presedinte, la august, renuntand insa la premierul Saracioglu, in locul lui fiind preferat Recep Peker (Partidul Poporului). Dupa numai cateva luni. la septembrie, Hasan Saka va prelua conducerea cabinetului.

Precum Grecia, la randul ei Turcia a beneficiat de prevederile Planului Marshall, facute publice la martie Pe langa semnificatia si importanta economica, retine atentia intentia declarata a Statelor Unite de a nu abandona Turcia in fata pretentiilor Uniunii Sovietice.

Totusi, in progresul Turciei a fost lent. Presedintele Inônù era fortat sa medieze in sanul propriului partid, care era prea reticent in a ceda monopolul puterii, in timp ce Partidul Democrat, de opozitie, era tot mai nerabdator sa preia conducerea executiva. Cu toate acestea, reformele au fost implementate treptat, iar religia a fost din nou introdusa in scolile primare (ea fusese interzisa in in planul politicii externe, relatiile reci cu Uniunea Sovietica au fost compensate prin incheierea pactelor de neagresiune cu Marea Britanic si Franta.

I.2.f. Orientul Mijlociu Proclamarea statului Israel

Crearea statului Israel in Tara Sfanta reprezinta o veche aspiratie a miscarii sioniste. Drama evreilor din timpul razboiului a repus in discutie cu acuitate problema infiintarii unui stat propriu. In mai la o conferinta a sionistilor americani, s-a cerut oficial infiintarea unui stat si a unei armate israeliene in Palestina.

La sfarsitul razboiului, situatia din Palestina era confuza, inregistrandu-se un echilibru de forte fragil intre trupele arabe si cele evreiesti. Pe acest fond, la august Congresul Mondial Sionist a cerut ca in Palestina sa fie primiti un milion de evrei, cateva zile mai tarziu, la 1 august, presedintele american Truman solicitand si el ca 1 de evrei din Europa sa fie admisi imediat in Palestina. In replica, Egiptul. Irakul, Siria si Libia au avertizat Statele Unite ca un stat evreu in Palestina va conduce la razboi.

Pentru identificarea unei solutii s-a infiintat un comitet de analiza anglo-american. La aprilie acesta aviza negativ impartirea Palestinei si propunea solutia unui stat independent cu autonomie locala si provinciala. Oferta a fost respinsa de ambele parti implicate in conflict. Cu un rezultat identic s-a incheiat si Conferinta de la Londra, din septem-brie-decembrie lucrarile ei fiind boicotate de sionisti, care, oricum, nu au agreat formula finala a unei Palestine arabe. De altfel, un Congres sionist tinut la Basel solicita infiintarea unui stat evreu. Singurul punct comun al arabilor si evreilor era cererea ca englezii sa plece.

Nici tentativa Marii Britanii de a impaca paliile nu a dat rezultate. La februarie 1 Londra preconiza divizarea Palestinei in doua zone, araba si evreiasca, fara a primi acceptul partilor. In aceste conditii, guvernul englez decidea, la aprilie, sa transfere problema Palestinei la Organizatia Natiunilor Unite. La noiembrie, Adunarea Generala a O.N.U. a votat impartirea Palestinei in doua state, evreu si arab, Ierusalimul urmand a fi administrat de Natiunile Unite. De aceasta data, evreii si-au dat acordul, in schimb arabii au respins propunerea. Mai mult, la iunie, Consiliul Ligii Arabe anunta ca se va opune cu forta divizarii Tarii Sfinte.

Criza politica a evoluat spre razboi civil in S-au inregistrat atacuri teroriste, in special din partea membrilor organizatiilor evreiesti Irgun (Banda Stelei) si Haganah, asupra arabilor care paraseau tara.

Incapabila sa mai controleze situatia, armata britanica s-a retras din provincie la mai.

in ziua incheierii mandatului britanic in Palestina a fost format un guvern provizoriu condus de David Ben-Gurion, care a proclamat statul Israel. Chaim Weizmann era ales presedinte, iar dupa doua zile. Statele Unite si Uniunea Sovietica recunosteau noul stat. intrucat tarile arabe din jur nu se impacau cu situatia, s-a ajuns la razboi (mai iulie Aflate initial in defensiva, trupele israeliene au trecut la atac, bazandu-se pe dotarea tehnica superioara si pe o tactica adecvata.

Misiunea de pace a contelui Folke Bernadette, trimis mediator in Orientul Mijlociu de catre Natiunile Unite, la iunie a esuat dupa asasinarea lui Bernadette de catre teroristi sionisti, la septembrie, in paralel cu operatiunile militare, la l decembrie Congresul Palestinei arabe 1-a proclamat pe regele Abdullah al Transiordaniei drept suveran al Palestinei, intre timp, in Israel erau organizate primele alegeri, la ianuarie 1 castigate de Partidul Mapai condus de premierul Ben-Gurion.

Consacrarea internationala a noii situatii s-a produs prin admiterea Israelului in Organizatia Natiunilor Unite, la mai Ulterior, la decembrie, guvernul s-a mutat de la Tel Aviv la Ierusalim, ignorand rezolutia Adunarii Generale O.N.U. privind internationalizarea Ierusalimului.

Consecinta a razboiului, dar si a imigrarii masive a evreilor, Israelul s-a confruntat cu numeroase greutati economice, agravate de frictiunile cu statele arabe vecine. Totodata, eforturile Organizatiei Natiunilor Unite de a se ajunge la pace in Palestina au esuat.

Egipt

Cel mai puternic stat arab din Orientul Mijlociu, care reprezenta, implicit, si o mare amenintare pentru Israel, s-a dovedit a fi Egiptul, inca inainte de a se incheia razboiul din Europa, la ianuarie la Cairo erau organizate alegeri castigate de partidul premierului Ahmed Pasa. Opozitia condusa de miscarea Wafd a boicotat scrutinul. La februarie, dupa ce a fëcut publica intentia de declara razboi Axei. Ahmed Pasa a fost asasinat, fiind inlocuit in fruntea guvernului de Nokrashi Pasa.

Cautand sa-si asigure independenta deplina, guvernul de la Cairo a cenit, la septembrie modificarea tratatului anglo-egiptean din incetarea ocupatiei militare britanice si trecerea integrala a Sudanului sub control egiptean.

Cresterea agitatiilor antibritanice a determinat Londra sa faca publica intentia de a parasi Egiptul, la noiembrie in privinta Sudanului. Marea Britanic a informat autoritatile de la Cairo, la ianuarie ca intentioneaza sa-1 pregateasca pentru autoguvernare. A doua zi, intrucat tratativele privind revizuirea acordului din au esuat, Egiptul s-a adresat Organizatiei Natiunilor Unite, dar nu a obtinut nici un rezultat palpabil.

Merita consemnat si faptul ca Egiptul s-a implicat, inca de la 1 mai in conflictul din Palestina, trimitand trupe impotriva Israelului. De asemenea, retin atentia instabilitatea politica si folosirea atentatului ca instrument de eliminare a adversarilor. La fel ca predecesorul sau. premierul Nokrashi Pasa va fi asasinat, la decembrie 1 conducerea guvernului fiind preluata de Abdul Hadi Pasa, apoi, din iulie de Hussein Sirry Pasa.

I.2.g. India

„Perla coroanei britanice', India, aspira la obtinerea independentei, la fel ca alte state din zona, dar era confruntata cu o problema suplimentara, cea a tensiunilor dintre hindusi si musulmani. Rezolvarea acestora, ca si pregatirea proclamarii independentei au fost sarcinile principale ale maresalului Wavell, vicerege intre si

Neintelegerile dintre hindusi si musulmani au condus, de altfel, si la esuarea lucrarilor Conferintei intregii Indii, la iunie Cautand o solutie, autoritatea britanica a organizat alegeri pentru Adunarea legislativa centrala, la decembrie, cele mai multe locuri obtinand, previzibil. Partidul Congresului indian si Liga Musulmana.

La martie Marea Britanic isi anunta disponibilitatea de a acorda independenta totala Indiei. Negocierile care au loc intre englezi, pe de o parte, si liderii indieni, pe de alta, intre martie si iunie vor esua insa datorita acelorasi neintelegeri dintre Partidul Congresului si Liga Musulmana. In aceste conditii. Mohammad Ali Jinnah, liderul musul­manilor, a propus separarea coreligionarilor sai intr-un nou stat, Pakistan, luand decizia de a trece la actiuni directe pentru atingerea obiectivului.

Sarcina de a asigura proclamarea independentei celor doua state. India si Pakistan, a revenit ultimului vicerege britanic, lordul Mountbatten. care a detinut aceasta inalta functie intre februarie si 1 august 1 La

iunie, el anunta un nou plan pentru impartirea dominionului in India si Pakistan, obtinand acordul Ligii Musulmane la iunie si al Partidului Congresului, sase zile mai tarziu.

La iulie, in Parlamentul britanic era votata legea pentru indepen­denta Indiei, formandu-se doua dominicane: India si Pakistan. Dominatia engleza lua sfarsit, cele doua noi state fiind admise in Commonwealth. La august s-a proclamat oficial independenta Indiei, dar separarea de Pakistan s-a produs cu inregistrarea unor acte teribile de violenta, cu precadere in Punjab. Totusi, pana in septembrie, circa doua milioane de refugiati au fost schimbati intre cele doua tari, care. la septembrie, vor incheia un acord prin care se declarau gata sa inlature toate cauzele conflictului.

Dominionul India a fost inaugurat oficial in capitala Delhi, la august Pandit Jawaharlal Nehru era proclamat prim-ministru, iar lordul Mountbatten, guvernator-general. Majoritatea statelor indiene au aderat la noul dominion, insarcinandu-1 cu functiile de aparare, externe si comunicatii, pastrandu-si in schimb suveranitatea si privilegiile locale. Exceptie au facut Hyderabad. Kashmir si Junagadh.

Ulterior, la octombrie, Kashmirul era admis in Uniunea Indiana, ajungandu-se la conflict armat cu Pakistanul, intrucat in Kashmir traia o majoritate musulmana. La noiembrie, s-a instalat controlul administrativ si asupra statului Junagadh.

Integrarea statelor indiene s-a realizat printr-un efort desfasurat in si prin formarea unor uniuni regionale de state ai caror conducatori renuntau la independenta pentru a-si pastra, in schimb, anumite avantaje traditionale si proprietatea privata. Eforturile au fost umbrite de climatul de violenta caruia i-a cazut victima Mahatma Gandhi, condu­catorul istoric al Partidului Congresului, asasinat de un hindus fanatic, la ianuarie

La septembrie fortele hinduse au invadat statul Hyderabad, care continua sa refuze sa se alature Uniunii, dupa numai patru zile acesta capituland. Si conflictul din Kashmir si-a gasit o rezolvare in urma medierii Organizatiei Natiunilor Unite, la l ianuarie incheindu-se un acord intre India si Pakistan privind incetarea focului in regiune.

Noile realitati au fost consfintite de Constitutia adoptata de Adunarea Constituanta, la ianuarie India devenea republica federala, cu toate ca regalitatea era inca recunoscuta ca simbol al apartenentei la

Commonwealth. Inaugurarea oficiala a Republicii India s-a produs la iunie cand a inceput si mandatul presedintelui Rajendra Prasat.

In privinta Pakistanului, bazele statului au fost puse pe principiile Ligii Musulmane. Tot la august era inaugurat Dominionul Pakistan, in frunte cu Liaqat Ali Khan, prim-ministru, si Mohammad Ali Jinnah, guvernator-general. Noul stat reunea provinciile islamice ale Indiei britanice, cu un teritoriu mai mic, dar dens populat la gurile Gangelui.

Cu toate ca problema Kashmirului a ramas un motiv de tensiune intre India si Pakistan, totusi frictiunile dintre cei doi vecini s-au redus semnificativ dupa semnarea Pactului de la Delhi, la aprilie

I.2.h. China

Lupta impotriva invadatorului japonez a fost dusa atat de foitele burgheze ale Gomindanului, conduse de Cian Kai-si. cat si de cele comuniste comandate de Mao Tse-dun. Initiat, sortii pareau a fi de partea Gomindanului. La septembrie generalul Cian Kai-si era ales presedinte al Chinei, pastrand si functia de comandant al armatei.

Cian Kai-si preluase conducerea Gomindanului dupa moartea lui Sun Yat-sen, in fiind pe parcursul razboiului un simbol al Chinei in ascensiune. Ales presedinte in el va anunta masuri de democratizare a vietii politice. La sfarsitul razboiului, situatia in China era confuza, in conditiile in care armata rosie a lui Mao Tse-dun controla nordul tarii.

La august premierul guvernului nationalist T.V. Soong semna un tratat cu Uniunea Sovietica, obtinand recunoasterea cabinetului sau. In schimb, Soong era de acord cu independenta Mongoliei Exterioare si cu asocierea Moscovei in calitate de coproprietar al liniei ferate man-ciuriene pentru o durata de de ani si a portului Dairen. Port Arthur devenea baza navala exclusiva pentru cele doua guverne.

Dupa acest succes, au demarat negocieri cu Mao Tse-dun, la august, esuate insa la 11 octombrie, atunci cand incep si luptele pentru Manciuria, de unde trupele sovietice se retrasesera. Statele Unite au decis sa trimita o misiune de mediere, la decembrie, condusa de generalul George Marshall. Astfel, la ianuarie incepeau negocieri pentru crearea unei noi armate nationale, a unui guvern de coalitie si adoptarea unei Constitutii. Tratativele se desfasurau pe fondul unui ascendent al

trupelor nationaliste conduse de Cian Kai-si, astfel ca atunci cand, la februarie, comunistii au cerut sa controleze impreuna Manciuria, ei au fost refuzati.

in schimb, ca un semnal al consolidarii popularitatii sale, guvernul nationalist s-a mutat, la l mai de la Chungking la Nanking, la ]0 octombrie, Cian Kai-si fiind reales presedinte al Chinei. La noiembrie, o adunare din care comunistii nu faceau parte isi incepea activitatea adoptand, la decembrie, o Constitutie prin care erau garantate egalitatea politica si drepturile civile. Conducerea era asigurata de yuanul legislativ (parlamentul) si yuanul executiv (cabinetul).

Toate aceste masuri au fost contracarate de decizia lui Mao de a ataca fortele Gomindanului. Surprinde faptul ca el a actionat atat in ciuda eforturilor generalului Marshall, cat si, mai ales, ale lui I. V. Stalin. De altfel, mai tarziu, referindu-se la razboiul civil din Mao spunea ca „revolutia chineza a invins actionand in sens contrar vointei lui Stalin'.

in fata degenerarii situatiei, la ianuarie generalul Marshall s-a vazut nevoit sa renunte la oficiile de mediator, criticand, in egala masura, nationalistii si comunistii. Pe acest fond, incepea declinul militar al trupelor lui Cian Kai-si, care devine evident in a doua parte a anului Armata Gomindanului pierdea cele mai bune divizii, iar coruptia se generalizase in asa masura, incat echipamente primite de la americani erau vandute catre comunisti. De asemenea, Adunarea Nationala adopta o tactica gresita, bazandu-se exclusiv pe ajutorul Statelor Unite, fara a pune accentul pe reforma economica, ce nu a dat rezultate.

In fata ofensivei masive a armatei maoiste, la martie Adunarea Nationala de la Nanking critica guvernul pentru maniera in care a purtat razboiul, dar il realege pe Cian Kai-si, la aprilie, presedinte, oferindu-i chiar puteri dictatoriale pe timpul crizei.

Totul parea in zadar, evenimentele evoluand evident in favoarea comunistilor. La l septembrie Mao Tse-dun anunta deja formarea guvernului popular al Chinei de Nord. Urmeaza succese militare rasuna­toare pe fondul descompunerii armatei nationaliste. Pe rand, cad Tientsin, 'a ianuarie si Beijing, la ianuarie, moment in care Cian Kai-si demisioneaza, lasandu-i locul lui Li Tsung-jen, cu intentia clara de a initia negocieri. Tratativele au esuat insa, la aprilie, cand Partidul Comunist a cerut formarea unui cabinet de coalitie condus de Mao Tse-dun si pedep­sirea vinovatilor de crime de razboi, in frunte cu Cian Kai-si.

infrangerea fiind evidenta, la iulie nationalistii organizeaza un consiliu suprem condus de Cian Kai-si, care incepe sa pregateasca evacuarea in insula Taiwan, operatiune definitivata la decembrie Totul a fost precipitat si de retragerea sprijinului american, la aprilie fiind publicata o Carte Alba care anunta sfarsitul operatiunii de ajutorare, infrangerea in fata comunistilor era atribuita incapacitatii militare, politice si economice a liderilor Gomindanului.

Victoria deplina a comunistilor s-a oficializat la l octombrie Atunci, la Beijing, a fost proclamata Republica Populara Chineza, Mao Tse-dun fiind ales presedinte al Consiliului popular administrativ, iar Ciu En-lai premier si ministru de externe. Noul guvern a fost recunoscut imediat de Uniunea Sovietica, apoi si de Marea Britanic, la ianuarie La decembrie Adunarea Generala a O.N.U. cerea respectarea independentei politice a Chinei.

Dupa un lung si sangeros razboi de aparare in fata japonezilor, urmat de un conflict civil pe masura, finalmente comunistii condusi de Mao Tse-dun si Cin En-lai. in pofida resurselor vadit inferioare celor de care a beneficiat Gomindanul, au reusit sa-si impuna suprematia printr-o tactica adecvata si o mai buna cunoastere a realitatilor Chinei.








Politica de confidentialitate







.com Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 Proiect didactic Clasa: a-IX-a, Luarea deciziilor
 PROIECT DIDACTIC 3-5 ani dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale - „Cine face, ce face”
 PROIECT MOTOR ASINCRON - Determinarea parametrilor schemei echivalente si a caracteristicilor de functionare in regim stabilizat de la gol la sarcina
 TEMA DE PROIECTARE - arbore de masina rotativa

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Relatiile diplomatice dintre Romania si Austro- Ungaria din a doua jumatate a secolului al XIX-lea
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta - cercetare si analiza financiara asupra deseurilor de ambalaje la sc.ambalaje sa
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Atestat la informatica cu tema “gestionarea unui magazin de confectii”
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM

CULTURA IN EVUL MEDIU
Cronicile ca sursa documentara pentru istoria femeii
ILINCA (ELENCA) BRANCOVEANU-MAVROCORDAT (n. 1682+?)
Furtul tezaurului Romaniei
PROIECT DE LECTIE - Tarile Romane (epoca antica si medievala, sec. XVII)
RELIGIA MESOPOTAMIEI ANTICE
Alexandru si cucerirea Orientului
ABSOLUTISMUL LUMINAT IN AUSTRIA HABSBURGICA SI IN PRUSIA





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu